Sunteți pe pagina 1din 88

Universitatea „Dunărea de Jos” din Galaţi

Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor


Departamentul de Economie

Prof. univ. dr. Florin Buhociu Conf. univ. dr. Liliana Moga

Analiză
economico-financiară

ISBN 978-606-8216-01-0

Editura EUROPLUS
Galaţi, 2010
Capitolul 1
Bazele teoretico-metodologice ale Analizei economico-financiare

1.1 Definirea si tipologia analizei economico-financiare


Analiza – ca metodă a cunoaşterii, se bazează pe descompunerea unui obiect, proces
sau fenomen în părţile sale componente, până se ajunge la elementele sale simple, în scopul
cunoaşterii structurii acestuia şi a identificării legăturilor cauzale dintre elementele sale, a
factorilor care le generează şi a legilor formării acestora.
Analiza economico-financiară este o disciplină al cărei obiect de studiu îl constituie
procesele şi fenomenele economico-financiare legate de activitatea productivă desfăşurată de
întreprinderi. Întreprinderea, este văzută ca o organizaţie socială, cu o structură proprie bine
delimitată în timp şi spaţiu, caracterizată prin dinamism si complexitate. Analiza
economico-financiară utilizează în demersurile sale un ansamblu de concepte, tehnici şi
instrumente care asigură tratarea informaţiilor interne şi externe în scopul formulării unor
aprecieri pertinente referitoare la situaţia unui agent economic, la nivelul şi calitatea
performantelor sale. Analiza informaţiilor se face potrivit relaţiilor cauză-efect, ca urmare a
caracterului deosebit de complex al fenomenelor social-economice care se desfăşoară la
nivelul întreprinderilor.

În funcţie de criteriul de clasificare ales, se disting mai multe tipuri ale analizei
economice:
1. După raportul între momentul în care se efectuează analiza şi momentul
desfăşurării fenomenului analizat, există două tipuri fundamentale:
− analiza post-factum sau post-operatorie; priveşte prezentul şi trecutul activităţii
analizate şi presupune cercetarea rezultatelor unei activităţi economice potrivit relaţiilor
cauzale, pentru stabilirea modului în care au fost îndeplinite obiectivele stabilite. Termenul de
„post-factum” defineşte un proces sau eveniment care a avut loc sau care s-a încheiat, analiza
acestuia efectuându-se ulterior producerii lui;
− analiza previzională sau analiza prospectivă; priveşte viitorul activităţii analizate şi
presupune previzionarea evoluţiei fenomenelor economice, pe baza cercetării factorilor care le
influenţează şi a relaţiilor de cauzalitate, în perspectivă. Analiza previzională constituie o
etapă premergătoare în elaborarea strategiei activităţii economico-financiare a întreprinderii.

2. Din punct de vedere al urmăririi însuşirilor esenţiale sau al determinărilor


cantitative ale fenomenelor, există două tipuri de analiză:
− analiza calitativă, care urmăreşte determinarea însuşirilor esenţiale ale fenomenului
economic studiat şi a factorilor care sunt de aceeaşi natură cu fenomenul şi îl determină.
Analiza calitativă determină gradul de precizie cu care se face previzionarea evoluţiei
fenomenelor şi stă la baza elaborării de modele în care sunt prinse elementele esenţiale ale
fenomenului economic;
− analiză cantitativă, presupune cercetarea fenomenelor economice prin determinări
cantitative exprimate prin volum, valoare, număr, durata, etc.

3. După nivelul la care se desfăşoară analiza, distingem:


− analiza microeconomică, desfăşurată la scara întreprinderii şi a elementelor acesteia,
abordată ca sistem;
− analiza macroeconomică, studiază fenomenele economice la nivelul ramurii
economice, al economiei naţionale sau al economiei mondiale.

3
4. După modul de urmărire în timp a fenomenelor economice, se disting:
− analiza statică, care studiază fenomenele economice, precum şi elementele şi
factorii care le influenţează, la un moment dat; noţiunea de static face referire la modul în care
se efectuează analiza, şi nu la natura fenomenelor economice, care nu sunt niciodată statice;
− analiza dinamică, studiază fenomenele economice în schimbare, în corelaţie cu
evoluţia lor în timp, relevând caracteristicile acestora la o succesiune de momente.

