Sunteți pe pagina 1din 12

CUPRINS

1. Noțiunea de sancțiune contravențională.


2. Principiile determinării legale a sancţiunilor contravenţionale şi aplicării lor.
3. Sistemul sancțiunilor contravenționale:
3.1. Sistemul sancțiunilor contravenționale aplicabile persoanelor fizice:
a) avertismentul;
b) amenda;
c) privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate;
d) privarea de dreptul de a deţine anumite funcţii;
e) aplicarea punctelor de penalizare;
f) privarea de dreptul special (dreptul de a conduce vegiculul, dreptul de a deţine
armă şi de portarmă);
g) munca neremunerată în folosul comunităţii;
h) arestul contravenţional;
i) expulzarea.
3.2. Sistemul sancțiunilor contravenționale aplicabile persoanelor juridice:
a) amenda;
b) privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate;

4. Concluzii.

1
1. Noţiunea de sancţiune contravenţională.

Contravenţia şi fenomenul contravenţional au la origine diverşi factori sociali,


psihologici, biologici, economici, culturali etc. nu toate contravenţiile care se săvîrşesc în
societate sînt cunoscute organelor competente, însă statul – prin organele sale specializate –
trebuie să se ocupe atît de faptele contravenţionale relevate, cît şi de cele necunoscute. Reacţia
socială contra faptelor ilicite, pentru a fi eficientă, trebuie să se desfăşoare pe mai multe planuri,
respectiv politic, educaţional, economic şi juridic. Dintre diversele tipuri de reacţie socială, un
loc important îl ocupă aplicarea sancţiunilor juridice persoanelor care nu-şi conformează
comportamentul normelor juridice. Sancţiunea de drept este consecinţa nerespectării dispoziţiilor
normelor juridice, fiind o creaţie a legiuitorului .
În viziunea prof. român Vintilă Dongoroz, sancţiunea juridică reprezintă „orice măsură pe
care o normă de drept o statorniceşte drept consecinţă, pentru cazul în care preceptul său va fi
nesocotit”. Expresia ” sancţiune juridică” este susceptibilă de următoarele accepţiuni:
- element structural al normei juridice;
- edictarea unui act normativ;
- element al raportului juridic de constrîngere;
- instituţie de drept.
În primul sens, sancţiunea juridică este elementul structural al normei juridice care
prevede consecinţa încălcării dispoziţiei. În a doua accepţiune, prin sancţiune juridică se înţelege
edictarea sau adoptarea unei legi. În al treilea înţeles, prin sancţiune juridică se înţelege acea
specie de sancţiune socială care constă în transpunerea în realitate a elementului normei juridice
ce conţine consecinţa încălcării dispoziţiei normei juridice. În al patrulea sens, prin sancţiune
juridică se înţelege instituţia alcătuită din ansamblul normelor juridice care reglementează
genurile şi speciile de consecinţe ale încălcării dispoziţiilor normelor juridice materiale. Cea de a
treia accepţiune, respectiv de element al raportului juridic de conflict este cea mai importantă. În
acest sens, practic, sancţiunea juridică se identifică cu latura pasivă a obiectului raportului juridic
de constrîngere. Subiectul activ al contravenţiei devine subiect pasiv al raportului juridic de
constrîngere. Sancţiunea contravenţională, ca modalitate a sancţiunilor juridice, este un element
obligatoriu al normei contravenţionale materiale, în care sînt stipulate măsurile de influenţare a
statului asupra persoanei care, cu vinovăţie, a comis o abatere contravenţională, ea fiind un
mijloc de garantare (de protejare) a normei juridice.
Pornind de la conţinutul art. 32 din Codul contravenţional al Republicii Moldova, putem
afirma că prin sancţiune contravenţională se înţelege o măsură de constrîngere sau de reeducare
aplicată contravenientului în scopul corectării comportamentului acestuia şi al prevenirii de
comitere a unor noi contravenţii atît de către contravenientul însuşi, cît şi de către alte persoane.
Aplicarea sancţiunilor contravenţionale are ca scop:
- ocrotirea valorilor sociale protejate de normele juridice contravenţionale;
- reeducarea în spititul respectării ordinii de drept a persoanei care a comis cu vinovăţie o
contravenţie prevăzută în legea contravenţională;
- prevenirea săvîrşirii de noi fapte antisociale atît de către contravenient, cît şi de către alte
persoane. Avînd în vedere precizările sus-menţionate, rezultatele analizei juridice şi sinteza
diverselor opinii privind instituţia juridică studiată, concluzionăm că prin sancţiune
contravenţională înţelegem o măsură de constrîngere statală şi un mijloc de corectare şi
reeducare ce se aplică, în numele legii, persoanei care a nesocotit cu vinovăţie (a încălcat)

