Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1.Sfanta Cruce este simbolul crestinismului, inca din primele secole, stand in legatura cu jertfa
Mantuitorului, iar prin unirea celor 2 brate-orizontal -pamantul si vertical-cerul, simbolizeaza
refacerea legaturii omului cu Dumnezeu.
Ca obiect de tortura si executie crucea a fost folosita in Antichitate, de catre persi, cartaginezi,
preluata de romani-care au facut din aceasta tortura o pedeapsa exemplara-un exemplu fiind
executia prin crucificare-71 i.Hr. pe Via Appia a celor peste 6000 de sclavi, care impreuna cu
Spartcus-sclavul trac gladiator infruntasera Roma prin revolta lor). Moartea pe cruce era
rezervata deci celor care incalcau grav legea, fiind o moarte rusinoasa si foarte dureroasa(tortura
celui crucificat, in functie de rezistenta organismului dura de la cateva ore pana la 1-2 zile).
Prin rastignirea Mantuitorului de pe cruce, aceasta dobandeste puteri sfintitoare,fiind socotita
"altarul de jertfa" pentru rascumpararea pacatelor lumii.
In Vechiul Tstament crucea apare prefigurata, ca semn al binecuvantarii(Geneza 48,17-20),
vindecarii(Numeri.21,8-9) si salvarii de la moarte(Iezechiel9,4).
2. Crucea altarul de jertfa al Mantuitorului.
In crestinism crucea a capatat o semnificatie spirituala, legata de jerfa de pe ea a Mantuitorului,
devenind "altarul" pe care Fiul lui Dumnezeu devenit om se aduce pe Sine jertfa, pentru
mantuirea lumii.De a semenea crucea semnifica depasirea mortii, triunful vietii asupra
mortii,fiind sfintita prin inviere. Cinstirea crucii in confesiunea crestin-ortodoxa este legata
permanent de inviere, dupa cum spune si Troparul Sfintei Cruci:"Crucii Tale ne inchinam
Hristoase si sfanta invierea Ta o laudam si o marim".Cinstind crucea il cinstim pe Mantuitorul
Iisus Hristos, de aceea cinstirea ei nu este idolatrie, deoarece nu ne inchinam materiei din care
este facuta ci il adoram, prin simbolul ei pe Hrisos cel rastignit pe ea, pentru mantuirea lumii. Ea
simbolizeaza preamarirea lui Hristos(Filipeni2,8), biruinta asupra mortii, semnul venirii Fiului
omului, la a doua venire(Mt.24,30) si pecetea lui DUmnezeu asupra celor mantuiti, la a doua
venire(Apocalipsa7,2).
3. Semnificatile spirituale ale crucii.
a). Crucea este calea de urmat a Mantuitorului, dupa cum EL insusi a spus:"cine vrea sa vina
dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-mi urmeze Mie"(Marcu 8,34). A lua crucea
inseamna a urma pe Mantuitorul si pe sfinti, adica a accepta si a insusi starea de jertfa a
Mantuitorului, de sacrificiu pentru toti semenii Sai, punanad mai presus de toate credinta in
Dumnezeu si iubirea fata de El si de semeni, concretizata in fapte bune. A urma pe Hristos, desi
este greu nu este imposibil, deoarece El a vrut ca toti sa fim mantuiti prin jertfa Sa.
b). semnul Sfintei cruci-facut cu cele 3 degete impreunate, insotit de rostirea numelui
Persoanelor sfintei Treimi invoca prezenta permanenta a lui Dumnezeu in viata crestinului,
conditionata de starea interioara de jertfa pentru sine si semeni a acestuia.
4. Crucea Mantuitorului
Mântuitorul Hristos a fost răstignit pe cruce pe un deal numit Golgota, sau „Locul Căpăţânii”.
Exista o istorisire foarte veche, intrata intraditia Bisericii, conform careia,după ce Noe a
construit arca la porunca lui Dumnezeu şi a adunat în ea toate animalele, a intrat în ea, el şi
familia lui, luând cu sine şi craniul lui Adam. În timpul potopului lumea păcătoasă a murit, iar
după ce ploaia a încetat şi apele sau retras, Noe a îngropat căpăţâna lui Adam sub un deal pe care
l-a numit Golgota sau „Locul Căpăţânii”.
