Elemente de logică matematică

1. Notiunea de propoziţie matematică.

Definiţie: Un enunţ despre care ştim că este adevărat sau fals, însă nu şi una şi alta simultan, se
numeşte propoziţie.
2. Valoarea de adevar a propoziţiei.
Vom nota propoziţiile cu litere mici ale alfabetului latin, sub forma: p,q,r,s,;,…
Oricărei propoziţii i se asociază o valoare de adevăr: ea este adevărată şi atunci spunem că are
valoarea de adevăr 1, sau este falsă şi atunci spunem că are valoarea de adevăr 0.
Exemple de propoziţii:
„România este ţară membră a Uniunii Europene”
„2 este număr prim”
Primele două propoziţii au valoarea de adevăr 1.
3. Cuantificatorul existenţial şi universal.
Formularea propoziţiilor generale poate fi mai compactă, dacă utilizăm cuantificatorul universal
(∀) (se citește „pentru orice”, „oricare ar fi”) sau cuantificatorul existenţial (∃ ) (se citește
„există”). De exemplu,
4. Notiunea de axiomă, teoremă, teoremă reciprocă. Condiţii necesare şi suficiente.
Printre propoziţiile matematice, un loc aparte îl ocupă teoremele și axiomele.
Teoremele sunt propoziţii generale care, de obicei, necesită demonstraţii, adică argumentarea
riguroasă a faptului că ele sînt adevărate.
.Axiomele sînt propoziţii considerate adevărate fără a fi demonstrate (nici nu pot fi
demonstrate).
În teoremele de forma „Dacă A, atunci B”, condiţia A se numește condiţie suficientă (pentru B),
iar B – condiţie necesară (pentru A). În teoremele de forma „A dacă și numai dacă B”, condiţiile
A, B se numesc condiţii echivalente sau condiţii necesare și suficiente, adică A este condiţie
necesară și suficientă pentru B, iar B – condiţie necesară și suficientă pentru A.
Exemple În teorema
„Dacă un număr natural este divizibil cu 6, atunci el este divizibil cu 2”, condiţia „un număr
natural este divizibil cu 6” este condiţie suficientă pentru condiţia „numărul natural este
divizibil cu 2”, care, la rîndul său, este condiţie necesară pentru prima.
În teorema din exemplul , condiţiile „numărul întreg a este divizibil cu 5” și „ultima cifră din
scrierea zecimală a numărului întreg este 0 sau 5” sînt echivalente.
Schimbînd locurile ipotezei și concluziei teoremei „Dacă A, atunci B”, obţinem o altă propoziţie:
„Dacă B, atunci A”, numită reciproca teoremei, care poate fi adevărată (o nouă teoremă) sau
falsă. În cazul în care reciproca „Dacă B, atunci A” este adevărată, teorema iniţială se numește
teoremă directă, iar reciproca ei – teoremă reciprocă.
5. Metoda reducerii la absurd.
Se cunoaște din gimnaziu metoda reducerii la absurd de demonstraţie a teoremelor de forma
„Dacă A, atunci B”. Ea reprezintă un raţionament prin care se presupune că ceea ce trebuie
demonstrat (concluzia B) nu este adevărat și, prin deducţii logice, această presupunere duce la
o contradicţie (absurditate). Atunci rezultă că presupunerea făcută este falsă, deci concluzia
iniţială este adevărată.