2
prevederile dispoziţiei normei materiale contravenţionale, în scopul resocializării acesteia şi
prevenirii săvîrşirii altor contravenţiilor. Din această definiţie rezultă că sancţiunea
contravenţională are un triplu caracter:
*coercitiv (măsură de constrîngere statală),
*corectiv (mijloc de reeducare);
*de prevenire a abaterilor contravenţionale, fiecare dintre ele implicînd o finalitate distinctă.
Deşi idealul este ca toţi destinatarii normelor juridice să se conformeze acestora,
realitatea demonstrează că o parte dintre subiectele raporturilor de conformare încalcă normele
juridice contravenţionale. Pentru restabilirea ordinii, legiuitorul a delegat organelor sale
competente atribuţia de a aplica sancţiuni celor care încalcă preceptele normelor
contravenţionale. Este remarcabilă opinia cercetătorului Sergiu Furdui, potrivit căreia sancţiunea
contravenţională, privită în cadrul general al sancţiunilor juridice, dispune de anumite trăsături
caracteristice:
- este o măsură coercitivă ce se concretizează într-o anumită privaţiune sau restricţie, sau
obligaţie silită, impusă persoanei vinovate de comiterea contravenţiei;
- este un mijloc de reeducare, adică, pe lîngă caracterul său represiv, are un puternic rol şi efect
educativ, de împiedicare a repetării conduitei antisociale, de îndreptare a contravenientului, de
formare şi permanentizare în conştiinţa acestuia a convingerii că respectarea legii este o
necesitate;
- este un mijloc de constrîngere statală, deoarece nu poate fi aplicat decît de stat, prin organele
sale competente, în numele legii;
- se aplică numai în cazul comiterii unei contravenţii, adică nu există sancţiune fără contravenţie;
- se aplică numai faţă de contravenient, adică nu poate fi aplicată decît celui vinovat de comiterea
contravenţiei, neexistînd deci răspundere contravenţională pentru fapta altei persoane;
- se aplică în scopul prevenirii comiterii de noi contravenţii, adică prin aplicarea şi executarea
sancţiunii contravenţionale nu se urmăreşte cauzarea unor suferinţe fizice sau morale
contravenientului, ci îndreptarea acestuia, prevenirea comiterii în viitor de noi contravenţii sau
alte fapte cu pericol social. Concomitent, prin efectul exemplarităţii sale, ea serveşte şi acţiunii
de prevenţie generală. Sancţiunile contravenţionale, ca de altfel orice specie de sancţiune
juridică, trebuie constatate şi aplicate de organele competente – agenţi constatatori sau instanţe
de judecată.

2. Principiile determinării legale a sancţiunilor contravenţionale şi aplicării lor.

Potrivit savantului român Andrian Hotca, principiile sancţiunilor contravenţionale sînt:


1.principiul legalităţii sancţiunilor contravenţionale;
2.principiul stabilirii unor sancţiuni contravenţionale compatibile cu morala şi concepţia juridică
a societăţii;
3.principiul individualizării sancţiunilor contravenţionale;
4.principiul personalităţii sancţiunilor contravenţionale. Această opinie este, practic, susţinută şi
în doctrina naţională.
Principiul legalităţii sancţiunilor contravenţionale. Ca o aplicaţie particulară a
principiului legalităţii dreptului contravenţional, legalitatea sancţiunilor contravenţionale
presupune stabilirea oricăror sancţiuni de acest gen exclusiv prin lege – nulla poena sine lege.
Determinarea legală a sancţiunilor nu trebuie înţeleasă în mod absolut, ci în sensul că legea