Crucea Mântuitorului, prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, a fost înfiptă pe dealul Golgotei,
deasupra craniului lui Adam. În momentul când Domnul Hristos şi-a dat duhul s-a produs un
cutremur mare de pământ şi stânca a crăpat de-a curmezişul fibrei, fapt ce nu s-a mai întâmplat
nicăieri în lume, iar sângele Mantuitorului a curs peste capul lui Adam, spălându-i păcatul, caci
Mântuitorul Hristos nu a murit pentru Sine ci pentru a mântui întreg neamul omenesc răsărit din
protopărinţii Adam şi Eva.
După ce a murit Hristos, fiindcă era vineri şi pentru ca să nu rămână trupurile pe cruce,
deoarece urma sărbătoarea paştilor, ostaşii, la porunca bătrânilor evrei, au zdrobit fluierele
picioarelor celor doi tâlhari răstigniţi împreună cu Hristos, lucru de care Mântuitorul a fost scutit
deoarece un soldat a împuns cu suliţa coasta Sa şi a constatat că Acesta era mort. La cererea unui
evreu instarit, Iosif din Arimateea, Pilat i-a dat voie să coboare trupul lui Hristos de pe cruce şi
să-L îngroape iar cele trei cruci au fost aruncate în apropiere. În anul 66 d. Hr. a avut loc în
Ierusalim o puternică revoltă iudaică, iar generalul Titus a venit din Roma în Ţara Sfântă şi a
distrus Templul, iar Ierusalimul a fost arat cu plugul. Urma Crucii Mântuitorului s-a
pierdut. Istoricii Eusebiu din Cezareea si Lactantius relateaza si despre vizunea imparatului
roman Constantin cel Mare(306-337), care inaintea unei lupte(312) cu rivalul sau, Maxentiu a
vazut pe cer o cruce luminoasa insotita de cuvintele:"in hoc signo vinces-prin acest semn vei
invinge", punand la indemnul Mantuitorului semnul crucii pe steagurile de lupta. După ce
Constantin cel Mare a dat libertate creştinilor, mama lui, împărăteasa Elena, care era foarte
credincioasă, a mers la Ierusalim şi pentru a descoperi Sfânta Cruce. Găsind cele trei cruci,
nimeni nu putea spune care este Crucea pe care a fost răstignit Hristos. În această situaţie
fiind,spune traditia, au atins o femeie moartă de cele trei cruci, iar când femeia moartă a fost
atinsă de Crucea Domnului, aceasta a înviat şi aşa au cunoscut toţi care era crucea pe care a fost
răstignit Hristos. Lemnul Sfintei Cruci a fost împărţit în părticele mici şi dat creştinilor din toată
lumea. Cea mai mare parte din acest lemn se află astăzi la mănăstirea Xiropotamu ( lemnul din
râu-apă) din Sf. Munte Athos.
5. Modalitati de cinstire a crucii
Prin insemnarea cu semnul sfintei cruci orice lucru sau persoana se sfinteste, datorita sfinteniei
jertfei de pe cruce a Mantuitorului. Ea este prezenta in orice biserica, la orice slujba, sub forma
obiectelor sau semnelor facute de preot si crestini.
Ea e cinstita de crestini prin:
1 .Sarbatori-cea mai importanta fiind la 14 septembrie-"inaltarea Sfintei cruci" si duminica a 3-a
din Postul Mare numita"a sfintei cruci".
La 14 septembrie sarbatorim de fapt amintirea a doua evenimente deosebite din istoria lemnului
Sfintei Cruci:
- Aflarea Crucii pe care a fost rastignit Mantuitorul si inaltarea ei solemna in fata poporului de
catre episcopul Macarie al Ierusalimului, in ziua de 14 septembrie din anul 335;
- Aducerea sau intoarcerea Sfintei Cruci de la persii pagani, la anul 629, in timpul imparatului
bizantin Heraclius, care a depus-o cu mare cinste in biserica Sfantului Mormant (a Sfintei
Cruci) din Ierusalim.
2.Asezarea ei la capataiul celor decedati, intru nadejdea invierii, pe turlele bisericilor, pe Sfintele
Mese din Altare si in alte locuri de cinste din biserici sau la marginea drumurilor, ca semn
ocrotitor-troitele.
3. Cantari bisericesti inchinate crucii, legata de jertfa lui Hristos(Tropare, acatiste).
4. Semnul sfintei cruci ce insoteste orice rugaciune a crestinului.
Concluzii: Prin acceptarea de buna voie a rastignirii pe cruce Mantuitorul schimba semnificatia
acesteia, din obiect de tortura devenind "altar" pe care El insusi s-a adus jertfa, pentru pacatele
lumii. De aceea crucea este cel mai venerat simbol crestin.