5. După criteriile de studiere a fenomenelor:


− analiza tehnico-economică, care îmbină caracterul tehnic cu cel economic, de
exemplu acţiunea de creştere a producţiei este rezultatul unei analize tehnico-economice
efectuate de specialişti cu cunoştinţe tehnice şi economice (reducerea costurilor, creşterea
rentabilităţii pe produs etc.);
− analiza economico-financiară tratează corelaţiile dintre activitatea economică (de
exploatare) şi activitatea financiară (riscul financiar);
− analiza financiară vizează fluxurile financiare care se formează la nivelul
întreprinderii, modul de gestionare şi plasare a capitalului, etc.

1.2 Conţinutul procesului de analiză economică


Analiza unei activităţi economice începe abia în momentul în care acesta s-a
concretizat prin rezultate. Drumul pe care îl parcurge activitatea de analiză este invers
evoluţiei reale a fenomenului: se porneşte de la rezultate, materializate sub forma unor
indicatori economico-financiari, după care se determină elementele procesului, factorii care
l-au generat şi i-au influenţat evoluţia şi relaţiile dintre ei.
Definiţii ale elementelor prezentate până acum:
− elementele: părţi componente ale fenomenului analizat;
− factorii: acele forţe în mişcare care provoacă sau determină un fenomen economic;
− cauze: fenomene care în anumite condiţii provoacă, şi deci explică, apariţia unui
fenomen. Un fenomen economic poate fi generat de anumite cauze, dar la rândul sau poate fi
cauza finală a altui fenomen.
Conţinutul activităţii de analiză economică poate fi structurat în mai multe etape:
1. Determinarea obiectului analizei economico-financiare, care presupune identificarea
faptelor, fenomenelor sau rezultatelor asupra cărora se va concentra analiza; delimitarea
acestora se face în timp şi în spaţiu, cantitativ si calitativ;
2. Determinarea elementelor, factorilor şi cauzelor fenomenului studiat. Pentru
descompunerea în elemente componente se efectuează o analiză structurală a fenomenului
economic studiat. Factorii de influenţă se stabilesc treptat, începând cu cei cu acţiune directă
şi continuând cu cei cu acţiune indirectă (care influenţează fenomenul economic studiat prin
intermediul primei categorii de factori). Procesul continuă până la stabilirea cauzelor finale
(primare) care determină evoluţia fenomenului studiat;
3. Odată cu stabilirea factorilor are loc şi determinarea corelaţiei dintre fiecare factor
identificat şi fenomenul economic analizat, cât şi a corelaţiei dintre aceştia. Prin corelaţie se
înţelege o relaţie de tip cauză-efect care generează raporturi de condiţionare.
4. Măsurarea (cuantificarea) influenţelor diferitelor elemente sau factori, care este în
principal o analiză de tip cantitativ;
5. Sintetizarea rezultatelor analizei – etapă în care se fac aprecierile asupra activităţii
economice studiate, şi stabilirea unui diagnostic pentru evaluarea situaţiei activităţii
economice studiate;
6. Elaborarea măsurilor pentru îndreptarea deficienţelor constatate, respectiv creşterea
eficienţei activităţii pe viitor (acestea constituie conţinutul deciziilor adoptate).

