CURS INTRODUCTIV

Prezentul curs este destinat exclusiv uzului studenților. Informațiile și

iconografia sunt adaptate din surselor bibliografice din fișa disciplinei, precum
și pe baza experienței în cadrul disciplinei de Parodontologie a FMD Constanța.
Este INTERZISĂ pubicarea sau distribuirea materialelor în spațiul on-line!
S.l. Dr. Cristina Pușcașu
Bibligrafie selectivă curs

1.Dumitriu HT-Tratat de parodontologie,

Editura Viaţa Medicală Românească,
Bucureşti 2015/2009
2. Carranza, Newman: Clinical
periodontology. 12th edition Saunders,
2014
3. Lang N, Lindhe J. Clinical Periodontology
and Implant dentistryWiley, 2015
4. Mariş M, Dobre C : Tratamentul bolilor
parodontale, Dobre, Ed. Ovidius Univ.
Press, Constanta, 1999
 Noțiuni introductive

• Parodontologia este ramura științelor medicale care

studiază parodonțiul și bolile parodonțiului.
• Parodonțiul (l.gr.: para = alături + odons = dinte) este
complexul morfologic și funcțional care asigură fixarea
dintelui în osul maxilar.
• Este constituit din gingie, ligamente parodontale, cement
radicular și os alveolar.

S.l. Dr. Cristina Pușcașu

 Noțiuni introductive
• Boala parodontală (l.gr.:para+odons =
dinte; +pathos = boalã), este o noțiune
generală care indică modificări
patologice ale parodonțiului.
• Se consideră că boala parodontală este
de cauză infecțioasă, leziunea fiind de
tip inflamator cronic, însoțită uneori de
leziuni distrofice sau proliferative, cu
evoluție progresivă, fără tendință de
vindecare spontană.

S.l. Dr. Cristina Pușcașu

Parodonțiu
 Structura parodonţiului marginal

Parodonţiul marginal superficial sau de înveliş

Cuprinde:
Gingia-porţiunea vizibilă care acoperă extremitatea
coronară a osului alveolar
Componentele gingiei:
1. Marginea gingivală liberă
2. Papila interdentară
3. Gingia fixă

S.l. Dr. Cristina Pușcașu

Părţile componente ale gingiei
 Părţi componente ale gingiei

Din punct de vedere topografic şi

funcţional, gingia este alcătuită din
marginea gingivală liberă şi gingia
fixă, aderentă.
Marginea gingivală liberă:
• - acoperă coletul dinţilor pe feţele
vestibulară şi orală;
• - se continuă pe feţele aproximale cu
gingia (papila) interdentară.

S.l. Dr. Cristina Pușcașu

 Părţi componente ale gingiei
Gingia fixă – aderentă sau ataşată –
acoperă osul alveolar şi cementul
radicular:
• se continuă spre coronar cu marginea
gingivală liberă, de care este
delimitată prin şanţul marginii
gingivale libere;
• spre apical se continuă cu mucoasa
alveolară, de care este delimitată prin
joncţiunea muco-gingivală.
• pe versantul palatinal se continuă cu
mucoasa palatinală fară a exista o
demarcaţie.

S.l. Dr. Cristina Pușcașu

Aspecte clinice ale gingiei sănătoase

• Culoarea
• Consistenţa
• Aspectul suprafeţei
gingivale
• Volumul
 Aspecte clinice ale gingiei sănătoase

Papila interdentară
are forme diferite, în funcţie de
localizare, astfel:
 în regiunea anterioară are
formă de piramidă, având o faţă
vestibulară, orală, mezială şi distală
care se unesc la nivelul punctului de
contact;
 în zonele laterale papila va fi
mai aplatizată în sens vestibulo-oral
având o porţiune vestibulară şi una
orală, unite interdentar sub punctul
de contact printr-o muchie-col.

S.l. Dr. Cristina Pușcașu

Aspectul de coajă de portocală al gingiei fixe
 Aspecte clinice ale gingiei sănătoase

Marginea gingivală liberă este roz pal, are un contur

rotunjit şi formează cu suprafaţa dintelui un şanţ – şanţul
gingival care are o adâncime de 1-2 mm în condiţii de
sănătate (o medie de 1,8 mm)

S.l. Dr. Cristina Pușcașu

Poziţia gingiei faţă de dinte

• Depinde de:
• -erupţia dentară
• -vârstă
• -anomalii dento-
maxilare
• -existenţa inflamaţiei
gingivale
• -influenţa unor afecţiuni
generale
 Epiteliul joncţional

• Este o parte a joncţiunii

dento-gingivale şi joacă un
rol extrem de important în
condiţii de sănătate, dar şi
de îmbolnăvire a
parodonţiului.