3
prevede felurile sancţiunilor, limitele acestora şi criteriile lor de individualizare. Sancţiunile
contravenţionale pot fi: absolut determinate; relativ determinate; nedeterminate.
Principiul stabilirii unor sancţiuni contravenţionale compatibile cu morala şi
concepţia juridică a societăţii. Pentru a fi pe deplin eficiente, sancţiunile contravenţionale
trebuie să fie agreate de societate, atît din perspectivă juridică, cît şi din punct de vedere moral.
Principiul stabilirii unor sancţiuni acceptabile de către membrii societăţii este o formă specială a
principiului umanismului.
Principiul individualizării sancţiunilor contravenţionale. Avînd în vedere marea
diversitate de modalităţi practice de săvîrşire a contravenţiilor, dar şi particularităţile diverşilor
contravenienţi, este necesar ca legiuitorul să stabilească pedepse uşor adaptabile. Dînd eficienţă
acestui principiu, legiuitorul a stabilit pentru multe dintre contravenţii sancţiuni alternative.
Apoi, cu prilejul aplicării sancţiunilor, practicianul va individualiza sancţiunile contravenţionale
între limitele prevăzute de lege şi ţinînd seama de periculozitatea contravenientului şi a
contravenţiei.
Principiul personalităţii sancţiunilor contravenţionale. Fiind o ”afacere” statală,
aplicarea sancţiunilor contravenţionale nu se poate extinde asupra altor persoane decît cele care
au calitatea de contravenienţi, indiferent de relaţia care există între cei în cauză. Sancţiunea
contravenţională se aplică numai persoanei care a nesocotit norma contravenţională şi se
execută, de asemenea, de către aceasta.

3. Sistemul sancţiunilor contravenţionale.

În legislaţia naţională, sistemul şi structura sancţiunilor contravenţionale prevăzute în


Codul contravenţional al Republicii Moldova, se deosebesc de aceiaşi parametri prevăzuţi în
Codul cu privire la contravenţiile administrative (1985). Această deosebire este determinată, în
primul rînd, de inovaţia privind subiectul răspunderii contravenţionale. Dacă în legea precedentă
sistemul sancţiunilor, în funcţie de scopul aplicării lor, era structurat în două grupe: principale şi
complementare, atunci în legea nouă a apărut încă un criteriu de structurare a sancţiunilor
contravenţionale – destinatarul sancţiunii, potrivit căruia ele sînt grupate în: aplicate persoanei
fizice şi aplicate persoanei juridice. Codul contravenţional al RM prevede următorul sistem de
sancţiuni contravenţionale:
1. Aplicate persoanei fizice:
a) avertismentul;
b) amenda;
c) privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate;
d) privarea de dreptul de a deţine anumite funcţii;
e) aplicarea punctelor de penalizare;
f) privarea de dreptul special (dreptul de a conduce vehiculul, dreptul de a deţine armă şi
de portarmă);
g) munca neremunerată în folosul comunităţii;
h) arestul contravenţional;
i ) expulzarea.
2. Aplicate persoanei juridice:
a) amenda;
b) privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate

4
După caracterul sancţiunii, destinaţia, modul de aplicare etc., acest sistem de sancţiuni
contravenţionale ar putea avea următoarea clasificare:
1. Potrivit subiectului răspunderii contravenţionale, sancţiunile sînt divizate în:
1.1. aplicate persoanei fizice;
1.2. aplicate persoanei juridice.
2. Potrivit destinaţiei, sancţiunile se divizează în:
2.1. principale;
2.2. complementare.
3. Potrivit intereselor afectate, sancţiunile se grupează în:
3.1. morale (avertismentul - art. 33 CC al RM);
3.2. materiale (amenda – art. 34 CC al RM; munca neremunerată în folosul comunităţii –
art. 37 CC al RM);
3.3. sancţiuni ce afectează alte drepturi fundamentale ale persoanei (privarea de dreptul
de a desfăşura o anumită activitate – art. 35 CC al RM; privarea de dreptul de a deţine anumite
funcţii – art. 35 CC al RM; privarea de dreptul special – art. 36 CC al RM; arestul
contravenţional – art. 38 CC al RM);
3.4. sancţiuni de prevenire (acumulatoare) – aplicarea punctelor de penalizare (art. 36 CC
al RM).
4. Potrivit competenţei de aplicare, sancţiunile contravenţionale pot fi:
4.1. aplicate numai de către instanţa de judecată (privarea de dreptul de a desfăşura o
anumită activitate, privarea de a deţine anumite funcţii, privarea de dreptul special, munca
neremunerată în folosul comunităţii, arestul contravenţional);
4.2. aplicate numai de către agentul constatator (avertismentul, aplicarea punctelor de
penalizare);
4.3. aplicate atît de către instanţa de judecată, cît şi de către comisia administrativă,
procuror, agentul constatator – amenda.

