Sunteți pe pagina 1din 201

M AXIM E Şl CUGETĂRI

folclorul şi literatura

RUSĂ Şl SOVIETICĂ
MWu.

Editura Albatros
M A X IM E Şl CUGETĂRI
din
folclorul şi literatura
RU SĂ Şl SOVIETICĂ
C o le c ţia c o g iîo
c u v în t în a in t e

MAXIMA — fie ea populară sau cultă—


este forma aproape ideală de exprimare
a înţelepciunii unui popor, este oglinda
spiritualităţii unui popor.
In maximele populare putem urmări
drumul pe care omul l-a parcurs, de-a
lungul veacurilor, spre înţelegerea lumii,
drum sinuos, presărat cu obstacole care,
de foarte multe ori, au ascuns adevărata
faţă a lucrurilor; pentru că nu întîmplă-
tor, la unul şi acelaşi popor, în epoci di­
ferite — sau chiar în aceeaşi epocă —
întîlnim proverbe contradictorii, proverbe
care se exclud reciproc. întotdeauna, însă,
va precumpăni adevărata faţă a lucruri­
lor, va precumpăni adevărul.
Maximele culte nu pot fi rupte de ma­
ximele populare ; originea lor trebuie cău­
tată, fără îndoială, în folclor, în pri­
mele forme de transmitere orală a
unor observaţii asupra lumii înconjură-
VI CUVINT ÎNAINTE

toare, concretizate în noţiuni generalizate,


în îndemnuri, avertismente, prescripţii
morale sau juridice, care s-au modificat, au
evoluat odată cu îmbogăţirea experienţei
de viaţă, odată cu înălţarea omului pe
treptele superioare ale cunoaşterii şi înţe­
legerii lucrurilor. Nu există, aşadar, nici
o exagerare în afirmaţia lui Tudor Vianu,
conform căreia „învăţăturile, normele şi
îndemnurile, selectate în împrejurările
succesive ale societăţii, intrate în circula­
ţia lingvistică şi şlefuite prin întinsa lor
întrebuinţare, aduse adică la exprimarea
cea mai pregnantă, formează aspectul pa­
remiologic al limbilor, proverbele lor,
temelia populară a maximelor culte (s.n.
— N.R.)“ .
Legătura dintre maxima cultă şi cea
populară este atît de strînsă, incit une­
ori e destul de greu să le deose­
bim. In multe cazuri avem de-a face
cu prelucrări, cu parafrazări ale prover­
belor; alteori, intrînd în circulaţia orală,
CUVINT ÎNAINTE VII

maxima cultă este asimilată de folclor,


devine un bun comun, iar autorul este
ignorat sau pur şi simplu uitat. Acum,
maxima se va supune legilor creaţiei
populare orale — apar variante noi, apar
sensuri noi, experienţa fiecărui purtător
de folclor puţind facilita extinderea (sau
limitarea) generalizării iniţiale. In acest
caz, sîntem confruntaţi cu aşa-zisul pro­
ces „din popor în carte“ şi apoi invers,
„din carte în popor“, proces complex care
are drept rezultat îmbogăţirea literaturii
aforistice. Aşa se întîmplă că multe din
maximele pe care le întîlnim în unele cu­
legeri de proverbe cîndva au fost „zice-
rile“ unor minţi luminate — desigur, greu
de identificat, dar nu întodeauna imposi­
bil ; aşa se întîmplă că pentru multe din
maximele sub care îşi pun semnătura sa­
vanţi, filozofi, poeţi etc., putem uşor găsi
corespondente în creaţia orală, unde ar
trebui, de fapt, să le şi căutăm sursa.
Bunăoară, anumite fabule ale lui Krîlov
V III CUVINT ÎNAINTE

se încheie cu o „m oralăcon struită după


modelul unor proverbe, şi circulă paralel
cu „proverbele-model“ ; are loc însă şi fe­
nomenul invers — unele versuri din fabu­
lele aceluiaşi autor, datorită caracterului
lor concluziv, generalizator, datorită con-
ciziunii şi expresivităţii lor, se apropie
foarte mult de paremiile autentice, circu-
lînd ca proverbe.
In sfîrşit, mai apare un fenomen la fel
de interesant — asemănarea (uneori iden­
titatea) maximelor la diferite popoare
(avem în vedere nu numai identitatea de
formă, dar şi semantică), pe care nu o
putem explica numai prin identitatea na­
turii umane sau prin existenţa unor con­
diţii asemănătoare. Universalitatea anu­
mitor proverbe, de exemplu, nu exclude
împrumutul, circulaţia orală, iar mai re­
cent şi răspîndirea colecţiilor de folclor,
contribuind în mare măsură la apariţia
fenomenului respectiv. In ceea ce priveşte
maxima cultă, identitatea de formă este
aproape exclusă; aici se poate vorbi, mai
CUVINT ÎNAINTE IX

ales, de suprapuneri semantice (datorate


uneori şi „comentării", parafrazării anu­
mitor cugetări).
în cartea de faţă, maxima populară va
sta, aşadar, alături de maxima cultă, loc
pe care şi l-a cîştigat şi la care are drep­
tul. Este lucrul pe care cărturarii români
l-au înţeles de mult, punînd la loc de cin­
ste proverbele, iar colecţiile de maxime
apărute la noi în ultima vreme constituie,
în marea lor majoritate, încă o mărturie
în acest sens.

încă din cele mai vechi timpuri, maxi­


ma a constituit un gen literar destul de
răspîndit. Desigur că nu întotdeauna ea a
fost rodul unor preocupări exprese, ma­
xima putînd fi identificată în cele mai
diferite genuri şi specii; de aceea şi e-
xistă o diversitate de termeni, care nu
este deloc formală, ea oglindind o diver­
sitate reală în ceea ce priveşte modul de
concretizare a unor cugetări cu o încăr­
X CUVÎNT ÎNAINTE

cătură conţinutistică deosebită; maxime,


aforisme, sentinţe, cuvinte înaripate etc.
Criterii unice de diferenţiere a acestor
categorii nu există, şi, după părerea noas­
tră, ele nici nu sînt necesare. Unii cerce­
tători le deosebesc după gradul de conci-
ziune, sentinţa, din acest punct de vedere,
situîndu-se pe primul loc; alţii consideră
maxime numai acele cugetări care conţin
reguli de viaţă, principii supreme; în
sfîrşit, se fac uneori diferenţieri de ordin
istoric sau după gradul de generalizare.
Importante însă nu sînt elementele ce se­
pară aceste categorii, importante sînt tră­
săturile comune, care ne permit să le adu­
năm laolaltă: profunzimea, conciziunea,
claritatea şi, bineînţeles, valoarea genera­
lizării.
Nu este pentru nimeni o noutate fap­
tul că, mai ales în zilele noastre, cînd se­
tea de cultură cunoaşte o amploare neo­
bişnuită, genul maximei, în accepţiunea
lui tradiţională, părăseşte, într-un fel,
anumite canoane cu care ne obişnuise, de­
vine mult mai receptiv, mai „primitor",
CUVÎNT ÎNAINTE XI

îmbogăţindu-se cu tot ce-i pot oferi mai


bun literatura, filozofia, creaţia folclorică
etc. Pentru că, de pildă, diversele citate
din opere literare sau filozofice (monolo-
guri, replici ale unor personaje, definiţii,
raţionamente filozofice etc.) în nici un caz
nu fac parte din genul aforistic ca atare ;
cu toate acestea, ele au fost şi continuă să
fie incluse în culegerile de maxime toc­
mai datorită gradidui înalt de generali­
zare care le imprimă valoare aforistică,
valoare ce se menţine — de cele mai mul­
te ori creşte — chiar şi în afara contex­
tului, permiţîndu-ne să facem abstracţie
de faptul particular la care se referă.
Culegerea noastră va urma aceeaşi cale,
citatul cu valoare de maximă ocupînd un
loc important.

Remarcăm bogăţia, diversitatea, pro­


funzimea şi, bineînţeles, valoarea poetică
a maximelor incluse în acest volum;
X II CUVtNT ÎNAINTE

este vorba de forţa spirituală, de înţe­


lepciunea unui popor, care a oferit lu­
mii valori incontestabile, contribuind la
îmbogăţirea tezaurului culturii univer­
sale.
Folclorul, de pildă, ne-a pus la dispozi­
ţie o bogată şi variată gamă de cugetări,
revelatoare prin profunzimea interpretării
fenomenelor şi faptelor de viaţă. Şi nu
ne-am adresat doar culegerilor de prover­
be — cugetările sînt presărate cu dărnicie
şi în celelalte genuri folclorice, basmul,
în special snoava, eposul eroic sau cînte-
cul liric fiind, din acest punct de vedere,
o sursă inepuizabilă.
Maxima cultă este prezentă in volum
in primul rînd prin cugetările marilor
scriitori şi gînditori, a căror moştenire a
intrat de mult în conştiinţa universală.
Este destul să pomenim secolul al XIX-
lea, acel „secol de aur“ al literaturii ruse,
care a dat naştere unui Puşkin, Lermon-
tov, Dostoievski, Celiov sau Tolstoi, a unui
Belinski, Herzen, Cernîşevski sau Dobro-
CUVTNT ÎNAINTE X III

liubov. Şi, se înţelege de la sine, nu ne-am


limitat doar la această perioadă: secolul
al XVllI-lea ne-a oferit în ceea ce pri­
veşte gîndirea aforistică un material con­
siderabil ; apoi literatura secolului al XX-
lea, în care putem distinge acel început de
veac frămîntat, puternic marcat de eve­
nimentul ce avea să schimbe destinele
omenirii — Marea Revoluţie Socialistă
din Octombrie — şi, bineînţeles, literatura
sovietică.
Desigur că literatura cultă împreună
cu creaţia populară orală constituie
sursa principală, dar nu singura; nu tre­
buie să uităm gîndirea filozofică, ce avea
să culmineze cu opera lui Lenin, sau gîn­
direa pedagogică, reprezentată în mod
strălucit de Uşinski sau Makarenko. In
sfîrşit, nu au fost ignorate nici alte per­
sonalităţi marcante — savanţi de renume
mondial, compozitori sau pictori celebri,
oameni politici, conducători militari etc. —
ale căror cugetări, cu un înalt grad de
generalizare şi conciziune, au intrat în
circulaţie, desprinse de faptul concret la
XIV CUVINT ÎNAINTE-

care se refereau, căpătînd, în majoritatea


cazurilor, valoare de maxime.

Am avut la dispoziţie un material vast,


prin urmare, a fost nevoie de o selecţie,
în general, am inclus în antologie acele
cugetări la care puteam subscrie, am păs­
trat însă şi unele „ziceri“ cu care se poate
polemiza. De pildă, anumite paremii vă­
desc mentalităţi învechite, altele se referă
la stări de lucrwi dispărute — le-am păs­
trat tocmai pentru că ele constituie un
document, o oglindă a acelui drum sinuos
spre cunoaşterea şi înţelegerea fenomene­
lor.
în ceea ce priveşte ordonarea maxime­
lor, iniţial, am dorit să realizăm, în ca­
drul fiecărei teme, un „dialog“ în care să
se înfrunte diferite păreri, diferite mo­
duri de a gîndi, rolul de „judecător“ re­
venind cititorului. Am renunţat însă, în-
trucît nu toate temele ne ofeream această
posibilitate şi am fi fost inconsecvenţi
(procedeul respectiv este totuşi posibil
-------- T - — ----------- — ............ ............................ '' m ■ ■
CUVINT ÎNAINTE XV

atunci cînd materialul depăşeşte literatura


aforistică a unui singur popor).
Am recurs, aşadar, la un alt criteriu de
ordonare : începem fiecare temă cu pro­
verbele şi continuăm cu maximele culte,
grupate pe autori în ordine alfabetică.
Prin urmare, „dialogul“, atunci cînd exis­
tă, poate fi urmărit şi în această, aşezare
a maximelor, „replica“ însă trebuie s-o
caute acum cititorul, ajutat fiind şi de
cele două instrumente de lucru care înso­
ţesc antologia: Indicele de autori şi In­
dicele tematic.
Încheiem în speranţa că am făcut un
lucru util, oferind cititorului român o
carte de învăţătură, o carte de meditaţie,
în care ne-am străduit să cuprindem o
parte din înţelepciunea poporului rus,
exprimată în forma ei cea mai concen­
trată — m a x i m a .

NICOLAE ROŞIANU
MAXIME ŞI CUGETĂRI

ADEVĂR

1 • Totul moare, numai adevărul nu.


2 • Adevărul străluceşte mai tare ca soarele.
3 • Adevărul este mai scump ca aurul.
4 • Adevărul nu se teme de judecată.
5 • Adevărul şi din străfundurile mării iese la
lumină.
6 • Banii pot să facă mult, adevărul totul.
7 • Adevărul n-ai unde-1 ascunde.
8 • Mulţi cunosc adevărul, dar nu toţi adevă­
rul grăiesc.
9 ® Chiar de acoperi adevărul ou aur, el tot
iese la lumină.
10 • Nu căuta adevărul la alţii, dacă el nu se
află în tine.
P R O V E R B E 123*

11 • Adevărul este mai presus de oameni şi nu


trebuie să se teamă de oameni.
12 ® Adevărul cel mai amar este mai bun de-
cît cea mai plăcută eroare.
13 ® înţelegerea proastă, eronată a unui ade­
văr nu distruge adevărul însuşi.
ADEVĂR

14 ® Nu trebuie să ne temem de adevăr, mai


bine să-l privim drept în faţă decît să închi­
dem ochii şi să luăm drept reale nişte flori
false, ireale.
15 • Numai minţile timide, minţile slabe se
tem să se îndoiască şi să cerceteze. Cine crede
in raţiune şi în adevăr, acela nu se teme de
negare.
V. G. B E L I N S K I

16 ® Cu cît adevărurile sînt mai înalte, cu atît


trebuie să fim mai atenţi cu ele ; altfel, se
transformă în locuri comune, iar locurile co­
mune nu mai sânt crezute.
N. V. G O G O L

17 ® Adevărul este un instrument de cunoaş­


tere, şi a conferi unui adevăr relativ atributul
de „absolut14 înseamnă a transforma acest in-
trument în cătuşe ale gândirii creatoare.
18 ® Omul are nevoie de adevăr, cum are ne­
voie orbul de-o călăuză trează.
A. M. G O R K I

19 ® Adevărul trăieşte, ca toate fiinţele vii,


numai ca totalitate ; când se desparte în părţile
lui, îi dispare sufletul şi rămân din el numai
abstracţiile moarte cu miros de cadavru.
N. I. H E R Z E N 20

20 ® De ia intuirea vie la gândirea abstractă


şi de la ea la practică — aceasta este calea
ADEVĂR 3

dialectică a cunoaşterii adevărului, a cunoaş­


terii realităţii obiective.
V. I. L E N IN , X X X V I I I , 163’

21 ® Păşind pe calea teoriei marxiste, ne vom


apropia din ce în ce mai mult de adevărul
obiectiv (fără ta-1 epuiza vreodată) ; păşind însă
pe orice altă cale, nu vom putea ajunge la
nimic altceva decît la confuzii şi minciună.
V. I. L E N IN , X IV , 134

22 ® Nu poate fi numit oglindă ceea ce în mod


evident nu oglindeşte just fenomenul.
V. I. L E N IN , C. A., 88

23 ® Să te supui adevărului, indiferent de in­


teresele sau dorinţele tale personale — în
aceasta constă toată cinstea, toată moralitatea.
N. P . O G A R IO V

24 ® Marile adevăruri sînt înţelese de toţi, sînt


accesibile tuturor oamenilor.
D. I. P I S A R E V

25 © Urăşte tot ce-i glas viclean, / Mergi spre-


adevăruri bărbăteşte.
A. S . P U Ş K IN

* A ici şi în con tin u are cităm d u p ă voi. : V. I. Len in ,


Opere, 1— 38, B u cu reşti, 1956—-1959 şi Lenin des­
pre cultură şi artă, B u cu reşti, 1957 ( a b r e v ia t : C.A.).
4 ADEVAR, AFORISM

26 • Adevărul trebuie să se impună fără vio­


lenţă.
27 ® Cele mai mari adevăruri sînt cele mai
simple.
28 ® Principalul obstacol în cunoaşterea ade­
vărului nu este minciuna, ci «aparenţa înşelă­
toare a adevărului.
29 ® Dacă adevărul nu ne arată ce trebuie să
facem, atunci întotdeauna ne va arăta ce nu
trebuie să facem.
30 ® Trebuie să iubeşti adevărul în aşa fel,
încît în orice clipă să fii gata, cunoscînd un
adevăr superior, să renunţi la tot ceea ce îna­
inte considerai adevăr.
E . N. T O L S T O I

31 ® Adevărul es>te aerul fără de care nu se


poate respira.
I. S. T U R G H E N IE V

A F O R ISM (C U G E T A R E , Z IC A L Â , P R O V E R B )

32 • Nu poţi trăi fără proverbe.


33 ® Zicalele nu te hrănesc, dar e bine să le
ştii.
34 • Din zicală nu poţi arunca vorba.
35 ® Zicala-i doar floarea, rodul e proverbul.
36 ® Numai cu zicale nu cumperi nimic din
tîrg.
PROVERBE
A fO R T SM 5

37 • Înţelepciunea poporului se exprimă, de


obicei, in mod aforistic.
N. A . D O B R O L IU B O V

38 • Am învăţat foarte mult din proverbe, cu


alte cuvinte, din gîndirea aforistică.
A. M. G O R K I

39 • Am fi oameni foarte înţelepţi şi foarte


fericiţi dacă multe adevăruri, devenite de-acum
proverbe [...] ar înceta să mai fie cuvinte
moarte.
D. I. P IS A R E V

40 • Înţelepciunea străveche ne-a lăsat nenu­


mărate aforisme ; din ele, ca din piatră, s-a
înălţat din temelii un zid de neclintit.
M. S A L T ÎK O V -Ş C E D R IN

41 • Necuprinsă este bogăţia relaţiilor umane


exprimate în măiestrite maxime şi aforisme
populare.
M. A . ŞQ LO H O V 423

42 • Aforismele sînt aproape forma ideală de


exprimare a raţionamentelor filozofice.
43 • Cugetările scurte sînt bune prin faptul
că ele determină pe cititorul serios să gîndească
el însuşi.
44 • Cărţile de maxime [...] nu împiedică ac­
tivitatea independentă a minţii, dimpotrivă, o
stimulează.
B. N. T O L S T O I
6 ARTA, AUTOEDUCARE

A R T A (O P ER A D E A R T A )

45 • Cînd scriitorul simte şi trăieşte alături


de popor, opera sa capătă frumuseţe şi vi­
goare.
A. M. G O R K I

45 © Adu-ţi aminte f .. .] de An teu şi de boga-


tîrii ruşi care, atingând pământul, îşi înzeceau
puterile.
D. N. M A M IN -S IB IR E A K

47 ® Nu-ncape vanitate cînd slujeşti Muzelor;


arta cere măreţie.
A. S. P U Ş K IN

48 © Marile opere de artă nu sânt mari decît


pentru că sînt accesibile şi comprehensibile de
toată lumea.
L . N. T O L S T O I

A U T O E D U C A R E (A U T O IN S T R U IR E )

49 ® Ce nu te-nvaţă şcoala te-nvaţă nevoia.


PRO VERB

50 * Dacă copiii noştri vor să fie nişte oa­


meni cu adevărat instruiţi, ei trebuie să-şi do­
bândească cunoştinţele printr-o muncă inde­
pendentă.
51 ® Să ne luminăm, şi ne vom îmbogăţi !
N. G. C E R N ÎŞ E V S K I
AUTOEDUCAiU- 7

52 ® Să înveţi în permanenţă, să ştii totul !


Cu cît vei cunoaşte mai mult, cu atît vei fi
mai puternic.
A. M. G O R K I

53 • Omul s-a născut să fie stăpînul, regele


naturii. Dar înţelepciunea cu care el trebuie
să supună natura [.. .] nu i-a fost dată de la
naştere, ea se capătă prin învăţătură.
N. I. L O B A C E V S K l

54 • Instruirea nu este numai o problemă a


şcolii. Şcoala îţi dă numai cheia [...]. Omul
trebuie să se instruiască toată viaţa.
A. V. L U N A C E A R S K I

55 • Citiţi, învăţaţi, meditaţi şi extrageţi din


toate ceea ce este mai util.
N. I. PIR O G O V

56 • Trebuie să învăţăm în şcoală, dar mult


mai mult trebuie să învăţăm după terminarea
şcolii ; această a doua învăţătură, prin urmă­
rile ei, prin influenţa ei asupra omului şi asu­
pra societăţii, este incomparabil mai impor­
tantă deeît prima.
D. I. P IS A R E V

57 • Nu încetaţi niciodată activitatea voastră


de autoinstruire şi nu uitaţi că oricît aţi în­
văţa, oricît aţi şti, cunoaşterea şi instruirea nu
au limite.
N. A. R U B A K IN
8 AUTOEDUCARE, BANI

58 • Erudiţia numai atunci este într-adevăr


erudiţie cînd este rezultatul eforturilor gîndirii
proprii şi nu numai al memoriei.
L . N. TOLSTO X

59 • A nu putea să-ţi exprimi gîndurile este


un rău, dar a nu avea gînduri proprii este un
rău şi mai mare ; gîndurile proprii izvorăsc
numai din cunoştinţe dobîndite printr-o acti­
vitate independentă.
K . D . U Ş IN S K I

B A N I (A U R)

60 • Aurul nu vorbeşte, dar multe rostuieşte.


61 • Cînd banul vorbeşte, adevărul tace.
62 ® C-un ciocan făcut din aur deschizi chiar
şi porţi de fier.
63 • Banii pot să facă mult, adevărul totul.
64 ® Nu socoti cîţi bani ai, socoteşte-le pre­
ţul.
65 • De te naşti ori te botezi, de te-nsori ori
mori, pentru toate trebuie să dai bănişori.
66 • Numai mintea nu se poate cumpăra cu
bani.
67 • Sănătatea e lucrul cel mai de preţ, dar
nici banii nu-s de lepădat.
68 ® Fără bani poţi să trăieşti, fără pîine nu.
69 ® Banii nu au ochi -— nu văd pe ce-i dai.
70 © Banii de prisos nu-s povară pentru bu­
zunar.
BANI, BĂTR.1NEŢE 9

71 • Bani mulţi — griji multe ; bani puţini —


griji puţine.
PRO VERBE

72 • Banii sînt expresia concentrată a avuţiei


sociale, expresia concentrată a muncii sociale,
banii sînt un titlu care permite perceperea unui
tribut de la toţi oamenii muncii, banii sînt o
rămăşiţă a exploatării de ieri.
V . I. L E N IN , X X I X , 341

73 • Banii nu sînt altceva decît o formă de


sclavie impersonală, în locul vechii sclavii per­
sonale.
L . N. T O L ST O I

b At r in e ţ e

74 • Nu aştepta sfaturi de la cel care a trăit


mult, ci de la cel care a trecut prin multe.
75 • Nu da vina pe oglindă dacă faţa ţi-e
sbîrcită.
76 • Tînărul, la muncă — bătrînul, la sfat.
77 • Tinereţea pune umărul, bătrîneţea —
mintea.
78 • Din înţelepciunea bătrînilor înveţi ca din
carte.
79 • Bătrîn, bătrîn, da-i mai bun ca şapte
tineri.
80 • Cu ce se laudă tinereţea se ruşinează bă­
trîneţea.
10 BATRINEŢE

81 ® S-au scurs anii tinereţii ca apele primă­


verii.
82 ® Omul la bătrâneţe ori se prosteşte, ori
devine mai înţelept.
83 © Un prost bătrîn e mai prost clecît unul
tînăr.
84 © Părul i-a albit, dar mintea tot nu i-a
venit.
85 • De bătrâneţe numai mormântul te vin­
decă.
88 ® Anii tinereţii nu-i poţi întoarce — bă­
trâneţea n-o poţi ocoli.
87 ® Ce-i bătrîn îmbătrîneşte, ce-i tînăr tot
creste.
PRO V ERBE

88 ® Bătrâneţea îşi are frumuseţea ei, o fru­


museţe care nu mai naşte pasiuni avîntate, o
frumuseţe care se linişteşte, se stinge [...].
A . I. H E R Z E N

89 o La bătrîneţe ochii se mută în spate ; în­


cepi să priveşti înapoi, înainte nu vezi nimic ;
trăieşti cu amintirile, nu cu speranţele.
V. O. K L IU C E V S K I

90 » Da, este una dintre cele mai mari arte :


să fii un bătrîn minunat; şi poate că omenirea
în nimic altceva nu se întruchipează cu atîta
forţă ca în înţelepciunea unui bătrân, a cărui
BA.TR.ÎNEŢE, BEŢIE H

inimă, deschisă spre tot ceea ce este nou, în­


tâmpină noile generaţii şi le împărtăşeşte ex­
perienţa.
A . V. L U N A C E A R S K I

91 © Bătrîneţea este o boală care trebuie vin­


decată ca orice altă boală.
X. I. M E C IN IK O V

92 o Bătrînii au dreptul să înveţe pe alţii,


să-i sfătuiască. Nu uitaţi acest drept moral.
93 © învăţaţi să fiţi înţelegători faţă de slă­
biciunile oameneşti ale bătrînilor. Faceţi-vă că
nu observaţi unele din slăbiciunile lor.
94 © Bătrîneţea nu poate fi fericire. Neştiuto­
rii au învăţat cuvintele : „bătrâneţe fericită".
Bătrîneţea poate fi ori tihnită, ori amară : tih­
nită cînd e respectată, amară cînd bătrînii sînt
uitaţi şi condamnaţi să trăiască în singurătate.
V. A. S U H O M L IN S K I

B E Ţ IE

95 ® E bine să bei, da-i mai bine să nu bei.


96 « De băut să bei, numai mintea să nu ţi-o
bei.
97 © Omul beat nu-i ca mortul — cîndva tot
se va trezi.
98 ® De bei din tinereţe, o să mori de foame
la băţrîneţe,
12 BEŢIE, ,BLNE

99 ® Bea şi azvîrle banii eu ciurul — cînd se


trezeşte, n-are cu ce-şi cumpăra nici măcar
un ciur.
100 • Nu-i încă beat cel care-şi mai ţine pă­
lăria pe cap.
101 • Dacă bea bărbatul, arde jumătate din
casă ; dacă bea femeia, arde toată casa.
102 « Nu-i vinul de vină, ci beţia bat-o vina.
103 ® Vinul dezleagă limba.
104 • Ce nu spui la trezie spui la beţie.
105 • Primul pahar te întăreşte, al doilea
te-nveseleşte, al treilea te-amărăşte.
106 a După primul pahar te întăreşti, după al
doilea te-nveseleşti, după al treilea te-ngîndu-
rezi, după al patrulea îţi pierzi orice îndemî-
nare, după al cincilea te-mbeţi...
PRO VERBE

107 9 Beau şi mănîncă toţi oamenii, dar se


îmbată şi se ghiftuiesc numai sălbaticii.
V . G. B E L I N S K I

108 • Beţia îndobitoceşte şi sălbăticeşte pe om.


F . M . D O S T O IE V S K I

109 • Majoritatea relelor se săvîrşesc la beţie.


L . N. T O L S T O I

B IN E (F A P T A B U N A )

110 » Despre fapta bună vorbeşte cu curaj.


111 ® Caută binele — răul vine singur.
njiNE 13

112 • Viaţa îţi este dată pentru fapte bune.


113 • Nu există rău fără bine.
114 • Greu trebuie să le fie acelora care nu
fac bine la nimeni.
115 ® Pentru fapta bună nu te căieşti.
116 ® Răul se ţine minte, binele nu se uită
niciodată.
117 • De-ţi vrei binele, fă altora bine.
118 ® Dacă ai făcut rău, nu te aştepta la bine.
119 ® Binele cu bine se plăteşte, răul tot cu
rău.
PRO V ERBE

120 ® Dorinţa de a sluji binelui general tre­


buie să fie o cerinţă a sufletului, o condiţie
a fericirii.
121 • Cit sînteţi tineri, puternici, curajoşi, nu
pregetaţi a face bine.
A. P . CEH O V

122 * Nu poţi face bine fără a ofensa răul.


N . G. C E R N lŞ E V S K I

123 ® Aspiraţiile fireşti ale omenirii, aduse la


cel mai simplu numitor comun, pot fi expri­
mate doar în cîteva cuvinte : „Tuturor să le
fie bine !“.
N. A. D O B R O LIU B O V

124 ® Niciodată să nu te apropii de un om cu


gîndul că în el zace mai mult răul decît bi­
nele.
A. M. G O R K I
14 BIN E, BOALĂ

125 ® Semănaţi binele [...], vi se va mul­


ţumi [. . .].
N. A. N E K R A SO V

126 ® Binele trebuie să fie rezultatul [...]


unei convingeri interioare ; a face bine la co­
mandă, pentru o răsplată sau de teama unei
pedepse, este meschin şi nedemn pentru un
om.
D. I. P IS A R E V

127 ® întotdeauna să cauţi în om binele, nu


răul.
128 ® Numai aceia trăiesc care fac binele.
129 ® Gîndeşte-te bine şi gîndurile tale se vor
transforma în fapte bune.
L. N. T O L ST O I

BO A LA

130 ® Greu de găsit leac pentru o boală veche.


131 ® Bolnavului nu-i ajută la nimic patul
de aur.
132 ® De orice boală te vindeci, numai de
moarte nu.
133 ® Omul bolnav fuge de groapă, cel sănă­
tos se-ndreaptă într-acolo.
134 ® Nu moare omul de orice boală.
135 ® Pentru un om bolnav şi mierea e amară.
133 ® Cel care n-a cunoscut boala nu ştie să
preţuiască sănătatea.
BOALA 15

137 © Nici o boală nu înfrumuseţează pe om.


PRO V ERBE

138 © Nu trebuie să ne gîndim deloc, sau dacă


se poate cit mai rar, la boli. Este destul să
acordăm atenţie inimii noastre, s-o ascultăm,
că pulsul a şi accelerat cu vreo 10—15 bătăi.
139 ® Omului îi place să vorbească despre bo­
lile lui, în realitate însă acesta este lucrul cel
mai neinteresant din viaţa sa.
MO ® Munca doctorului într-adevăr este cea
mai productivă : apărînd sănătatea sau vinde-
cînd bolile, doctorul redă societăţii acele forţe
care ar fi pierit fără munca lui.
A . P . C EH O V

141 ® Cel mai bun tovarăş al bolii este desnă-


dejdea bolnavului.
A. M. G O R K l

142 ® Unii sînt în permanenţă bolnavi pentru


că se ocupă prea mult de sănătatea lor, alţii
sînt sănătoşi numai pentru că nu se tem de
boală.
V. O. K L IU C E V S K I

143 © Cunoscînd interdependenţa dintre suflet


şi corp, consider de datoria mea să afirm că
există şi leacuri ale sufletului care vindecă
corpul.
M. I. M UD RO V
16 BOGĂŢJE, BUNĂTATE

B O G Ă Ţ IE

144 • Mai presus de bogăţie stă sănătatea.