4
1.4 Studiul factorilor care influenţează rezultatele activităţilor economice
Necesitatea cunoaşterii schimbărilor de situaţie care apar în activitatea întreprinderilor
atrage, în mod obligatoriu, cunoaşterea şi studiul tuturor factorilor implicaţi, al naturii lor, al
relaţiilor pe care aceştia le stabilesc cu alte elemente. Acest lucru nu se poate realiza decât
prin efectuarea unei analize economice.
Factorii care influenţează rezultatele fenomenelor economice pot fi grupaţi după mai
multe criterii:
1. După natura conţinutului lor:
− tehnici;
− tehnologici;
− economici;
− organizatorici;
− social-politici;
− demografici, etc.
2. După caracterul lor în cadrul relaţiilor cauzale:
− factori calitativi, care sunt de aceeaşi natură cu fenomenul analizat, deosebindu-se
de fenomen prin gradul de cuprindere. De exemplu, productivitatea muncii este de aceeaşi
natură cu producţia, dar se raportează la o persoană, o unitate de timp, etc.;
− factori cantitativi (care exprimă nivelul cantitativ), sunt purtătorii materiali, concreţi,
ai factorilor calitativi;
− factori de structură, care sunt folosiţi atunci când rezultatul analizat se referă la
mărimi agregate (compuse din mai multe elemente);
3. După felul în care acţionează asupra procesului economic analizat:
− factori cu acţiune directă, atunci când aceştia acţionează şi îşi exercită direct
influenţa asupra fenomenelor supuse analizei;
− factori cu acţiune indirectă, care îşi manifestă influenţa indirect asupra fenomenului
analizat, prin intermediul factorilor direcţi;
4. După originea acţiunii, întâlnim:
− factori endogeni (interni), care îşi au originea în activitatea desfăşurată;
− factori exogeni (externi), care îşi au originea la nivelul ramurii sau al economiei
naţionale;
5. După natura circuitului economic:
− factori specifici activităţii de producţie, de exemplu: mijloacele fixe, factorul uman,
material etc.;
− factori specifici activităţii de aprovizionare, de exemplu: modul de procurare,
natura materiilor prime, a materialelor etc.
6. După gradul de intensitate al acţiunii:
− factori principali (dominanţi, hotărâtori), de exemplu: calitatea produselor, cererea
pieţei, raţionalizarea consumului;
− factori secundari (de mai mică importanţă, dar nu de neglijat), de exemplu:
modalitatea de asigurare a transportului pentru produsele vândute, modalitatea de ambalare,
de prezentare şi de returnare a ambalajelor etc.
7. După posibilitatea de previziune:
− factori previzibili (cu grad ridicat de certitudine);
− factori imprevizibili (nesiguri, aleatori).

1.5 Metodologia analizei economice


Metodologia analizei economico-financiare este totalitatea procedeelor şi a
modalităţilor de cercetare utilizate în domeniul economic şi financiar.

5
Ca în oricare alt domeniu de activitate, putem grupa metodele de analiză în două mari
categorii:
a) Metode de analiză calitativă, care studiază aspectele legate de relaţiile cauzale
care se regăsesc în esenţa oricărui fenomen economic. Finalitatea aplicării metodelor
calitative constă în construirea modelelor abstracte a fenomenelor economice studiate;
b) Metode de analiză cantitativă, care dau posibilitatea concretizării cantitative, a
cuantificării influenţelor pozitive sau negative ale factorilor care determină activitatea sau
fenomenul analizat.
Cele mai importante metode ale analizei calitative, prezente în literatura de
specialitate, sunt:
Metodele de analiză cantitativă au la bază mărimi cifrice şi se folosesc pentru
cuantificarea contribuţiei factorilor de influenţă la formarea şi modificarea unui fenomen sau
rezultat economic. Ca metode de analiză cantitativă, utilizate în analiză economico-financiară,
întâlnim:

1. Metoda substituirilor în lanţ se aplică pentru determinarea influenţei factorilor


asupra fenomenului analizat. Modelul metodei se prezintă sub forma unei relaţii matematice
(raport sau produs) care leagă factorii care influenţează fenomenul analizat.
Cel mai frecvent este o ecuaţie cu una sau mai multe variabile, ca în exemplele de mai
jos:
( )
Y = f x ; Y = f (x 1 , x 2 ) ; Y = f (x1 , x 2 , x 3 , ... x n ) .
Metoda substituirilor în lanţ are la bază înlocuirea succesivă a valorii pe care o au
factorii la momentul de bază (P0) cu valoarea lor efectivă (P1).
Utilizarea acestei metode presupune respectarea a trei principii importante şi anume:
a) ordonarea factorilor în vederea substituirii este dat de caracterul lor în cadrul
relaţiilor cauzale:
− factori cantitativi;
− factori de structură;
− factori calitativi.
b) respectarea succesiunii înlocuirii valorilor factorilor. Se porneşte de la factorii cu
influenţă directă către cei cu influenţă indirectă.
c) menţinerea necondiţionată a valorii înlocuite a unui factor în operaţiile care
urmează.

Variaţia rezultatului economic sau abaterea acestuia, poate fi exprimată prin mărimi
absolute ( ΔR ) sau prin mărimi relative ( ΔI R ), analiza făcându-se pentru fiecare caz în
parte.
În continuare vom detalia modalităţile se analiză a abaterilor rezultatului economic, în
funcţie de numărul factorilor care îl influenţează şi de relaţia matematică stabilită între
aceştia, cât şi în funcţie de modul de exprimare (în mărimi absolute şi în mărimi relative).