3.1. Sistemul sancțiunilor contravenționale aplicabile persoanelor fizice.

*Avertismentul este sancţiunea cea mai uşoară, care poate fi aplicată în cazul comiterii unei
contravenţii neînsemnate. Scopul ei constă în a atrage atenţia persoanei asupra faptei săvîrşite şi
a i-se recomanda să respecte pe viitor dispoziţiile legale. Potrivit legii, în cazul contravenţiei
neînsemnate, organul (persoana cu funcţie de răspundere) împuternicit să soluţioneze cazul
poate să se limiteze la adresarea unei observaţii verbale (avertisment) făptuitorului. Asemenea
observaţie verbală (avertisment) nu se consideră sancţiune contravenţională, respectiv
răspunderea contravenţională se consideră înlăturată. De asemenea avertismentul constă în
atenționarea contravenientului asupra pericolului faptei săvîrșite și în recomandarea de a
respecta pe viitor dispozițiile legale.

*Amenda este sancţiunea care se aplică pentru fapte cu un grad de pericol social mai mare decît
în cazul aplicării avertismentului, fiind întîlnită cel mai frecvent în legislaţie. Aceasta este o
sancțiune pecuniară, care se aplică în cazurile și în limitele prevăzute de codul contravențional.
Mărimea amenzii este determinată de norma juridică concretă care instituie fapta ca fiind
contravenţie. Amenda se stabileşte în unităţi convenţionale. O unitate convenţională este egală

5
cu 20 de lei. Amenda aplicată persoanelor fizice poate fi de la una la 150 de unităţi
convenţionale.
Contravenientul este în drept să achite jumătate din amenda stabilită dacă o plăteşte în
cel mult 72 de ore din momentul stabilirii ei. În acest caz, se consideră că sancţiunea amenzii
este executată integral. Dacă persoana fizică nu a plătit amenda în decursul a 30 de zile de la
data stabilirii ei, instanţa de judecată o poate înlocui, după caz, cu:
a) amendă în mărime dublă, care însă nu poate depăşi limita maximă a sancţiunii cu amenda
prevăzută de norma materială contravenţională;
b) privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate pe un termen de la 6 luni la un an;
c) muncă neremunerată în folosul comunităţii, calculîndu-se o oră de muncă pentru o unitate
convenţională, durata muncii fiind de cel mult 60 de ore;
d) arest contravenţional, calculîndu-se o zi de arest pentru 2 unităţi convenţionale, durata
arestului fiind de cel mult 30 de zile.
Dacă persoana sancţionată pentru săvîrşirea contravenţiei prevăzute la art.228–245 cod
contravențional nu a plătit benevol şi integral amenda în decursul a 30 de zile de la data
stabilirii ei, aceasta se înlocuieşte cu privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate, prin
ridicarea dreptului de a conduce vehicule, pe un termen de la 6 luni la un an.

* Privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate constă în interzicerea temporară


aplicată persoanei fizice de a desfăşura o anumită activitate, inclusiv prin privarea acesteia de un
drept special. Este aplicată în cazul în care activitatea a fost folosită la săvîrşirea contravenţiei
sau în cazul în care contravenţia reprezintă o încălcare a regulilor de desfăşurare a acestei
activităţi. Privarea de dreptul de a deţine anumite funcţii este aplicată de instanţa de judecată
pentru un termen de la 3 luni la un an. Această sancţiune se aplică în cazurile în care, ţinînd cont
de caracterul contravenţiilor comise de persoana vinovată, legea declară ca fiind inadmisibilă
desfăşurarea unei anumite activităţi sau deţinerea unei anumite funcţii de către aceasta.

* Aplicarea punctelor de penalizare se referă numai la contravenţiile prevăzute în capitolul


XIII ”Contravenţii în domeniul circulaţiei rutiere”. Această sancţiune se aplică numai ca
sancţiune complementară în condiţiile prevăzute de sancţiunea normei materiale concrete. Ea are
un caracter de prevenire a recidivului contravenţional. La aplicarea acestei sancţiuni,
contravenientul este prevenit că, în cazul în care timp de 6 luni va acumula 15 puncte de
penalizare, faţă de el va fi aplicată sancţiunea ”Privarea de dreptul special” ca sancţiune
complementară. Punctele de penalizare se anulează la expirarea termenului de 6 luni de la data
constatării contravenţiei pentru care au fost aplicate sau de la data privării, prin hotărîre
judecătorească, de dreptul de a conduce vehicule. Modul de evidenţă a punctelor de penalizare şi
modul de asigurare a accesului titularului de permis de conducere la informaţia despre punctele
de penalizare se stabilesc de Guvern.