145 ® Bogatul n-are somn — îi este teamă că
vin hoţii.
146 s Bogăţia părinţilor îi strică pe copii.
147 ® Dacă eşti bogat, eşti şi zgîrcit.
148 9 De eşti sătul, gîndeşte-te la cel flămînd,
de eşti bogat, gîndeşte-te la cel sărac.
149 © Nici cal fără frîu, nici bogăţie fără
minte.
150 • Bogat în bani — sărac la minte.
151 • Bogatul şi-n zi de lucru chefuieşte, să­
racul şi de sărbători flămînzeşte.
152 ® Sătulul nu crede flămîndului, bogatul
nu crede săracului.
153 ® A ajuns bogat — şi-a uitat pînă şi fraţii.
PRO VERBE

154 ® Dacă există un singur om pe lume care


se răsfaţă din belşug, se află undeva un altul
care moare de foame.
L . N. T O L S T O I

BUNĂTATE

155 * Omului bun chiar şi durerea altuia îi


frînge inima.
156 • Bunătatea fără minte nu e bună ; şi
pentru milă e nevoie de minte.
157 ® Laudă-te cu bunătatea, nu cu bogăţia.
BUNĂTATE, ;GALM 17

158 • Inima nu-i de piatră ; omul prin bună­


tate trăieşte.
159 • Mai bine suferă tu decît să faci rău la
alţii.
PRO VERBE

169 ® Om bun nu este cel care ştie să facă


bine, ci acela care nu ştie să facă rău.
V . O. K L IU C E V S K I

161 ® Am deşteptat în inimi cu lira-mi bună­


tatea, / De aceea de popoare mult timp voi fi
iubit.
A . S . P U Ş K IN

162 • Bunătatea este pentru sufletul omului


ca şi sănătatea pentru trup [.. .].
A. N. T O L ST O I

163 • E sigur că pentru a îmbunătăţi viaţa


noastră, a tuturora, trebuie neapărat ca fie­
care din noi să devină mai bun.
164 ® Bunătatea înfrumuseţează viaţa, împă-
cînd toate neînţelegerile ; ea limpezeşte ceea
ce e încurcat, uşurează ceea ce e greu, învese­
leşte ceea ce e trist.
L . N. T O L ST O I

C A LM

165 « Multe rîuri liniştite au la izvoare cas­


cade zgomotoase, dar nici unul nu ajunge în­
18 CALM, CARACTER

spumat pînă la mare. Această linişte însă de


multe ori ascunde o mare forţă. Deplinătatea
şi profunzimea sentimentelor şi gîndurilor nu
permit izbucniri turbate.
M. I. LE R M O N TO V

166 © Adevărata forţă a omului nu constă în


izbucniri furtunoase, ci în calmul indestruc­
tibil.
167 ® întotdeauna m-am străduit să nu mă
enervez şi să cedez cînd izbucnea o ceartă,
ceea ce am reuşit prin calm ; apoi, în linişte,
lucrurile se aranjau de la sine.
L. N. T O L ST O I

CARACTER

168 • Schimbările de caracter nu sînt bune


decît atunci cînd au drept obiect vreo latură
urîtă [. . .] Transformarea caracterului este, în
orice caz, o constrîngere, o dărîmare, şi în urma
dărîmării multe se pierd, dar prin constrîngere
multe amorţesc.
169 ® Unui om fără caracter îi place foarte
mult să spună : „Nu mi-e frică, am caracter14.
170 ® Repaosul este o chestiune absolut per­
sonală ; în repaos [.. .] omul se individuali­
zează cel mai mult, iar caracterul lui se ma­
nifestă cu deosebită pregnanţă în alegerea fe­
lului de odihnă [...]
N. G . C E R N ÎŞE V SK 1
CARACTER 19

171 ® Este necesar să ai un astfel de caracter,


incit să faci numai ceea ce spui.
A . I. H E R Z E N

172 • Nenorocirile, mai mult decît orice, dau


la iveală tăria de caracter a oamenilor, a po­
poarelor.
N . M. K A R A M Z IN

173 • Caracterul se poate dezvolta numai prin-


tr-o participare de mai mulţi ani a individu­
lui la viaţa unui colectiv disciplinat, bine or­
ganizat, demn si serios.
A. S . M A K A R E N K O

174 • Caracterul se căleşte prin muncă, iar


cine nu şi-a cîştigat niciodată existenţa prin
muncă, acela, în majoritatea cazurilor, ră-
mîne pentru totdeauna un om slab, indolent şi
fără caracter.
175 » Cum este posibilă igiena corpului, tot
asa este posibilă şi igiena minţii şi a caracte­
rului.
D. I. P IS A R E V

176 • Cu cit sînt mai grele, mai dificile ob­


stacolele, cu atît sînt mai necesare tăria de
caracter, tenacitatea, perseverenţa ; apatia cu
atît mai mult este dăunătoare.
L . N. T O L S T O I

177 ® Caracterele puternice, ca şi torentele,


întâlnind obstacole în calea lor, se îndîrjesc şi
20 CARACTER, CARTE

devin mai puternice ; apoi, victorioase, îşi sapă


din ce în ce mai adânc albia.
K. D. U Ş IN S K I

C A R T E (L E C T U R A )

178 • Cartea este viaţa timpului nostru.


179 • O carte proastă îţi oferă noţiuni ero­
nate şi face dintr-un incult unul şi mai incult.
180 • Totul constă în alegerea cărţilor [ ...] ;
a citi cărţi prost alese este mai rău, mai dău­
nător decît a nu citi deloc.
V. G. B E L I N S K I

181 • Cartea este un lucru de o importanţă


oovîrşitoare atîta timp cît omul ştie s-o folo­
sească.
A . A. B L O K

182 • Dacă îţi este permis să rîzi de oamenii


proşti, atunci să-ţi fie permis să rîzi şi de
cărţile proaste.
183 • Citiţi cărţile capitale [. . .] care consti­
tuie izvoarele unor idei măreţe şi ale unor
pasiuni nobile.
184 • Ştiinţa se află în cărţi şi în strădania
fiecăruia de a dobîndi cunoştinţe din cărţi şi
din viaţă.
N. G. C E R N ÎŞ E V S K l

185 • Cînd văd cum oamenii în jurul meu,


neştiind ce să facă cu timpul liber, inventează
.c a r t e 21

cele mai jalnice ocupaţii şi distracţii, eu caut


o carte şi-mi spun în sinea mea : acest lucru
mi-e suficient pentru o viaţă întreagă.
F . M. D O S T O IE V S K I

186 • Un singur prieten rămîne neschimbat


— cartea.
K . A. F E D IN

187 • Cartea — cea mai mare dintre minunile


create de om — cuprinde toate cunoştinţele
despre viaţa omenirii, întreaga istorie a dez­
voltării raţiunii umane, întreaga muncă şi ex­
perienţă a popoarelor [. . .]
188 • Tot ce am mai bun în mine datorez
cărţilor.
189 • O carte bună este pur şi simplu o săr­
bătoare.
199 • Trebuie să citim şi să respectăm nu­
mai acele cărţi care ne ajută să înţelegem
sensul vieţii, să înţelegem dorinţele oameni­
lor şi mobilul faptelor lor.
191 ® Cartea este cel mai puternic instrument
al culturii socialiste.
A. M. GORICI

192 • Prin lectură omul supravieţuieşte veacu­


rilor.
A. I. H E R Z E N

193 • Mai bine să citeşti cărţi mai puţine, dar


să gîndeşti mai mult asupra conţinutului lor.
22 CARTE

194 • Lectura face gîndirea mai profundă, im­


pulsionează cercetarea şi analiza fenomenelor.
M . I. K A L IN IN

195 • Cartea este un puternic mijloc de co­


municare, de muncă şi ele luptă.
196 ® Există cărţi care clădesc şi cărţi care dis­
trug — iată de ce alegerea cărţilor este un
lucru extrem de important.
197 • Mai bine să citeşti puţin, dar temeinic.
„Devorarea'4 cărţilor este ocupaţia cea mai ne­
productivă.
198 • Deşi cărţile au o însemnătate uriaşă,
ele nu constituie unica sursă de cunoaştere [...].
Trebuie să înveţi nu numai din cărţi, ci şi
din viată.
N. K . K R U P S K A IA

199 ® Trebuie să ne ferim de „înghiţirea44 căr­


ţilor, urmărind doar aspectele lor aparent in­
teresante.
A. S . M A K A R E N K O

209 • Cartea este o vrăjitoare. Cartea a trans­


format lumea. In ea se află istoria neamului
omenesc, ea este memoria gîndirii umane.
N. A. M OROZOV

201 © O carte citită la timp [. . .] este capabilă


să-ti schimbe întreaga viată.
P. A. P A V L E N K O

202 ® Există multe cărţi bune pe lume, dar ele


sînt folositoare numai pentru cei care ştiu să
.CARTE 23

le citească. Ştiinţa de a citi cărţile bune nu


este echivalentă cu cunoaşterea alfabetului.
203 ® Trebuie să ne dezvoltăm mintea prin
citirea cărţilor celor mai geniali dintre gîndi-
tori, care au studiat natura în general şi omul
în special.
D. I. P IS A R E V

204 o Lectura constituie cea mai bună învă­


ţătură.
A. S. P U Ş K IN

205 ® Cufundă-te în cărţi în orice moment


prielnic. Străduiieşte-te să citeşti cît mai multe
cărţi şi cît mai diferite.
206 ® A alege cărţile pentru propria noastră
lectură sau pentru lectura altora este nu nu­
mai o ştiinţă, ci şi o artă.
207 • Viaţa ne învaţă mai mult decît cea mai
bună dintre cele mai bune cărţi. Cartea este
numai un instrument, un manual. Nu viaţa
trebuie verificată cu ajutorul cărţilor, deci cu
ajutorul teoriilor, oi tocmai invers.
208 ® Lectura îţi oferă posibilitatea să-ţi for­
mezi idei proprii cu ajutorul ideilor altor oa­
meni.
209 ® Sînt demni de milă acei iubitori de cărţi,
bibliofilii, devoratorii de cărţi care, uitînd de
om, iubesc cartea numai de dragul cărţii.
210 ® Nici pe departe nu se potriveşte pentru
toţi îndemnul : „Citiţi mai mult“.
N. A. R U B A K IN
24 CARTE

211 e Cărţile dau naştere visului, îl trezesc la


viaţă, invită la meditaţie, educă independenţa
gîndirii.
S. G. S T R U M IL IN

212 © Ntici o ocupaţie nu constituie o aseme­


nea pierdere de timp ca lectura nesistematică.
S. I. TAN EEV

213 ® Nu citiţi ce se nimereşte, ci în urma


unei serioase alegeri [. ..] Cultivaţi-vă gustul
şi gândirea.
I. S. T U R G H E N IE V

214 • A citi nu înseamnă încă nimic ; ce


anume să citeşti şi cum să înţelegi cele citite
— iată în ce constă esenţialul.
215 © Cartea rărnîne mută nu numai pentru
cel care nu citeşte, ci şi pentru cel care citind
nu ştie să extragă din litera moartă un gînd
viu.
K. D. U Ş IN S K I

216 • Omul contemporan se află în faţa mior


biblioteci de mărimea munţilor Himalaia, şi
este în situaţia unui căutător de aur oare tre­
buie să găsească firişoarele de aur într-o masă
imensă de pămînt.
S. I. V A V ILO V
CINSTE, CÎN1TEC 25

C IN ST E

217 • Păstrează-ţi haina de nouă, iar cinstea


de tânăr.
PRO V ERBE

218 • Cinstea este piatra unghiulară a înţe­


lepciunii omeneşti.
219 • Oamenii cinstiţi au un obicei foarte
prost; pleacă ochii ruşinaţi în faţa unei jos­
nicii insolente [. . .].
V. G. B E L IN S K I

220 • Cinstea, limitată doar la sfena intere­


selor personale, fără să includă noţiuni pre­
cise privind problemele generale ale vieţii po­
porului, nu e de prea mare folos societăţii.
N. G. C E R N ÎŞ E V S K I

221 • Cinstea nu cade din cer. Ea se educă în


familie ; dar şi necinstea se poate educa în fa­
milie.
A. S. M A K A R E N K O

C IN T E C

222 • Cîntecul ne-ajută ca să trăim şi să clă­


dim.
223 ® Cel ce păşeşte în viaţă cu cîntec, acela
niciodată nu va pieri.
V. I. LEBED EV-KU M A CI
26 COLECTIV

C O L E C T ÎV

224 ® Colectivul creează un om cu o psiholo­


gie individuală deosebită, un om mai activ, mai
tenace, ou o voinţă mai mare, capabil să con­
struiască viaţa din voinţa colectivului.
A . M. GORKI

225 ® Filistinul este acel om care [...] nu e


legat de nimeni si de nimic.
M. I. K A L IN IN

226 ® în ţara noastră numai acel om va fi


valoros, ale cărui dorinţe şi necesităţi sînt do­
rinţele şi necesităţile colectivului.
227 • în fiecare acţiune de-a noastră trebuie
să ne gîndim la colectiv, la succesul comun,
la victoria comună.
8 ® Numai participarea la munca colectivă
oferă omului posibilitatea de a-şi forma o ati­
tudine corectă, morală faţă de oameni.
A. S. M A K A R E N K O

229 ® Tristă este soarta celor oare se rup de


colectiv, crezîndu-se genii neînţelese, talente
nerecunoscute. Colectivul îl va ridica întot­
deauna pe om [. . .].
N. A. O STR O V SK I

230 • Educaţia morală a omului, dezvoltarea


lui spirituală, se înfăptuieşte în primul rînd
în colectiv.
COLECTIV, com unism 27

231 ® Formarea unor convingeri ferme con­


stituie rezultatul cel mai de seamă al influ­
enţei educative exercitate de colectiv asupra
individului.
232 ® Sentimentul de comunitate spirituală,
de înrudire spirituală a individului cu colec­
tivul, reprezintă o forţă morală activă care
stimulează omul în învingerea dificultăţilor,
în săvîrşirea unor fapte eroice în numele unei
idei superioare.
V. A. S U H O M L IN S K I

233 ® Orice om ştie că trebuie să facă ceea ce


îl apropie de semenii săi, şi nu ceea ce îl înde­
părtează.
L . N. T O L S T O I

C O M U N ISM

234 ® Poţi deveni comunist numai atunci cînd


îţi îmbogăţeşti memoria cu cunoaşterea între­
gului tezaur pe care l-a elaborat omenirea.
V. I. L E N IN , X X X I , 269

235 ® Dacă ştiu că ştiu puţin, voi izbuti să


cunosc mai mult ; dar dacă cineva va spune ca
este comunist şi că nu are nevoie să cunoască
temeinic, apoi n-o să iasă nimic din el care să
aducă a comunist.
V. I. L E N IN , X X X I , 270
28 COMUNISM, CONDUCĂTOR.

236 • Ar fi greşit să se creadă că e de ajuns


să-ţi însuşeşti lozincile comuniste, concluziile
ştiinţei comuniste, fără a-ţi însuşi acea totali­
tate de cunoştinţe a căror consecinţă e comu­
nismul însuşi. Un exemplu de felul cum co­
munismul a apărut din totalitatea cunoştinţe­
lor omeneşti este marxismul.
V. I. L E N IN , X X X I , 268

237 • Dacă unui comunist i-ar trece prin minte


să se laude cu comunismul său pe baza con­
cluziilor primite de el de-a gata, fără a de­
pune o muncă foarte serioasă, foarte grea,
foarte intensă, fără a 'analiza faptele, faţă de
care el este dator să aibă o atitudine critică,
un astfel de comunist ar fi vrednic de plîns.
V. I. L E N IN , X X X I , 270

238 • Comunistul nu va fi deeît un simplu


lăudăros dacă în conştiinţa lui nu vor fi fost
prelucrate toate cunoştinţele dobîndite.
V. I. L E N IN , X X X I , 270

239 • A fi comunist înseamnă a îndrăzni, a


gîndi, a voi, a cuteza.
V. V. M A IA K O V S K I

C O N D U C Ă T O R (P E R SO N A L IT A T E )

240 ® Fără matcă roiul se împrăştie.


241 © Snopul nelegat se cheamă tot paie.
PRO VERBE
CONDUCĂTOR 29

242 • Marele reformator apare nu pentru a


distruge, ci pentru a crea distrugînd.
V . G. B E L IN S K I

243 • Cine doreşte să devină conducător, acela


este dator să se supravegheze.
244 • Dacă sînteţi chemaţi să conduceţi oa­
meni, atunci trebuie să vă purtaţi cu ei ome­
neşte.
M. I. K A L IN IN

245 • Nici o clasă din istorie nu a ajuns la do­


minaţie dacă nu şi-a ridicat conducători pro­
prii, reprezentanţi înaintaţi proprii, capabili să
organizeze mişcarea şi să o conducă.
V . I. L E N IN , IV , 347

246 • Personalităţile pot, datorită anumitor tră­


sături de caracter ale lor, să influenţeze asu­
pra destinului societăţii.
247 • Caracterul personalităţii este un „fac­
tor" al dezvoltării sociale numai acolo unde,
numai atunci cînd şi numai în măsura în care
permit relaţiile sociale.
248 • Poate fi de folos numai acel conducă­
tor care, fără a se teme de luptă, ştie să-şi
îndrepte toate forţele în direcţia care concordă
cu procesul dezvoltării sociale.
G. V. PL E H A N O V
30 CONŞTIINŢA

C O N ŞT IIN Ţ A

249 • Cînd oare se poate cunoaşte adevărata


măreţie a unui om, dacă nu atunci cînd pre­
feră să sufere decît să meargă împotriva con­
ştiinţei sale ?
V. G. B E L IN SK I

250 3 Fără conştiinţă nici o minte înţeleaptă


nu poate trăi.
251 © Numai acela care şi-a ales drept scut
minciuna, impertinenţa şi neruşinarea nu tre­
mură în faţa judecăţii conştiinţei sale.
A. M . G O R K I

252 ® Nu-i greu să dispreţuieşti judecata oa­


menilor, dar să-ţi dispreţuieşti propria-ţi ju­
decată este imposibil.
253 • E de plîns acela care nu are o conşti­
inţă curată.
254 ® Conştiinţa este un animal sălbatic cu
ghiare ascuţite care-ţi sfîşie inima [...].
A. S. P U Ş K IN

255 • Fereşte-te de ceea ce nu acceptă pro­


pria-ţi conştiinţă.
258 » Cunosc pe lume numai două nenoro­
ciri : mustrările de conştiinţă şi boala.
257 © Foarte des unii oameni se mîndresc cu
o conştiinţă curată — numai că au o memo­
rie foarte scurtă.
c o n ş t iin ţ a , c o n v in g e r i 31

258 • Conştiinţa este memoria societăţii în­


truchipată într-o singură persoană.
259 ® Conştiinţa este o călăuză sigură în viaţa
oamenilor.
L . N. T O L S T O I

C O N V IN G E R I

260 ® Numai acela nu şi-a schimbat convinge­


rile care nu a simţit nevoia imperioasă de a
avea convingeri.
V. G. B E L I N S K J

261 • Un om adevărat nu poate să nu aibă


convingeri ferme [...]. Nu ţin seama de con­
vingeri numai cei care nu le au ; şi nu au
convingeri numai oamenii mărginiţi, obtuzi sau
lipsiţi de conştiinţă.
N. G. C E R N 1 Ş E V S K I

262 • Dacă un om este de acord cu toată lu­


mea, înseamnă că nu are convingeri proprii ;
dacă iubeşte pe toţi oamenii şi tuturor le e
prieten, înseamnă că totul îi este indiferent.
263 • Omul care îşi schimbă părerile pentru
a face pe placul primului întîlnit este un om
de nimic, o cîrpă, un om fără nici un fel de
convingeri.
N. A. D O B R O LIU B O V

264 • Convingerile nu se pot nici împrumuta,


nici cumpăra [.. .]. Ele sînt rezultatul unui
32 CONVINGERI, CRJirriCA, — AUTOCRITICA

îndelungat proces de gîndire proprie care tre­


buie să se desăvârşească în permanenţă.
D. I. P IS A R E V

265 • Izvorul forţei spirituale, al vitejiei, al


eroismului, este credinţa în justeţea convin­
gerilor.
V. A. S U H O M L IN S K I

C R IT IC A — A U T O C R IT IC A

266 • Critica ar fi fost, desigur, o armă în­


grozitoare pentru fiecare dintre noi, dacă ea
însăşi n-ar fi fost supusă, din fericire, criticii.
V. G. B E L I N S K I

267 • Omul devine mai bun atunci cînd îi


veţi arăta ce fel de om este.
A. P. CEH O V

268 • Oamenii lipsiţi de har sînt, de obicei,


cei mai exigenţi critici; nefiind în stare să
facă nici măcar cel mai neînsemnat lucru, cer
de la alţii pînă şi imposibilul.
V . O. K L IU C E V S K I

269 • Elogiile părtinitoare şi exagerate mole­


şesc şi slăbesc talentele ; cuvintele de ocară
şi ironia muşcătoare le aduc la disperare şi
le înăbuşă chiar în faşă, dar o apreciere ne­
CRITICA, AUTOCRITICĂ, CUNOAŞTERE

părtinitoare purifică gustul şi, arătând cu o


mină lipsurile, încoronează cu cealaltă fru­
mosul.
I. A . K R lL O V

270 • Critica şi polemica sînt obligatorii, dar


numai critica deschisă, pe faţă, evidentă şi
clară, şi nu şicana, nu înţepăturile, nu împun­
săturile intelectualiste.
V. I. L E N IN , X , 289

271 • Autocritica este necesară oricărui partid


viu si viabil.
V . I. L E N IN , V III, 446

272 • Cînd judeci faptele altora, gîndeşte-te


la ale tale.
273 • Cine cunoaşte mult acela ştie cit de atent
trebuie să-şi expună părerile pentru a nu
greşi. Dar ignorantul, căţărat pe culmi, îi
judecă pe toţi cu un curaj nemaipomenit.
L. N. T O L S T O I

274 • Numai cel ce iubeşte are dreptul să


certe, să îndrepte.
I. S . T U R G H E N IE V

C U N O A ŞT E R E

275 • Cine vrea să ştie mult să doarmă mai


puţin.
PRO V ERB
34 CUNOAŞTERE

276 • Datoria noastră este de a învăţa şi ia­


răşi de a învăţa, de a ne strădui să acumulăm
cît mai multe cunoştinţe, pentru că o mişcare
socială serioasă există numai acolo unde există
cunoaştere, iar fericirea omenirii viitoare stă
numai în cunoaştere.
A . P . CEHOV

277 • A demonstra omului necesitatea cunoaş­


terii este ca şi când i-ai demonstra necesitatea
văzului.
278 • Nu există forţă mai puternică decît cu­
noaşterea.
279 ® E necesar să cunoşti mult nu doar de
dragul cunoştinţelor ; e necesar să cunoşti pen­
tru a învăţa să acţionezi.
280 • Nu există armă mai eficace decît cu­
noaşterea care are la bază procesul muncii.
A. M . G O R K I

281 • A te opune pe tine însuţi în mod con­


ştient obiectului şi a te strădui să înlături
această opoziţie prin cugetare, iată care este
începutul cunoaşterii.
282 • Sînt multe lucruri pe care încă nu le
cunoaştem, dar există şi mai multe pe oare
le cunoaştem foarte puţin, fragmentar, ba chiar
eronat. Iar datele eronate, false sînt mult mai
dăunătoare decît cele pe care nu le cunoaştem
deloc.
A. I. H E R Z E N
CUNOAŞTERE 35

283 o Domeniul cunoaşterii este de necuprins.


Dar omul nu are nevoie să ştie totul ; din no­
ianul cunoştinţelor omeneşti el trebuie să
aleagă ceea ce este mai important [. ..] ceea ce
îl învaţă să transforme viaţa şi societatea.
284 ® Pentru a trăi o viaţă cu adevărat lumi­
noasă, fericită, trebuie să ştii mult, să reflectezi
mult, trebuie să înveţi să munceşti şi cu mintea
şi cu mîinile ; cunoştinţele sînt necesare în viaţă
aşa cum e necesară puşca în luptă.
N. K . K R U P S K A IA

285 ® Nu se pot prevedea limitele cunoaşterii


si oreviziunii ştiinţifice.
D. I. M EN D ELEEV

286 ® Dacă este adevărat [. . .] că nu se poate


trăi fără credinţă, atunci ea nu poate fi alta
decât credinţa în atotputernicia cunoaşterii.
I. V. M IC IU R IN

287 ® In orice domeniu al cunoaşterii omeneşti


se ascunde si abisul poeziei.
K . G. P A U S T O V S K I

288 ® Cunoaşterea şi numai cunoaşterea îl


face pe om liber şi puternic.
289 a Cunoştinţele superficiale, nesigure, limi­
tate, care nu sînt în stare să [. . .] îmbogăţească
mintea omului cu idei noi, constituie un balast
pentru memorie.
36 CUNOAŞTERE

290 • Foarte puţini oameni, şi dintre ei eei mai


aleşi, sînt capabili să spună simplu şi cinstit :
„Nu ştiu“.
D. I. P IS A R E V

291 • Cunoaşterea trebuie să slujească unor


ţeluri nobile [...]. Nu e de ajuns să acumu­
lezi cunoştinţe, trebuie să le răspîndeşti şi să
le aplici în viaţă.
N. A. R U B A K IN

292 ® Trebuie să ştii cîte puţin din toate, dar


despre acel puţin să ştii totul.
293 ® Nimeni nu s-a înşelat atît de mult, ca
cei oare au proorocit caracterul limitat al cu­
noaşterii omeneşti.
294 • Darul de a prooroci şi darul de a face
minuni — iată la ce a visat omenirea încă de
la începuturile ei, înzestrîndu-şi sfinţii şi eroii
mitologici cu aceste daruri. Ştiinţa a trans­
format în realitate acest vis al omenirii.
K . A. T IM IR E A Z E V

295 • Cunoaşterea este un mijloc, nu un scop.


A. N. T O L S T O I

296 • Cunoaşterea fără o bază morală este


nulă.
297 ® înţelepciunea nu constă în a şti mult.
In nici un caz nu putem şti totul. înţelepciu­
nea nu constă în a cunoaşte cît mai mult, ci
CUNOAŞTERE, CURAJ 37

în a şti care sînt cunoştinţele cele mai ne­


cesare, care sînt mai puţin necesare, şi, în
sfîrşit, care sînt şi mai puţin necesare.
298 ® Nu este ruşinos şi nu este dăunător să
nu ştii. Nimeni nu poate» şti totu l; e ruşinos
şi dăunător să te faci că ştii ceea ce nu ştii.
299 ® Nu te teme de necunoaştere, teme-te
de cunoaşterea eronată ; de la ea ne vine tot
răul din lume.
L. N. T O L S T O I

CURAJ

300 ® Curajul ia cu asalt cetăţile.


301 ® Curajos printre oi, şi oaie speriată prin­
tre curajoşi.
302 ® Lupta cere curaj.
303 * Omul curajos nu stă mult pe gînduri.
PRO V ERBE

304 © Viaţa, oa şi glonţul, îl cruţă pe omul


curajos şi-l loveşte pe cel laş.
V. G. B E L I N S K I

305 • Şi-n versul meu, cu viscolu-n simţire,/


Eu voi cînta curajul pe pămînt, / Şi focul ti­
nereţii din privire.
V. I. B R IU S O V

306 ® Deosebirea dintre un om curajos şi un


om fricos constă în aceea că primul, fiind
38 CU R A J

conştient de pericol, nu simte frica, iar al


doilea simte frica fără a fi conştient de pe­
ricol.
V. O. K L IU C E V S K I

307 • Marea se supune numai celor curajoşi.


V. I. L E B E D E V -K U M A C I

308 ® Revoluţia ne cere / nu fricoşi, / servili


şi paji, / ci doar oameni în puteri / şi curaj, /
curaj, / c-u-r-a-j !
V. V. M A IA K O V S K I

309 • Curajos este cel care ştie să-şi înăbuşe


frica. Un altfel de curaj nu poate exista. Cre­
deţi oare că cel care merge la moarte sub
gloanţe nu simte nimic, nu se teme de nimic ?
Nu, [...] acela ştie să-şi înfrîngă teama.
A. S. M A K A R E N K O

310 ® Viaţa aparţine Patriei, şi nu bravura, ci


curajul adevărat îi va fi de folos.
P. S. N A H IM O V

311 • Curajul se educă zi de zi printr-o luptă


îndîrjită cu greutăţile.
N. A . O S T R O V S K I

312 s Omul hotărît se sprijină de curajul său


ca de o stîncă de granit.
N. V. ŞE L G U N O V
CURAJ, CUVÎNT 39

313 ® Cel care din vanitate, curiozitate ori din


lăcomie îşi riscă viaţa, acela nu poate fi con­
siderat un om curajos.
L . N. T O L S T O I

314 o Curajul nu este altceva decît încrederea


în propriile forţe.
315 • Curajul de la natură este acel bloc de
marmoră preţioasă din care frica înalţă impu­
nătoarea statuie a bărbăţiei.
K. D. U Ş IN S K I

C U V ÎN T (V O R BA )

316 ® Un cuvînt binevoitor este ca o zi de pri­


măvară.
3 1 7 a Mu te teme de cuţit, teme-te de cuvînt.
318 ® E destul o vorbă ca să ai ceartă pe
vecie.
319 • Cuvîntul nu-i săgeată, dar străpunge
inima.
320 ® Cuvîntul nu-i vrabie : a zburat — nu-1
mai poţi opri.
321 ® Primul cuvînt îl trage şi pe al doilea,
iar al treilea vine singur.
PROVERBE

322 ® Cuvîntul încă nu e faptă ; adevărurile,


oricît de incontestabile ar fi, dacă nu se con-
40 CUVÎNT

oretizează în faptele celui oare le-a rostit, ră-


mîn vorbe goale, minciună.
V. G. B E L I N S K I

323 • Avem nevoie de astfel de cuvinte care


să sune ca un clopot de alarmă, să ne tre­
zească, să ne zguduie [. . .].
A . M. G O R K I

324 • Cuvîntul are importanţă numai în mă­


sura în care duce la faptă.
A. I. H ER Z EN

325 • Limba-i amnarul, vorba-i scinteia — in­


cendiul oricînd poate izbucni. Atenţie !
E. K A P IE V

326 • Cuvîntul este o puternică armă a vieţii.