1.1 Rezultatul (R) este exprimat ca produs al factorilor de influenţă iar modelul
matematic va fi o ecuaţie de forma:
R = a ⋅b⋅c
1.1.1 Modificarea în mărimi absolute:
Modificarea rezultatului economic ( ΔR ) se determină comparând valoarea de bază
cu valoarea efectivă:
ΔR = R 1 − R 0 (diferenţa rezultată din comparaţie)
R 0 = a 0 ⋅ b0 ⋅ c0 (perioada de bază)

6
R 1 = a 1 ⋅ b1 ⋅ c1 (perioada analizată)
Utilizând principiile enunţate, vom calcula influenţa fiecărui factor asupra variaţiei
rezultatului economic ( ΔR ):
a) influenţa factorului „a” asupra variaţiei rezultatului R:
ΔRa = (a 1 ⋅ b 0 ⋅ c 0 ) − (a 0 ⋅ b 0 ⋅ c 0 ) = (a 1 − a 0 ) ⋅ b 0 ⋅ c 0
b) influenţa factorului „b” asupra variaţiei rezultatului R:
ΔRb = (a 1 ⋅ b1 ⋅ c 0 ) − (a 1 ⋅ b 0 ⋅ c 0 ) = a 1 ⋅ (b1 − b 0 ) ⋅ c 0
c) influenţa factorului „c” asupra variaţiei rezultatului R:
ΔRc = (a1 ⋅ b1 ⋅ c1 ) − (a1 ⋅ b1 ⋅ c0 ) = a1 ⋅ b1 ⋅ (c1 − c0 )
În concluzie, suma influenţelor factorilor a, b, şi c asupra rezultatului economic
analizat se concretizează prin relaţia:
ΔR = ΔRa + ΔRb + ΔRc

1.1.2 Modificarea în mărimi relative


Indicele rezultatului analizat (IR) se poate scrie potrivit relaţiei:
I a ⋅ I b ⋅ I c ... I n
IR =
100 n −1
unde: I reprezintă indicele analizat, iar Ia, Ib, Ic până la In, indicii fiecărui factor
analizat.
Pentru exprimarea rezultatului ca produsul celor trei factori (a, b şi c), indicele ia
următoarea formă:
Ia ⋅ Ib ⋅ Ic
IR =
100 2
Modificarea în mărimi relative a rezultatului ( ΔI R ) se poate scrie:
ΔI R = I R − 100
Pentru fiecare factor în parte, influenţele relative asupra indicatorului de rezultat se
determină pe baza relaţiilor:
− influenţa factorului a:
ΔIaR = I a − 100
− influenţa factorului b:
Ia ⋅ Ib
ΔIbR = − Ia
100
− influenţa factorului c:
Ia ⋅ Ib ⋅ Ic Ia ⋅ Ib
ΔIcR = −
100 2 100
1.2 Rezultatul (R) este exprimat ca raport între factorii de influenţă, modelul
matematic va fi o ecuaţie de forma:
a
R=
b
1.2.1 Modificarea în mărimi absolute:
În acest caz variaţia rezultatului ( ΔR ) se exprimă astfel:

7
a1 a 0
ΔR = R 1 − R 0 = −
b1 b 0
În conformitate cu principiile enunţate, substituirea factorilor trebuie să înceapă cu
factorul cantitativ. De aceea, aplicarea metodei substituţiei se face diferenţiat, în funcţie de
locul unde este situat factorul cantitativ în cadrul raportului, adică la numărător sau la
numitor.