* Privarea de drept special ca sancţiune contravenţională se referă la trei tipuri de drepturi ale
cetăţeanului: de a conduce vehicule; de a deţine armă de foc; de portarmă. Esenţa acestei
sancţiuni contravenţionale constă în privarea cetăţeanului de anumite drepturi stabilite de
instanţa de judecată, în cazul şi în ordinea stabilită prin lege.
Privarea de dreptul de a deţine armă şi de portarmă se dispune de instanţa de judecată
pentru un termen de la 3 luni la un an în funcţie de gravitatea contravenţiei prevăzute în partea

6
specială a cărţii întîi. La expirarea termenului de privare de dreptul de a conduce vehicule sau de
dreptul de a deţine armă şi de portarmă, persoana este repusă în acest drept.
Privarea de dreptul de a conduce vehicule nu poate fi aplicată persoanei cu dizabilităţi
care foloseşte vehiculul ca unic mijloc de deplasare, cu excepţia cazurilor cînd l-a condus
atribuindu-i cu bună ştiinţă un număr de înmatriculare fals ori l-a condus în stare de ebrietate
produsă de alcool sau de alte substanţe, ori s-a eschivat de la examenul medical de constatare a
acestei stări, ori a părăsit locul accidentului rutier la care a fost participant. Privarea de dreptul de
a conduce vehicule se aplică de instanţa de judecată pe un termen de la 6 luni la 3 ani, iar în
cazurile prevăzute la art.36 cod contravențional, pe un termen de la 6 luni la un an.

* Munca neremunerată în folosul comunităţii este o sancţiune nouă introdusă în legea


contravenţională şi constă în antrenarea contravenientului persoană fizică, în afara timpului de
serviciu de bază sau de studii, la munca stabilită de autoritatea administraţiei publice locale. Ea
se stabileşte pe o durată de la 10 la 60 ore, se execută timp de 2-4 ore pe zi şi poate fi aplicată
doar persoanelor care acceptă să execute asemenea sancțiune. În cazul contravenientului care nu
este angajat în cîmpul muncii, nu este antrenat în activităţi de bază sau de studii, la solicitarea
sau cu acordul acestuia, pedeapsa poate fi executată pînă la 8 ore pe zi.
Contravenientului sancţionat cu muncă neremunerată în folosul comunităţii i se ia în scris
un angajament prin care se obligă să se prezinte în termen de 10 zile la organul de probaţiune în
a cărui rază teritorială îşi are domiciliul. În caz de eschivare de la munca neremunerată în
folosul comunităţii, această sancţiune se înlocuieşte cu arest contravenţional, calculîndu-se o zi
de arest pentru 2 ore de muncă neremunerată în folosul comunităţii.
Munca neremunerată în folosul comunităţii nu poate fi aplicată persoanelor declarate
invalizi de gradul I şi de gradul II, militarilor în termen, militarilor şi angajaţilor cu statut special
ai Ministerului Afacerilor Interne, angajaţi în bază de contract, femeilor gravide, persoanelor
care sînt unicul întreţinător al copilului cu vîrsta de pînă la 8 ani şi nici persoanelor care au
împlinit vîrsta generală de pensionare.
De asemenea aceasta sancțiune se prestează în cel mult 6 luni, timp care curge de la data
luării la evidenţă a contravenientului şi punerii în executare a hotărîrii judecătoreşti.

* Arestul contravenţional este o sancţiune contravenţională excepţională care constă în


privarea de libertate pe un termen stabilit prin hotărîrea judecătorească şi care se execută în
condiţiile prevăzute de Codul de executare. Se aplică pentru săvîrşirea unei fapte care atentează
sau creează un pericol real pentru sănătatea ori integritatea corporală a persoanei sau în cazul
neexecutării intenţionate a unei alte sancţiuni contravenționale.
Durata arestului contravenţional este de la 3 la 15 zile. În cazul concursului de
contravenţii sau al cumulului de hotărîri de sancţionare, pentru care, conform legii, se prevede în
calitate de sancţiune arestul contravenţional, instanţa de judecată poate aplica această sancţiune
pe un termen de pînă la 30 de zile. Durata reţinerii contravenţionale se include în durata
arestului contravenţional.
Arestul contravenţional nu poate fi aplicat persoanelor declarate invalizi de gradul I şi de
gradul II, militarilor în termen, militarilor şi angajaţilor cu statut special ai Ministerului
Afacerilor Interne, angajaţi în bază de contract, minorilor, femeilor gravide, femeilor care au
copii cu vîrsta de pînă la 8 ani, persoanei care este unicul întreţinător al copilului cu vîrsta de
pînă la 16 ani şi nici persoanelor care au împlinit vîrsta generală de pensionare.