V. G. K O R O L E N K O

327 « Cuvîntul blînd e făcător de minuni.


328 • Cuvîntul este comandantul de oşti al
forţei umane.
V. V. M A IA K O V S K I

329 • Şi inimile omeneşti, / Tu le aprinde cu


cuvîntul.
A. S. P U Ş K IN

330 • Ţine minte : un cuvînt negîndit, rece,


indiferent poate jigni, umili, amărî, poate să
tulbure, să zguduie, poate să uluiască.
V. A. S U H O M L IN S K I
CUV1NT, DATORIE 41

331 * Cuvîntul constituie o forţă. Cuvîntul


poate uni oamenii, dar tot el poate să-i şi în­
vrăjbească ; cuvîntul poate sluji iubirea, dar
tot el poate sluji şi ura şi vrajba. Fereşte-te de
cuvîntul care învrăjbeşte oamenii.
X,. N. T O L S T O I

D A T O R IE

332 ® Nu-ţi uita datoria [...]. Fără datorie nu


există nici viaţă, nici pasiune.
A. A. B L O K

333 ® Este imposibil, şi nici nu este necesar,


ca toţi să fie pe primul plan. Fiecare din noi
să-şi facă datoria acolo unde munceşte.
A. I. H E R Z EN

334 ® Din interesele generale legate de solida­


ritate decurge ideea de datorie, dar nu decurge
direct îndeplinirea datoriei.
A. S. M A K A R EN IvO

335 • Autoaprecierea acţiunilor şi a gîndurilor,


năzuinţa spre un ideal moral dezvoltă şi adîn-
cesc cel mai important sentiment moral —
sentimentul datoriei.
V. A. SU H O M IA N SK I
42 DATORIE, DETEIRMINSSM, DOGMATISM

336 • Străduieşte-te să-ţi faci datoria, şi atunci


vei afla cit preţuieşti.
L. N. T O L S T O l

337 © Toţi avem o singură ancqră de care nu


ne putem desprinde decît dacă noi înşine o
dorim : simţul datoriei.
I. S. T U R G H E N IE V

D E T E R M IN ISM

338 • Determinismul nu numai că nu pre­


supune fatalismul, ci, dimpotrivă, creează o
bază pentru acţiuni raţionale.
V. I. L E N IN , I, 43

D O G M A T ISM

339 © Graba de a fabrica adevăruri incontes­


tabile [...], tendinţa de a formula axiome,
dogmatismul şi, în genere, „industria14 de ade­
văruri incontestabile duc în mod inevitabil la
limitarea, la denaturarea sensului autentic al
realităţii, care se transformă atît de repede.
A. M. G O R K I

340 © Dogmatismul este una din manifestările


cele mai evidente ale semidoetismului.
N. A. R U B A K IN
DRAGOSTE 43

D R A G O ST E (IU B IR E ;

341 • Dragostea nu-i foc, dar de s-a aprins, nu


mai poţi s-o stingi.
342 ® Dragostea e ca un inel, iar inelul nu
are sfîrsit.
343 • Din iubire şi dragoste se ţine lumea.
344 ® Unde-i dragoste, acolo e şi înţelegere.
PRO V ERBE

345 ® Dragostea are legile ei de dezvoltare,


are vîrstele ei ca şi viaţa omului. Are o pri­
măvară splendidă, o vară fierbinte, în sfîrşit,
o toamnă care pentru unii e caldă, luminoasă
şi bogată, iar pentru alţii rece, ploioasă şi să­
racă.
V. G. B E L I N S K I

346 « Numai îndrăgostitul are dreptul să fie


numit om.
A. A . B L O K

347 ® Ce imensă fericire — să iubeşti şi să


fii iubit.
348 © Cînd iubeşti descoperi în tine atîta bo­
găţie, atîta gingăşie, atîta tandreţe, încît nici
nu-ţi vine să crezi că poţi iubi astfel.
A. P . CEH O V

349 • Să mori, dar să nu dai o sărutare fără


iubire.
44 DRAGOSTE

350 • Nu este oare dragoste atunci cînd te


bucuri de bucuria aceluia pe care îl iubeşti şi
te amărăşti din pricina amărăciunii lui ?
351 • Neliniştea în dragoste nu e esenţa dra­
gostei, neliniştea nu face parte numaidecît din
dragoste, dragostea e veselă şi fără griji.
352 • Farmecul pe care iubirea îl dă tuturor
lucrurilor nu trebuie să fie numai un fenomen
trecător în viaţa omului.
353 • Cine n-a simţit cum iubirea trezeşte
toate forţele omului, acela n-a cunoscut ade­
vărata iubire.
354 • Iubeşte cu adevărat numai acela al că­
rui cuget se limpezeşte şi ale cărui braţe se
întăresc prin iubire.
355 ® Iubirea adevărată îl purifică pe om, îl
înalţă [.. .] îl transformă cu desăvîrşire.
356 • Să iubească poate nu numai cel că­
ruia îi place să strige despre dragostea lui ;
omul inteligent îşi exprimă iubirea în cuvînt
şi în faptă, sau numai în faptă, şi, poate, e
cu atît mai puternică, cu cît e mai tăcută.
357 • Iubirea sporeşte cînd ai o inimă curată
şi un suflet cinstit, cînd ai o concepţie mo­
dernă despre drepturile omului şi respect pen­
tru libertatea aceluia cu care trăieşti.
N. G. C E R N IŞ E V S K I

358 • Iubirea e într-atît de puternică, încît e


în stare să ne regenereze.
F. M. D O S T O IE V S K I
DRAGOSTE 45

359 • Dragostea e creatorul a tot ce e bun,


frumos, puternic, cald şi luminos.
F . E. D Z E R JI N S K I

360 • Viaţa fără dragoste nu e viaţă, ci exis­


tenţă searbădă. Fără dragoste nu se poate trăi,
pentru dragoste i-a si fost dat omului su­
fletul.
361 • Nu-i zeu mai frumos ca soarele, nu-i
foc mai minunat ca focul iubirii.
362 • Consecinţele iubirii sînt întotdeauna
aceleaşi — un om nou. Nu mă refer la copil,
ci la oamenii oare iubesc, pentru că acest sim-
ţămînt înnoieşte sufletul, îi face pe oameni mai
buni, mai frumoşi [. . .].
A. M. G O R K I

363 ® Pentru dragoste nu există vîrstă : poţi


iubi totdeauna cît inima e vie.
N. M. K A R A M Z IN

364 • Condiţia indispensabilă pentru stabilirea


unor relaţii normale între bărbat şi femeie este
afinitatea lor spirituală, înţelegerea reciprocă,
acelaşi nivel de dezvoltare.
N. K . K R U P S K A IA

365 • Dragostea e puternică precum fulgerul,


dar loveşte fără tunet, şi cele mai puternice
lovituri ale ei sînt plăcute.
M. V. LO M O N O SO V
46 DRAGOSTE

366 ® Iubirea e o mare podoabă a vieţii. Ea


face natura să înflorească, să cinte, să dan­
seze [...].
A. V. L U N A C E A R S K I

367 • Dragostea este cel mai înalt sentiment


oare făureşte minuni, făureşte oameni noi,
creează cele mai mari valori [...].
368 • Dragostea trebuie să îmbogăţească pe
oameni cu sentimentul puterii.
A. S. M A K A R E N K O

369 • Dragostea este ca un ţărm necunoscut.


Toţi ne îndreptăm spre el, dar fiecare e că­
pitan pe corabia sa, conducînd-o pe drumul
lui propriu.
M. M . P R IŞ V IN

370 • Iubirii toate viratele i se supun.


A. S. P U Ş K IN

371 • Dragostea învinge moartea şi o preface


într-o fantomă. Ea dă sens vieţii şi transformă
nenorocirea în fericire.
372 ® Nu este iubire mai mare ca aceea de
a-ţi da viaţa pentru cei pe care îi iubeşti.
373 © A iubi totul şi pe toţi, a te jertfi tot­
deauna din iubire, înseamnă a nu iubi pe ni­
meni şi a nu trăi viaţa pământească.
R. N. T O L S T O !
DRAGOSTE, DREPTATE 47

374 ® Dragostea [. ..] e mai puternică decît


moartea şi decît frica de moarte. Viaţa există
şi se. dezvoltă numai prin iubire.
I. S. T U R G H E N IE V

375 ® In dragoste ca şi în ură se pot întruni


cele mai felurite sentimente : desfătarea şi su­
ferinţa, bucuria şi tristeţea, teama şi curajul,
chiar si mînia si ura.
K . D. U Ş IN S K I

D R E P T A T E (D R EPT )

376 ® Dreptatea trebuie să fie normă pentru


toate acţiunile omului.
N. G. C E R N lŞ E V S K I

377 ® Trăsătura cea mai înălţătoare şi cea mai


caracteristică a poporului nostru este simţul
dreptăţii, setea de dreptate.
F. M. D O S T O IE V S K I

378 • Trebuie să fii drept chiar şi în lucrurile


cele mai mărunte.
A. M. G O R K I

379 ® Nu există lucruri mari şi lucruri mici


dacă omul năzuieşte din toată inima spre drep­
tate, spre tot ceea ce este înălţător. în acest caz
totul capătă greutate [...].
K . G. P A U S T O V S K I
48 DREPTATE, DUMNEZEU

380 ® A cere dreptate, dar a lăsa neatinse toate


condiţiile oare generează minciuna este ca şi
cînd ai cere să nu fie noroi după ploaie pe o
stradă nespălată.
D. I. P IS A R E V

381 • Dreptatea trebuie să fie temeiul acţiu­


nilor si dorinţelor noastre.
K . F . R ÎL E E V

382 ® A fi drept în cuget încă nu înseamnă a


fi drept în faptă.
K . D. U Ş IN S K I

D U M N E Z EU

383 ® Dumnezeu iubeşte adevăi'ul, dar nu prea


se grăbeşte să-l spună.
384 ® Roagă-te la Dumnezeu, dar grăbeşte-te
spre mal.
385 • Te rogi tu la Dumnezeu, dar pune şi
mâna pe coarnele plugului.
386 ® Dumnezeu e prea sus, ţarul e prea de­
parte.
PRO VERBE

387 • Dumnezeu este tot o invenţie a omului,


cum e, bunăoară, „fotografia44, cu singura deo­
sebire că fotografia înregistrează ceea ce există
în realitate, în timp ce Dumnezeu este o pro­
iectare a plăsmuirii omului despre propria sa
DUMNEZEU, DUŞMAN 49

fiinţă ce vrea — şi poate — să fie atotştiu­


toare, atotputernică şi cu totul dreaptă.
A. M. G O R K I

388 © Dumnezeu este o iluzie, dar o iluzie foarte


dăunătoare : încătuşează raţiunea.
G. V. P L E H A N O V

D U ŞM A N

389 © Dacă nu e cu putinţă să-ţi birui duş­


manul, dacă, pirieinuindu-i pierderi neînsem­
nate, îţi pricinuieşti ţie însuţi altele mai mari,
atunci încă nu are rost să începi lupta.
N. G. C E R N ÎŞ E V S K I

390 ° A subaprecia forţele duşmanului este o


nerozie, chiar o crimă.
A. M. C-ORKI

381 ® Sînt instructive şi părerile duşmanilor


făţişi, şi cele ale duşmanilor ascunşi, şi cele ale
duşmanilor imprccişi, şi cele ale „simpatizan­
ţilor'1 imprecişi, dacă este vorba de oameni cit
de cit inteligenţi, informaţi şi care se pricep
cit de cit în politică.
V. I. L E N IN , X X , 160

392 © Nu fi orb şi surd / Ţine praful de puşcă


uscat.
V. V. M A IA K O V S K I
50 DUŞMAN, EDUCAŢIE

393 • Niciodată să nu-ţi dispreţuieşti duşma­


nul ; trebuie să-i cunoşti armele şi să înveţi să
le mmuieşti ; trebuie să ştii în ce constă forţa
şi în ce constă slăbiciunea duşmanului.
A. V. SU V O R O V

E D U C A Ţ IE (IN ST R U IR E )

394 • Rădăcinile învăţăturii sînt amare, roadele


sînt dulci.
395 • Vinde-ţi caftanul şi ia-ţi abecedar.
396 • Pentru un învăţat aş da doi neînvăţaţi,
dar nici aşa nu-i ia nimeni.
PRO V ERBE

397 * Educaţia este un lucru mare : ea hotă­


răşte soarta omului.
398 • Nu există un om mai rău decît acela pe
care o educaţie aleasă nu a reuşit să-l facă
mai bun.
V. G. B E L I N S K I

399 • Orice om cult ştie [...] că fără instrucţie


viaţa lui ar fi fost foarte plicticoasă şi demnă
de toată mila.
400 • Pentru ca un om să fie cult în adevă­
ratul înţeles al ouvîntului, sînt necesare trei
calităţi: cunoştinţe vaste, deprinderea de a gîndi,
sentimente nobile. Cine are cunoştinţe puţine,
acela este un ignorant ; cine nu s-a deprins
EDUCAŢIE 51

să gîndească, acela este grosolan şi obtuz ; cine


nu are sentimente nobile, acela e un om rău.
401 • Străctuiţi-vă ca cel pe care îl educaţi
să devină om în adevăratul sens al ouvîntului.
N. G. C E R N ÎŞ E V S K I

402 « Nu poţi fi un om cult fără a cunoaşte


istoria culturii.
403 • învăţătorul, dacă este cinstit cu el în­
suşi, trebuie să fie în permanenţă un elev
silitor.
404 • Nu este bun învăţătorul care nu învaţă
el însuşi sau învaţă puţin.
A. M. G O R K I

405 • Cu cît un om este mai luminat, cu atît


el este mai util societăţii.
A. S. G R IB O E D O V

406 • Sînt adevăruri pe care, ca şi drepturile


politice, nu poţi să le încredinţezi decît după
o anumită vîrstă.
A. I. H E R Z E N
407 • Pentru a fi un bun profesor, trebuie
să-ţi placă ce predai şi să iubeşti pe cei cărora
le predai.
V. O. K L IU C E V S K I

408 • Pedagogul este acel om care trebuie să


transmită noilor generaţii toate valorile acu­
mulate de-a lungul veacurilor, dar care nu tre­
buie să le transmită prejudecăţile, viciile [. . .].
A. V. L U N A C E A R S K I
52 EDUCAŢIE

409 • Numai exemplul viu educă copilul, nu


cuvintele, fie ele dintre cele mai frumoase, dar
neîntărite de fapte. .
A. S. M A K A R E N K O

410 » Şcoala este o forţă uriaşă care determină


viaţa şi soarta poooarelor şi statelor. în func­
ţie de obiectele de studiu şi principiile care
stau la baza sistemului de învăţămînt.
D. I. M E N D E L E E V

411 • In educaţie totul depinde de cine face


educaţia.
D. I. P IS A R E V

412 • Omul cult vede diferite aspecte ale lu­


crurilor acolo unde un ignorant vede doar unul
singur, dar judecă despre toate.
N. A. R U B A K IN

413 • Cel mai important scop al educaţiei îl


constituie formarea caracterului.
414 ® Educaţia trebuie să dezvolte la om de­
prinderea de a muncii, dragostea fată de
muncă [...].
415 • Educatorul nu este un funcţionar, iar
dacă e funcţionar, atunci nu mai este edu­
cator.
K . D. U Ş IN S K I
egoism 53

E G O ISM

416 ® A căuta fericirea în egoism este un lu­


cru nefiresc şi soarta egoistului nu e de in­
vidiat ; egoistul este un infirm [...].
417 ® Uneori egoismul îţi dirijează acţiunile
în aşa fel, încît te trezeşti jucînd rolul unui
om care săvîrşeste o faptă măre.
N. G . C E R N ÎŞ E V S K I

418 © Egoismul urăşte universul, detaşează pe


om de omenie şi-i atribuie o situaţie excep­
ţională ; egoistului îi este străin totul, în afară
de propria sa persoană. El poartă pretutindeni
cu sine atmosfera viciată prin care nici o rază
de lumină nu pătrunde fără să se deformeze.
A. I. IIE R Z E N

419 ® Şi omu-i cîteodată cu broasca de un


fel : /Să piară lumaa-ntreagă, dar să trăiască el.
I. A. K R ÎL O V

420 • Avem simpatie pentru cei nenorociţi din-


tr-un oarecare spirit de egoism ; vedem că de
fapt nu sîntem singurii nefericiţi. A avea sim­
patie pentru fericirea altora presupune un su­
flet cu adevărat nobil si dezinteresat.
A. S. P U Ş K IN

421 © Egoismul constituie un rău imens. Ego­


istul nu poate fi nici drept, nici principial, nici
curajos, nici credincios datoriei sale. Din fra­
gedă copilărie învaţă să eviţi acest mare rău.
V. A. S U H O M L IN SK 1
54 E G O IS M , E R O ISM

422 • Egoismul este curată sinucidere. Egoistul


se usucă exact ca un pom singuratic fără roade.
I. S. T U R G H E N IE V

E R O ISM (EROU)

423 • Forţa încă nu înseamnă totul ; impor­


tante sînt faptele de eroism în care ea se mani­
festă.
V. G. B E L IN S K I

424 • Erou este acela care creează viaţa în


ciuda morţii, cel care învinge moartea.
425 ® Noi toţi ne naştem şi trăim ca nişte eroi.
Şi cînd majoritatea oamenilor vor înţelege acest
lucru, viaţa va deveni intr-adevăr eroică.
A. M. G O R K I

426 • îndeplinirea cu rigurozitate, în orice con­


diţii, a îndatoririlor este tot eroism.
M. I. K A L IN IN

427 • Salutăm bărbăţia, ne mîndrim cu cei ne­


înfricaţi, respectăm pe oamenii cinstiţi, îi urîm
pe mincinoşi, ne plecăm în faţa eroilor şi îi dis­
preţuim pe laşi.
N, A, O S T R O V S K I
EROISM, EXPERIENŢA 55

428 • Setea de fapte eroice — iată ce frămîntă


inima omenească, raţiunea scrutătoare, veşnic
neliniştită.
M. S A L T ÎK O V -S C E D R IN

429 • O faptă eroică în viaţa unui om nu este


o întîmplare, ci o consecinţă legică, o manifes­
tare a dezvoltării sale spirituale.
430 • Pentru un om adevărat, eroismul, jertfi­
rea de sine constituie o însuşire firească.
431 • In decursul istoriei multiseculare a ome­
nirii, faptele de eroism au fost săvîrşite în nu­
mele unor idei drepte, măreţe, nobile.
V. A. S U H O M L IN S K I

432 • Eroul este întruchiparea vie a tot ce este


mai bun în om : lupta pentru măreţia şi ferici­
rea patriei şi poporului.
433 « Patria noastră este leagănul eroilor, vatra
în oare se călesc caracterele, căpătînd tăria dia­
mantului si a otelului.
L . N. T O L S T O I

E X P E R IE N Ţ Ă

434 • Toate cunoştinţele rezultă din expe­


rienţă, din senzaţii, din percepţii.
V. I. L E N IN , X IV , 118

435 • Eu pun experienţa mai presus decît o


mie de păreri născute exclusiv din imaginaţie.
M. V. LO M O N O SO V
56 EXPERIENŢĂ, FAMILIE

436 • Şi ceea ce numim fericire, şi ceea ce


numim nefericire sînt deopotrivă de utile dacă
le privim, şi pe una şi pe cealaltă, ca pe o
experienţă.
L . N. T O L ST O I

F A M IL IE (SO Ţ, SO Ţ IE , C O PII)

437 ® Cine copii n-are, mare păcat are.


438 ® Cu copii ai griji, fără ei le îndoieşti.
439 © Nu-ţi pedepsi copiii cu biciul — fă-i să
se ruşineze.
440 • Nu-i părinte acela care face copii, ci
acela care-i hrăneşte şi-i învaţă.
441 © Iubirea unei mame întrece adîncurile
oceanului.
442 ® Dacă ai ştiut să faci copii, să ştii să-i
şi înveţi.
443 ® Fiului netot moştenirea nu-i ajută la
nimic.
444 © Să trăieşti cu mintea părinţilor, nu cu
banii lor.
445 © Fiul de-4 mai prost ca părintele — mare
amărăciune ; de-i mai înţelept — bucurie ; iar
de-i mai înţelept unul dintre fraţi — invidie.
446 « Nu-ţi da fata după socri.
447 ® Bărbatul şi nevasta — un suflet.
448 ® Cînd se ceartă bărbatul cu nevasta, a
treia persoană n-are ce căuta.
FAM ILIE 57

449 ® «Nevastă, mă iubeşti ?» — «Ce-ai spus?»


— «Sau nu mă iubeşti ?» — «Da.» — «Ce, da ?»
— «Nimic».
pro verbe

450 • Căsătoria este realitatea dragostei. Poate


iubi numai un suflet pe deplin matur ; în acest
caz dragostea vede în căsătorie răsplata ei cea
mai înaltă [. ..].
451 ® Femeia care ştie numai să-şi iubească
bărbatul şi copiii, fără să aibă vreo noţiune des­
pre altceva şi fără să mai năzuiască ceva, este
tot atît de ridicolă, jalnică şi nedemnă de dra­
gostea bărbatului, cît este de ridicol, jalnic şi
nedemn de dragostea femeii bărbatul care nu
este capabil de altceva decît să se îndrăgos­
tească, să-şi iubească nevasta şi copiii.
452 ® Soţia nu este o amantă, ci un prieten,
este tovarăşul nostru de viaţă, şi trebuie să ne
deprindem cu gîndul de a o iubi şi atunci cînd
va fi o femeie în vîrstă, şi atunci cînd va fi o
bătrînică.
453 • Oricît am idealiza dragostea, nu putem
să nu vedem că natura le-a dăruit oamenilor
acest minunat sentiment nu atît pentru ferici­
rea lor, cît pentru perpetuarea speciei umane.
454 • Dragostea pentru părinţi este, fără nici
o îndoială, un sentiment sfînt.
V. G. B E L I N S K I

455 • Căsătoria trebuie făcută din dragoste ;


a te însura cu o femeie numai pentru că e sim­
58 FAMIME

patică este ca şi cînd ţi-ai cumpăra din tîrg un


lucru inutil numai pentru că e frumos.
A . P. CEH O V

456 • Copiii sînt florile vii ale pămîntului.


A. M. G O R K I

457 • Familia se naşte odată cu copiii.


A. I. H E R Z E N

458 • Viaţa de familie poate aduce cea mai


mare fericire dacă este întemeiată pe dragoste
reciprocă.
459 • Dragostea ca dragostea, dar, pentru a
trăi împreună, între soţi trebuie să existe o
unitate de vederi. Altfel, nu poate fi vorba de
o familie adevărată, fericită.
460 • Pentru părinţi, educaţia în familie este,
înainte de toate, autoeducatie.
N. K . K R U P S K A IA

461 • Familia este un nucleu firesc al socie­


tăţii, locul unde se realizează frumuseţea vieţii
omeneşti, unde forţele victorioase ale omului
vin să se odihnească, unde cresc şi trăiesc co­
piii, principala bucurie a vieţii.
462 • Copilul e un om viu. El nu este cîtuşi
de puţin un ornament în viaţa noastră, ci-i o
viaţă individuală, complexă şi bogată.
463 • Să nu credeţi că vă educaţi copiii nu­
mai atunci cînd discutaţi cu ei, cînd le daţi sfa­
turi ori le porunciţi, li educaţi în orice mo­
ment al vieţii [. . .].
EAMUftE 59

464 • Răspunderea pentru educaţia copiilor o


poartă familia sau, dacă vreţi, părinţii [ . . . ] .
465 ® Totul educă : oamenii, lucrurile, feno­
menele, dar în primul rînd şi în cea mai mare
măsură, oamenii. Intre aceştia primul loc îl
ocupă părinţii şi educatorii.
466 ® Dacă vă bateţi copilul, aceasta repre­
zintă pentru el, în orice caz, o tragedie, o tra­
gedie a durerii şi a înjosirii sau o tragedie a
unei sensibilităţi tocite şi a unei răbdări de
copil asuprit.
467 ® Copilul dacă nu a învăţat să-şi iubească
părinţii, fraţii, surorile, şcoala, patria [. . . ] este
foarte greu de presupus că, atunci cînd va
creşte, va fi capabil să-şi iubească cu adevă­
rat femeia pe oare şi-a ales-o.
468 • Copiii văd în părinţi trecutul, părinţii
văd în copii viitorul.
A. S. M A K A R EN ICO

469 • Există o fiinţă minunată faţă de care


vom rămîne întotdeauna datori : mama.
N. A. O S T R O V S K I

470 • Este revoltător să te măriţi cu un om


pe care nu-1 iubeşti.
D. I. P IS A R E V

471 • Toate familiile fericite se aseamănă ;


orice familie nefericită e nefericită în felul ei
propriu.
L. N. T O L S T O I
60 FAPTĂ

FAPTA

472 • De la vorbă la faptă e o verstă-ntreagă.


473 • Mai bine să crezi faptele decît vorbele.
474 ® Cine-i repede la vorbă, rar are spor şi
la treabă.
475 ® Pomii judecă-i după roade, oamenii după
fapte.
PRO VERBE

476 ® Nu acordăm nici o importanţă practică


năzuinţelor, oricât ar fi ele de înalte, atâta timp
cît rămân doar năzuinţe ; noi preţuim numai
faptele şi-i apreciem pe oameni numai după
faptele lor.
N. A. D O B R O L IU B O V

477 ® Orice faptă rea poartă cu sine şi biciul


pentru spinarea celui oare a săvîrşit-o.
V. O. K L IU C E V S K I

478 ® E nevoie de cuvinte, dar ele sânt doar


începutul ; esenţa vieţii constă în fapte, în ca­
pacitatea de a trece de la vorbă la faptă [.. .]
D. I. M E N D E L E E V

479 • Cuvintele şi iluziile pier, faptele rămîn.


D. I. P IS A R E V

480 • Orice faptă pe care o săvârşeşti va avea


urmări pentru alţi oameni ; nu uita că alături
de tine trăieşte un om.
M. M. PR TŞV IN
FAPTA, FĂŢĂRNICIE 61

481 • Nu te încrede nici în cuvintele tale, nici


într-ale altora, încrede-te în fapte, în faptele
tale şi ale altora.
L. N. T O L S T O I

f ă ţ ă r n ic ie

482 • Nu-i de ajuns să-ţi arăţi dinţii ; şi lupul


şi-i arată, dar nici gînd să rîdă.
483 • Omul iute din fire nu e făţarnic.
484 ® Vorba îi e de miere, inima de gheaţă.
485 © Se uită oa vulpea, dar miroase a lup.
486 • în faţă e drăgăstos, în spate e urîcios.
487 o în faţă zice că te iubeşte, în spate zice
că ar vrea să te omoare.
488 © Nu te teme de cîinele care latră, ci de
cel care tace şi mad dă şi din coadă.
PRO VERBE

489 © Cine se caţără într-un post ca vulpea,


ajuns în post, el va fi lup.
V. A. JU K O V S K I

490 ® în orice împrejurare trebuie să proce­


dezi în aşa fel, încît oamenii din jur să te
simtă cinstit şi sincer. Feriţi-vă de făţărnicie
cu orice preţ, căci ea nu poate fi ascunsă pri­
virii maselor. Masele nu pot fi înşelate, iar
dacă oamenii vor observa că cineva este fă­
ţarnic, nu-1 vor mai crede niciodată.
M. I. K A L IN IN
G2 FĂŢARNIIQtE, FEMEIE

491 • Care este formula făţărniciei ? Egoism


plus cinism, plus un mediu apos de prostie
idealistă, plus estetica mizeră a unei aparente
smerenia.
492 • Făţarnicul are într-un buzunar bani, iar
intr-altul o carte de rugăciuni.
A. S . M A K A R E N K O

493 • Cui nu-i e silă de-un făţarnic / Ce tot


pălăvrăgeşte-ntr-una / Grav convingînd pe toţi
zadarnic, / De ce-s convinşi, dintotdeauna.
A. S . P U Ş K IN

494 • Un mare rău îl constituie făţărnicia, slu­


gărnicia, cameleonismul. Să înveţi să cunoşti
acest mare rău cu atîtea chipuri, să-l respingi,
să-l combaţi.
V. A. S U IIO M L IN S K I

F E M E IE (N E V A ST A )

495 • Fără bărbat, e ca fără cap, fără femeie,


e ea fără minte.
496 • La femeia frumoasă e bine să priveşti,
cu cea deşteaptă e bine să trăieşti.
497 ® Cu femeia rea îmbătrîneşti, cu cea bună
întinereşti.
498 • Mai bine mănânci numai pâine cu apă
decît să trăieşti cu o femeie rea.
499 • Fereşte-mă, doamne, de foc, de potop
şi de femeia rea.
FEMEIE 63

500 • Toate fetele sînt bune — de unde-or ră­


sări atîtea neveste rele ?
501 • Cu o femeie rea să trăieşti e mai rău
decît toate relele din lume.
502 • In nevasta altuia dracul pune o lingură
de miere.
503 • La bătrîneţe nevasta ţi-e mai dragă.
504 • Cu o nevastă bună grijile-s pe jumă­
tate, iar bucuriile se-ndoiesc.
505 • Ce nu-i place nevestei, nu va mînca
acasă niciodată bărbatul.
506 • Au venit rudele nevestii : să se deschidă
larg porţile ; au venit rudele bărbatului : să
se-nchidă porţile.
PRO V ERBE

507 • Menirea femeii e să trezească în bărbat


energia sufletească, focul pasiunilor nobile, să
menţină treaz sentimentul datoriei şi năzuinţa
spre un ideal înalt.
508 • Măsura valorii unei femei poate fi băr­
batul pe care-1 iubeşte.
V. G. B E L I N S K I

509 • Femeie, tu te-asemeni cu o carte/în care


viaţă-i pururi cetluită ;/Fieoe rînd e-o taină şi-o
ispită, / Fiece filă nebunie-mparte.
V. I. B R IU S O V

510 • Nivelul de cultură este determinat de


atitudinea faţă de femeie.
511 • Din dragoste pentru femeie s-a născut
tot ce e mai frumos pe lume.
61 fem eie , fer ic ir e

512 • Fericirea cu o femeie este posibilă doar


cu condiţia unei comuniuni sufleteşti deoline.
A. M. G O R KI

513 • în dragoste, aproape orice femeie este


capabilă de cel mai înalt eroism.
A. I. K U P R IN

514 ® Nivelul de cultură se caracterizează cel


mai bine prin situaţia juridică a f°meu.
V. I. E E N IN , X X X , 395

515 • Femeie ! Ce cuvînt măreţ ! în ea se află


puritatea fecioarei, abnegaţia prietenei, vitejia
mamei !
N. A. N E K R A SO V

516 © Soţia este necesară pentru un sfat bun,


soacra pentru o primire bună, dar nimeni nu
este ca o dulce mamă.
L. N. T O L ST O I

517 ® Femeia nu numai că e capabilă să în­


ţeleagă ce este spiritul de sacrificiu, dar ea
ştie să se sacrifice.
I. S. T U R G H E N IE V

F E R IC IR E

518 ® Dorinţa de a sluji binelui general tre­


buie neapărat să fie o necesitate a sufletului
omenesc, o condiţie a fericirii personale.
A. P. CEH O V
FERICIRE 65

519 • Toţi oamenii trebuie să fie fericiţi şi tre­


buie făcut în aşa fel incit acest lucru să se
întîmple cit mai curînd ; numai aşa este fi­
resc, omenesc.
520 ® Fericirea noastră e cu neputinţă fără
fericirea celorlalţi.
521 e Dreptul de a trăi şi a fi fericit este o
iluzie pentru un om oare nu are mijloacele
necesare pentru aceasta.
522 ® Fericirea se cucereşte, se clădeşte, ea
nu se primeşte de-a gata din mîinile unui bine­
făcător.
N. G. C E R N lŞ E V S K I

523 ® Omul are nevoie de fericire, are drep­


tul la fericire, şi trebuie s-o dobîndească cu
orice preţ.
524 © Fericirea — indiferent în ce ar consta
ea pentru fiecare individ luat în parte — este
posibilă numai în condiţiile satisfacerii nevoi­
lor materiale elementare ale omului.
N. A. D O B R O L IU B O V

525 ® Fericirea nu constă într-o viaţă fără


griji [.. .] fericirea este o stare sufletească.
F . E. D Z E R JIN S K I

526 • Fericirea e făcută din iluzii, speranţe,


încredere în oameni şi în tine însuţi, apoi din
dragoste şi prietenie.
I A. G O N C EA R O V
66 FERICIRE

527 • Fericirea începe cu ura faţă ele neferi­


cire, cu dezgustul faţă de tot ce îl deformează
şi îl schilodeşte pe om, ea începe cu repulsia
organică faţă de toţi cei care se tînguie, gem,
oftează după o bunăstare ieftină.
A. M. G O R K I

528 • Fericirea nu observă trecerea timpului.


