Sunteți pe pagina 1din 4

POLITICA FISCALĂ CU EFECTE DIRECTE *

Acest referat analizează efectele politicii fiscale într-un model în care cheltuielile
guvernamentale și modificările fiscale afectează în mod direct comportamentul
gospodăriei. Se dovedește că acesta are implicații pentru ambele efectele
macroeconomice și de bunăstare ale modificărilor cheltuielilor guvernamentale.

1.Introducere

Acest document analizează efectele politicii fiscale în cadrul unui model pe o singură
perioadă. Modelul macro utilizat se bazează pe maximizarea comportamentului
gospodăriei reprezentative și al firmei reprezentative și ia în considerare efectele directe
ale modificărilor cheltuielilor guvernamentale asupra comportamentului gospodăriilor și
ale impozitelor asupra ofertei de forță de muncă.
Concluziile principale ale documentului sunt, în primul rând, că, din punct de vedere
macroeconomic, o creștere a cheltuielilor guvernamentale nu duce neapărat la o creștere a
producției chiar și într-o situație de preț fix și de supraaprovizionare. În plus, chiar dacă
producția crește, este posibil ca utilitatea gospodăriei reprezentative să nu fie îmbunătățită.
În al doilea rând, din punctul de vedere al Finanțelor Publice, stabilirea nivelului cheltuielilor
guvernamentale pentru a se asigura că MRT = DNA nu maximizează bunăstarea, chiar dacă
efectele de distorsionare ale taxelor sunt ignorate.
2.Modelul

Să luăm în considerare o economie compusă din gospodării, firme și un guvern. Există o singură


marfă pe care firmele o produc utilizând numai servicii de muncă și pe care gospodăriile o consumă
și care este achiziționată de guvern. 

Există un singur activ, banii, furnizat de guvern și deținut de gospodării. 

Se presupune că gospodăriile și firmele sunt factori de preț și discutăm comportamentul gospodăriei


reprezentative dacă acest comportament este tipic și pentru economia globală, astfel încât să trecem
de la individ la nivel agregat fără nicio modificare de notare [a se vedea, de exemplu, Howitt (1978)
Barro Și Grossman (1976)].

Luați în considerare gospodaria reprezentativă mai întâi. Se presupune că cheltuielile publice și


politicile fiscale afectează comportamentul gospodăriilor în mod direct și indirect și, în special, că
cheltuielile publice se referă la un bun de consum pe care îl furnizează gospodăriilor 1 (din care este
1
Un model în care cheltuielile guvernamentale afectează în mod direct comportamentul consumatorilor
casnici este inclus în Bailey (1971). Cu toate acestea, analiza sa globală nu este motivată de
comportamentul la maximum al agenților individuali și presupune implicit că atat MRS, cât și MRT sunt
derivată utilitatea) și că veniturile fiscale sunt colectate atât printr-o taxă salarială (care afectează
deciziile privind oferta de forță de muncă) și taxele forfetare.

Soldurile monetare reale sunt incluse în funcția de utilitate ca o măsură a serviciilor de lichiditate [a
se vedea, de exemplu, Sidrauski (1967), Brock (1975)] sau, alternativ, deoarece analizăm doar o
problemă pe o singură perioadă, ca un substitut pentru consumul viitor. Astfel, gospodăria
reprezentativă maximizează :

unde
c = consumul privat real;
g = cheltuieli guvernamentale reale,
M/p = solduri reale,
ns = oferta de munca.

Constrângerea bugetară este :

unde
α = rata medie a impozitului pe venitul salarial,

π = profiturile distribuite de firme,

M0 = soldurile nominale inițiale,


t = taxe forfetare,
w = rata salariului real.

identice din punct de vedere identic cu unitatea. A se vedea, de asemenea, Biter (1977) pentru o discuție
privind „excluderea directă”.
Deoarece dorim să ne concentrăm asupra relației dintre c și g în deciziile privind gospodăria, se
presupune că funcția de utilități are următoarea formă specială:

Condițiile necesare pentru acordarea unui maximum pot fi rescrise :

Ia în considerare, acum, firma reprezentativă. Aceasta își alege cererea de forță de muncă n d și de
producție y s pentru a maximiza

astfel incat

Condițiile de echilibru sunt

În sfârșit, opțiunile politice ale guvernului sunt limitate de următoarea constrângere bugetară:

3. Politica fiscală
Acest document ia în considerare numai o politică bugetară echilibrată. Se ia în considerare, în
primul rând, efectele în cazul prețurilor fixe și al ofertei excedentare atât de mărfuri, cât și de
forță de muncă.
În acest caz, n s nu este o variabilă de decizie a gospodăriei, ci ec. (4) se aplică în continuare,
producția se determină prin ec. (8) și locurile de muncă în funcție de inversul funcției de
producție, rezultate date. Politica bugetară echilibrată este considerată o schimbare în g cu M =
M0, dată fiind. Apoi ec.(4) implică acest lucru:
Astfel, dacă politica fiscală expansionistă duce la o creștere a consumului depinde de natura
relației dintre consumul privat și cel public în funcția de utilitate publică. Utilizand ec. (8) ,
efectele asupra producției și ocupării forței de muncă sunt

Astfel, dacă ucg > 0, consumul, producția și ocuparea forței de muncă cresc toate ca urmare a
politicii bugetare expansioniste. Cu toate acestea, dacă ucg <0 consumul va scădea din cauza
efectelor directe ale politicii fiscale, iar scăderea consumului privat poate fi suficientă pentru a
compensa creșterea. Dacă ucg = ucc , (c și g sunt, într-un fel, „substituenți perfecți”) dc/dg = -1 și
scăderea consumului compensează cu exactitate efectul asupra cererea agregată de creștere în g,
care nu modifică producția și ocuparea forței de muncă.
Stabilirea j’(n) = 0 pentru cazul șomajului; efectul politicii fiscale asupra utilității (bunăstării)
gospodăriilor reprezentative este considerat a fi

si acest lucru este pozitiv daca g este un bun normal, care poate fi indiferent de semnul ucg .
Astfel, pentru cazul cu preț fix se stabilesc următoarele rezultate:
(A) o creștere echilibrată a bugetului în g nu va crește neapărat nici consumul
sau ieșire (și ocuparea forței de muncă).

(B) o creștere echilibrată a bugetului poate crește gradul de ocupare a forței de muncă, reducând
în același timp bunăstarea și invers.
(C) condițiile tipice de optimizare u,/u~ = 1 (MRS = MRT) implică o arie de
Ij numai dacă u, = UC., i e ., c și g sunt „substituenți perfecți” în sensul definit
deasupra.
Acum vom analiza pe scurt efectele politicii fiscale, cu prețuri flexibile și complete
ocuparea forței de muncă. Sistemul scm-urilor. (4)-(9) definesc valorile de echilibru ale
variabilelor endogene c, y, i_„, 17”, tzd și w și pot fi combinate pentru a obține următorul sistem
cu trei ecuații în c, II și p:

S-ar putea să vă placă și