7
* Expulzarea este o măsură de îndepărtare silită de pe teritoriul Republicii Moldova a
cetăţenilor străini şi apatrizilor care au încălcat regulile de şedere. Expulzarea are drept scop
înlăturarea unei stări de pericol şi prevenirea săvîrşirii de către aceste persoane a unor fapte
socialmente periculoase. Expulzarea poate fi aplicată cetăţenilor străini şi apatrizilor ca sancţiune
complementară numai în cazurile strict stabilite de normele materiale ale legii contravenționale.
În privinţa cetăţenilor străini şi apatrizilor care nu pot fi expulzaţi imediat, instanţa de
judecată poate dispune luarea în custodie publică, cu plasarea pe un termen de cel mult 6 luni în
Centrul de Plasament Temporar al Străinilor. Instanţa de judecată poate dispune luarea în
custodie publică a cetăţenilor străini şi apatrizilor în a căror privinţă a fost dispusă măsura
returnării sau care au fost declaraţi indezirabili. În cazul în care expulzarea însoţeşte arestul
contravenţional, aducerea la îndeplinire a expulzării are loc după executarea pedepsei arestului.
Această sancțiune are unele trăsături specifice:
- Se aplică numai față de cetățenii străini și față de apatrizii care au încălcat regulile de
ședere în Republica Moldova.
- Aplicarea ei are ca scop înlăturarea unei stări de pericol și prevenirea săvîrșirii pe
viitor de către aceștia a unor fapte socialmente periculoase.
- În cazul în care expulzarea însoțește arestul contravențional, aducerea la îndeplinire a
expulzării are loc după executarea sancțiunii principale.

3.2. Sistemul sancțiunilor contravenționale aplicabile persoanelor juridice.

* Amenda este sancţiunea care se aplică pentru fapte cu un grad de pericol social mai mare
decît în cazul aplicării avertismentului, fiind întîlnită cel mai frecvent în legislaţie. Aceasta este
o sancțiune pecuniară, care se aplică în cazurile și în limitele prevăzute de codul contravențional.
Mărimea amenzii este determinată de norma juridică concretă care instituie fapta ca fiind
contravenţie. Amenda se stabileşte în unităţi convenţionale. O unitate convenţională este egală
cu 20 de lei. Acesta se aplică persoanelor juridice – de la 10 la 500 unităţi convenţionale. De
asemenea, se aplică persoanelor juridice în limitele stabilite de articolul din partea specială a
cărţii întîi a codului contravențional, după caz:
a) amendă de la 10 la 500 de unităţi convenţionale;
b) amendă în mărimea valorii produsului, serviciului respectiv care constituie obiectul
contravenţiei, dar nu mai puţin de valoarea limitei maxime în unităţi convenţionale, în cazul în
care acest fapt este prevăzut expres de norma materială din partea specială a cărţii întîi.
Comiterea repetată de către persoana juridică, în decursul unui an calendaristic, a
încălcărilor specificate în partea specială a cărţii întîi a codului contravențional se sancţionează
cu amendă în mărime dublă din suma amenzii în valoarea limitei maxime, indicată în partea
specială a cărţii întîi. Comiterea de către persoana juridică a treia oară şi mai mult, în decursul
unui an calendaristic, a încălcărilor specificate în partea specială a cărţii întîi a codului
contravențional se sancţionează cu amendă în mărime triplă din suma amenzii în valoarea
limitei maxime, indicată în partea specială a cărţii întîi.
Dacă persoana juridică nu a plătit benevol şi integral amenda în decursul a 30 de zile de
la data stabilirii ei, aceasta poate fi înlocuită cu privarea de dreptul de a desfăşura o anumită
activitate pe un termen de la 6 luni la un an. Amenda se înlocuieşte de către instanţa de judecată
la demersul agentului constatator sau al procurorului. În cazul în care sancţiunea amenzii este

8
stabilită de instanţa de judecată, înlocuirea o efectuează instanţa la demersul executorului
judecătoresc.

