Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Tradiția Votului În România
Tradiția Votului În România
Într-un stat democratic, conducătorii obțin și exercită puterea doar cu acordul celor
conduși. Acest acord se asigură prin intermediul alegerilor.
Votul este cea mai importantă formă de participare politică pe care o au la dispoziție
cetățenii țărilor democratice și un drept care trebuie utilizat pe deplin.
Sistemul parlamentar bicameral este instituit în România în 1864, când Alexandru
Ioan Cuza organizează un plebiscit pentru a supune atenției populare o nouă lege electorală.
Primele alegeri pentru Adunarea Deputaților pe baza acestei nou adoptate legi electorale vor
avea loc abia doi ani mai târziu, dupa abdicarea lui Cuza, în 1866.
Dreptul de vot a fost condiționat de un cens de avere foarte mare (votul cenzitar), iar
corpul electoral era împărțit în colegii, după avere și proprietăți. Astfel, pentru alegerea
Adunării Deputaților, alegătorii urmau să fie grupați în 4 colegii. Din primul colegiu făceau
parte cei cu un venit funciar mai mare de 300 galbeni, din al doilea cei care aveau între 100 și
300 de galbeni, din al treilea cei care plăteau o dare de 80 de lei, iar din cel de-al patrulea
colegiu – cei care plăteau o dare cât de mică la stat.
În România, votul universal a fost introdus în 1918, iar primele alegeri universale, din
România Mare, au fost în 1919.