A. S. G R IB O E D O V

529 • Condiţia fericirii este să fii util lumii


si, înainte de toate, Patriei.
N. M. K A R A M Z IN

530 • Omul este creat pentru fericire ca pa­


sărea pentru zbor.
V. G. K O R O L E N K O

531 • Omul vrea să fie fericit, trebuie să fie


fericit, are dreptul să fie fericit.
N. V . Ş E L G U N O V

532 • O condiţie a fericirii este munca ; mun­


ca plăcută şi liberă.
533 • O altă condiţie a fericirii constă în prie­
tenia liberă şi sinceră cu toţi oamenii.
534 • Ştim că, pentru a fi fericiţi şi a face şi
pe alţii fericiţi, trebuie să iubim pe aproapele
nostru ca pe noi înşine şi, dacă nu e cu pu­
tinţă să-i facem ceea ce am dori să ni se facă
nouă, cel puţin să nu-i facem ceea ce nu ne-ar
place să ni se facă nouă.
535 • Condiţiile fundamentale ale fericirii sînt
acestea : traiul sub cerul liber — în bătaia
FERICIRE, FLECĂREALA G7

soarelui şi în aerul curat, de^a valma cu pă­


mântul, cu plantele şi vieţuitoarele — munca
şi o viaţă familială curată şi netulburată.
536 • In viaţă există doar o singură fericire
de necontestat : a trăi pentru alţii.
' L . N. T O L S T O I

flecă rea la

537 ® Vorbeşte mult, dar nu spune nimic.


538 • Vorbeşte, dar nu lăsa limba fără stăpîn.
539 • Vorbeşte cu alţii mai puţin, cu tine mai
mult.
PRO VERBE

540 • Arta de a vorbi dc dragul cuvintelor în­


totdeauna a stârnit admiraţia celor care nu au
nimic de făcut.
N. A. D O B R O L IU B O V

541 • Cu diguri opri-vom furtuna flecară./La


traabă/De-ajuns cu-oratorii,/adio !/Afară pala­
vragiii,/ La moară,/ vorbăreţii care mai bat
apa-n piuă !
V. V. M A IA K O V S K I

542 • Trîntorii simt cei mai mari flecari din


lume.
P. A. P A V L E N K O

543 • Dorinţa de a vorbi este aproape întot­


deauna mai puternică decât dorinţa de a în­
văţa.
D. I. P I S A R E V
68 FLECĂREALA, FOLOS

544 ® In flecăreală se ascunde minciuna, iar


minciuna, după cum se ştie, este mama tutu­
ror defectelor.
M. S A L T ÎK O V -S C E D R IN

545 • Flecăreala este proprie celor săraci cu


duhul.
A. P. SU M A R O K O V

546 ® Dacă doar o singură dată îţi va părea


rău că n-ai spus ceva, în schimb de o sută de
ori vei regreta că n-ai tăcut.
547 ® Nimic nu încurajează mai mult trîndă-
via ca flecăreala.
L . N. T O L ST O I

FO LO S

548 • Mulţi se nasc pe lume, dar nu toţi aduc


vreun folos.
549 • Fiecare ciupercă o iei în mînă, dar nu
pe toate le pui în coş.
550 ® Cîinii între ei : «Treci mîine pe la mi­
ne ?» — «Nu, nu pot. Am treabă. Stăpînul meu
merge după fîn, iar eu trebuie să alerg îna­
intea lud, să latru».
PRO V ERBE
F R A Z E O L O G IE , F R Ă Ţ IE fi9

F R A Z E O L O G IE

551 © Acolo unde se debitează fraze bombas­


tice, încîlcite, dar sforăitoare, acolo este la
mijloc ori laşitate, ori înşelătorie, iar cel mai
adesea şi una şi alta.
D. B E D N ÎI

552 ® Frazeologia revoluţionară înseamnă a re­


peta lozinci revoluţionare fără a lua în consi­
derare condiţiile obiective.
553 ® Lozinci minunate, captivante, ameţitoare,
dar lipsite de temelie, iată esenţa frazeologiei
revoluţionare.
V. I. L E N IN , X X V II, 1

F R Ă Ţ IE

554 • Nu există legătură mai sfîntă decît fră­


ţia dintre oameni. Tatăl îşi iubeşte copilul,
mama îşi iubeşte copilul, copilul îşi iubeşte
părinţii, dar ce înseamnă toate acestea, fraţi­
lor ? Animalele sălbatice îşi iubesc şi ele co­
piii. Dar să te înrudeşti prin legătura sufle­
tului, nu numai prin aceea de sînge, iată ce îi
e dat numai omului.
N. V. G O G O L
70 FRICA

I R IC A (T EA M Ă )

555 • Fricosului îi place să vorbească despre


curaj.
556 • Dacă te temi de lup, nu intra-n pădure.
557 • Cioara se teme şi de un vultur mort.
558 • Frica are ochi mari.
559 • Pe fricos toţi dinii sar.
560 • Decît să te temi de draci, mai bine te-ai
teme de oameni.
561 • Mai bine să fii fricos decît să nu te temi
de nimic.
562 • Frica ucide dragostea.
PRO V ERBE

563 • Omul se teme numai de ceea ce nu cu­


noaşte ; prin cunoaştere poate fi înfrîntă orice
teamă.
V. G. B E L I N S K I

564 • Cine munceşte n-are timp să-i fie fri­


că [. . .].
N. G. C E R N ÎŞ E V S K I

565 • După toate probabilităţile, frioa este cea


mai chinuitoare dintre senzaţiile proprii na­
turii umane.
A. I. IIE R Z E N

566 • Fricosul este aproape un trădător ; în


orice caz, în luptă te va vinde.
N. A. O S T R O V S K I
FRICA, FRUMUSEŢE 71

507 • Zic vouă : slavă-nvingători !/Fricoşilor,


ruşine mare !/Că la a luptelor chemare/Ei n-au
răspuns [. . .].
A. S. P U Ş K IN

568 • Dacă ţi-e frică, eşti pe jumătate în­


vins.
A. V. SU V O R O V

F R U M U S E Ţ E (FR U M O S)

569 • Nu umbla după frumuseţe, caută bună­


tatea.
PRO VERB

570 • Frumuseţea înalţă calităţile morale, dar


fără ele frumuseţea există doar pentru privire,
nu si pentru inimă.
V. G. B E L I N S K Î

571 • Nu poate fi frumos decît ce este grav.


A. P . C EH O V

572 ® Frumosul este viata.


N. G. C E R N ÎŞ E V S K I

573 • Prin însăşi firea sa omul este un artist.


El caută să aducă pretutindeni în viaţa sa, în-
tr-un fel sau altul, frumosul.
A. M. G O R K I

574 * Frumuseţea e bună numai atunci cînd


nu se remarcă singură.
V. O. KUIUCEVSKT
72 FRUMUSEŢE, GELOZIE

575 ® Nu ex:stă pe lume veşminte mai fru­


moase cUeît bronzul muşchilor şi frăgezimea
pielii.
V. V. M A IA K O V S K I

576 • In ciuda acţiunii timoului ce distruge


forma în oa~e se exorirră. Frumosul este me­
reu prezent |\ • •] Nicăieri însă el nu străluceşte
cu atîta putere ca în individualitatea umană ;
aici, mai mult ca oriunde, el vorbeşte raţiunii.
I. S . T U R G H E N IE V

G E L O Z IE

577 • Nevasta iubeşte şi pe bărbatul bătrîn


dacă nu-i gelos.
PRO V ERB

578 ® Gelozia nu trebuie să existe la un om


întreg. Este un sentiment denaturat, fals [. . .].
Gelozia apare atunci cînd îl consideri pe om
drept proprietatea ta, drept un obiect.
N. G. C E R N lŞ E V S K I

579 • Ce sentiment omenesc e mai îngrozitor


decît gelozia ? [...] Ea este ca un cancer, o
boală înfiorătoare care te roade într-una, ziua
şi noaptea, noaptea şi ziua. E ceva cu adevă­
rat îngrozitor.
L N. T O L S T O I
GLORIE, GLUMA 73

G L O R IE (G LO R IO S)

580 ® Nu pot înţelege de ce este mai glorios


să bombardezi un oraş decît să asasinezi pe
cineva cu securea.
F . M. D O S T O IE V S K I

581 ® Tuturor oamenilor mari le-au plăcut


cinstea şi gloria [.. .]. Fără ele nu s-ar fi înăl­
ţat atîtea edificii impunătoare, iar alte acţiuni
măreţe n-ar fi fost duse pînă la capăt.
M. V. LO M O N O SO V

582 ® Adevărata glorie nu poate fi căutată :


ea este rezultatul jertfei pe care o aduci în
folosul binelui general.
A. V. SU V O R O V

GLUM Ă

583 ® Dacă-ţi place gluma, glumeşte pe seama


altora, dar lasă-i şi pe alţii să glumească pe
seama ta.
584 ® Dacă nu înţelege de glumă, nu glumi cu
el.
585 • Toată viaţa a glumit ; cînd a murit, n-a
glumit.
PRO V ERB
74 GREŞEALĂ, GROSOLĂNIE

G R EŞEA LA

586 • Dacă greşeşte bărbatul, păcatul rămîne


dincolo de pragul casei ; dacă greşeşte nevasta,
aduce păcatul cu ea în casă.
PROVERB

587 • Numai acela nu a greşit care nu a cău­


tat adevărul.
V. G. B E L I N S K I

588 • Numai acela nu greşeşte oare nu face


nimic, deşi aceasta constituie de fapt princi­
pala lui greşeală.
589 • Este mai nobil să-ţi recunoşti greşeala
decît să persişti în greşeală şi să ajungi să n-o
mai poţi îndrepta.
590 • A nu-ţi recunoaşte greşelile înseamnă a
le agrava.
L . N. T O L ST O I

G R O SO L Ă N IE

591 • Nimeni nu se poartă mai grosolan cu


subalternii decît cei care sînt slugarnici cu su­
periori i.
N. A . D O B R O LIU B O V
592 • Forţa nu are nevoie de cuvinte groso­
lane.
F . M. D O S T O IE V S K I

593 • Grosolănia este o infirmitate ca şi co­


coaşa [. . .].
A. M. G O R K I
GROSOLĂNIE, HOŢ, IDEAL 75

594 • Cuvintele tari nu pot constitui argu­


mente puternice.
v. o. k l iu c e v s k i

595 • Grosolănia nimănui nu-i face cinste.


K . G. P A U S T O V S K I

HOŢ

596 • Dacă ai furat o dată, eşti hoţ pentru


toată viaţa.
597 • De foame, pînă şi arhimandritul fură.
598 • Hoţul simte că-i arde căciula.
PRO V ERBE

599 • Cînd îl judeci pe hoţ, trebuie să judeci


şi din ce cauză fură.
D. N. M A M IN -S IB IR E A K

ID E A L (Ţ E L )

600 • Fiecare om trebuie să aibă ceva pe oare


să-l iubească, ceva în care să creadă, ceva care
să dea sens vieţii.
L . N. A N D R E EV

601 ® Fără ideal nu există activitate, iar fără


activitate nu există viaţă.
V. G, B E U N S K I
76 IDEAL

602 • Activitatea omului este sterilă cînd nu


e însufleţită de un ideal.
603 © Caracterul mijloacelor trebuie să fie la
fel cu caracterul scopului propus, numai aşa
vei ajunge la ţel. Dacă mijloacele sînt nedemne,
ned-mn va fi şi sco~ul[...] Mijloacele trebuie
să fie asemeni scopului.
N. G . C E R N ÎŞ E V S K I

604 • Fără idealuri nobile omenirea nu poate


supravieţui.
605 • Dacă ai pornit spre un anumit ţel, şi te
tot opreşti din drum ca s-arunci cu pietre în
orice cîme care te latră, atunci nu vei mai
ajunge niciodată la ţintă.
F . M. D O S T O IE V S K I

606 © Omul nu poate trăi fără un ideal căruia


să-i sluiească.
607 * Natura, cînd l-a lipsit pe om de cauaci-
tatea de a merge în patru labe, i-a dat ca toiag
idealul.
608 © Sensul vieţii constă în frumuseţea şi for­
ţa năzuinţei spre un ideal ; fiecare moment al
existenţei noastre trebuie să aibă un ideal
înalt.
A . M. G O R K I

609 © Idealul este o stea călăuzitoare.


L . N. T O L S T O I

610 ® Jalnic este acela care trăieşte fără nici


un ideal !
IDEAL, IDEE 77

611 • Cine năzuieşte spre un ideal înalt nu


trebuie să se mai gândească la sine.
I. S. TU R G H EN IE V ,

612 ® Satisfaoeţi omului toate dorinţele, dar


luaţi-i idealul, şi veţi vedea o fiinţă nefericită,
jalnică.
K . D. U Ş IN S K I

ID EE

613 • Ideea nu este ceva care există indepen­


dent de lumea reală. Bagajul de idei al fiecărui
om este determinat şi se îmbogăţeşte prin re­
laţiile lui cu această lume. Cine se află în a-
ceastă lume în relaţii de asemenea natură încât
con'ideră „eul“ său drept „unica realitate44 nu
poate fi decît foarte sărac în idei. Nu numai
că nu le are, dar nici nu are posibilitatea de a
le dobîndi.
G. V . P L E H A N O V

614 • Faptul că mii de luptători şi-au jertfit


viaţa pentru viitorul luminos al omenirii cu
mult înainte ca acest viitor să fi devenit reali­
tate, constituie o mărturie vie a uriaşei forţe
a ideilor înaintate.
V. A. S U H O M L IN S K I

615 ® Noile idei trebuie să fie susţinute [.. .]


Puţini au curajul s-o facă — este o calitate
deosebit de preţioasă a omului.
K . E. Ţ IO L K O V S K I
78 IM A G IN A Ţ IE , IM PERFECŢIU N E

IM A G IN A Ţ IE (F A N T E Z IE )

616 • Eu sînt pentru o fantezie creatoare [. . .]


pentru visuri care să se sprijine pe cunoştinţe
exacte.
I. P. B A R D IN

617 • Imaginaţia de aceea e imaginaţie ca să


completeze realitatea.
V . O. K L IU C E V S K I

618 ® Greşit se crede că numai un poet are


nevoie de ea [fantezie], E o prejudecată pros­
tească ! Chiar şi în matematici e nevoie de ea,
chiar şi descoperirea calculului diferenţial şi
integral n-air fi fost posibilă fără fantezie. Fan­
tezia este o calitate foarte preţioasă [. ..]
V. I. L E N IN , X X X I I I , 305

619 « Puterea imaginaţiei creşte odată cu acu­


mularea cunoştinţelor.
K . G. P A U S T O V S K I

620 8 Adevărata imaginaţie cere o capacitate


de cunoaştere generală.
A. s . P U Ş K IN

IM P E R F E C Ţ IU N E

621 8 In imperfecţiunea naturii rezidă perfec­


ţiunea ei. Perfecţiunea este o idee a transcen-
denţalismuliii abstract şi, de aceea, este lucrul
IMPERFECŢIUNE, '.INDIFERENŢA, INVIDIE 79

cel mai rău din lume. Omul muritor, supus


bolii şi foamei, pentru a trăi trebuie să lupte.
Această imperfecţiune a omului constituie toc­
mai măreţia lui şi-i face viaţa scumpă şi fru­
moasă. Puneţi pe om la adăpostul morţii, al
bolii, al accidentelor, al nenorocirii şi veţi face
din el o paşa turcă plictisită în trîndăvia fe­
ricirii sale.
V. G. B E L I N S K I

IN D IF E R E N Ţ Ă

622 • Indiferenţa este paralizia sufletului, o


moarte prematură.
A. P . CEIIO V

623 • Indiferenţa nud decît laşitate.


L . N. T O L S T O I

624 • Despre unele inimi se poate spune că


sînt întruchiparea impermeabilităţii : lacrimile
celor apropiaţi nu pot pătrunde [. . .].
P. A. V IA Z E M S K I

IN V ID IE

625 • Fierul de rugină piere, invidiosul de


invidie moare.
80 (BNVÎDIjE

626 ® Un lup flămînd e mai paşnic decît un


om invidios.
627 ® Invidiosul nu-şi cruţă ochii.
628 ® E bolnav de sănătatea altuia.
629 ® Invidiosul se usucă de fericirea altuia.
630 ® Vecinul nu mă lasă nici să dorm — o
duce prea bine.
631 ® Mai bine să te invidieze alţii pe tine
decît tu pe alţii.
632 • Invidia se trage din lăcomie, iar lăco­
mia din invidie.
PRO VERBE
633 ® De obicei oamenii nu se bucură atît de
ceea ce au, cit se amărăsc cu gîndul la ceea
ce nu au.
V. G. B E L I N S K I

634 • Cine nu poate să se bucure de succesele


altora, aceluia îi sînt străine interesele gene­
rale şi nu trebuie să i se încredinţeze o res­
ponsabilitate socială.
A . P . C EIIO V

635 ® Omul cinstit nu invidiază pe nimeni.


A. M. G O R K t

636 • Un mare rău este invidia. Nu-1 invidia,


ci bucură-tfc că tovarăşul tău are succese. Dar,
bucurîndu-te, străduieşte-te să-l întreoi.
V. A . S U H O M L IN S K I
IPOTEZA, ISTORIE 81

IF O T E Z Ă

637 © Ipotezele nu trebuie să fie blamate. Ele


au constituit singura oale [. . .] prin care min­
ţile luminate au reuşit să descopere cele mai
importante adevăruri.
M . V . LO M O N O SO V

638 ® Ipotezele uşurează [...] căutarea ade­


vărului.
D. I. M E N D E L E E V

639 ® Oricît de îndoielnice ar fi unele ipoteze,


dacă ne oferă posibilitatea să comparăm feno­
menele deja cunoscute şi să descoperim altele
noi, ele sînt utile.
K . E. T IO L K O V S K I

640 © Dintre toate ipotezele [...] alegeţi-o pe


aceea care nu barează calea dezvoltării gîn-
diiirii.
N. A. U M J V

IST O R IE

641 » Pentru a merge mai departe, priviţi mai


des înapoi, altfel, veţi uita de unde aţi pornit
şi nu veţi şti încotro să vă-ndreptaţi.
L . N. A N D R E E V

642 o Poţi să nu ştii, sau să nu-ţi placă ma­


tematica, limba greacă sau latina, chimia, poţi
ISTORilE

să nu cunoşti mii de ştiinţe, şi totuşi să fii un


om cult ; istoria însă poate să n-o iubească
numai un om nedezvoltat intelectual.
N. G. C E R N ÎŞ E V S K I

643 • Necunoscînd trecutul, este imposibil să


înţelegi cu adevărat prezentul si viitorul.
A. M. G O R K I

644 ® Avînd o mai clară conştiinţă a trecutu­


lui, vom înţelege mai bine prezentul, coborînd
mai adine în trecut, vom înţelege totodată şi
sensurile viitorului.
645 • Nici omenirea, nici natura nu pot fi con­
cepute în afara dezvoltării istorice.
A. I. H E R Z EN

646 • Istoria este, intr-un anumit sens, cartea


sfîntă a popoarelor, cea mai importantă şi cea
mai necesară ; este oglinda vieţii şi activităţii
lor [.. .] testamentul strămoşilor către urmaşi,
ea luminează prezentul şi constituie o pildă
pentru viitor.
N. M . K A R A M Z IN

647 ® Istoria trebuie să fie o relatare veridică


bogată a vieţii maselor ; personalităţile şi fap­
tele particulare trebuie să-şi găsească loc nu­
mai în măsura în oare au influenţat viaţa ma­
selor.
D. I. P IS A R E V

648 ® Istoria este cel mai mare dialectician.


G. V. P L E IIA N O V
«ISTORIE, ÎMPRUMUT, ÎNCREDERE 83

649 0 Respectul faţă de trecut — iată ce de­


osebeşte civilizaţia de barbarie.
A. s. P U Ş K IN

650 • Scopul istoriei îl constituie cunoaşterea


dezvoltării omenirii.
651 » Eu aş scrie pentru istorie următorul epi­
graf : „Nu voi ascunde nimic11.
L . N. T O L S T O I

ÎM P R U M U T

652 ® Dacă ai ştiut să iei, să ştii să şi dai.


653 ® Ia, dar ţine minte.
654 ® Datoria nu strigă, dar nu te lasă să
dormi.
655 ® Puşca, nevasta şi cîinile nu se împru­
mută.
6-56 © Dacă vrei să-ţi faci duşmani, împrumu­
tă-! e bani.
PRO VERBE

ÎN C R E D E R E

657 ® Nu te-ncrede în oamenii răi, nici în cei


vicleni.
PRO V ERB

658 © încrederea este un mare merit : această


răsplată se cîştigă numai printr-o înaltă va­
8-1 ÎNCREDERE, 1NFRÎNARE

loare morală, şi cine a cîştigat-o, acela are


dreptul să se considere drept un om de o de­
osebită nobleţe sufletească [.. .].
N. G. C ER N IŞEV SK I

659 • Oricît de grele ar fi condiţiile în care


veţi fi nevoiţi să trăiţi, nu disperaţi ; încre­
derea în forţele voastre, dorinţa de a trăi pen­
tru alţii constituie o forţă imensă.
F. E. D Z E R JIN SK I

660 ® încrederea este cea mai puternică forţă


creatoare.
A. M. GO RKI

661 • Nu poţi avea încredere în semenii pe


care ţi-i laudă duşmanul.
r. A. K RÎLO V

662 • încredere în propriile forţe şi energie —


iată ce-i trebuie omului ; disperarea nu face
altceva decît să-ti frîneze acţiunile.
N. P. OGARIOV

IN F R ÎN A R E (A B Ţ IN E R E ;

663 ® înfrînarea este cea dintîi treaptă spre


o viaţă mai bună, şi numai încetul cu încetul
o poţi cuceri. înfrînarea este eliberarea de jugul
poftelor.
L. N. TO LSTO I
t'Nm îNGBRE, ÎNŢELEGERE, ÎNŢELEPCIUNE 85

IN F R ÎN G E R E

664 a După înfrîngere chiar şi planurile cele


mai bine întocmite par absurde.
F. M. D O S T O IE V S K I

665 ® Cine se consideră dinainte înfrînt acela


intr-adevăr este pe jumătate înfrînt chiar îna­
inte de a începe lupta.
D. I. P IS A R E V

ÎN Ţ E L E G E R E

666 « Înţelegerea necesităţii absolute a unui


fenomen dat nu poate decît să sporească ener­
gia omului care are afinitate faţă de acest fe­
nomen şi care se consideră pe sine drept una
din forţele care îl produc.
G. V. P L E H A N O V

ÎN Ţ E L E P C IU N E

687 ® Pe omul frumos e plăcut să-l priveşti,


cu cel înţelept e uşor să trăieşti.
668 ® Înţeleptul te înţelege doar dintr-o vorbă.
669 ® Un cuvînt înţelept ţi-e drag să-l asculţi.
PRO V ERBE
86 ÎNŢELEPCIUNE, JOSNICIE

670 • înţelepciunea cea mare nu stă într-o


vorbă de dojană, ci într-o vorbă care, fără
să-şi bată joc de nenorocirea omului, să-l îm­
bărbăteze, să-i dea curaj.
671 • Prin chinuri şi suferinţe ne este dat să
căpătăm acea fărîmă de înţelepciune pe care
nu ne-o pot da cărţile.
N. V. GO G O I j

672 • înţelepciunea constituie totalitatea ade­


vărurilor dobîndite de mintea omenească prin
observaţie si experienţă si transpuse în viaţă
I. A. G O N C EA R O V

673 * Respectul pentru adevăr reprezintă în­


ceputul înţelepciunii.
A . I. IIE R Z E N

674 • înţelepciunea în toate problemele de


viaţă nu constă în a şti ce să faci, ci în a şti
ce să faci mai devreme-si ce să faci mai tîrziu.
L . N. T O L S T O I

JO S N IC IE (N IM IC N IC IE )

675 • Pentru oamenii josnici nimic nu con­


stituie o mai mare satisfacţie decît să se răz­
bune pe nimicnicia lor aruncînd noroiul con­
cepţiilor şi ideilor lor în tot ce este măreţ şi
sfîn’t.
V. G. B E U N S K I
JOSNICIE, LAUDA DE SINE 87

676 • Oamenii de nimic nu sînt capabili de


nimic.
N. G. C E R N lŞ E V S K I

L A U D A D E S IN E

677 ® El cîntă, el ascultă, şi tot el se laudă.


678 • Lasă faptele să te laude, nu te lăuda
singur.
679 • Nu te lăuda cînd pleci la război, păs-
trează-ţi vorbele pentru cînd te-ntorci.
PRO V ERBE

680 • Aşa şi omul cel lăudăros / Pe dinlăun-


tru-i găunos / Pe cînd acela care tace / E ca
butoiul plin şi cu capace/ Unuia-i umblă gura
fel de fel / Celălalt, faptele vorbesc de el.
I. A. K R lL O V

681 • Cum omul nu poate să se ridice singur,


tot aşa nu poate să se laude singur. Din con­
tră, orice încercare de a se lăuda, îl coboară
în ochii semenilor.
682 • Cu cît mai sus se înalţă un om în pro­
prii săi ochi, cu atît mai precară devine situa­
ţia lui.
L . N. T O L S T O I

683 ® Să nu vorbeşti despre tine fără trebu­


inţă nici măcar un singur cuvînt. Niciodată
să nu te lauzi nici cu ce-a fost, nici cu ce
este, nici cu ce va fi.
K . D. U Ş IN S K I
88 LĂCOMIE, LEGE

LĂ C O M IE

Co4 ® Stă în apă pîn-la gît şi mai cere de


băut.
685 ® E sătul, dar ochii îi sînt tot flămînzi.
688 ® Nu mai poate să mănînce, dar nu se-n-
dură să plece.
687 o o să se-nece odată cu lingura.
688 e Focul niciodată nu-i sătul de lemne.
PRO VERBE

689 ® Lăcomia începe acolo unde nevoia unui


om se ciocneşte de nevoia altuia, unde bucu­
ria sa, satisfacţia trebuie cucerite de la vecin
prin forţă, prin şiretenie sau prin furt.
A. S. M A K A R E N K O

LEGE

690 ® Legile pot să dispară, numai oamenii


să trăiască cu adevărul.
691 © Degeaba dai legi, dacă nu ţii seama de
ele.
PRO VERBE

692 © Dar ce este legea ? Ea este expresia


voinţei claselor care au repurtat victoria şi
care deţin în mîinile lor puterea de stat.
V. I. L E N IN , X III, 320
LEGE, LIMBĂ 89

693 © Care carte de legi este atît de limpede


fiecărui om ca aceea scrisă în inima lui ?
L . N. T O L S T O I

LIM B A

694 ® Limba mi-e duşman — nu mă lasă să


mă gîndesc.
PRO VERB

695 • Toate limbile tind spre exactitate, iar


exactitatea spre densitate, conciziune.
A. M. G O R K I

696 ® Bogăţia limbii înseamnă bogăţia gîndirii.


N. M. K A R A M Z IN

697 * Adevărata dragoste de patrie este de


neconceput fără dragostea pentru limba ei.
K . G. P A U S T O V S K I

698 ® Limba este sufletul naţiei ; limba este


expresia vie a ideilor, a sentimentelor, a gîn­
dirii [. . .].

699 © Va veni vremea (şi nu e prea departe


vremea aceea) cînd limba rusă va fi studiată
pe toate meridianele globului pămîntesc.
A. N. T O L S T O I
90 LI1MBĂ, LIlNGUŞjlRE

700 • Limba este expresia gîndirii [...]• A ne


exprima neglijent înseamnă a gîndi neglijent :
aproximativ, inexact, incorect.
701 • Limba se dezvoltă odată cu cultura.
L . N. T O L ST O I

L IN G U Ş IR E

702 ® Linguşesc pe cei de care se tem.