S.l. Dr. Cristina Pușcașu

 Epiteliul joncţional

• În mod normal, limita apicală a

epiteliului joncţional se situează
la nivelul sau în apropierea
joncţiunii smalţ-cement.
Constituie ataşamentul gingiei
de suprafaţa dintelui
(inserţia/ataşamentul epitelial).

S.l. Dr. Cristina Pușcașu

 Aspecte patologice ale ţesuturilor gingivale

• -sângerare
• -inflamaţie
• -retracţie gingivală
• -pierderea
consistenţei ferme şi
a ataşării în jurul
suprafeţei dentare

S.l. Dr. Cristina Pușcașu

Parodonţiul profund
Parodonţiul profund

• 1. Cementul radicular

• 2. Ligamentele parodontale (desmodonţiul)

• 3. Osul alveolar de susţinere

Parodonţiul profund
 Cementul radicular

• Există două tipuri diferite de cement:

• cementul primar – fibrilar, acelular - se formează în paralel cu
erupţia dintelui şi cu formarea rădăcinii;
• cementul secundar – celular – se formează după erupţia dintelui şi
răspunde la solicitările funcţionale.

S.l. Dr. Cristina Pușcașu

 Funcţiile cementului radicular

• 1. Asigură fixarea fibrelor ligamentului parodontal

• 2. Se depune continuu pe parcursul vieţii, îmbunătăţind condiţiile de
implantare ale dintelui
• 3. Favorizează mezializarea fiziologică şi este direct implicat în erupţia
dentară

S.l. Dr. Cristina Pușcașu

 Joncţiunea smalţ-cement

Se realizează în trei modalităţi:

• în aproximativ 60 - 65% din cazuri cementul se suprapune
pe smalţ (situaţie favorabilă);
• în 30% din cazuri se întâlnesc ,,cap la cap,, (situaţie
acceptabilă);
• în 5 – 10% din cazuri, cementul nu se întâlneşte cu smalţul
(situaţie defavorabilă). În acest caz, retracţia gingivală
poate fi însoţită de o sensibilitate accentuată, datorată
dentinei descoperite.

S.l. Dr. Cristina Pușcașu

 Desmodonțiul

Totalitatea structurilor din spaţiul dento-alveolar

formeazǎ un complex morfofuncţional denumit
desmodonţiu.
Spaţiul dento-alveolar are o forma de clepsidrǎ, fiind
mai îngust în zona de rotaţie a dintelui – hypomochlion –
şi mai larg în zona cervicalǎ, respectiv apicalǎ.

S.l. Dr. Cristina Pușcașu

 Ligamentul parodontal (desmodonţiul)

• Componenta principală - dată de

fibrele de colagen care sunt
aranjate în fascicole: oblice,
orizontale, apicale.
• Celulele desmodonţiului participă
la formarea şi resorbţia cementului
şi osului, fenomene care au loc în
timpul mişcărilor fiziologice ale
dintelui, adaptării parodonţiului la
forţele ocluzale, sau reparaţiei după
traumatisme.

S.l. Dr. Cristina Pușcașu

 Spaţiul dento-alveolar

• Spaţiul dento-alveolar
(desmodontal) este vizibil pe
imaginea radiologicǎ sub forma
unei zone de radiotransparenţǎ
crescutǎ

S.l. Dr. Cristina Pușcașu

 Spaţiul dento-alveolar

• Prin poziţia punctului hypomochlion mai aproape de

apex, aproximativ la unirea a 2/3 coronare ale
rǎdǎcinii cu 1/3 apicalǎ, lǎţimea spaţiului dento-
alveolar înspre coronar va fi mai mare decât spre
apical, datoritǎ amplitudinii mai mari a braţului de
pârghie de 2/3 faţǎ de 1/3 din lungimea rǎdǎcinii.
• Spaţiul dento-alveolar mǎsoarǎ 0,35 mm spre
coroana dintelui, 0,25 mm spre apex şi 0,17 mm în
zona hypomochlion.

S.l. Dr. Cristina Pușcașu

 Dimensiunile spaţiului dento-alveolar
variazǎ în funcţie de:

• - vârstǎ: este mai larg la adolescenţi şi tineri decât la vârstnici;

• - gradul de erupţie: este mai îngust la dinţii neerupţi şi incluşi;
• - gradul de funcţionalitate al dintelui: este mai larg la dinţii cu funcţie
normalǎ, activi şi mai îngust la dinţii fǎrǎ antagonişti.