* Privarea persoanei juridice de dreptul de a desfașura o anumită activitate constă în


stabilirea interdicţiei de a încheia anumite tranzacţii, de a emite acţiuni sau alte titluri de valoare,
de a primi subvenţii, înlesniri şi alte avantaje de la stat sau de a desfăşura alte activităţi.
Privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate poate fi limitată la un anumit teritoriu al
unităţii administrativ-teritoriale sau la o anumită perioadă a anului şi se stabileşte pentru un
termen de la 3 luni la un an.
Pentru analiza şi înţelegerea sistemului actual al sancţiunilor contravenţionale vom apela
la instituţiile juridice din legea precedentă. În Codul cu privire la contravenţiile administrative
(1985) erau prevăzute următoarele sancţiuni aplicate persoanei fizice:
-avertismentul;
-amenda;
- ridicarea contra echivalent a obiectului care a constituit instrumentul comiterii sau
obiectul nemijlocit al contravenţiei;
-confiscarea obiectului care a constituit instrumentul comiterii sau obiectul nemijlocit al
contravenţiei;
- privarea de un drept special, acordat cetăţeanului respectiv;
-arestul administrativ;
-expulzarea.
După cum observăm, potrivit legii în vigoare din sistemul sancţiunilor contravenţionale
au fost omise: ridicarea contra echivalent a obiectului care a constituit instrumentul comiterii
sau obiectul nemijlocit al contravenţiei; confiscarea acestui obiect. Totodată, au apărut noi
sancţiuni, cum ar fi: privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate; privarea de dreptul
de a deţine anumite funcţii; aplicarea punctelor de penalizare; munca neremunerată în folosul
comunităţii.
Este indiscutabil faptul că eficacitatea aplicării mecanismului juridic în combaterea
contravenţionalităţii depinde, în mare măsură, de calitatea normelor juridice atît celor materiale,
cît şi celor procesuale. Pentru organul (persoana cu funcţie de răspundere) care va aplica norma
concretă, trebuie să fie absolut clar următoarele:
1) care valori sociale sînt protejate prin intermediul normei materiale respective (obiectul
atentării);
2) care va fi mecanismul de atentare la valorile protejate (latura obiectivă a
contravenţiei);
3) cine va purta răspundere contravenţională pentru atentarea cu vinovăţie la valorile
protejate (subiectul contravenţiei);
4) care trebuie să fie atitudinea psihică a făptuitorului faţă de acţiunile sau inacţiunile sale
şi consecinţele survenite (latura subiectivă a contravenţiei);
5) care modalităţi de constrîngere statală (pedepse contravenţionale) pot fi aplicate ca
reacţie a statului la atentatul ilicit comis cu vinovăţie şi limitele (cuantumul) acestor pedepse;
6) care este mecanismul de aplicare a pedepselor prevăzute în sancţiunea normei
materiale;
7) care măsuri de asigurare a procedurii pot fi aplicate la documentarea acestui gen de
contravenţii. Deci, pentru aplicarea eficientă a mecanismului juridic de combatere a

9
contravenţionalităţii, dominant este calitatea cadrului legislativ (normele de drept). La aplicarea
constrîngerii contravenţionale pentru asigurarea ordinii de drept o importanţă majoră are
utilizarea corectă a principiului stabilirii şi aplicării unor sancţiuni contravenţionale compatibile
cu gradul pericolului social al atentatului la valorile protejate, cu morala şi concepţia juridică a
societăţii. În acest sens, rolul principal îi revine legislatorului. La elaborarea şi adoptarea
normelor contravenţionale materiale este necesar ca felurile pedepselor şi limitele lor incluse în
sancţiune să fie proporţionale gradului de pericol social al atentatului la valorile protejate de
această normă. Persoana care documentează o asemenea contravenţie trebuie să aplice
contravenientului o pedeapsă conformă cu:
* gradul pericolului social al atentatului;
* personalitatea făptuitorului;
* prejudiciul cauzat etc., luînd în considerare toate circumstanţele, atît cele atenuante, cît
şi cele agravante. În linii generale, sistemul sancţiunilor contravenţionale reglementat de Codul
contravenţional este puţin mai reuşit decît cel precedent. Totodată, în viziunea noastră, atît
sistemul sancţiunilor contravenţionale, cît şi politica constrîngerii contravenţionale, la general,
necesită o modificare esenţială.