A. P. CEH O V

703 • Linguşesc, pentru că vor să domnească


sub masca supuşeniei.
N. G. C E R N IŞ E V S K I

704 • Mai bine un duşman făţiş decît un lin­


guşitor laş şi făţarnic.
PETRU I

705 • Cînd un om slab este linguşit, apreei-


indu-i-se merite îndoielnice, se îmbată de mul­
ţumire, devine îngîmfat, pierzînd pînă şi cea
din urmă posibilitate de a-şi privi critic gre­
şelile.
D. I. P IS A R E V

706 ® Linguşitorilor, luaţi aminte : / Păstraţi


un lustru nobil chiar şi în josnicie.
A . S. P U Ş K IN
LINGUŞIRE, LITERATURA 91

707 • Linguşitorii alcătuiesc o astfel de tag­


mă pe al cărui steag e scris : să minţi şi să
fii liber de orice măsură.
M. S A L T lK O V -S C E D R IN

l it e r a t u r ă

708 • Nu născoci suferinţe pe care nu le-ai


încercat şi nu zugrăvi tablouri pe care nu
le-ai văzut, pentru că, într-o povestire, min­
ciuna e mai anostă decît într-o convorbire.
A. P. CEH O V

709 • Socialismul conferă literaturii o a treia


dimensiune — dimensiunea viitorului.
A. M. G O R K I

710 • Literatura nu putea zugrăvi o fericire


întemeiată pe bogăţie ; ea nu putea zugrăvi
nici fericirea în sărăcie, pentru că o astfel de
idilă nu se putea lipsi, fireşte, de ipocrizie.
Arta, nici o artă adevărată, n-a putut să jus­
tifice vreodată inegalitatea dintre oameni.
A. S. M A K A R E N K G

711 a Ţine minte, literatura e sfîntă [.. .] să


iubeşti adevărul, să nu minţi, să nu dai piatră
seacă în loc de pîine. Nu ne trebuie un ade­
văr formal, ci acel adevăr care sălăşluieşte în
inimi [...].
D. N. M A M IN -S IB IR E A K
92 MINCIUNA

M IN C IU N Ă

712 © Cu minciuna poţi să ieşi în lume, dar


înapoi nu te mai întorci.
713 © Oricît ai şti să minţi, adevărul nu-]
poţi minţi.
714 © Poţi să-l asculţi, dar nicicum nu poţi
să-l crezi.
715 ® O minciună înţeleaptă e mai bună de-
cît un adevăr prostesc.
716 ® Mincinosul e un înşelător, înşelătorul
e un făţarnic, făţarnicul e şarlatan, iar şarla­
tanul e hoţ.
717 © Minte şi nici măcar nu clipeşte.
718 ® Minciuna stă în picioare pînă se dă de
gol.
719 © Minciuna moare repede.
PRO V ERBE

720 © A te minţi pe tine însuţi — iată cea


mai răspîndită şi cea mai josnică formă de
robie.
L . N. A N D R E E V

721 © Cîncl un om ajunge să mintă, inteli­


genţa şi talentul îl părăsesc.
V . G. B E L I N S K I

722 ® Minciuna este ca şi beţia. Mincinoşii


mint pînă şi cînd mor.
A. P. CEH O V
MINCIUNA, MINTE 93

723 ® Mint numai oamenii de nimic.


F. M. D O S T O IE V S K I

724 © Mai minte omul, dar cu măsură.


A. S. G R IB O E D O V

725 ® Minciuna este cel mai prost ajutor în


viaţă.
N. K . K R U P SK A X A

M IN T E

72G ® Ochiul vede departe, dar mintea şi mai


departe.
727 © Te-au întîmpinat după haină, te con­
duc după minte.
728 © E băiatul meu, dar mintea e-a lui.
7“ 9 © După minte nu te duci în tîrg.
730 ® Cu mintea altuia nu te ţii prea mult
în lume.
731 © Unde-i minte, acolo e şi înţelepciune.
732 © Capul fără minte e ca felinarul stins.
733 © Dacă ai minte, poţi să-ţi sari din minţi,
dacă nu ai minte, n-ai cum să-ţi sari din
minţi.
734 ® Intr-o discuţie fiecare cumpără cîte-un
pic de minte.
PROVERBE

735 © Mintea, ca şi corpul, are nevoie de


gimnastică [.. .].
94 M IN T E

736 ® Mintea i-a fost dată omului pentru a


trăi înţelept, şi nu pentru a vedea că nu tră­
ieşte astfel.
V. G. B E L I N S K I

737 ® Nu alît mintea este importantă, cît fac­


torii care o dirijează : natura, inima, nobleţea,
dezvoltarea.
F. M. D O S T O IE V S K I

738 • Oricît de puţină minte ai avea, dar să


fie a ta.
739 © Trebuie să înţelegem că mintea e steaua
noastră [.. .]. Nu-i miracol mai mare decît
creierul omenesc, nimic nu-i mai uimitor ca
procesul gîndirii.
A . M. G O R K I

740 © Şi cum păleşte-o luminare, / In faţa


zorilor, fără putere, / Aşa şi falsa-nţelepciune
piere / In faţa soarelui etern al minţii. / Tră-
iască-n veci slăvitul soare / Şi piară noaptea
neştiinţei.
A. S. P U Ş K IN

741 * Străduieşte-te să dai minţii tale cît mai


multă hrană.
742 © Multe rele sînt pe lume, dar nimic nu-i
mai rău decît o minte proastă. Primul rău din
lume — o minte proastă.
E. N. T O L S T O I
MINDRIE, MÎNIE 95

M ÎN D R IE (ÎN G ÎM F A R E )

743 • Stă cu mîinile în buzunar, iar cu ochii


în tavan.
744 • Nu ridica nasul prea sus : o să te po­
ticneşti.
PRO V ERBE

745 • Omul îngîmfat este întotdeauna mic la


ciifl fii;
P. I. C E A IK O V S K I

746 ® Niciodată, în nici o împrejurare, să


nu-ti permiti să fii nici îngîmfat, nici trufaş.
A. P. C EH O V

747 • Mîndria peste măsură este semnul unui


suflet mic.
I. S. T U R G H E N IE V

M ÎN IE

748 • Cine-şi înfrînge mînia dă dovadă de


tărie.
749 ® Mînia ţarului — solie aducătoare de
moarte.
PRO VERBE

750 • Mînia nicăieri nu trebuie să-şi afle lo­


cul, dar mai ales într-o cauză dreaptă, pentru
că o întunecă şi o deformează.
N. V. G O G O L
96 MINTIE, M O A R TE

751 © Oricît de neplăcută este mînia pentru


alţii, ea este foarte grea pentru cei asupra
cărora se revarsă.
L . N. T O L S T O I

M O A R T E (F R IC A D E M O A R T E)

752 ® Dacă e să te îneci, atunci îneacă-te


în mare, nu într-o băltoacă murdară.
753 o Dacă ai ştiut să trăieşti, să ştii să şi
mori ! Dacă n-ai ştiut să trăieşti, să ştii măcar
să mori !
754 ® Decît să trăieşti plîngînd, mai bine să
mori cîntînd.
755 ® Cine se naşte strigă, cine moare amu­
ţeşte.
756 • De-a venit moartea s-o ia pe babă, de­
geaba i-1 arăţi pe moş.
757 ® înmormîntările sînt frumoase cu la­
crimi, nunţile cu cîntece.
758 ® Cînd ţi-e bine, nici de moarte nu ţi-e
frică.
759 © Moartea nu iubeşte viaţa.
760 © Şi după moarte o să-i slugărim pe bo­
gaţi : ei o să fiarbă-n cazan, iar noi o să pu­
nem lemne pe foc.
PRO VERBE
MOARTE 97

761 * Există moarte demnă, există şi moarte


stupidă, dar cine e capabil să moară din cauza
unui guturai netratat la timp, aceluia nu me­
rită să-i întinzi mina.
L . N. A N D R E E V

762 ® Oamenii mor ca să poată trăi omenirea.


763 © Nu e bine să suferi, e şi mai rău să
mori, dar să suferi şi să mori cu gîndul că
nimic nu laşi în urma ta, aceasta le întrece
pe toate.
V. G. B E L I N S K I

764 © Cel care a lăsat în urma lui cel puţin


o idee nouă, luminoasă, a făcut cel puţin o
faptă folositoare oamenilor, acela nu a murit
fără copii.
A. B E S T U JE V - M A R L IN S K I

765 o Intr-o mlaştină e tot aşa de uşor să


pieri ca şi în mare ; dar dacă marea este ade­
menitor de primejdioasă, mlaştina este dez­
gustător de primejdioasă. E mai bine să mori
într-un naufragiu decît să mori cufundat în
noroi.
766 © In iureşul vieţii va pieri numai ceea
ce este lipsit de sămînţa puternică a vieţii,
ceea ce nu merită, deci, să trăiască.
V. G. D O B R O L IU B O V

767 ® Mai bine o moarte demnă, decît o viaţă


ruşinoasă.
D. D O N SK O I
98 M OARTE

768 • Viaţa e lungă, moartea e scurtă — aşa


că n-avem de ce ne teme.
F . E. D Z E R JIN S K I

769 • Muritor e numai omul — poporul e


nemuritor.
770 • Conştiinţa datoriei împlinite poate să
distrugă frica de moarte.
771 • Cel mai mare noroc în lume este că
omul nu-şi cunoaşte sfîrşitul ; dacă şi-ar cu­
noaşte sfîrşitul, am avea de-a face cu o lume
de nebuni.
A. M. G O R K I

772 • Sinucigaşii îşi pun capăt zilelor nu pen­


tru a se răzbuna, ci din milă pentru ei înşişi,
pentru viaţa lor nereuşită. Să-ţi fie milă de
tine — îngrozitor sentiment !
E. K A P IE V

773 • Viaţa e veşnică, moartea doar o clipită.


M. I. L E R M O N T O V

774 • Avem credinţa fermă că va veni, în


sfîrşit, vremea cînd va fi o ruşine ca omul să
moară înainte de a împlini o sută de ani.
I. R. TA R H A N O V

775 • Trebuie să trăieşti în aşa fel, încît să


nu te temi de moarte, dar nici să n-o doreşti.
776 • Cu cît omul este mai bun, cu atît se
teme mai puţin de moarte.
MOAiR'TE, MODESTIE 99

777 © Frica de moarte este invers proporţio­


nală cu o viaţă frumoasă.
L. N. T O L SX O I

M O D E ST IE (S IM P L IT A T E )

778 © In simplitate există două elemente im­


portante : cinstea şi curajul. Numai oamenii
cinstiţi au curajul să vorbească simplu.
D. B E D N ll

779 ® Aproape întotdeauna modestia este di­


rect proporţională cu talentul.
V. G. P L E H A N O V

780 © Trăsătura care încununează chipul erou­


lui ideal este modestia.
V. A. S U H O M L IN S K I

781 © Modestia în nici un caz nu înseamnă


refuzul gloriei. Modestia este înainte de toate
tact.
M. A. S V E T L O V

782 ® De multe ori modestia este luată drept


slăbiciune.
783 © Simplitatea este condiţia principală a
frumuseţii morale.
784 © Oamenii puternici sînt întotdeauna
simpli.
785 © Simplitate — iată calitatea pe care aş
dori s-o am înainte de toate.
100 MODESTIE, MOiRiALA, MOŞTENIRE CULTURALA

786 ® Nimeni nu s-a căit vreodată că a trăit


prea simplu.
L , N. T O L S T O I

M ORALĂ

787 « Cel mai preţios capital al unei naţiuni


îl constituie calităţile morale ale poporului.
N. G. C E R N IŞ E V S K I

788 ® Morala serveşte societăţii omeneşti pen­


tru a se ridica mai sus, pentru a se elibera de
exploatarea muncii.
V. I. L E N IN , X X X I , 277

789 ® Morala luată în afara societăţii omeneşti


nu există, este o înşelătorie. Pentru noi mo­
rala e subordonată intereselor luptei de clasă
a proletariatului.
V. I. L E N IN , X X X I , 274

790 • Toate regulile morale sînt neputincioase


atunci cînd lipseşte bunul simţ.
N. I. P IR O G O V

M O ŞT E N IR E C U L T U R A L Ă

791 ® Cultura proletară trebuie să apară ca


o dezvoltare firească a acelui bagaj de cunoş­
tinţe pe care omenirea l-a elaborat [. ..].
V. I. L E N IN , X X X I , 269
moştenire culturala , mulţumire d£ sin e 101

792 e Nu născocirea unei noi culturi prole­


tare, ci dezvoltarea celor mai bune modele,
tradiţii, rezultate ale culturii existente, din
punctul de vedere al concepţiei marxiste des­
pre lume şi al condiţiilor de viaţă şi de luptă
a proletariatului în epoca dictaturii sale.
V. I. L E N IN , CA, 350

793 ® întîlnim în trecut pe marii noştri îna­


intaşi, dascăli, pe care, uneori, doar lipsa de
maturitate a epocii lor i-a împiedicat să se
ridice la o deplină înţelegere a lucrurilor [. ..].
A . V. L U N A C E A R S K I

794 ® In viaţa omenirii există o moştenire a


gîndirii care se transmite peste veacuri.
I. M. SE C E N O V

795 o Avem la dispoziţie roadele cugetării ce­


lor mai mari gînditori, aleşi, de-a lungul mile­
niilor, din miliarde şi miliarde de oameni.
Aceste roade [...] au fost trecute prin sita
timpului. S-a aruncat tot ce-a fost mediocru
şi s-a păstrat numai ce-a fost original, profund,
necesar [.. .].
L . N. T O L S T O I

M U L Ţ U M IR E D E S IN E

796 e Omul mulţumit de sine este o adevă­


rată tumoare pe trupul societăţii.
A. M. G O R K I
102 MULŢUMIRE DE SINE, MUNCĂ

797 • Nu e nimic mai plat decît un optimism


plin de mulţumire de sine.
V . I. L E N IN , V III, 446

798 • Mulţumirea de sine este o trăsătură ui­


mitoare. Oricare ar fi calităţile unui om — in­
teligenţă, cultură, talente multiple, desponibi-
litate sufletească — dacă este încrezut, mul­
ţumit de sine, aceste calităţi se transformă în
tot atîtea defecte.
799 • Cu cît un om este mai mulţumit de
sine, cu atît rămîn în el mai puţine lucruri de
care ar putea să fie mulţumit.
L . N. T O L S T O I

M U N CA

800 • Omul îl cunoşti după cum munceşte.


801 * O fi munca grea, dar ea te-nvaţă şi tot
ea te hrăneşte.
802 • Cine lucrează, ziua o scurtează, cine le­
neveşte, noaptea o lungeşte.
803 • Fără muncă nu prinzi nici măcar un
peşte.
804 • De muncit, nu te pune să munceşti, dar
nici la masă nu te cheamă.
805 • Celui care nu munceşte pîinea nu-i pri­
soseşte.
806 • Grîul nu e ca ciupercile : de nu-1 se­
meni, nu răsare.
(MUNCĂ 103

807 • Nici aurul nu e aur dacă nu-1 baţi cu


ciocanul.
808 • Munceşte pînă năduşeşte dacă vrei să
spui că bucatele-ţi prisosesc.
809 • Dacă nu mergi în pădure după lemne,
înţepeneşti lîngă sobă.
PROVERBE

810 • Pentru mine, a trăi înseamnă a munci.


I. K . A IV A Z O V S K I

811 • Ştiu cuvinte mari — tezaur / Ca o fla­


cără arzînd, / De safir, de fier, de aur — / Insă
„munca“-i cel mai sfînt.
812 e Toate — cărţi, ştiinţă, artă — / S-au
născut prin muncă grea ! / Fiecare clipă poar­
tă / Urma muncii-nscrisă-n ea.
V. I. B R IU S O V

813 • Munca este singurul leac împotriva


amărăciunii [. . .].
P . I. C E A IK O V S K I

814 • Cine munceşte cu dragoste acela intro­


duce poezia în orice fel de muncă.
815 • Mişcarea este viaţă, iar realitatea şi
viaţa sînt acelaşi lucru. Dar viaţa are ca ele­
ment principal munca, prin urmare, elemen­
tul principal al realităţii este munca [...].
816 • Cel mai bun leac împotriva gîndurilor
este munca.
N. G. C E R N lŞ E V S K T
104 MUN-CĂ

817 • După gradul în care este preţuită mun­


ca, se poate cunoaşte gradul de civilizaţie a
unui popor.
818 a Nimicirea trîntorilor şi proslăvirea mun­
cii — aceasta a fost tendinţa din totdeauna a
istoriei.
N. A . D O B R O L IU B O V

819 • Nu există ceva mai frumos pe lume de-


cît ceea ce e făurit prin muncă, de munca
iscusită a omului, şi toate gîndurile, toate ide­
ile noastre se zămislesc în procesul muncii,
aşa cum ne arată în mod concludent istoria
artei, a ştiinţei, a tehnicii. Ideea vine după
faptă.
820 ® Trebuie să iubeşti ceea ce faci, şi atunci,
chiar şi munca cea mai aspră se ridică la ni­
velul creaţiei.
821 ® Eu ştiu ce este munca : izvorul tuturor
bucuriilor [...].
A. M. G O R K I

822 « Viaţa este cel mai scump, cel mai mi­


nunat dar al omului, iar viaţa se menţine
printr-o muncă neobosită [...]. E de ajuns să
dispară munca omului, pentru ca viaţa lui să
înceapă să moară.
G. M. K R J I J A N O V S K l

823 e Prima forţă de producţie a întregii ome­


niri este muncitorul, cel ce munceşte.
V. I. L E N IN , X X I X , 347
MUNCĂ, 105

824 ® In comunism, pentru cele mai grave


greşeli, nu va fi pedeapsă mai grea ca inter­
zicerea exercitării muncii.
L . M. LE O N O V

825 ® Munca a fost întotdeauna temelia vie­


ţii omului, a fericirii şi a culturii societăţii
omeneşti.
826 ® Cel care se eschivează de la muncă,
se uită cu indiferenţă cum alţii muncesc şi se
înfruptă din rodul muncii lor, acela este omul
cel mai imoral al societăţii noastre.
A. S. M A KAREN KO

827 ® Munca este cel mai bun remediu al tu­


turor bolilor.
N. A . O ST R O V SK 1

828 ® Toată viaţa mi-a plăcut şi continuă


să-mi placă munca intelectuală şi munca fizică,
mai mult chiar mi-a plăcut a doua [...], munca
fizică este cel mai bun remediu în cazul unui
dezechilibru al activităţii sistemului nervos.
I. P. P A V L O V

829 • în muncă se află secretul unei vieţi


lungi.
S . S E R G H E E V -Ţ E N S K I

830 » Omul societăţii socialiste este un om al


muncii şi viaţa lui spirituală este indisolubil
legată de muncă.
V . A. S U H O M L IN S K I
106 M UN CA, NATURA

831 • Fiecare trăieşte prin solidaritatea mun­


cii omeneşti.
832 ® Fericirea nu constă în lene, ci în muncă.
833 • Este o crimă a te lepăda de muncă.
834 • Numai munca utilă îţi oferă satisfacţii.
835 • Cînd munca se transformă în creaţie
[...], dispare şi teama de moarte.
L . N. T O L S T O I

NATURĂ

836 • Natura este un model de artă veşnic,


iar cel mai măreţ şi cel mai nobil obiect din
natură este omul.
V. G. B E L IN S K I

837 • Bucuria pe care o ai contemplînd na­


tura este mai mare decît cea pe care o ai con­
templînd arta.
P. I. C E A IK O V S K I

838 • Civilizaţia noastră se află abia la început


şi este ' imposibil să ne închipuim — chiar şi
în imaginaţia cea mai cutezătoare — pînă la
ce putere asupra naturii vom ajunge.
N. G. C E R N ÎŞ E V S K l

839 • In afară de viaţă [...] natura nu ne-a


mai dăruit nim ic; noi i-am smuls, aşa cum
facem şi acum, tot ce ne-a trebuit.
A. M. GORKI
NATURA 107

840 • Nu-i de ajuns să ai ochi, trebuie să


simţi natura, trebuie să-i asculţi muzica şi să
te pătrunzi de liniştea ei.
I. I. L E V IT A N

841 o Nu trebuie să aşteptăm roade de la na­


tură — trebuie să i le smulgem ; iată menirea
noastră.
I. V. M IC IU R IN

842 • Trebuie să ocrotim natura în toate for­


mele ei. Să ocrotim pămîntul, vegetaţia, apele,
aerul. Să ocrotim minunatul peisaj rusesc, acel
peisaj care a jucat şi joacă un rol imens în
formarea caracterului poporului rus.
K . G. P A U S T O V S K I

843 « Fie ca omul să serbeze una după alta


victoriile sale asupra naturii înconjurătoare.
I. P. P A V L O V

844 • Atîta timp cît oamenii nu cunosc for­


ţele naturii, ei se supun orbeşte, odată ce le-au
cunoscut, forţele naturii se supun oamenilor.
G. V. P L E H A N O V

845 • Sîntem stăpînii naturii, iar natura este


cămara soarelui cu toate comorile vieţii.
M. M. P R IŞ V IN

846 • Natura nu-i un templu, ci un atelier în


care omul este lucrător.
108 NATURA, NEHOTARIRE, NENOROCIRE

847 • Omul nu poate să nu iubească natura,


el este legat de natură prin mii de fire ; omul
este fiul naturii.
I. S. T U R G H E N IE V

n e h o t Ar ik e

843 « Nici da, nici nu ; nici acolo, nici în­


coace ; nici aşa, dar aşa.
849 ® Nici afară, nici în casă.
850 ® De iubit, parcă n-o iubesc, dar nici
n-as vrea s-o părăsesc.
PRO V ERBE

851 ® Nimic nu-i mai păgubitor pentru oa­


meni, atît în viaţa particulară cit şi în viaţa
statului, decît să acţioneze nehotărît, respin-
gînd prietenii şi supunîndu-se duşmanilor.
N. G C E R N lŞ E V S K I

N EN O R O C IR E

852 ® Groaznice nu sînt decît chinurile din


cauza unor fleacuri şi nenorocirile provocate
de nişte absurdităţi.
N. G . C E R N lŞ E V S K I

853 © Nenorocirea multor oameni constă în


faptul că se consideră capabili să înfăptuiască
mai mult decît pot în realitate.
A. M . G O R K I
NENOROCIRE, NOROC, OASPETE 109

854 9 Orice nenorocire întotdeauna se exage­


rează. întotdeauna ea poate fi înlăturată.
A . S. M A K A R E N K O

855 ® Nenorocirile pentru viaţa omului sînt


asemenea unei pietre de ascuţit.
L. N. T O L S T O I

NOROC

858 ® Cînd a dat peste tine norocul, pînă şi


cocoşul îţi ouă.
857 o Nu trebuie să fii frumos, trebuie să fii
norocos.
858 © Nu te lăsa numai în seama norocului.

PROVERBE

O A SP E T E (M U SA F IR )

859 ® Musafirul dorit nu aşteaptă să fie poftit.


830 ® Nu l-am poftit, dar e bine venit, e un
musafir dorit.
861 © Un musafir nepoftit nu prea e bine
venit.
862 ® Laudă ospitalitatea altora, dar deschide
şi tu uşa casei tale.
863 ® Dacă-ţi place să fii musafir, să-ţi placă
şi gazdă să fii.
864 ® Cu tine nu sîntem mulţi, dar nici fără
tine nu eram puţini.
110 OASBŞTE

865 • Bine-i acasă la mine, da-i mai bine-n


ospeţie.
866 © Mult mi-eşti drag cînd sînt la tine —
nicidecum cînd vii la mine.
867 « Hai să ne-rnprietenim : mai întîi vin eu
la tine, apoi mă chemi tu pe mine.
868 • Musafirul ăsta trebuie să-l hrăneşti la
birt şi să-i dai să bea la crîşmă.
869 ® Bucuros de musafiri, ori ba, spune aşa :
„Bine aţi venit în casa mea“.
870 ® Acasă poartă-te cum îţi vine, cînd eşti
musafir, poartă-te cum se cuvine.
871 • Se primeşte după îmbrăcăminte şi se
petrece după minte.
872 © Dacă vrei să te saturi, stai lîngă stă-
pîna casei, iar de vrei să te-mbeţi, stai lîngă
stăpîn.
873 © Nu te duci în ospeţie că n-ai ce mînca
la tine.
874 © A venit cu lingura de-acasă.
875 • Dac-ai venit nechemat, vezi de pleacă
ne-alungat.
876 • A intrat — bună ziua n-a dat, a ple­
cat — rămas bun nu si-a luat.
PRO V ERBE

877 © Oamenii sînt mai sinceri şi mai buni


cînd îşi petrec oaspeţii decît cînd îi întîmpină.
A . P. CEH O V
O C H Ii, OM 111

OCH I (P R IV IR E )

878 • Nu există pe lume ochi să tui.


879 ® Nu poţi sătura ochii de priviri şi inima
de dorinţe.
880 o Să nu-ţi mai fugă ochii după nevestele
altora, priponeşte-i de nevasta ta.
PRO VERBE

881 © Privirea este spada sufletului.


A. P. CEIIO V
OM

882 « Cu omul se-ntîmplă doar trei minuni :


cînd se naşte, cînd se căsătoreşte şi cînd moare.
883 ® Cum nu se vede focul în cremene, aşa
nu se vede nici sufletul omului.
PRO V ERBE

884 ® E bine să fii savant, poet, militar, ju­


decător etc., dar e rău să nu fi şi om în ace­
laşi timp.
885 ® Prima îndatorire a unui om — indife­
rent de sfera de activitate sau de treapta ie­
rarhică pe care o ocupă — este să fie om.
V. G. B E L I N S K I

886 ® Pionier în codrul veşted, / Marinar pe


mări pustii / Domn pe-al cosmosului creştet, /
Omule, slăvit să fii.
V. I. B R IU S O V

887 ® în fiinţa omenească trebuie ca totul să


fie frumos : faţa, veşmintele, sufletul şi cugetul.
112 OM

888 © In fiecare dintre noi sînt prea multe


şuruburi, rotiţe şi supape pentru a ne putea
judeca unul pe altul după prima impresie sau
după ce am făcut cunoştinţă cu două-trei tră­
sături exterioare.
A. P . CEH O V

889 © Omul e liber. . . în om e tot adevărul !...


