1.3.1.

PROIECTAREA DEMERSULUI DIDACTIC

Proiectarea didactică este o activitate căreia profesorul trebuie să-i acorde o importanță
deosebită. Proiectarea pe unități de învățare tinde să înlocuiască proiectarea pe lecții.
Avantajele proiectării demersului didactic pe baza unităților de învățare sunt multiple:
-programa școlară nu mai este o listă aproape nesfârșită de conținuturi , acestea fiind grupate în
jurul unei teme, ajutând la formarea unor aptitudini concrete ;
-conținuturile fiind grupate pe unități de învățare tematice, au o perspectivă mai clară asupra
legăturii dintre ele și asupra a ceea ce trebuie realizat într-un an școlar, ce competențe trebuie
dezvoltate sau formate;
-creează un mediu de învăţare coerent în care aşteptările elevului devin clare pe termen mediu
sau lung;
-implică elevii în proiecte de învăţare personale cu accent pe explorare şi reflecţie;
-implică profesorul într-un proiect didactic pe termen mediu şi lung, cu accent pe ritmul de
învăţare al elevilor;
-dă perspectivă lecţiilor, conferind acestora o structură specifică;
-unitatea de învățare se realizează pe o perioadă mai mare de timp decât o lecție, fiind vizat un
interval mai mare de timp pentru o temă majoră, având posibilitatea unor abordări diferențiate,
individualizarea învățării în raport cu ritmul de învăţare pe care îl au elevii;
-învățarea este una activă, astfel că elevul își fixează mai bine noțiunile;
-actul didactic este abordat într-o manieră holistică, mai coerentă şi mai generalizatoare;
-contextele de învățare sunt segmentate în funcție de nevoile elevilor, vizând competențele
specifice.
În momentul trecerii la un curriculum bazat pe competențe, s-au schimbat următoarele:
-prin proiectare ofer răspunsuri adaptate grupului țintă și adecvate propriului profil didactic la
întrebările majore : Ce fac și de ce fac? Cum fac? Cu ce resurse? Cât de mult am realizat?
-în momentul proiectării, totul se raporteze la activităţile pe care anticipez că le vor parcurge
elevii, proiectarea devenind un act personalizat.
-realizez o corelaţie reală între competenţă – activitate – resurse adecvate fiecărei activități.
-completez modalitatea de evaluare doar pentru ceea ce estimez că voi evalua în mod real.
-am renunţat la organizarea procesului de predare-învăţare la clasă predominant în doi timpi
(„ascultare“–„predare“).
-prin realizarea proiectelor/ activităților cu un produs final concret, clasa devine astfel un spațiu
social unde se împărtășesc cunoștințe și sunt exprimate opinii, aspect ce pot fi transpuse și în
afara clasei.
-conținuturile pe unități, care la sfârșit sunt evaluate prin realizarea unui proiect de către elevi
(individual sau pe grupe) reprezintă cea mai adecvată modalitate pentru a exploata potențialitatea
didactică specifică internetului, elevii fiind imediat și în mod direct în contact cu un volum imens
de documente.
-economisesc timp pentru pregătirea orelor .
-îmi dezvolt gândirea strategic.
-îmi oferă mie, cât şi elevului, o structură care respectă ierarhia cunoştinţelor anterior dobândite.
- în ceea ce privește activitatea de evaluare, sunt preocupată mai mult pentru dezvoltarea orală,
formativă, stimulativă și diferențiată.
- în procesul de predare-învățare-evaluare folosesc mai mult instrumentele TIC.