10
CONCLUZII

Orice normă juridică cuprinde consecințele ce survin în cazul nerespectării dispoziției


normei, adică sancțiunea la care este expus cel care a nesocotit această dispoziție. Sancțiunea
juridică este abordată sub aspect teoretic și alte aspecte, fiind definite ca orice măsură pe care o
normă de drept o statornicește drept consecință, pentru cazul în care preceptul său va fi nesocotit.
Printre diversele tipuri de sancțiuni juridice un loc important ocupă sancțiunea juridică
contravențională, care reprezintă o măsură de constrîngere sau de reeducare, aplicată
contravenientului în scopul corectării și reeducării acestuia, precum și prevenirii comiterii
contravențiilor. Sancțiunile contravenționale sunt consecințele pe care legea contravențională le
impune în cazul încălcării perceptelor sale, măsurile de constrîngere pe care le atrage comiterea
contravențiilor și concomitent, instrumentele de realizare și restabilire a ordinii de drept. De
asemenea aceasta este o măsură de răspundere și se aplică în scopul educării persoanei ce a
comis o contravenție, în spiritul respectării legilor, precum și în scopul de a preveni comiterea
unor noi contravenții atît de contravenientul însuși, cît și de alte persoane.
Realizarea scopului sancțiunii contravenționale include atît prevenția specială, adică
preîntîmpinarea comiterii de noi contravenții de către cel sancționat, cît și prevenția generală,
adică preîntîmpinarea comiterii de noi contravenții de către alte persoane predispuse să încalce
legea contravențională. În vederea obținerii scopului său, sancțiunea contravențională
îndeplinește anumite funcții, și anume:
1. funcția de constrîngere, ceea ce presupune că sancțiunea contravențională impune restricții
celui vinovat de comiterea contravenției și reprezintă echivalentul pe plan sancționator al
gradului de pericol social al contravenției. Constrîngerea reprezintă un element important pentru
eficiența scopului sancțiunii, fiindcă exprimă corelația dintre gravitatea contravenției și
severitatea sancțiunii.
2. funcția de reeducare, ceea ce presupune că aplicarea și executarea sanțiunii contravenționale
urmărește scopul de a forma o atitudine corectă față de societate, față de ordinea de drept și față
de regulile de convețuire socială. Reeducarea reprezintă transformarea conștiinței
contravenientului, combaterea și lichidarea concepțiilor și deprinderilor antisociale.
3. funcția de exemplaritate, ceea ce presupune că sancțiunea contravențională influiențează
asupra altor persoane nestatornice de a se abține în a comite contravenții, exercitînd asupra
acestora convingerea privind inevitabilitatea răspunderii contravenționale în cazul dacă vor
comite contravenții.
4. funcția de eliminare, ceea ce presupune că în cazul contravențiilor cu un grad sporit de pericol
social, contravenientul poate fi izolat temporar de societate. Eliminarea are loc numai în cazurile
strict prevăzute de lege și se realizează ori de cîte ori sancțiunea arestului contravențional se
execută în locuri de detenție.
Sancțiunea contravențională este un element obligatoriu a normei contravenționale
materiale în care sunt prevazute măsurile de influiențare a statului asupra persoanei care, cu
vinovăție a comis o abatere contravențională, ea fiind un mijloc de garantare a normei juridice.
De asemenea în concluzie, putem să afirmăm că starea reală a contravenţionalităţii în
ţară în ultimii ani nu este în descreştere. Este în descreştere înregistrarea oficială a
contravenţiilor. Alături de factorii subiectivi, legaţi de cei care trebuie să aplice legea,
descreşterea contravenţiilor înregistrate se datorează, în mare măsură, atît cauzelor deja
examinate, cît şi altor lacune în legislaţia contravenţională.

11
BIBLIOGRAFIE

1. Codul Contravențional al RM, nr. 218 din 24.10.2008.

2. Guţuleac Victor, Tratat de drept contravenţional, Chișinău, 2009, ed.Tipografia Centrală.

3. Guțuleac Victor, Drept contravențional, Chișinău, 2006, ed. Bonus Offices.

4. Furdui Sergiu, Drept contravențional, Chișinău, 2005, ed. Cartier Juridic.

5. Ion Creangă, Curs de drept administrative, 2003, ed. Epigraf.

6. Administrarea cauzelor de contencios administrativ, cartea a VIII, Chișinău, ed. Elan Inc.

7. http://www.unibuc.ro/studies/Doctorate2011Noiembrie/Mihailescu%20Madalina-Elena%20-
%20Sanctiuni%20Contraventionale.%20Aspecte%20de%20Drept%20Material%20in
%20Dreptul%20Romanesc%20si%20Comparat/REZUMATTEZA.pdf.

12

S-ar putea să vă placă și