S.l. Dr. Cristina Pușcașu

Dimensiunile spaţiului dento-alveolar

• Hiperfuncţia prin suprasolicitare mǎreşte dimensiunile

spaţiului dento-alveolar;
• - inflamaţia desmodonţiului;
• - afecţiuni sistemice: sclerodermia se însoţeşte de o
lǎrgire a spaţiului dento-alveolar.
 Spaţiul parodontal (desmodontal)

• Dinţii pot deveni mobili dacă lărgimea este crescută

peste normal, dacă ligamentul este parţial absent
sau alterat din cauza inflamaţiei

S.l. Dr. Cristina Pușcașu

Spaţiul parodontal (desmodontal)
 Componentele desmodonţiului

• - substanţa fundamentalǎ;
• - celule;
• - fibre;
• - vase şi nervi.

S.l. Dr. Cristina Pușcașu

 Celulele desmodonțiului
• - au funcţia principalǎ de menţinere a sistemului fibrelor ligamentului
periodontal prin sintezǎ de noi fibre şi remodelarea celor existente
• Celulele mezenchimale nediferenţiate-celule stem originare, dotate cu
un înalt potenţial de transformare în celule ca: fibroblaşti,
cementoblaşti şi osteoblaşti.
• ! participǎ la fenomenele de regenerare dupǎ intervenţii
chirurgicale asupra parodonţiului marginal.

S.l. Dr. Cristina Pușcașu

 Celulele desmodonțiului
• Fibroblaştii
• formeazǎ majoritatea celularǎ a desmodonţiului şi sunt orientaţi cu axul
lung, paralel cu al principalelor fibre.

ǎ
• Funcţia principal -sinteza moleculelor de colagen care formeazǎ fibrile
şi fibre, precum și a matricii de proteoglicani din jurul fibrelor.
• Acţioneazǎ şi în sens invers prin degradarea fibrilelor de
colagen de cǎtre colagenazǎ, a cǎrei activitate creşte în cursul
inflamaţiilor

S.l. Dr. Cristina Pușcașu

 Celulele desmodonțiului

• Osteoblaştii sunt situaţi în desmodonţiu înspre osul alveolar, în

zonele de osteoformare şi de osteomodelare alveolarǎ.
• Cementoblaştii sunt dispuşi spre suprafaţa cementului şi participǎ
în procesul de cementogenezǎ.
• Osteoclastele acţioneazǎ împreunǎ cu osteoblaştii în remodelarea
osului alveolar.
• Odontoclastele sunt celule cu rol în resorbţia ţesuturilor
mineralizate, inclusiv cementul.

S.l. Dr. Cristina Pușcașu

 Fibrele desmodontale
Ligamentul periodontal
• Conține:
• -fibre de colagen, în proporţie de 53-74%, puţine fibre
de oxytalan şi rare fibre elastice.
• Orientarea fibrelor se face între osul alveolar şi
cement, dupǎ un traseu oblic, dinspre coronar spre
apical şi dinspre osul alveolar spre dinte.

S.l. Dr. Cristina Pușcașu

Ligamentul periodontal

• Capetele fibrelor principale

înglobate în osul alveolar şi
cement şi care reprezintǎ
porţiunile mineralizate sunt
fibrele SHARPEY.
 Principalele grupe de fibre ale
ligamentului periodontal
• 1. Fibrele crestei alveolare, uşor
oblice, se întind de la marginea
osului alveolar spre cementul
radicular, sub epiteliul joncţional.
• 2. Fibrele dento-dentare sau
transeptale sunt asociate fibrelor
omonime ale ligamentului
supraalveolar şi se dispun
interdentar.
• 3. Fibrele orizontale sunt dispuse în
unghi drept faţǎ de axul longitudinal
al dintelui, de la creasta alveolarǎ la
cementul radicular.

S.l. Dr. Cristina Pușcașu

 Principalele grupe de fibre ale
ligamentului periodontal
• 4. Fibrele oblice sunt cele mai
numeroase şi constituie suportul
principal de susţinere a dintelui în
alveolǎ. Se întind de la osul alveolar,
spre cement, unde se insereazǎ mai
apical decât pe os.
• 5. Fibrele apicale se întind radiar,
oblic sau chiar vertical de la vârful
rǎdǎcinii la osul înconjurǎtor.

S.l. Dr. Cristina Pușcașu

 Funcţiile ligamentului parodontal

• 1. Funcţia de structurare şi restructurare tisulară

• 2.Menţinerea dinţilor în alveole
• 3. Funcţia de preluare a solicitărilor dentare (transmite forţele
spre osul alveolar, cu menţinerea unor relaţii normale gingivo-
dentare)

S.l. Dr. Cristina Pușcașu

 Funcţiile ligamentului parodontal

• 4.Funcţia de nutriţie a cementului,

osului alveolar şi gingiei

• 5. Funcţia senzitivă şi senzorială

S.l. Dr. Cristina Pușcașu