Omul ! Ce minunăţie ! Ce mîndru sună acest
cuvînt! Omul ! Trebuie să ai respect faţă de
om !
890 ® Mă închin în faţa omului, pentru că în
afara creaţiilor raţiunii sale, ale imaginaţiei,
ale plăsmuirii sale, nu văd şi nu simt nimic
în lumea asta.
891 © In toate momentele grele ale vieţii [...]
inima mea a cîntat întotdeauna acelaşi imn :
„Trăiască omul !“
892 © Am credinţa fermă că nimic nu-i mai
minunat pe lume ca omul [...] Am fost, sînt
şi voi fi un admirator al omului.
893 © Numai cei care sfărîmă lanţurile min­
ciunii sînt oameni cu adevărat.
894 ® Oamenii „mari“ nu s-au născut odată
cu cei „miei“ — ei au ieşit la iveală mai tîr-
ziu, ca rezultat al muncii acestora din urmă.
Oamenii mari sînt aceia la care darul de a
observa, de a compara şi de a prevedea sînt
mai bine dezvoltate, mai adinei, mai ascuţite.
Sînt acei oameni care ştiu să cristalizeze ob­
servaţiile făcute asupra fenomenelor naturii şi
OM 113

asupra vieţii sociale a celor „mici“, în idei că­


lăuzitoare, sub formă de teorii şi legi ştiinţi­
fice sau ca opere de artă.
A. M . G O R K I

895 • Este mult mai greu să devii om decît


învăţat.
E. K A P IE V

896 ® Un om valoros nu este acela care nu


are defecte, ci acela care are calităţi.
V. O. K L IU C E V S K I

897 • Un om mare nu este mare prin aceea


că particularităţile sale personale imprimă ma­
rilor evenimente istorice pecetea lor indivi­
duală, ci prin aceea că are particularităţi ca-
re-1 fac cel mai capabil să servească marile
necesităţi sociale ale epocii sale, necesităţi care
au luat naştere sub influenţa cauzelor gene­
rale şi particulare.
G. V. P L E H A N O V

898 • Tot ce există frumos pe pămînt e de


la soare, tot ce există bun pe pămînt e de
la om.
M. M. P R IŞ V IN

899 ® Numai atunci vei deveni om cînd vei


învăţa să vezi în semenul tău omul.
A. N. R A D IŞ C E V
114 OM, PACE

900 ® Să ştii să simţi omul de lingă tine, să


ştii să-i citeşti în suflet, să ştii să-i vezi în
ochi lumea lui spirituală — bucuria, tristeţea,
durerea, nefericirea.
V. A. S U H O M L IN S K I

901 • Cu cît un om dă mai mult oamenilor şi


cere mai puţin, cu atît e mai bun ; cu cît dă
mai puţin şi cere mai mult, cu atît e mai rău.
L . N. T O L S T O I

PACE

902 ® Orice ceartă e bună cînd se termină cu


pace.
903 ® Trăieste-n pace cu oamenii.
PRO V ERBE

904 ® Fiecare dintre noi trebuie să devină un


soldat al păcii dacă nu vrea să fie soldat sau
jertfă într-un nou război.
b. N. LE O N O V

905 • Tunuri să nu mai bubuie~n lume ! /


Unelte de moarte nu vor mai fi. / Pulberii toa-
te-i uita-vom de nume. / Grenadele goale vor
fi mingi la copii.
V. V. M A IA K O V S K I

906 • Omenirea nu are dreptul să admită ca


nori radioactivi să întunece soarele, ca aerul
PACE, PARTID 115

să devină aducător de moarte. Sîntem născuţi


ca să trăim, şi vom trăi !
M. A. ŞO LO H O V

907 © Pacea este prima condiţie a dezvoltării


culturii.
L . N. T O L ST O I

P A R T ID

908 « Marxismul ne învaţă [...] că numai


partidul politic al clasei muncitoare, adică
partidul comunist, este în stare să unească, să
educe, să organizeze avangarda proletariatului
şi a întregii mase muncitoare [...].
V. I. L E N IN , X X X I I I , 240

909 » Să fim neclintiţi în hotărîrea de a su­


pune cele mai mici îndoieli judecăţii muncito­
rilor conştienţi, judecăţii partidului nostru ; în
el avem încredere, în el vedem înţelepciunea,
onoarea şi conştiinţa epocii noastre.
V. I. L E N IN , X X V , 255

910 ® Partidul — / milioane de umeri de fier /


unul de altul sprijiniţi, / cît e-naltul [...]
Partidul — / coloana vertebrală a clasei. /
Partidul — / nemurirea cauzei noastre. / Parti­
dul — / puterea care nu mă trădează.
911 a Creierul clasei, / cauza clasei, / puterea
clasei, / gloria clasei — / iată partidul.
V. V. M A IA K O V S K I
llfi P A R T IN IT A T E A L IT E R A T U R II, P A SIU N E

P A R T IN IT A T E A L IT E R A T U R II

912 o Literatura trebuie să devină o parte in­


tegrantă a cauzei generale a proletariatului.
V. I, L E N IN , X , 30

913 • Duşmanii [. ..] spun despre noi, scrii­


torii sovietici, că scriem la comanda partidu­
lui. Lucrurile stau aşa : fiecare dintre noi se
ia după ce-i porunceşte inima lui, iar inimile
noastre aparţin partidului şi poporului nostru
pe care-1 slujim prin arta noastră.
M . A . ŞO LO H O V

P A S IU N E

914 © Toate pasiunile puternice sînt la fel, cu


cit trece vremea, devin şi mai puternice.
915 « Pasiunea nu cunoaşte suprasaturaţie —
suprasaturaţie simte numai fantezia deşartă,
şi nu inima, nu omul viu, real, ci numai visă­
torul [.. .] care s-a retras din viată în visuri.
N. G. C E R N ÎŞ E V S K I

916 © Nici o faptă nu-i posibilă fără pasiune,


fără dragoste.
I. P . P A V L O V

917 ® Nici un pas nu s-a făcut în istorie fără


ajutorul pasiunii.
G. V. PLEH A N O V
PASIU NE, PATIMA, PATRIE 117

918 • Fără pasiune [. ..] nu cred să fi fost


posibilă vreo cucerire în ştiinţă.
K . A. T IM IR E A Z E V

P A T IM A

919 • Orice patimă este, pentru sufletul ome­


nesc, mai întîi ca un om care bate la uşă, apoi
ca oaspete şi, în sfîrşit, ca stăpîn al casei. Nu
deschideţi uşa sufletului unui astfel de mu­
safir.
920 « Cu cît te prinde mai mult patima, cu
atît te copleşeşte mai amarnic ruşinea.
l .’ n . T O L S T O I

P A T R IE (P A T R IO T ISM )

921 • Proastă e pasărea care nu-şi iubeşte


cuibul.
922 ® Printre străini nici primăvara nu-i fru­
moasă.
923 ® Cucul cîntă, dar tînjeşte după cuib.
924 ® Patria ţi-e mamă bună — altă ţară
nu-ţi poate fi decît mamă vitregă.
925 • Nu uiţi ţara unde ţi-a fost tăiat buricul.
928 ® Printre străini pînă şi vulturul pare
cioară.
PRO VERBE

927 © Patriotismul [...] se manifestă nu în


vorbe, ci în fapte.
118 PAITRU JE

928 • Omul este înainte de toate fiul ţării


sale, cetăţeanul patriei sale [. ..].
929 o Nu pot să sufăr pe acei patrioţi exal­
taţi care se exprimă numai prin interjecţii [.. .]
dar, trebuie să recunosc, sînt tot atît de nesu­
feriţi şi demni de toată mila indiferenţii, scep­
ticii, oamenii abstracţi, vagabonzii care cutre­
ieră lumea fără a avea vreo identitate.
930 • Dragostea faţă de patrie trebuie să de­
curgă din dragostea faţă de omenire, ca partea
din întreg.
V. G. B E L I N S K I

931 ® Patriot este acel om care slujeşte pa­


triei, iar patria este, înainte de toate, poporul.
N. G. C E R N ÎŞ E V S K I

932 • Adevăratul patriotism, ca manifestare


specifică a dragostei pentru omenire, este in­
compatibil cu ostilitatea faţă de alte naţiuni.
933 • Patriotismul nu este altceva decît do­
rinţa de a munci în folosul ţării tale.
934 • Adevăratul patriotism este mai presus
de orice relaţii sau interese personale şi se află
într-o legătură indisolubilă cu dragostea pen­
tru omenire.
N. A. D O B R O L IU B O V

935 • Patriotismul nu trebuie să ne orbească ;


dragostea de patrie este rodul unei minţi treze,
nu al unei pasiuni oarbe.
N. M, K A R A M Z IN
PATR1HE 11 9

936 • Cît libertatea o visăm, / Şi-onoarea-n


inimi ne trăieşte, / Prieteni, ţării să-nchinăm /
Speranţa care-n suflet creşte !
A . S. P U Ş K IN

937 ® Importanţa educativă a patriotismului


este uriaşă, — patriotismul este şcoala unde
omul se pregăteşte pentru a putea înţelege
noţiunea de omenire.
M. S A L T lK O V -S C E D R IN

938 • Este o datorie sfîntă să-ţi iubeşti patria


care te-a hrănit şi te-a crescut ca o mamă.
939 • Patrie dragă şi luminoasă ! Nemărginita
noastră dragoste de fii ţi-o dăruim ţie, toate
gîndurile noastre sînt cu tine.
M. A. ŞO LO IIO V

940 • Patria este poporul [. . .], este trecutul,


prezentul şi viitorul poporului, este cultura lui
specifică, limba lui, caracterul lui, este lanţul
de revoluţii pe care el le înfăptuieşte [...].
941 • Dragostea de patrie nu este o noţiune
abstractă, ci o forţă spirituală reală care cere
organizare, dezvoltare şi cultură.
A. N. T O L S T O I

942 • Nu există fericire în afara patriei, fie­


care să-şi împlînte adînc rădăcinile în pămîn-
tul natal.
I. S T U R G H E N IE V
120 PATXIE, POLEMICA

943 ® Să fii al patriei tale fiu, să simţi din


adîncul inimii legătura ta cu pămîntul natal ;
poartă-te cu ea ca un fiu, întoarce-i însutit
ceea ce ai primit de la ea.
B44 © Există multe ţări în lume [...] dar nu­
mai una singură îi este omului mamă adevă­
rată — cea care-i e şi patrie.
K . D. U Ş IN S K I

PO L E M IC A

945 ® Trebuie să polemizezi cu cel cu care nu


eşti de acord, dar pe care, într-adevăr, îl în­
ţelegi.
V. G . B E L I N S K I

946 ® Polemica este cel mai bun mijloc de


clarificare a ideilor.
F . M. D O S T O IE V S K I

947 ® Polemica trebuie începută cu definirea


exactă a noţiunilor şi obiectului despre care
polemizăm.
A. M. G O R K I

948 ® Există oameni care polemizează fără să


înţeleagă nici ideea pe care o combat, nici ar­
gumentele aduse în sprijinul ideii respective.
Polemica cu astfel de oameni este mai rea
decît durerea de dinţi.
p o l e m ic a , p o l it ic a 121

949 a Polemica constituie un lucru mare. Nu


degeaba înţeleptul grec a spus că lupta este
tatăl tuturor lucrurilor.
G. V. P L E H A N O V

950 • Cînd doi oameni care polemizează se


înfurie, înseamnă că nici unul nu are dreptate.
L . N. T O L S T O I

P O L IT IC A

951 • Nu, în politică nu importă cine apără în


mod direct anumite concepţii. Ceea ce importă
este de a şti cui folosesc aceste concepţii, aces­
te propuneri, aceste măsuri.
V . I. L E N IN , CA, 157

952 • Politicul este expresia concentrată a


economicului.
V. I. L E N IN , X X X I I , 67

953 • Politica cere de la oamenii care se ocupă


de ea o mare supleţe a minţii, ea nu cunoaşte
reguli definitive, elaborate odată pentru tot­
deauna.
G. V. PLEH ANO V
122 POPOR

PO PO R

954 • Poporul este solul care dă viaţă orică­


rei dezvoltări ; personalitatea este floarea şi
rodul acestui sol.
V. G. B E L I N S K I

955 ® Poporul este un izvor de energie capa­


bil să transforme visurile în realitate.
956 • Poporul nu este numai forţa care creează
toate valorile materiale, el este totodată izvo­
rul unic şi nesecat al valorilor spirituale, el
este primul filozof şi poet — primul atît în
timp cit şi în ceea ce priveşte frumuseţea şi
genialitatea creaţiei ; el este cel ce a făurit
toate măreţele poeme, toate tragediile lumii,
ca şi acea monumentală operă care se numeşte
istoria culturii universale.
A. M. G O R K I

957 ® Cu ajutorul poporului se poate realiza


orice, fără ajutorul poporului nu se poate rea­
liza nimic.
N. A. K R IU K O V

958 • Nu poate fi liber un popor care asu­


preşte alte popoare.
V. I. L E N IN , CA, 225

959 e Atitudinea poporului faţă de o idee este


singura măsură care ne dă dreptul să ne pro­
nunţăm asupra gradului de viabilitate a ideii
respective.
M. S A L T ÎK O V -S C E D R IN
PRACTICA, PREVEDERE 123

P R A C T IC Ă

960 • Cei care cunosc teoria şi nu sînt în


stare s-o aplice în practică sînt asemenea unei
maşini fără motor.
V. A. K A R P IN S K I

961 • Punctul de vedere al vieţii, al practicii,


trebuie să fie punctul de vedere prim şi fun­
damental al teoriei cunoaşterii.
V. I. L E N IN , X IV , 133

962 • Activitatea teoretică dezvoltă inteligen­


ţa, activitatea practică [. . .] formează carac­
terul.
K . D. U Ş IN S K I

P R E V E D E R E (P R E C A U Ţ IE )

963 • Mi-ar place să mă-ncălzesc — mi-e să


nu mă ard.
964 • Cu focul să nu glumeşti, cu apa să nu
te-mprieteneşti, iar vîntul să nu-1 crezi.
965 • Nu scuipa-n fîntînă — vine vremea
cînd ai să bei din ea.
966 • Dacă nu ştii unde-i vadul, nu intra în
apă.
967 • Pune-ţi nădejdea-n tractor, dar nu arun­
ca nici plugul.
968 • De pleci la drum pentru o zi, ia-ţi me­
rinde pentru două.
124 PREVEDERE, PRIETEN IE

969 ® Poţi să te-mprieteneşti cu el, dar ţine


şi-o piatră-n sin.
970 ® Nu te-ncrede-n toată lumea, mai bine
încuie uşa.
971 © Aş mai spune eu ceva, dar lupul e
pe-aproape.
972 © Leul doarme, dar un ochi îl ţine des­
chis.
97 3 © Prost e şoarecele care nu ştie decît o
singură ieşire.
974 © Clinele ocoleşte-1 prin spate, — calul
prin faţă.
PRO V ERBE

P R IE T E N IE

975 ® Avem trei prieteni siguri : tatăl, mama


şi femeia credincioasă.
976 © C-un prieten la nevoie suferi doar pe
jumătate.
977 ® Decît doi prieteni noi, mai bine unul
vechi.
978 © lubeşte-ţi prietenul, dar nu-i uita nici
pe ceilalţi oameni.
979 o De n-ai prieten, caută-1, de l-ai găsit,
păstrează-1.
980 • Prietenul neîncercat e ca nuca nedes­
făcută.
981 • Prietenul cu care te-ai certat e mai rău
decît un duşman.
PROVERBE
PR IET EN IE 125

S82 © Unde nu există sinceritate deplină, în­


credere deplină, unde se tăinuieşte un lucru
cit de mic, acolo nu poate fi vorba de prietenie.
983 • Autoritatea şi prietenia sînt ca focul şi
apa, lucruri deosebite şi potrivnice ; egalitatea
este condiţia prieteniei.
984 • Mi-e prieten acela căruia îi pot spune
totul.
985 ® Cine o să-mi spună adevărul despre
mine dacă nu un prieten ?
V. G . B E L I N S K I

988 • Cînd este prietenia mai trainică şi mai


profundă : după o săptămînă, după un an sau
după douăzeci ? Prietenii trebuie să se potri­
vească bine, trebuie să fie intr-adevăr buni
pentru a fi prieteni.
N. G . C E R N IŞ E V S K I

987 « Prietenia nu cunoaşte nici rob, nici stă-


pîn. Prietenia iubeşte egalitatea.
988 • Dacă nu poţi spune prietenului tău des­
chis, direct, uneori chiar brutal ceea ce gîn-
deşti despre el, sau dacă tu nu poţi asculta de
la el aceiaşi adevăr despre tine, înseamnă că
nu credeţi cu adevărat în prietenia voastră, nu
vă înţelegeţi, nu vă respectaţi.
I . A . G O N C EA R O V

989 ® Cine are prieteni care se urăsc unul pe


altul, acela merită ura amîndurora.
V . O. K L 1 U C E V S K I
126 KUETEN1HE, PROGRES

990 • Alege-ţi prietenii cu luare-aminte.


991 ® Cum poate-ntr-adevăr să fie, între foc
si lemn prietenie ?
I. A . K R lL O V

992 • Nu merită să regreţi un prieten care nu


suportă adevărul.
D. I. P IS A R E V

993 ® Fii sincer cu prietenii tăi, cumpătat în


dorinţe şi dezinteresat în cele ce făptuieşti.
994 ® Sinceritate şi adevăr în relaţii în'seamnă
prietenie.
A. V. SU V O R O V

995 « Un prieten fricos e mai periculos decît


un duşman, căci de duşman te fereşti, dar în
prieten îţi pui toată nădejdea.
996 • Pentru a fi prieteni adevăraţi trebuie
să credeţi unul în celălalt.
L. N. T O L S T O î

P R O G R E S (D E Z V O L T A R E )

997 © în tot ce este nou, întotdeauna se ex­


primă năzuinţa spre progres, dacă nu chiar
progresul.
998 © Fără năzuinţa spre infinit, nu există
viaţă, nu există dezvoltare, nu există progres.
PRO G RES, PROSTIE 127

999 • Cine nu merge înainte acela merge


înapoi. Poziţie de repaos nu există.
1000 ® Dezvoltarea omenirii nu cunoaşte li­
mite şi niciodată omenirea nu-şi va spune :
„Stai, ajunge, n-avem unde merge mai de­
parte !“.
V. G . B E L I N S K I

1001 • Dacă poţi, mergi înaintea veacului tău,


dacă nu, mergi odată cu veacul, dar niciodată
să nu fi în urma lui.
V. I. B R IU S O V

1002 ® Fără cutezanţă progresul nu ar fi po­


sibil.
A. I. H E R Z E N

1003 • Important nu este locul pe care îl ocu­


păm, importantă este direcţia în care ne în­
dreptăm.
L . N. T O L S T O I

P R O ST IE

1004 • A învăţa un prost e ca şi cînd ai căra


apă cu ciurul, ori ai scrie pe apă.
1005 ® Omul beat se trezeşte, prostul nici­
odată.
1006 ® Cu prostul de te-mprieteneşti, prost
eşti.
128 PROSTIE

1007 • Prostului nu-i plac deştepţii, beţivului


nu-i plac oamenii treji.
1008 • Măgarul îl cunoşti după urechi, pros­
tul după vorbă.
1009 • Mai bine hulit de-un înţelept, decît
lăudat de-un prost.
1010 ® Nu te mai prosti, şi aşa nu eşti prea
deştept.
1011 ® Cînd se întîlnesc doi proşti, se minu­
nează unul de altul.
1012 « Prostul se teme de bici, înţeleptul de
cuvînt.
1013 • Dacă eşti prost, şi vorba ţi-e proastă.
1014 « Prostul şi-a făcut casă, iar deşteptul
i-a cumpărat-o.
1015 ® Capul nu-1 ţii pe umeri doar pentru
pălărie.
1016 • Nu te teme de duşmanul deştept, te-
me-te de prietenul prost.
1017 • Dacă bărbatul e prost, arde jumătate
din casă, dacă nevasta e proastă, arde toată
casa.
1018 • Prostul ţine socoteala sărbătorilor, dar
zilele de lucru le uită.
PRO VERBE

1019 • Oamenii deştepţi printre proşti întot­


deauna sînt nişte apariţii stranii [...].
V G. B E L IN S K I
PRO STIE, PUTERE 129

1020 © Qricît de nevinovate ar fi cuvintele


unui prost, uneori sînt suficiente pentru a
scoate din sărite chiar şi pe un om deştept.
N. V . G O G O L

1021 © Unii cred că-i de ajuns să-i considere


pe toţi proşti ca să le meargă faima de oa­
meni deştepţi.
V. O. K L IU C E V S K I

1022 • Ferească Dumnezeu să te încurci cu


prostul ! / Un prost de-ţi iei ca ajutor, e mult
mai rău decît ţi-ai lua pe un duşman.
1023 © Cînd capul ca o oală-i de gol, ca mai-
nainte, / Nu slujbele înalte pot să-i mai dea
si minte.
I. A . K R lL O V

1024 ® Niciodată pînă acuma nu s-a întîmplat


ca un prost să iubească pe un om deştept.
P . A. P A V L E N K O

P U T E R E (S E T E D E P U T E R E )

1025 © Dintre pasiunile omeneşti, cea mai pu­


ternică, după iubire, este setea de putere.
V. G. B E L I N S K I

1026 ® Oamenii slabi, ajunşi la putere, foarte


uşor pot deveni despoţi.
D. T. P IS A R E V
130 PUTflRE, RAŢIUNE, RĂUTATE

1027 • Cel care iubeşte puterea numai din


dorinţa de a se bucura de onorurile şi toate
atributele puterii, acela este demn de dispreţ.

K . D. U Ş IN S K I
R A Ţ IU N E

1028 • Să contezi întotdeauna pe raţiune, nu­


mai s-o laşi să acţioneze în mod liber, şi ea
n-are să te trădeze niciodată într-o cauză
dreaptă.
1029 • Raţiunea e rece şi necruţătoare f. . .]
dar ea îl învaţă pe om cum să-şi facă rost de
căldură.
N. G. C E R N ÎŞ E V S K I

r Au t a t e

1030 • Omul rău nu crede că există pe lume


şi oameni buni.
1031 ® Omul rău e ca şi cărbunele : dacă nu
arde, se înnegreşte.
1032 • Răutatea e ca şi gheaţa — se topeşte
numai la căldură.
1033 ® Omul rău plînge de invidie, omul bun
de bucurie.
1034 ® Cîinele nu muşcă de foame, ci din
răutate.
R A u m ilE , RĂZBOI 131

1035 ® Răutatea şi invidia nu-ţi aduc nici o


bucurie, şi nici alt bine nu-ţi fac.
PROVERBE

1038 * Răutatea este un anumit tip de laşitate.


A . P. C EH O V

RĂZBOI

1037 a Războiul înghite bani şi chefuieşte cu


sînge de om.
PROVERB

1038 ® Războiul este continuarea politicii prin


alte mijloace. Orice război este legat indisolu­
bil de acea orînduire politică din care decurge.
V. I. L E N IN , X X IV , 393

1039 ® Războiul abrutizează şi frînge pe unii,


căleşte şi luminează pe alţii — asemenea ori­
cărei crize din viaţa omului sau din istoria
popoarelor.
V. I. L E N IN , X X I I I , 11

1040 » In esenţă, războiul este un mijloc săl­


batic de rezolvare a unor probleme de viaţă,
un miiloc nedemn pentru raţiunea umană [...].
I. P . P A V L O V

1041 ® Este imposibil ca odată cu trecerea


timpului societatea omenească să nu-şi dea
seama de absurditatea şi cruzimea războaielor.
A. S P U Ş K IN
132 RECUNOŞTINŢA, RESPECT

R E C U N O ŞT IN Ţ A

1042 ® Nici cîinele nu latră la cel care-1 hră­


neşte.
PRO V ERB

1043 » Recunoştinţa nu este dreptul celui că­


ruia îi mulţumeşti, ci datoria celui care mul­
ţumeşte : a pretinde recunoştinţă este o pros­
tie, a nu fi recunoscător este nimicnicie.
V. O. K L IU C E V S K I

1044 ® Iar pentru dascăli, după cuviinţă, /


Pentru cei morţi şi pentru vii ciocnim / O cupă
plină de recunoştinţă.
A . S. P U Ş K IN

R E S P E C T (ST IM Ă )

1045 © Oamenii bine educaţi stimează perso­


nalitatea, de aceea sînt întotdeauna condescen­
denţi, delicaţi, politicoşi, îngăduitori.
A. P . C EH O V

1046 ® Printre oamenii necultivaţi se respectă


foarte puţin inviolabilitatea lăuntrică [...].
1047 ® Pentru omul obişnuit să se respecte,
moartea este cu mult mai uşoară decît înjo­
sirea.
N. G. C ER N ÎŞEV SK I
RESPECT, REVO LUŢIE 133

1048 • Cine este înclinat să nu respecte pe


alţii, acela nu se respectă înainte de toate pe
sine.
F . M . D O S T O IE V S K I

1049 • Omul trebuie respectat.


A. M . G O R K I

1050 ® Cine nu se respectă pe sine, acela, fără


îndoială, nu va fi respectat nici de alţii.
N. M . K A R A M Z IN

1051 © Cît mai mult respect pentru om şi cît


mai multă exigenţă faţă de el [. . .], însuşi fap­
tul că-i ceri mult omului arată că-î respecţi,
iar respectul te obligă, prin el însuşi, să fii
exigent.
A. S. M A K A R EN K O

1052 ® In toată viaţa nu există nici măcar o


clipă în care să-ţi fie permis să tratezi un om
cu nechibzuinţă şi nepăsare.
D. I. P IS A R E V

R E V O L U Ţ IE (R E V O LU Ţ IO N A R ,
M IŞC A R E R E V O L U Ţ IO N A R A )

1053 • Revoluţiile sînt sărbătoarea celor sub­


jugaţi şi exploataţi. Niciodată masa poporului
nu este în stare să fie făuritor atît de activ al
unor rînduieli sociale ca în timpul revoluţiei.
V . I. L E N IN , IX , 97
134 REVOLUŢIE, RISC, RISIPĂ, RIS

1054 • Fără teorie revoluţionară nu poate să


existe nici mişcare revoluţionară.
V. r. LENXN, X X V I, 355

1055 • Să te temi de împotrivirea capitalişti­


lor şi în acelaşi timp să-ţi spui revoluţionar,
să doreşti să te numeri printre socialişti —
Ce ruşine !
V. I. LEN IN , X X V I, 106

R IS C

1056 • Cine acceptă riscul, trebuie să fie gata


să nu clipească în cazul că va ieşi lozul prost.
N. G. C E R N lŞEV SK I

R IS IP A

1057 • Moştenitorul, risipind cu nepăsare, /


Se bate pe un muc de luminare.
T. A. im lL O V

R IS

1058 • De multe ori rîsul nu este de mare


ajutor în a distinge adevărul de minciună.
V. G. B E L I N S K I
SUS, R U ŞIN E 135

L059 • Dacă un om ride din tot sufletul, în­


seamnă că-i un om bun.
1060 « Rîsul întotdeauna cere sinceritate.
F . M . D O S T O IE V S K I

1061 • Rîsul însănătoşeşte sufletul.


A. M. G O R K I

1062 ® Rîsul este una dintre cele mai puter­


nice arme împotriva a tot ce este perimat [...].
A. I. H E R Z E N

1063 • De rîs nu trebuie să ne despărţim, el


este o armă. Rîsul ucide.
M . E. K O L Ţ O V

1064 • Cînd omul rîde, nu face rău la nimeni.


K . G. P A U S T O V S K I

1065 * Rîsul naşte curaj.


L . N. T O L ST O I

R U ŞIN E

1066 • Cea mai mare ruşine f . . .] este atunci


cînd nu ştii să aperi cu toată demnitatea ceea
ce iubeşti.
A. M. G O R K I

1067 • E bună ruşinea în faţa oamenilor, dar


mai bună e în faţa ta însuţi.
L . N. T O L S T O I
136 1Î.OB, S A N A T AXE

RO B

1068 • Nimeni nu este vinovat că s-a născut


rob ; robul, însă, care nu numai că nu aspiră
la libertatea sa proprie, dar mai şi justifică şi
înfrumuseţează robia sa [...] un asemenea rob
este o slugă şi o tîrîtură care stîrneşte un sen­
timent legitim de indignare, de dispreţ şi de
scîrbă.
V. I. LEN IN , X X I, 90

SĂ N Ă T A T E

1069 ® Nimic nu-i mai de preţ pe lume ca


sănătatea.
1070 • Păstrează haina de nouă, iar sănăta­
tea de tînăr.
1071 • Ţine capul la răcoare şi picioarele la
căldură, de vrei să fii sănătos.
1072 « Nu întreba omul de sănătate, uită-te
la faţa lui.
1073 ® Sănătatea n-are preţ — nu poţi s-o
cumperi.
PRO V ERBE

1074 • Fără sănătate nu e posibilă nici feri­


cirea.
V. G B E L IN S K I
SANATATE, SAHACIE 137

1075 ® Sănătatea [...] niciodată nu-şi va pier­


de preţul în ochii omului, pentru că nici bună­
starea, nici luxul nu pot înlocui sănătatea.
N. G. C E R N lŞ E V S K I

1076 • Omul este produsul cel mai preţios al


naturii. Omul este cel mai fin şi cel mai com­
plicat sistem. Dar pentru a se bucura de viată,
omul trebuie să fie sănătos, puternic şi înţelept.
I. P . P A V I.O V

S Ă R Ă C IE

1077 ® Nu-i păcat mai mare decît sărăcia.


1078 ® A azvîrlit sărăcia în pîrîu, dar n-a
înecat-o.
1079 ® Bogatul nu-i este frate săracului.
1080 ® Sărăcia sare, sărăcia joacă, sărăcia
cîntă tot cu foc.
1081 • N-ai nici cal, n-ai nici căruţă ; şi dac-ai
avea, ce să pui în ea.
1082 ® O mînă o ai goală, în cealaltă n-ai
nimic.
1083 • Trăieşte ca o slugă la cerşetor.
1084 • Cînd să se-nsoare săracul, şi noaptea
e mai mică.
PRO VERBE
138 SEN TIM EN T, SFAT, S F lN T

S E N T IM E N T

1085 • Ne mai gîndim noi oare la convinge­


rile noastre atunci cînd ne chinuieşte un sen­
timent ?
N. G. C E R N lŞ E V S K I

1086 ® Este ştiut că un sentiment puternic se


exprimă scurt, dar intens.
G. R . D E R JA V IN

1087 • Există o graniţă pentru exprimarea


sentimentelor, pe care nu se cuvine s-o de­
păşim.
L . N. T O L S T O I

SFA T

1088 ® Să nu nesocoteşti un sfat / ’Nainte de


a-1 fi bine judecat.
I. A. K R IL O V

S F lN T

1089 • Dacă trebuie să vorbim despre ceva


„sfînt“, atunci sfîntă este numai nemulţumi­
rea de sine a omului şi dorinţa de a fi mai
bun decît eşti ; sfîntă este ura lui împotriva
vestigiilor unei vieţi mediocre, pe care el în-
SFIN T, SOARTA, SOCIALISM 139

suşi a plăsmuit-o ; sfîntă este dorinţa lui de


a stîrpi de pe faţa pămîntului invidia, lăcomia,
crimele, bolile, războaiele şi orice vrajbă în­
tre oameni, sfîntă este munca lui.
A. M . C O R K !

SOARTĂ (SPERANŢĂ)

1090 ® De soartă n-ai unde te-ascunde.


1091 • Cui i-e dat să ardă n-o să moară înecat.
1092 ® Dacă te temi de nenorocire, n-o să ai
parte de fericire.
1093 • Omul cît trăieşte speră.
1094 • Şi pe uliţa noastră va fi sărbătoare.
1095 • O să intre soarele şi-n casa noastră.
1096 • Bolnavul speră chiar şi pe patul de
moarte.
1097 » Soarta-i cum şi-o fac-e omul.

S O C IA L IS M

1098 • Nu ar merita să trăieşti dacă omeni­


rea n-ar fi luminată de steaua socialismului,
stea a viitorului.
F . E. D Z E R JIN SK I
140 SO CIALISM , SOCIETATE

1099 © Toate naţiunile vor ajunge la socia­


lism. aceasta e inevitabil, dar toate vor ajunge
nu chiar în acelaşi fel, fiecare va aduce un
specific într-o formă sau alta a democraţiei,
într-o varietate sau alta a dictaturii proleta­
riatului, într-un ritm sau altul al transformă­
rilor socialiste ale diferitelor laturi ale vieţii
sociale.
V. I. L E N IN , X X I I I , 62

SO C IE T A T E

1100 © Pe om îl creează natura, dar îl educă


şi îl dezvoltă societatea.
V. G. B E L I N S K I

1101 ® Fiecare om datorează societăţii dez­


voltarea lui spirituală.

1102 ® Societatea trebuie să fie reeducată. Şi


chiar este reeducată prin evoluţia vieţii.
N. G . C E R N lŞ E V S K I

1103 • Individualitatea în sine, fără nici o


legătură cu colectivitatea, fără nici o idee vastă
care să îmbrăţişeze întreaga umanitate, este
inertă, conservatoare şi potrivnică evoluţiei.
A. M. G O R K I
SOCIETATE 1 11

1104 • Trebuie să aspirăm spre acel ideal în


care viaţa personală să fie legată de luptă, de
cauza construirii comunismului.
1105 ® Trebuie să ştii să-ţi împleteşti viaţa
personală cu viaţa societăţii. Aceasta nu în­
seamnă ascetism. Din contra, viaţa personală
se va îmbogăţi [...].
N. K . K R U P S K A IA

1108 « Nu poţi trăi într-o societate şi să fii


liber faţă de această societate.
V. I. L E N IN , X , 33

1107 ® Societatea veche era bazată pe princi­


piul : ori jefuieşti tu pe altul, ori te jefuieşte
altul pe tine, ori munceşti tu pentru altul, ori
altul munceşte pentru tine, ori eşti stăpîn de
robi, ori rob. Şi e lesne de înţeles că oamenii
educaţi într-o astfel de societate primesc, aş
putea zice, odată cu laptele mamei, şi mentali­
tatea, obiceiurile, noţiunea fie de stăpîn de
robi, fie de rob, fie de mic proprietar, fie de
mic slujbaş, de mic funcţionar, de intelectual,
într-un cuvînt, de om care se îngrijeşte nu­
mai de el, ca să aibă numai pentru el, fără să-i
pese de altul.
V. I. L E N IN , X X X I , 276

1108 ® O viaţă trăită fără slujirea intereselor


generale şi idealurilor societăţii nu-şi găseşte
nici o justificare.
N. S. L E S K Q V
142 SOCIETATE, SP E C IF IC , SPORT

1109 • Omul este cu atît mai desăvîrşit, cu


cît este mai util unui cerc cit mai larg de in­
terese sociale, de stat.
D. I. M E N D E L E E V

1110 » Fericirea omului în afara societăţii nu


e posibilă, la fel cum nu e posibilă viaţa unei
plante, smulsă din pămînt şi aruncată în ni­
sip [. . .].
A. N. T O L ST O I

1111 « Omul nu poate fi conceput în afara


societăţii.
L. N. T O L S T O I

SP E C IF IC

1112 • Ce-mi pasă că ai un creier mare şi o


minte atotcuprinzătoare, că înţelegi tot, că ştii
multe, că mergi în pas cu timpul, dacă n-ai o
fărîmă care să-ţi aparţină, care să fie a ta pro­
prie, un specific al tău.
I. S. T U R G H E N IE V

SPO R T

1113 ® Sportul îţi dă sănătate, îţi dă bărbăţie.