1.2.1.1 Dacă factorul cantitativ se află la numărătorul relaţiei:


− Influenţa factorului „a” asupra variaţiei rezultatului R:
a1 a 0 a1 − a 0
ΔRa = − =
b0 b0 b0
− Influenţa factorului „b” asupra variaţiei rezultatului R:
a1 a1
ΔRb = −
b1 b 0

1.2.1.2 Dacă factorul cantitativ se află la numitorul relaţiei:


− Influenţa factorului „b” asupra variaţiei rezultatului R:
a0 a0
ΔRb = −
b1 b 0
− Influenţa factorului „a” asupra variaţiei rezultatului R:
a1 a 0 a1 − a 0
ΔRa = − =
b1 b1 b1
În concluzie, suma influenţelor factorilor a şi b asupra rezultatului economic analizat
se concretizează prin relaţia:
ΔR = ΔRa + ΔRb

2. Metoda determinării izolate a acţiunii factorilor:


Pentru separarea influenţelor factorilor (variabilelor), când e vorba de relaţii de
proporţionalitate directă sau inversă, literatura de specialitate stabileşte şi alte metode în afara
metodei substituirilor în lanţ.
Una dintre aceste metode este metoda determinării izolate a acţiunii factorilor, care
prezintă o serie de variante de calcul.
La baza acestei metode stă un singur principiu dintre cele trei prezentate mai sus
şi anume că substituirile se efectuează în mod succesiv.
Relaţia de calcul este:
ΔR = R 1 − R 0
Pe această bază, influenţa factorilor rezultă din relaţiile:
ΔR a = (a 1 ⋅ b 0 ⋅ c 0 ) − (a 0 ⋅ b 0 ⋅ c 0 ) = (a 1 − a 0 ) ⋅ b 0 ⋅ c 0
ΔR b = (a 0 ⋅ b1 ⋅ c0 ) − (a 0 ⋅ b0 ⋅ c0 ) == a 0 ⋅ (b1 − b0 ) ⋅ c0
ΔR c = (a 0 ⋅ b 0 ⋅ c1 ) − (a 0 ⋅ b 0 ⋅ c 0 ) = a 0 ⋅ b 0 ⋅ (c1 − c 0 )
În toate cazurile, scăzătorul rămâne neschimbat, modificările făcându-se în cadrul
descăzutului, la factorii respectivi (a, b, c).
Pe baza celor de mai sus, vom avea ca relaţie de principiu:
ΔR = ΔR a + ΔR b + ΔR c + r
unde: r reprezentă restul nedescompus, pentru care s-au propus ipoteze diferite de repartizare

8
de factori (variabile).

3. Metoda balanţieră, operează prin utilizarea balanţei elementelor, pe de o parte, şi a


balanţei modificării elementelor, pe de altă parte.
Din analiza lor, prin comparare, se evidenţiază cauzele care au condus la modificarea
rezultatului studiat.

Capitolul 2
Analiza diagnostic a activităţii de producţie şi comercializare
Fiecare întreprindere, prin activitatea de producţie şi comercializare desfăşurată,
contribuie la satisfacerea unor nevoi sociale individuale, cât şi pe plan social, prin realizarea
de bunuri şi servicii. Una din calităţile importante pe care trebuie să le aibă orice manager,
este capacitatea de a se informa temeinic asupra preferinţelor consumatorilor în ceea ce
priveşte bunurile şi serviciile pe care sunt dispuşi să le achiziţioneze. Acestea trebuie să
satisfacă consumatorii nu numai sub aspectul calitativ, ci şi sub cel financiar. În felul acesta,
se creează premisa asigurării continuităţii activităţii economico-productive prin reluarea
continuă a ciclului de producţie, ce se încheie în mod firesc prin comercializare şi recuperarea
contravalorii mărfurilor şi serviciilor vândute.
Ideal pentru producători este ca activităţile economico-productive să se desfăşoare pe
baza unor comenzi certe din partea beneficiarilor, astfel încât mersul continuu al activităţii să
fie în permanenţă asigurat. În mare parte, întreprinderile au clienţi permanenţi care, prin cereri
constante, asigură valorificarea produselor şi serviciilor. Legea concurenţei creează
posibilitatea ca unii beneficiari să fie atraşi către alte oferte mai avantajoase sub aspect
calitativ şi ca preţ. De aici, lupta continuă a managerilor pentru calitate şi preţuri accesibile,
pentru a asigura întreprinderii pe care o conduc o activitate continuă şi în permanentă
dezvoltare.
Modul în care se desfăşoară procesul de producţie şi comercializare, precum şi
caracteristicile sortimentale şi de calitate ale producţiei destinate comercializării se reflectă în
următoarele categorii de indicatori:
− indicatorii valorici ai activităţii de producţie şi comercializare;
− indicatorii care asigură analiza producţiei fizice la nivel global şi din punct de
vedere sortimental;
− indicatorii de calitate.

