Fecunditate Autor: Claudia Bota
Autore; Claudia Bota
Sămânță plămădită din iubire
Ce înăbușă durerile care tac,
Tac, la Poarta sărutului,
Pentru a mă purta pe pânza nevăzutului,
În noaptea pământului.
Și inima mea zace,
Toată lumea zace, sub puterea celui rău,
Dar deasupra a toate,
Dumnezeu Preasfântul,
Reclădește firea omului căzută, prin lumină,
Întărindu-l prin puterea Sa divină.
Fecunditatea trupului tău,
Face să se unească cu mine,
Ca și rodia care își varsă Ultima boabă pentru a se preface Come melagrana che versa l’ultimo
Într-un strop de nectar, în cupa plină
Cu elixirul dragostei.
Mă unesc cu tine, în numele iubirii,
Mă prefac în lumină, în numele nemuririi,
Mă zidesc și stau la Masa Tăcerii,
Când stelele cad și îmi despletesc pletele
Pentru a te aștepta cu pâinea dorului meu,
Acum, când în pântec rodește darul tău.
Fecondità.
Semi cresciuti nell’amore
Che soffocano taciti dolori
Taccio sulla porta del bacio
Per portarmi sulla tela del non visto
Nella notte della terra
Anche il mio cuore giace
Tutto il mondo giace sotto il potere del maligno
Ma sopra ogni cosa
Il Santissimo Signore
Ricostruisce di luce la decaduta indole umana
Rinvigorendola col Suo divino potere
La fecondità del tuo corpo
Fa che si unisca con me
chicco fingendosi
Goccia di nettare nella coppa piena
Con l’elisir d’amore
Mi unisco a te in nome dell’amore
Mi fingo nella luce, in nome dell’immortalità
Mi siedo e sto alla tavola del silenzio
Quando le stelle cadono e sciolgo le trecce
Per aspettarti col pane del DESIDERIO
Ora che nel grembo nasce il tuo dono