A . V. L U N A C E A R S K I
SPORT, STAT, ŞTBIiNŢĂ 143

1114 • Cea mai importantă condiţie a unei


activităţi intelectuale rodnice o constituie să­
nătatea sistemului nervos, ceea ce se poate
obţine prin sport.
K . D. U Ş IN S K I

STA T

1115 • Statul [în general] este o maşină pen­


tru menţinerea dominaţiei unei clase asupra
alteia.
V .1. L E N IN , X X I X , 464

1116 ® Atunci cînd spunem „stat“ [socialist],


acest stat sîntem noi, este proletariatul, este
avangarda clasei muncitoare.
V. I. L E N IN , X X X I I I , 270

1117 © Pentru reînnoirea aparatului nostru de


stat trebuie cu orice preţ să ne punem drept
sarcină : în primul rînd — să învăţăm, în al
doilea rînd — să învăţăm, în al treilea rînd —
să învăţăm, şi apoi să verificăm ca ştiinţa să
nu rămînă la noi literă moartă.
V . I. L E N IN , X X X I I I , 484

Ş T IIN Ţ A

1118 © Munca fără ştiinţă este stearpă [...].


N. G C E R N ÎŞ E V S K I
144 ŞT IIN Ţ Ă

1119 e Muncă şi ştiinţă — mai presus de


aceste forţe nu există nimic în lume.
1120 ® Pentru noi, ştiinţele naturii [...] con­
stituie acea forţă capabilă să întoarcă întreaga
omenire cu fata spre raţiune.
A. M. GORKI
1121 ® In ştiinţă nu există alt mijloc pentru
a face noi descoperiri decît sudoarea frunţii ;
nici elanul, nici fantezia, nici dorinţa din toată
inima nu pot înlocui truda.
1122 ® Ştiinţa este organismul viu prin care
se dezvoltă adevărul.
1123 • Nu poate exista ştiinţă ruptă de viaţă.
A. I. H E R Z EN

1124 ® începutul ştiinţei este raţiunea, începu­


tul raţiunii este răbdarea.
E. K A P IE V

1125 ® Ştiinţa este un uriaş tezaur de cunoş­


tinţe acumulate de omenire.
N. K . K R U P S K A IA

1126 ® Ştiinţa să ne intre cu adevărat în sînge,


să devină pe deplin şi intr-adevăr un element
component al vieţii noastre de toate zilele.
V. I. L E N IN , X X X I I I , 484

1127 o Izgonirea legilor din ştiinţă nu înseam­


nă în realitate decît introducerea prin contra­
bandă a legilor religiei.
V. I. L E N IN , X X , 197
ŞTIINŢA 145

1128 © Omul de ştiinţă trebuie să meargă pe


căi nebătătorite fără să ţină seama de obsta­
cole.
N. I. L O B A C E V S K I

1129 ® Omul, cu sprijinul ştiinţei, este capa­


bil să corecteze imperfecţiunea naturii sale.
I. I. M E C IN IK O V

1130 ® Intre ştiinţă şi viaţă există o legătură


indestructibilă [...], cu cit ştiinţa slujeşte via­
ţa, cu atît viata îmbogăţeşte stiinta.
G . V. P L E H A N O V

1131 e Ştiinţa — oricare ar fi vicisitudinile


ei — constituie cel mai bun, cel mai luminos,
cel mai de nădejde sprijin în viaţă.
1132 ® Numai ştiinţa şi democraţia, cunoaşte­
rea şi munca, într-o strînsă interdependenţă
[...] vor putea să facă totul pentru binele în­
tregii omeniri.
K . A . T IM IR IA Z E V

1133 e Scopul ştiinţei este să slujească oame­


nilor.
E . N. T O L S T O I

1134 o Ştiinţa l-a învăţat pe om să folosească


energia ascunsă în bogăţiile pămîntului. Ea tre­
buie să-l ducă acum spre bogăţiile cosmosu­
lui [. . .].
N. A. UM OV
146 TALENT, TĂCERE

TA LEN T

1135 • Învăţatul iară talent este asemenea


acelui sărman imam care a rupt şi a mîncat
Coranul, gîndind că astfel împlineşte voia lui
Mohamed.
A. S. P U Ş K IN

TĂ CERE

1136 • Vorbind puţin, vei asculta mai mult.


1137 • Cine vorbeşte seamănă, cine ascultă
culege.
1138 • Nu-i ruşine să taci cînd n-ai nimic de
spus.
PRO VERBE

1139 • Cine nu are nimic de spus mai bine să


tacă.
V. G. B E L I N S K I

1140 ® Frazele — oricît de frumoase şi pline


de înţeles ar fi ele — au efect numai asupra
celor nepăsători şi nu totdeauna îi pot mulţumi
pe cei fericiţi ori nenorociţi ; iată de ce forma
cea mai desăvîrşită pe care o îmbracă de cele
mai multe ori fericirea ori nenorocirea este tă­
cerea.
A . P . C EH O V

1141 • Cînd un om vorbeşte mai puţin, pare


mai deştept.
A. M. G O R K I
TĂCERE, TICĂLOŞIE 147

1142 ® Prin tăcere poţi nu numai să spui mult,


dar şi să faci mult.
1143 • Fii primul cînd trebuie să asculţi, şi
ultimul cînd trebuie să vorbeşti.
E. K A P IE V

1144 ® Nu consider ignoranţă să nu ştii ceva


şi să taci. Ignorant este acela care vorbeşte des­
pre ceea ce nu ştie.
M. M. P R IŞ V IN

1145 ® Oamenii învaţă cînd să vorbească, dar


marea artă este să ştii cum şi cînd să taci.
L . N. T O L S T O I

t ic ă l o ş ie

1146 • Ticăloşii au succes pentru că se poartă


cu oamenii cinstiţi ca şi cu ticăloşii, iar oamenii
cinstiţi se poartă cu ticăloşii ca şi cu oamenii
cinstiţi.
V. G. B E L I N S K I

1147 • Există pe lume trei feluri de ticăloşi :


ticăloşi naivi, oare consideră ticăloşia lor cea
mai aleasă nobleţe, ticăloşi care se ruşinează de
ticăloşia lor atunci cînd vor s-o ducă pînă la
capăt, şi, în sfîrşit, ticăloşi pur şi simplu, tică­
loşi pursînge.
F- M. D O S T O IE V S K I
1 18 TIMP

T IM P

1148 ® Cînd este vorba de problemele impor­


tante ale vieţii, întotdeauna trebuie să te gră­
beşti ca şi cînd de pierderea unui singur minut
ar depinde totul.
V. G. B E L I N S K !

1149 ® Timpul nostru este timpul marilor des­


coperiri [. . .].
N. G . C E R N ÎŞ E V S K I

1150 © Eu nu-mi pot imagina un moment în


oare să nu am ce face.
F. Ivi. D O S T O IE V S K I

1151 © Economia de timp este pentru noi o


axiomă.
F. E. D Z E R JIN S K I

1152 • Neputinţa de a preţui timpul tău şi al


altora este un adevărat act de incultură.
N. K . K R U P S K A IA

1153 © Uneori încetineala înseamnă moarte.


M. V . LO M O N O SO V

1154 • Banii sînt preţioşi, viaţa omului e şi


mai preţioasă, dar timpul este lucrul cel mai
de preţ.
A. V. SU V O R O V
timp , tinereţe 149

1155 ® Timpul este o mişcare continuă, fără


nici un moment de răgaz, şi el nici nu poate
fi conceput altfel.
L . N. T O L S T O I

1156 ® Cuvîntul ,,mîine“ a fost inventat pen­


tru oamenii nehotărîţi şi pentru copii.
I. S . T U R G H E N IE V

T IN E R E Ţ E

1157 © Două veacuri nu trăieşti, două tinereţi


nu găseşti.
1158 © Anii tinereţii — ani de aur.
PRO V ERBE

1159 o Păstrează-ţi tinereţea ! Nimic pe lume


nu-i mai frumos ca tinereţea, nimic nu-i mai
de preţ ca ea.
A. M. G O R K I

1160 e Tinereţe ! / Eşti numele, / harul /


luptătorilor lumii, / gata-n front să se-adune, /
aprinzînd / viitorului / farul / unor zile / mai
bune.
V. V. M A IA K O V S K I

1161 ® Viaţa oferă omului un mare şi nepre­


ţuit dar — tinereţea, plină de forţe, tinereţea
plină de idealuri, de dorinţe, de setea de cu­
noaştere, de setea de luptă, tinereţea plină de
vise şi speranţe.
N. A. O S T R O V S K I
1 50 TINEREŢE, TRISTEŢE

1162 • Tinereţea — un mare vrăjitor.


1163 • Cine în tinereţe nu s-a legat puternic
de un lucru măreţ sau chiar mai puţin impor­
tant, dar cinstit şi folositor, acela poate să-şi
considere tinereţea pierdută în zadar, oricît de
veselă ar fi fost, oricît de plăcute amintiri ar
fi lăsat.
D. I. P IS A R E V

1164 • Prinde — dacă poţi — / Ceasul feri­


cirii / Anii tăi cei tineri / Dăruie-d iubirii.
A . S . P U Ş K IN

1165 • Taina farmecului tău [al tinereţii] nu


stă în puterea de a făptui orice, ci în puterea
credinţei că poţi făptui orice.
I. S T U R G H E N IE V

T R IS T E Ţ E

1166 • Rugina mănîncă fierul, tristeţea inima.


PRO VERB

1167 • Omul care este lipsit de sentimentul


tristeţii e tot atît de vrednic de compătimire
ca şi omul oare nu ştie ce-i bucuria sau care
şi-a pierdut simţul umorului. Absenţa chiar şi
numai a unuia dintre aceste sentimente în­
seamnă sărăcie spirituală.
K. G. PA U STO V SK I
îMlSTEŢE, HRINPAVIE 151

1168 • Tristeţe veşnică în lume nu-i şi nu e


dor fără de leac.
A. N. T O L S T O I

1169 • Nimic nu-i mai plictisitor decît un om


mahmur.
I. S. T U R G H E N IE V

t r în d A v i e (l e n e ;

1170 • Nu bătrîneţea omoară, ci trîndăvia.


1171 o Munca îl hrăneşte pe om, lenea îl aduce
la sapă de lemn.
1172 • Lungă-i ziua pînă-n seară cînd nimic
n-ai de făcut.
1173 ® Leneşul e bun să-l trimiţi după moarte.
1174 ® Unul cu plugul şi şapte cu lingura.
1175 • Mîinilor albe le place munca altora.
1176 • Merg la tăiat de lemne — şi-au luat
un topor pentru trei oameni.
1177 • Trîntorul şi leneşul sînt doi fraţi buni.
1178 • Doarme, doarme, săracul — n-are cînd
să se mai odihnească.
1179 • Mănîncă cu mîinile şi lucrează cu burta.
1180 • «Ce faci ?» — «Nimic !» — «Dar tu ?»
— «Eu sînt ajutorul lui».
1181 • Leneşul doarme de-a-n-picioarelea şi
lucrează de culoat.
PRO VERBE

1182 • Apatia şi lenea îngheaţă sufletul şi


trupul.
V. G. B E L IN S K I
152 TMNDAVIE, UMANISM

1183 ® Nu există fericire în trîndăvie.


F M. D O S T O IE V S K 1

1184 ® Trîndăvia ofileşte mintea şi trupul.


D. I. P IS A R E V

1185 ® Trîndăvia este cauza tuturor relelor.


A . V . SU V O R O V

1186 « Una dintre cele mai mari erori este să


crezi că fericirea omului constă în a nu face
nimic.
L. N. T O L ST O J

U M A N ISM

1187 ® O mare dragoste este de neconceput


fără o mare inteligenţă ; inteligenţa este egală
cu profunzimea sufletului. Iată de ce sufletele
mari ating culmile umanismului ; tot ele sînt
şi mari inteligenţe.
I. A. G O N C EA R O V

1188 © Dragostea faţă de oameni constituie


aripile cu ajutorul cărora omul se înalţă [...].
A. M . G O R K l

1189 ® Omul trebuie să iubească oamenii.


Dacă oamenii îi vor fi dragi, el va trăi mai
bine, viaţa lui va fi mai veselă ; nimeni nu tră­
ieşte mai prost pe lume decît mizantropul.
M. I. K A L IN IN
UMOR, URA 153

UMOR

1190 ® Umorul este agerimea spiritului.


F. M. D O S T O IE V S K I

1191 • Fără umor trăiesc numai proştii.


M. M. P R IŞ V IN

1192 o Umorul constituie o forţă. Nimic nu


uneşte mai mult oamenii ca rîsul [...].
L . N. T O L S T O I

U RA

1193 ® Dacă te-ai fi cercetat mai de aproape


şi cu sînge rece, ai fi văzut că nu eşti nici mai
bun, nici mai rău decît alţii [...]. Atunci nu
te-ai fi apucat să urăşti pe alţii, nici pe tine
însuţi ; ai fi suportat prostiile omeneşti cu mai
multă indiferenţă şi ai fi fost mai atent cu ale
tale.
I. A. G O N C EA R O V

1194 • Inima obosită de ură nu mai poate iubi.


N. A. N E K R A S O V

1195 * Cine trăieşte în izolare nu poate să nu


urască oamenii.
A. S. P U ŞK 1N
15 4 VESEIiUE

V E S E L IE (B U C U R IE )

1196 • Dacă n-ai cunoscut supărarea, nu ştii


ee-i bucuria.
1197 • Mai bine să bei numai apă, dar în ve­
selie, decît să mănînci miere în supărare.
1198 • N-are ce mînca, dar tot vesel e.
1199 • Nevoile fug de cel care trăieşte în ve­
selie.
1200 • Veselia alungă frica de moarte.
1201 • Cînd se bucură inima, se luminează
faţa.
1202 • Cine înveseleşte oamenii, acela e iubit
de toată lumea.
1203 • Nu-i mai mare veselie ca cea pornită
din inimă.
1204 • De bucurie nici pămîntul sub picioare
nu-1 mai simte.
1205 • Veselia întinereşte, tristeţea îmbătrî-
neşte.
PRO VERBE

1206 • Cine n-a muncit destul, acela nu s-a


pregătit pentru a simţi din plin veselia.
N. G . C E R N lŞ E V S K I

1207 • Veselia este cel mai de preţ dar al


omului.
F . M. D O S T O IE V S K I

1208 • Cea mai mare satisfacţie, cea mai mare


bucurie este să te simţi folositor oamenilor.
A. M. G O R K I
VESELIE, VIAŢA 155

1209 • Omul nu poate trăi dacă nu are nimic


în faţă oare să-i aducă bucurie.
A . S. M A K A R E N K O

1210 ® Aşteptarea unor zile fericite constituie


uneori o bucurie mai mare chiar decât zilele
aşteptate.
K . G. P A U S T O V S K I

1211 • Viaţa trebuie să fie, şi poate fi, o


bucurie continuă.
1212 • Numai acela este vesel care are un
prezent si un viitor fericit.
L . N. T O L ST O I

V IA Ţ A

1213 • E mai greu să trăieşti decît să mori.


1214 • E greu să trăieşti, dar nici să mori
nu-i asa de uşor.
PROVERBE
1215 • Lupta — iată bucuria vieţii.
L . N. A N D R E E V

1216 • Lupta este o condiţie a vieţii : viaţa


moare atunci cînd lupta încetează.
1217 • A trăi înseamnă să simţi şi să gîndeşti,
să suferi şi să te bucuri. Orice altfel de viaţă
înseamnă moarte.
V. G. B E L IN S K I
1 56 VIAŢA

1218 ® De vreme ce sînt medic, am nevoie


de bolnavi şi de spital ; dacă sînt scriitor,
atunci trebuie să trăiesc în mijlocul poporu­
lui [...]. îmi trebuie măcar o fărîmă de viaţă
socială şi politică, o fărîmă cît de mică ; viaţa
intre patru pereţi, fără natură, fără oameni,
fără patrie, fără sănătate şi poftă de mîneare
— nu este viată adevărată.
A. P. CEH O V

1219 ® Ce este mai scump omului ? Viaţa :


pentru că de ea sînt legate toate bucuriile noas­
tre, fericirea noastră, toate speranţele noastre.
1220 a E atît de frumos să trăieşti [...]. Ob­
servaţi, cugetaţi, citiţi pe cei oare vă vorbesc
despre fericirea de a trăi şi veţi vedea că omul
poate să fie bun şi fericit. Citiţi-i, cărţile lor
umplu inima de bucurie ! Observaţi viaţa — e
interesant să observi viaţa ! Cugetaţi — e cap­
tivant lucru să cugeţi !
N. G . C E R N ÎŞ E V S K l

1221 ® Trăieşte, dar lasă şi pe alţii să tră­


iască.
G. R. D E R JA V IN

1222 © Viaţa şi activitatea sînt indisolubil le­


gate între ele ca şi flacăra şi lumina. Tot ce
arde luminează, tot ce trăieşte acţionează.
F. N. G L IN K A

1223 © A fi pe lume şi a nu-ţi marca prin


nimic existenta mi se pare un lucru îngrozitor.
N. V. G O G O I,
VIAŢA 157

1224 • Fără jertfe, fără eforturi, fără renun­


ţări, nu poţi trăi pe lume. Viaţa nu este o gră­
dină în care să crească numai flori.
I. A. G O N C EA R O V

1225 © Viaţa este arta de a găsi în totul fru­


museţe şi bucurie [...].
A. M. G O R K I

1226 a Nimic nu-î mai scump pentru om de-


cît viaţa. N-o trăieşte decît o singură dată şi
trebuie s-o trăiască astfel, incit să nu-i pară
rău că a trăit, să nu aibă a-şi reproşa un tre­
cut meschin şi ruşinos, iar în faţa morţii să
poată spune : toată viaţa şi toate puterile mi
le-am închinat celui mai minunat lucru din
lume — lupta pentru eliberarea omenirii.
1227 ® Trebuie să ştii să trăieşti chiar şi atunci
cînd viaţa devine insuportabilă. Fă-o utilă.
N. A. O S T R O V S K I

1228 ® Viaţa este o muncă permanentă şi nu­


mai acela o înţelege [. ..] care priveşte viaţa
din acest punct de vedere.
1229 o Să vii pe lume nu e chiar aşa de com­
plicat, dar să trăieşti este un lucru de-acum
înţelept.
D. I. P IS A R E V

1230 © Viaţa este lupta pentru nemurire.


M. M. PRIŞVIN
158 VIAŢA, VICTORIE

1231 • Dar viaţa, nu vreau, o, prieteni, s-o


sfîrşesc, / Vreau să trăiesc, să sufăr, să gîndesc.
A . S . P U Ş K IN

1232 • Fără o ocupaţie preferată, viaţa omu­


lui este goală şi lipsită de perspective.
V. A . S U H O M L IN S K I

1233 ® Viaţa este scurtă, dar omul şi-o tră­


ieşte încă o dată prin copii.
1234 • Nelinişte permanentă, trudă, luptă, re­
nunţări [.. .]. Ca să trăieşti cinstit, trebuie să
arzi, să te avînţi, să te baţi, să greşeşti, să în­
cepi, şi să renunţi, iar să începi, şi iar să re­
nunţi.
1235 • Dacă viaţa n-are nici un ţel, dacă ne e
dată numai pentru a fi trăită, ca scop în sine,
n-avem pentru ce trăi.
L . N. T O L ST O I

1236 • Viaţa ţi-o faci minunată printr-o muncă


plină de energie, viaţa nu-i o povară, viaţa îţi
dă aripi, viaţa-i creaţie, bucurie, iar dacă pen­
tru cineva este povară, totul e numai din vina
lui.
V. V. V E R E S A E V

V IC TO R IE

1237 • Toate victoriile încep cu victoria asu­


pra ta însuţi.
L . M. LEO N O V
VICTORIE, VUITOR 159

1238 ® Victoria se obţine nu cu umărul, ci cu


artă şi inteligenţă.
PETRU I

1239 • Nimic nu este de neînvins pe lume.


1240 • La victorie nu ajungi cu numărul, ci
cu iscusinţa.
A. V. SU V O R O V

1241 • Victoria depinde de moralul armatei.


L. N. T O L S T O I

1242 • Ceea ce este astăzi imposibil, va deveni


mîine posibil.
K . E. Ţ IO L K O V S K I

V IIT O R

1243 • Pentru cine prezentul nu este supe­


rior trecutului, iar viitorul superior prezentu­
lui, acela va vedea în toate stagnare, putre­
facţie, moarte.
V. G. B E L I N S K I

1244 • Viitorul : cea mai bună carte ! / Roman


pe care n-am să-l pot citi ! / Tărîm pierdut în
ceţuri mari, departe ! / Nou templu care-nce-
pe-a se zidi !
V. I. B R IU S O V
160 VIITOR

1245 ® Viitorul este luminos, minunat. Iubiţi-1,


năzuiţi spre el, faceţi-1 cit mai apropiat, adu­
ceţi cit mai mult din viitor în prezent.
N. G . C E R N lŞ E V S K I

1246 • Viitorul este posibilitate şi nu reali­


tate ; de fapt, nu există viitor. Idealul fiecărei
epoci este epoca însăşi, curăţită de accidentele
ei, viitorul este contemplaţia transfigurată a
prezentului.
1247 • Credinţa în viitor este dreptul nostru
cel mai nobil, bunul nostru inalienabil ; cre-
zînd în viitor, sîntem pătrunşi de cea mai de­
plină iubire pentru prezent.
A . I. H E R Z E N

1248 • Viitorul îi va primi pe toţi aceia că­


rora le este proprie cel puţin una din trăsătu­
rile specifice eticii comunismului : bucuria de
a munci, lupta neobosită pentru descoperirea
noului, dăruirea de sine, curajul de a te jertfi,
omenia.
1249 o Viitorul, / el singur / o să vină
prea-ncet. / Să-l aducem mai iute nu strică. /
Prinde-1, dar, / de urechi, tineret ! / Pionie-
rule, apucă-1 de chică !
V. V. M A IA K O V S K I

1250 • Cui îi pare rău să se despartă de tre­


cut, acela nici nu trebuie să încerce să pri­
vească spre un viitor mai bun, mai luminos.
D. I. P IS A R E V
V IITOR, VIS 161

1251 • Prezentul este rodul trecutului şi să-


mînţa viitorului.
M. P. PO G O D IN

1252 ® Cultivaţi în voi idealurile viitorului,


pentru că ele sînt asemeni razelor soarelui. Pri­
viţi mai des şi mai intens punctele luminoase
care licăresc în perspectiva viitorului.
M. S A L T IK O V -S C E D R IN

1253 ® Dacă gîndirea este îndreptată spre vii­


tor, munca omului devine creatoare.
V . A . S U H O M L IN S K I

1254 © Trebuie să trăieşti şi să munceşti în


aşa fel, ca şi cînd te-ar privi generaţiile vii­
toare.
M. A. SV E T L O V

V IS (A V ISA )

1255 • Trăim într-o epocă în care distanţa


dintre vis [. . .] şi realitate se micşorează cu o
viteză uluitoare.
A. M. G O R K I

1256 © Visul, pentru cei care făuresc pentru


oameni fericirea, este un instrument la fel de
eficace ca şi cunoaşterea [...].
L . M. LEO N O V
162 vts

1257 • Dacă i s-ar lua omului capacitatea de


a visa, s-ar pierde una dintre cele mai puter­
nice forţe oare impulsionează cultura, arta,
ştiinţa [.. .].
K . G. P A U S T O V S K I

1258 • Dacă omul ar fi cu totul lipsit de ca­


pacitatea de a visa, dacă el n-ar putea din cînd
în cînd s-o ia înainte şi să contempleze în în­
chipuirea sa imaginea închegată şi desăvîrşită
a operei care abia începe să se înfiripe sub mîi-
nile sale, atunci nu-mi închipui de loc ce mobil
l-ar putea determina să întreprindă şi să ducă
la capăt lucrări vaste şi istovitoare pe tărîmul
artei, al ştiinţei şi al vieţii practice.
1259 • Discordanţa dintre vis şi realitate nu
pricinuieşte nici un rău dacă persoana care vi­
sează crede serios în visul său, dacă, scrutînd
atent viaţa, compară constatările cu închipui­
rile sale şi, în general, lucrează conştiincios la
realizarea visului său.
1260 • Cînd între vis şi viaţă există un oare­
care punct de contact, atunci totul e în ordine.
D. I. P I S A R E V

1261 • Trebuie să visăm cît mai mult, să vi­


săm oît mai intens pentru a transforma viito­
rul în prezent.
M. M. P R IŞ V IN

1262 • Numai înfăptuindu-şi cele mai nobile


visuri, omenirea va outea păşi mai departe.
K . A. T IM IR E A Z E V
VOINŢA 163

V O IN ŢA

1263 0 Nimic nu e posibil fără eforturi de vo­


inţă, fără jertfe, fără muncă.
A. I. H E R Z E N

1264 « Tenacitatea este forţa întemeiată pe


unitatea dintre voinţă şi raţiune. Încăpăţînarea
este slăbiciune, pare doar a fi forţă, ea este re­
zultatul unui dezechilibru în unitatea voinţă-
raţiune.
V. A. JU K O V S K I

1265 ® Trebuie să-ţi formezi caracterul, tre­


buie să-ţi educi voinţa. Omul fără voinţă este
o jucărie în mina oricui.
N. K . K R U P S K A IA

1266 e Nu orice împotrivire la rău se soldează


cu înlăturarea unei nenorociri, dar orice neno­
rocire începe cu pierderea voinţei de a te îm­
potrivi la rău.
L . M. LE O N O V

1267 • O mare voinţă nu înseamnă numai să


doreşti şi să realizezi ceva, dar şi să-ţi impui
să renunţi la ceva atunci cînd e nevoie. Voinţa
nu e numai dorinţă şi satisfacerea dorinţei, ea
este şi [. . .] dorinţă, şi renunţare [. . .].
A. S. M A K A R E N K O
164 VOINŢĂ, ZGÎRCEN1E

1288 ® Cine vrea să-şi educe voinţa, trebuie


să înveţe să învingă greutăţile.
r. P. P A V LO V

1269 « Voinţa noastră, ca şi muşchii, se for­


tifică în urma unor exerciţii din ce în ce mai
dificile ; altfel, vom avea muşchi slabi, voinţă
slabă.
K . D. U Ş IN S K ]

Z G ÎK C E N IE

1270 o Sufletul zgîrcitului e mai ieftin decît


un groş.
1271 ® Este c-un picior în groapă şi tremură
pentru o copeică.
1272 « Bogatul zgîrcit e mai sărac decît un
cerşetor.
1273 » Zgîrcitul şi din nisip vrea să facă frîn-
ghii.
1274 e O să piei şi nimic cu tine n-o să iei.
1275 ® Zgîrcitul moare, iar copiii îi deschid
cuf erele.
1276 © Banii la zgîrcit, ca finul la cîine : nici
el nu mănîncă, nici la alţii nu dă.
1277 ® Ce-a nimerit în mina zgîrcitului e ca
şi pierdut.
PRO V ERBE
BIBLIO G ttA F IE *

AŞUKIN, N. S., AŞUKINA, M. G., KpHJiaTLie cnoBa.


JÎHTepaTypHHe iţHTaTH. 06pa3iitie BbipameHflH,
Moscova, 1960.
BULATOV, M. A., KptuiaTue CJlOBa, Moscova, 1958.
CELAKOVSKY, F. L., Mudroslovi nârodu slovanskeho ve
pi islovich, Praga, 1949.
DAL, V. I., ToJiKOBwi; cjiosapn, voi. I —IV, Moscova-
1955; IIoc.aoBHUbi pyccitoro eapofla, Moscova, 1957.
DUPRE, P., Encyclop6die de citalions, Paris, 1959.
JUKOV, V. P., C.aoiiapi, pyccKHX no ca o mm u iioiobo.
poK, Moscova, 1967.
KRAVŢOV, N. I., PyccKoe HapojţHoe tiosTiinecnoe TBop-
qeCTBO. XpecTOMaTHH, Moscova, 1971.
MAXIMOV, S., KpHJiarae CJiosa. He cnpocTa ii ne
ciiyci’a cjiobo mojibhtch h « o seity se cjiomhtcjt,
Moscova, 1955.
O V SIA N IKO V , V. Z., JlHTepaTypiian peni». T ojtkobhh
CJiOBapt coBpeMGHHoit ii oSmeJiiiTepaTypHoiî <i>pa-
seojiorm i, Moscova, 1933.
POMERANŢEVA, E. V., MINŢ, S. I., PyccKoe napoA-
Hoe no3TiilieCKOe TBopuecTBO. XpecTOMaTim, Mos­
cova, 1963.
* în bibliografie sînt menţionate numai culegerile de
maxime (proverbe zicători, fraze celebre ele.) ; ele ne-au
permis să includem şi citate din opere care nu ne-au putut
fi accesibile.
166 BIBLIOGRAFIE

PROKOFIEV, A. A ., IÎ36paHHi>ie nocJiOBHiiLi H noro-


BopKH pyccitoro napona, Moscova, 1957.
PUTILOV, B. N ., IIochobhiiu, noroBopKH, saranHit b
pyKoiiHCHtjx cSopHHKax X V III—X X bb . Moscova-
Leningrad, 1961.
RÎBNIKOVA, M. A ., Pyccraie nocnoBHiţu ii noroBopKH,
Moscova, 1961.
SIMONI, PAVEL, CTapuHHHe cOopHHKii pyccKiix noc-
hobhii h noroBopoK, aaraqoK h np. X V II—X IX
CTOJieTiifi, Petersburg, 1859.
SNEGHIREV, I. M., H obmH coopHHiî pyccmix noCJio-
bhu h npHTHeft, Moscova, 1857 ; PyccKiie b cboiix
nocjiOBiiqax. PaccyjKiţeHHH h iiccJienoBainiH o 5
OTGHecTBCHHBix nocnoBimax h noroBopKax, voi.
I — IV, Moscova, 1831 — 34; Pycciine napo«iibie
nocJlOBHqbi h npHTBii, Moscova 1848.
ŞAHOVICI, L., Boemine nocjiOBiiqu pyccKoro îiapoqa.
COopqiix nocJiOBiiq h KpHJiaTHX chob, Leningrad,
1945.
VORONŢOV, V ., A$opH3MH, „3naMH“ , Moscova, 1970—
1972.
ZAIMOVSKI, S, G ., KpunaToe cjiobo, Moscova-Lenin-
grad, 1930.
INDICE DE AUTORI

A G R IG O R IE V IC I (1811—
1848), critic lite ra r, filo ­
A N D R E E V , L E O N ID NI-
zof şi p u b lic ist : 11— 15,
K O L A E V IC I (1871 —
107, 178--180, 219, 242,
1919), prozator, d r a m a ­
249, 260, 266, 304, 322,
tu rg şi p u b lic is t : 600,
345, 397, 398, 423, 450—
641, 720, 761, 1 215.
454, 507, 508, 563, 570,
A IV A Z O V SK I, IV A N 587, 601, 621, 633, 675,
K O 'N ST A N T IN O V IC I 721, 735, 736, 762, 763,
(1817—1900), pictor, m a ­ 836, 884, 885, 927--9 3 0 ,
estru a l p e isa ju lu i m a ­ 945, 954, 9 8 2 - -985, 997—
rin : 810. 1 000 , 1019, 1 025, 1 058,
1 074, 1100, 1 139, 1146,
B 1 148 , 1182, 1 216, 1 217,
1 243.
B A R D IN , IV A N PA V -
B E S T U JE V , A.LE-
L O V IC I (1883— 1960), om
XA N D R A LEXAN D RO -
de ştiin ţă : 616.
V IC I (pseudon im u l lui
B E D N lI D EM IA N (p seu ­ M arlin sk i), (1797— 1837),
donim u l lu i E fim A le- p rozator : 764.
x e e v ici P rid v o ro v ) (1883
— 1945). poet : 551, 778. BLO K , A LEX A N D R A-
B E L I N S K I , V ISSA R IO N L E X A N D R O V IC I (1880—
168 INDICE DE AUTORI

1921), p oet: 181, 332, 346. 816, 838, 851, 852, 914,
915, 931, 986, 1 028, 1 029,
B R IU SO V , V A L E R I IA - 1 046, 1 047, 1 056, 1 075,
K O V L E V IC I (1373— 1 085, 1 101, 1 102, 1 118,
1924), poet şi critic li­ 1 149, 1206, 1 219, 1 220,
t e r a r : 305, 509, 811, 812, 1 245.
886, 1 001, 1 244.

D
C
C E A IK O V S K I, P IO T R D E R JA V IN , G A V R IL A
1LIC I (1840— 1893), com ­ RO M AN O V IC I (1743—
p ozitor : 745, 813, 837. 1816), poet : 1 086. 1 221.
C EH O V , A N T O N P A V - D O B R O L IU B O V , N IK O -
LO V 1C I (1860— 1904), L A I A L E X A N D R O V ICI
p ro z ato r şi d ra m a tu rg : (1836— 1861), filozof, cri­
120, 121, 138--140, 267, tic lite ra r şi p u b lic is t :
276, 347, 348, 455, 518, 37, 123, 262, 263, 476,
571, 622, 634, 702, 708, 523, 524, 540, 591, 765,
722, 746, 881, 886, 887, 766, 817, 818, 932—934.
888, 1 036, 1 045, 1 140,
1 218. D O N SK O I, D M IT R I I-
V A N O V IC I (1359— 1389),
C E R N ÎŞ E V S K I, N IK O - m a re cn eaz a l M osco­
L A I G A V R IL O V IC I v e i : 767.
(1828— 1889), filozof, p ro­
zator şi critic lite ra r : D O S T O IE V S K I, F I O D ° R
50— 51, 122, 168— 170, M IH A IL O V IC I (1821—
182— 184, 220, 261, 349— 1881), prozator : 108, 185,
357, 376, 389, 399—401, 358, 377, 580, 592, 604,
416, 417, 519—522, 564, 605, 664, 723, 737, 946,
572, 578, 602, 603, 642, 1 048, 1 059, 1 060, 1 147,
658, 676, 703, 787, 814— 1 150, 1 183, 1 190, 1 207.
INDICE DE AUTORI 169

D Z E R JIN S K I, F E L IX m ul lui P eşk ov ), (1868—


ED M U N D O V IC I (1377— 1956), p rozator, d ra m a ­
1926), om politic, m ili­ turg, p u b licist şi critic
tan t al p artid u lu i com u­ lite ra r : 17—18, 38, 45,
n ist şi al S ta tu lu i so­ 52, 124, 141, 187— 191,
v ietic : 359, 525, 659, 768, 224, 250, 251, 277—280,
1 098, 1 151. 323, 339, 360— 362, 378,
387, 390, 402—404, 424,
F 425, 456, 510—512, 527,
573, 593, 606— 608, 635,
F E D IN , K O N S T A N T IN
643, 660, 695, 709, 738,
A L E X A N D R O V IC I (n.
739, 769— 771, 796, 1112—
1892), p ro zato r : 186.
821, 839, 853, 889— 894,
G 947, 955, 956, 1 049, 1 061,
1 066, 1 089, 1 103, 1 119,
G L IN K A , F E O D O R N I- 1 120, 1 141, 1 159, 1 188,
K O L A E V IC I (1784 — 1 208, 1 225, 1 255.
1880), poet şi p u b lic ist i
1 222 . G R IB O E D O V , A LE-
X A N D R S E R G H E E V IC I
G O G O L, N IK O L A I V A -
(1795— 1829), d ra m a tu rg i
S IL IE V IC I (1809— 1852),
405, 528, 724.
prozator şi d ra m a tu rg :
16, 554, 670, 671, 750,
H
1 020, 1 223.

GO NCEARO V, IV A N H ERZEN, A LEX A N D R


A L E X A N D R O V IC I (1812 IV A N O V IC I (1812 —
— 1891), p rozator : 526, 1870), filo zo f şi p roza­
672, 987, 988, 1 187, 1 193, t o r : 19, 88, 171, 192,
1 224. 281, 282, 324, 333, 406,
418, 457, 565, 644, 645,
G O R K I, A L E X E I M A ­ 673, 1 002, 1 062, 1 121 —
X IM O VI CI (p seudon i­ 1 123, 1 246, 1 247, 1 263.
170 INDICE DE AUTOR:

J K O L Ţ O V , M IH A IL E F I-
M O V IC I (1898—1942),
JU K O V S K I, V A S IL I
p o e t : 1 063.
A N D R E E VI CI (1783 —
1852), poet : 489, 1 264.
K O R O L E N K O , V LA D I-
K M IR G A L A K T IO N O -
V IC I (1853— 1921), p ro z a ­
K A L IN IN , M IH A IL I- tor şi p u b licist : 326, 530.
V A N O V IC I (1875— 1946),
om p olitie şi p ed ago g : K R IU K O V , N IK O L A I
193-1-94, 225, 243, 244, A F A N A S IE V IC I (n.
426, 1 189. 1909), a-ctor de film : 957.

K A P IE V E F F E N D I K R lL O V , IV A N AN-
(1909— 1944), poet şi p ro ­ D R E E V IC I (1769— 1844),
zator : 325, 772, 895, fa b u list : 269, 419, 661,
1 124, 1 142, 1 143. 680, 990, 991, 1 022, 1 023,
1 057, 1 088.
K A R A M Z IN , N IK O L A I
M IH A IL O V IC I (1766 —
1826), prozator, critic li­ K R JIJA N O V S K I , G L E B
te r a r Ş|i isto ric : 172, 363, M A X IM IL IA N O V IC I
529, 646, 696, 935, 1 050. (1872—1959), om de şt i­
in ţă, in gin er energeti-
K A R P IN S K I, V IA C E S - cian : 822.
L A V (n. 1880), om p o­
litic şi p u b lic is t : 960. K R U P S K A IA , N A D E J-
D A K O N ST A N T IN O V -
K L IU C E V S K I, V A S IL I N A (1869— 1939), a c tiv is­
O SIP O V IC I (1841— 1911), tă -a p a rtid u lu i com u­
istoric : 89, 142, 160, 268, nist. ş i S ta tu lu i sovietic,
306, 407, 477, 574, 594, p edago g, so ţia lu i V. I.
617, 896, 989, 1 021, 1 043. L-enin : 195— 198, 283,
INDICE DE AUTOi'.I 171

284, 364, 458— 460, 725, p u b lic ist : 824, 904,1 237,
1 104, 1 105, 1 125, 1 152, 1 256, 1266.
1 265.
LE R M O N T O V , M IH A IL
K U P R IN , A L E X A N D R IU R IE V IC I (1814—1841),
IV A N O V IC I (1870 — p oet şi p ro zato r : 165,
1938), p ro zato r : 513. 773.

L E S K O V , N IK O L A I SE -
L M IO N O V IC I (1831 —
1895), p ro zato r : 1 108.
L E B E D E V -K U M A C I,
V A S I L I IV A N O V IC I L E V IT A N , IS A A K IL IC I
(1898— 1949), p oet : 222, (1860— 1900), p icto r pei-
223, 307. sa g ist : 840.

L E N IN , V L A D IM IR L O B A C E V S K I, N IK O -
IL IC I (1870— 1924), teo ­ L A I IV A N O V IC I (1792—
retician şi co n d ucător 1856), m atem atician , d e s­
g e n ial a l p ro leta ria tu lu i coperitorul geom etriei
in tern aţio n al : 20—23, 72, n eeu clidien e : 53, 1 128.
2 3 4 --238, 245, 270, 271,
338, 391, 434, 514, 552, LO M O N O SO V , M IH A IL
618, 692, 788, 789, 791, V A S IL IE V IC I (1711 —
792, 797, 823, 908, 909, 1765), sa v a n t en ciclop e­
812, 951, 952, 958, 961, d ist şi poet : 365, 435,
1 038, 1 039, 1 053— 1 055, 581, 637, 637, 1 153.
1 067, 1 068, 1 099, 1 106,
1 107, 1 115— 1 117, 1 126, L U N A C E A R S K I, A N A -
1 127. T O L I V A S IL IE V IC I
(1875—1933), om de stat,
LE O N O V , L E O N ID M A - p u b lic ist ş i critic lite ­
X I MO V I CI (n. 1899), r a r : 54, 90, 366, 408, 793,
p rozator, d ra m a tu rg şi 1 113,
172 IN D IC E DE AUTOf.I

M M IC IU R IN , IV A N V L A -
D IM IR O V IC I (1855 —
M A T A K O V SK I, V LA -
1935), b io lo g : 286, 841.
D IM IR V LA D IM IR O -
V IC I (1893— 1930), p o e t:
239, 308, 328, 392, 541, MOROZOV, n ik o l a i

575, 905, 910, 911, 1 160, A L E X A N D R O V IC I


1 248, 1 249. (1854— 1946), m ilitan t re­
v o lu ţio n ar, om de ştiin ­
M A K A R EN N 'O , A N TO N ţă şi sc riito r : 200.
SEM IO N O V IC7 (1888—
1939), p ed ago g si p ro z a ­ M U D RO V, M A T V E I IA -
to r : 173, 199, 221, 226— K O V L E V IC I (1776 —
228, 309, 334, 367, 368, 1831), m ed ic : 143.
409, 461—468, 491, 492,
689, 710, 825, 826, 854, N
1 051, 1 209, 1 267.
N A H IM O V , PAVEL
M A M TN -SIBTREA K,
S T E P ANO V IC I (1802—
D M IT R I N A R K ISO V IC I
1855), co m an d an t de flo ­
(1852— 1912), p ro z a to r :
tă (am iral) : 310.
46, 599, 711.
M EC1N 1KO V , IL IA I- N E K R A S O V , N IK O L A I
L IC I (1845— 1915). b io ­
A L E X E E V IC I (1821 —
log, unul din fon d atorii
p ato lo g iei co m parate, 1878), poet şi p u b lic is t :
la u re a t al P rem iu lu i 125, 515, 1 194.
N O B E L (1908) : 91, 1 128.
M E N D E L E E V , D M ITR I
O
IV A N O V IC I (1834 —
1907), chim ist, creato ru l O G A R IO V , N IK O L A I
sistem u lu i p erio d ic al P L A T O N O V IC I (1813—
e le m e n te lo r: 285, 410, 1877), poet şi p u b lic ist:
478, 638, 1 109. 24, 662.
IN D IC E DE AUTORI 173

O STRO V PKT, N IK O L A I P IR O G O V , N IK O L A I
A L E X E E V IC I (1904 — IV A N O V IC I (1810— 1881),
1936). p -o z a trr : 229, 311, ch irurg, în tem eietoru l
427, 469, 566, 827, 1 161, ch iru rg iei ru se : 55.
1 226, 1 227.
P IS A R E V , DTM ITRI I-
V ANO VTCI (1840— 1868),
P critic lit e r a r şi p u b li­
cist : 39, 56, 175, 202—
P A U S T O V S K I, KON-
203, 264, 288—290, 380,
S T A N T IN G H E O R G H E -
411, 470, 479, 543, 647,
V IC I (1892— 1968), p ro ­
705, 790, 992, 1 026, 1 052,
zator : 287, 379, 595, 619,
1 162, 1 163, 1 184, 1 228,
697, 842, 1 064, 1 167,
1 229, 1 250, 1 258— 1960.
1 210. 1 267.
PA V T.FN K O , P t O TR PLEH AN O V, G H EO R-
A N D REEV TC I (1899 — G H I V A L E N T IN O V I CI
1951), p ro zato r : 201, 542, (1856— 1918), rev o lu ţio ­
1 024. n a r ş i teo retician m a r ­
PAVT.OV, IV A N PE- x ist, isto ric şi critic li­
T R O V IC I (1849— 19"6), te r a r : 246—248, 388, 613,
sa v an t fiziolog, lau re at 648, 665, 666, 779, 844,
al P rem iu lu i Nobel 897, 917, 948, 949, 953,
(1904): 828, 843, 916, 1 130.
1 040, 1 076, 1 268.
PO G O D IN , M IH A IL P E -
T R O V IC I (1800— 1875),
P E T R U I (P E T R U C E L istoric şi p u b lic ist: 1 251.
M A R E), A L E X E E V IC I,
ţ a r (1682— 1721) şi îm ­ P R IŞ V IN , M IH A IL MI-
p ă r a t al R u siei (1721— H A IL O V IC I (1873— 1954),
1725), em in en t om de p r o z a t o r : 369, 480, 845,
sta t şi com an d an t de 893, 1 144, 1 1 9 1 / 1 230,
o ş t i : 704, 1 238. 1 261.
174 INDICE DE AUTORI

P U Ş K IN , A LEXA N D R H A IL O V IC I (1829 —
S E R G H E E V IC I (1799— 1905), sa v a n t fiziolog :
1837), poet, p rozator şi 794.
d ra m a tu rg : 25, 47, 161,
S E R G H E E V - Ţ E N S K I,
204, 252— 254, 329, 370,
SER G H E I N IK O L A E -
420, 493, 567, 620, 649,
V IC I (1875—1958), p ro ­
706, 740, 936, 1 041, 1 044,
zator : 829.
1 135, 1 164, 1 195, 1 231.
S T R U M IL IN (ST R U M I-
R L IO -P E T R A S K E E V IC I),
R A D IŞC E V , A LE­ S T A N IS L A V G U ST A -
X A N D R N IK O L A E V IC I VO V IO I (n. 1877), eco­
1749—1802), poet şi p ro­ n om ist şi sta tistic ia n :
zator : 899. 211 .

R lL E E V , K O N D R A T II S U H O M L IN S K I, VA-
FIO D O R O V IC I (1795— S I L I A L E X A N D R O V IC I
1826), poet : 381. (1918— 1973), pedagog:
92 , 93, 94, 230—232, 265,
R U B A K IN , N IK O L A I 330, 335, 421, 429—431,
A L E X A N D R O V IC I 494, 614, 636, 780, 830,
(1862— 1946), b ib lio g ra f şi 900, 1 232, 1 253.
scriito r : 57, 205—210,
291, 340, 412. SU M A R O K O V A LE­
X A N D R P E T R O V IC I
S (1717— 1777), sc riito r :
545.
SA L T IK O V -S C E D R IN ,
SU V O R O V , A L E X A N D R
M IH A IL E F G R A F O V IC I
V A S IL IE V IC I (1729 —
(1826—1889), p rozator :
40, 428, 544, 707, 937, 1800), co m an d an t de
959, 1 252. oşti, g e n e r a lis im : 393,
568, 582, 993, 994,
SE C E N O V , IV A N MI- 1 154, 1 185, 1 239, 1 240,
INDICE DE AUTORI 175

SV E T L O V , M IH A IL A R - p lan telo r : 292—294, 918,


K A D IE V IC I (n. 1903), 1 131, 1 132, 1262.
poet şi d ra m a tu rg : 781,
1 254. T O L S T O I, A L E X E I NI-
K O L A E V IC I (1883-1945),
Ş prozator, d ra m a tu rg şi
p u b licist : 162, 295, 698,
ŞE L G U N O V , n i k o l a i 699, 940, 941, 1 110, 1 168.
V A S IL IE V IC I (1824—
1891), filo zo f, critic lite­ T O L S T O I, L E V N IK O -
r a r şi p u b lic is t : 312, 531, L A E V IC I (1828— 1910),
ŞO LO H O V , M IH A I A- p rozator, d ra m a tu rg şi
L E X A N D R O V IC I (n. p u b licist : 26— 30, 42— 44,
1905), p rozator, la u re a t 48, 58, 73, 109, 127— 129,
al P rem iu lu i N obel 154, 164, 167, 176, 233,
(1965) : 41, 906, 913, 938, 255—259, 272, 273, 296—
939. 373, 432, 433, 436, 471,
373, 432, 433, 436, 271,
T 481, 516, 532— 536, 546,
547, 579, 588— 590, 609,
TA.NEEV, S E R G H E I I- 623, 650, 651, 663, 674,
V A N O V IC I (1856— 1915), 681, 682, 693, 700, 701,
com pozitor ş i p ia n ist : 741, 742, 751, 775— 777,
212 . 782—786, 795, 798, 799,
831—835, 855, 901, 907,
TA R H A N O V , IV A N RO- 919, 920, 950, 995, 996,
M A N O V IC I (1846—1908), 1 003, 1 065, 1 067, 1 087,
sa v a n t fiziolog : 774, 1 111, 1 133, 1 145, 1 155,
1 186, 1 192, 1 21.1, 1 212,
T IM IR E A Z E V , K L I- 1 233— 1235, 1 241.
M ENT A R K A D IE V IC I
(1843— 1920), n a tu ra list, T U R G H E N IE V , IV A N
sp e c ia list în fiziologia S E R G H E E V IC I (1818—
176 IN D IC E DE AUTORI

1883), p ro z ato r : 31, 213, (1824— 1870), p edagog,


274, 337, 374, 422, 517, ilu m in ist : 59, 177, 214,
215, 314, 315, 375, 382,
576, 611, 747, 847, 942,
413—415, 612. 683, 943,
1 112, 1 156, 1 164, 1 169. 944, 962, 1 027, 1 114,
1 269.
Ţ
V
T IO L K O V S K I, K O N -
S T A N T IN ED U A R D O - V A V ILO V , SER G H EI
V IC I (1857— 1935), om d s IV A N O V IC I (1891— 1951),
ştiin ţă, in ven tator, p ă ­ fizician : 216.
rin tele a stro n au ticii so ­
V E R E S A E V , V IK E N T I
vietice : 615, 639, 1 242.
V IK E N T IE V IC I (1867—
U 1945), prozator : 1 936.

U M OV, N I K O L A I A L E - V IA Z E M S K î, P IO T R
X E E V IC I (1846—1915)
sa v a n t f iz i c i a n : 640, A N D R E E V IC I (1792—
1 134. 1878), poet şi critic lite­
U Ş IN S K I, K O N STA N -
T IN D M IT R IE V IC I r a r : 624.
INDICE TEMATIC

A B E Ţ IE : 95— 109, 1 005,


1 007.
A D E V Ă R : 1—31, 60, 63,
B IN E (F A P T A B U N A ) :
587, 638, 672, 673, 690,
110—129, 518, 582.
711, 713, 715, 992, 1 058.
B O A L A : 130— 143, 91,
A F O R ISM (C U G E T A R E . 256, 827, 1 089.
Z IC A L A ). (P R O V E R B );
B O G Ă Ţ IE : 144—154, 157,
32—44.
1 079.
A R T A (O P ER A DE A R ­
TA ) : 45—48. B U N Ă T A T E : 155— 164,
267, 569, 776, 901, 1 059.
AUTOEDUC3ARE (A U ­
C
T O IN ST R U IR E ) : 49—59.
C A L M ; 165—16".
B C A R A C T E R : 168— 177,
413, 962, 1 265.
B A N I (A .U R ):60—73, 3, C A R T E : (L E C T U R A ) :
6, 9, 444, 656, 1 154. 178—216.
C I N S T E : 217—221. 23,
B Â T R ÎN E Ţ E : 71—94, 635, 778.
503. C ÎN T E C : 222—223.
178 INDICE TEMATIC

C O L E C T IV : 224—233, D U Ş M A N : 389—393, 656.


173. 704, 981, 995, 1 016.
C O M U N ISM : 234—239,
424, 1 104, 1 248. E
CONDUCĂTOR (P E R ­
S O N A L IT A T E ): 240—248. E D U C A Ţ IE (IN S T R U ­
954. IR E ) : 394—415, 439, 460,
C O N Ş T IIN Ţ A : 249— 463, 464, 465, 466.
259, 261. E G O IS M : 416—422, 491.
C O N V IN G E R I : 260— E R O IS M (ERO U ) : 423—
265, 126, 231, 1 085. 433, 265, 780.
C R IT IC A (A U T O C R IT I­ E X P E R IE N Ţ A : 434—436.
C A ) : 266—274.
C U N O A Ş T E R E : 275—299, F
17, 20, 28, 234, 235, 236,
F A M IL IE , (SO Ţ, S O Ţ IE ,
434, 619, 620.
C O P II) : 437—471, 101,
C U R A J : 300—315, 110,
146, 221, 577, 586, 975,
778, 1 065.
1 017,
C U V IN T (V O R B A ): 316
F A P T Ă : 472— 481, 272,
—331, 472, 473, 474, 478.
322, 324, 382, 678.
479, 481.
F Ă Ţ Ă R N IC IE : 482— 494.
F E M E IE (N E V A ST A ) :
D (495—517, 101, 975, 1 017.
D A T O R IE :332—377, 770. F E R IC IR E : 518—536,120,
D E T E R M IN ISM : 330. 276, 347, 371, 832, 1 074,
D O G M A T ISM : 339—340. 1 H10, 1186.
D R A G O ST E (IU B IR E ) : F L E C A R E A L A : 537—
341—375, 447, 453, 454, 547.
455, 513, 526, 562. F O L O S : 548— 550.
DREPTATE (D R E P T ) i F R A Z E O L O G IE : 551—
376—382. 553.
D U M N E Z E U : 383—388. F R Ă Ţ I E : 554.
INDICE TEMATIC 179

F R IC A (T EA M A ) : 555 IP O T E Z A : 637—640.
—568, 306, 309, 315, 995. IS T O R IE : 641—651.
F R U M U S E Ţ E (F R U ­
M OS) : 569—576, 88. 667, I
898, 1 225.
ÎM P R U M U T : 652—656.
G ÎN C R E D E R E : 657— 662,
970, 982.
G E L O Z IE : 577—579.
IN F R ÎN A R E (A B Ţ IN E ­
G L O R IE : (G LO R IO S) :
R E ) : 663.
580—582.
ÎN F R ÎN G E R E : 664— 665.
G L U M Ă : 583—585.
ÎN Ţ E L E G E R E : 666, 344,
G R E Ş E A L A : 586 -590.
988.
G R O SO L Ă N IE : 591—
ÎN Ţ E L E P C IU N E : 667—
595.
674, 37, 39, 40, 78, 82,
90, 218, 297, 731.
H

H O Ţ : 596—599. J

1 JO S N IC IE (N IM IC N I­
ID E A L (Ţ E L ) : 600— 612, C IE) : 675—67C.
291, 1 209, 1 210, 1 235,
1 252. L
ID EE : 613—615, 208,431,
959. L A U D A D E S IN E : 677
IM A G IN A Ţ IE (F A N T E ­ —683.
ZIE) : 616— 620, 435. L Ă C O M IE : 684—680,632,
IM P E R F E C Ţ IU N E : 621. 1 089.
IN D IF E R E N Ţ A : 622— L E G E : 690—693, 1 127.
624. L IM B A : 694— 701, 103.
IN V ID IE : 625—636,1 033, L IN G U Ş IR E : 7 0 2 -7 0 7 .
1 035, 1 089. L IT E R A T U R A : 708—711.
180 INDICE TEMATIC

N O R O C : 856—858.
M
0
M IN C IU N A : 712—725,
28, 251, 322, 380, 544, 893, O A S P E T E (M U S A F IR ) :
1 058. 859—877.
M I N T E : 726— 742, 44,66 O CH I (P R IV IR E ) : 878
77, 84, 96, 149, 150, 156, —881.
175, 203, 444, 1 184. OM : 882—001, 346, 573,
M ÎN D R IE (ÎN G ÎM F A - 800, 1 049, 1051, 1 052,
R E ): 743—747. 1 100 , 1 111 .
M ÎN IE : 748— 751.
M O A R T E (F R IC A DE r
M O A R T E): 752— 777, 132,
371, 374, 424, 835, 1200. P A C E : 902—907.
M O D E ST IE (S IM P L I­ P A R T ID : 908—911
T A T E ) : 778— 786. P A R T IN IT A T E A L IT E ­
M O R A L A : 787— 790, 296. R A T U R II : 912—813.
M O ŞT E N IR E C U L T U ­ P A S IU N E : 914—918, 332.
R A L A : 791—795. P A T IM A : 919—920.
M U L Ţ U M IR E DE S IN E : P A T R IE (P A T R IO T ISM )
796— 799. 921—944, 310, 432, 433,
M U N C A : 800—835. 174, 529, 697.
280, 414, 532, 1 089, 1 118, P O L E M IC A : 945— 950,
1 119. 270.
P O L IT IC A : 951—953.
N P O P O R : 954—959, 45,
769, 931.
N A T U R A : 836— 847, 53, P R A C T IC A : 960—962.
1 100. P R E V E D E R E (P R E C A U ­
N E H O T A R IR E : 848—851. Ţ IE ) : 963—974.
N E N O R O C IR E : 852— P R IE T E N IE : 975—996,
855. 172, 256, 371, 1 1266. 186, 526.
INDICE TEMATIC 181

P R O G R E S (D E Z V O L T A ­ S E N T IM E N T : 1 085—
R E ) : 997— i 003. 1 087.
P R O S T IE : 1604—1 024, S F A T : 1 088.
82, 83, 1 191. SP.ÎNT : 1 089.
P U T E R E (SE T E D E P U ­ S O A R T A (S P E R A N Ţ Ă ):
T E R E ) : 1 025— 1 027. 1 090— 1 097.
S O C IA L IS M : 1 098—
R 1 099, 709.
R A Ţ IU N E : 1 028— 1 029. S O C IE T A T E : 1 100—
R Â U T A T E : 1 030— 1 036, 1 111, 283.
657. S P E C IF IC : 1 112.
R Ă Z B O I: 1 037— 1041. S P O R T : 1113— 1114.
904, 1 089. S T A T : 1115— 1117.
R E C U N O ŞT IN Ţ A : 1 042
— 1 044. Ş
R E S P E C T (ST IM A ) :
Ş T IIN Ţ A : 1118— 1134.
1 045—1 052, 988.
184, 294.
R E V O L U Ţ IE : 1053—
1 055, 308.
R ISC : 1 056. T
R IS IP A : 1 057. T A L E N T : l 135, 779.
R lS : 1 058—I 065, 1 192. T Ă C E R E : 1 136— 1 145.
R U Ş IN E : 1 066— 1 067, T I C Ă L O Ş I E : 1146— 1147.
920. T IM P : 1 148— 1 156.
RO B : 1 068. T IN E R E Ţ E : 1 157— 1 165.
S 76, 77, 80, 81. 86, 87,
305.
S Â N A T A T E : 1069— 1076. T R IS T E Ţ E : 1 166— 1 169,
67, 136. 140. 142, 144, 1 205.
162, 1 113. T R ÎN D Ă V IE (L E N E ) :
. S Ă R Ă C IE : 1 077— 1 084, 1 170—1186, 542, 547,
351, 152, 154. 832, 1 170.
182 IiNDICE TEMATIC

U 283, 284, 310, 332, 360,


424, 425, 572, 601, 767,
U M A N ISM : 1 187— 1 189 773, 777, 822, 1 130.
U M O R : 1 190— 1 192. V IC T O R IE : 1 237— 1 242.
U R A : 1 199— 1 795, 375, V IIT O R : 1 243— 1 254.
989. 709, 1 098.
V IS (A V IS A ) : 1 255—
V 1 962, 211.
V O IN ŢA : 1 263— 1 269.
V E S E L IE (B U C U R IE ) :
1 196—1 212.
Z
V IA Ţ A : 1213— 1236,112, Z G ÎR C E N IE : 1 270
163, 164. 198, 201, 207, 1 277, 147.
CUPRINS

C U V ÎN T ÎN A IN T E . . . . V

M A X IM E Ş I C U G E T Ă R I . . 1

B I B L I O G R A F I E ...................................... 105

IN D IC E D E A U T O R I . . . . 167

IN D IC E T E M A T IC . . . . 177
Lector : G H EO RG H E MARIN
Tehnoredactor : M ARIANA PUŞCA ŞU
Bun de tipar 27.VII1.1974. Apărut 1974 Co­
manda nr. 653. Tiraj 8600 broşate. Coli de
tipar 6 1 f4. Planşe 8.

Tiparul executat ia întreprinderea po­


ligrafică lisaşi, Str. Vasile Alecsandri
nr. 6 Iaşi.
REPUBLICA SO CIA LISTA ROMÂNIA

S-ar putea să vă placă și