2.1 Analiza situaţiei generale a activităţii de producţie şi comercializare, pe


baza indicatorilor valorici

2.1.1 Indicatorii valorici ai activităţii de producţie şi comercializare


Stabilirea obiectivelor strategice pentru evoluţia întreprinderilor are la bază rezultatele
analizei activităţii de producţie şi comercializare desfăşurată până în prezent. Indicatorii
valorici aduc un important aport informaţional la analiza activităţii de producţie
şi comercializare a oricărei întreprinderi.
Sistemul de indicatori care asigură evaluarea şi analiza activităţii de producţie şi
comercializare este alcătuit din:
a) producţia marfă sau producţia fabricată (Qf);
b) cifra de afaceri (CA);
c) producţia exerciţiului (Qe);
d) valoarea adăugată (Qa).

9
Producţia fabricată
Producţia fabricată sau producţia marfă (Qf), (indicator calculat de întreprinderile cu
activitate producţie şi prestări servicii), reprezintă valoarea tuturor bunurilor realizate
destinate vânzării către clienţi şi a serviciilor prestate, pe o anumită perioadă de timp.
Acest indicator cuprinde valoarea produselor finite destinate livrării şi valoarea
serviciilor prestate către terţi, precum şi valoarea semifabricatelor destinate livrării pentru
prelucrări ulterioare în vederea obţinerii de produse finite. Prin semifabricat înţelegem un
anumit produs care, în cadrul unei unităţi productive, a ajuns la un anumit nivel de prelucrare
şi nu mai poate fi prelucrat decât într-o altă secţie sau într-o altă întreprindere pentru
realizarea unui produs finit.
Producţia fabricată se calculează utilizând datele din Contul de profit şi pierderi şi
Balanţa sintetică făcând suma dintre rulajele debitoare ale conturilor 345, 341 şi rulajele
creditoare ale conturilor 704, 705 şi 708.

Cifra de afaceri
Cifra de afaceri este un indicator de volum de importanţă esenţială, deoarece reflectă
nivelul activităţii productive a întreprinderii, modul de utilizare a potenţialului
tehnico-productiv şi modul de comercializare a produselor realizate, respectiv a serviciilor
prestate, pe o anumită perioadă de timp.
Cifra de afaceri (CA) reprezintă valoarea totală a veniturilor unei întreprinderi
rezultate din vânzarea produselor realizate, a mărfurilor şi respectiv a serviciilor prestate, pe o
anumită perioadă de timp. În afară de cifra de afaceri exprimată la nivelul întreprinderii, care
caracterizează activitatea globală, putem întâlni şi o altă formă de exprimare - cifra de afaceri
rezultată din activitatea de bază, care reflectă valoarea producţiei marfă din activitatea
principală (de bază) care a fost vândută. Se simbolizează prin Qv. În practică, se utilizează şi
denumirea de producţie marfă vândută şi încasată, care înseamnă finalizarea actului de
valorificare a produselor finite şi serviciilor prin încasarea de la clienţi a contravalorii acestora
(rulajul creditor al contului 411).
Cifra de afaceri calculează utilizând datele din Contul de profit şi pierderi şi balanţa
sintetică prin însumarea veniturilor din vânzarea mărfurilor (rulajul creditor al contului 707) şi
producţiei vândute (rulajul creditor al conturilor 701, 702, 703, 704, 705, 706, 708).
Cifra de afaceri se poate calcula şi pornind de la producţia marfă (fabricată), luând în
considerare stocurile de produs finit de la începutul, respectiv sfârşitul perioadei analizate:
CA = Qf − Δs pf ,
Δs pf = s Fpf − s Ipf ,
în care:
− Qf reprezintă producţia marfă;
− Δs pf reprezintă variaţia stocurilor de produse finite;
− s Fpf reprezintă stocul final de produse finite;
− s Ipf reprezintă stocul iniţial de produse finite.

Producţia exerciţiului
Producţia exerciţiului (Qe) este un indicator de analiză care determină valoarea întregii
activităţi a unei întreprinderi, pe o perioadă determinată de timp. În conţinutul acestui
indicator sunt incluse:
− valoarea integrală a producţiei vândute;
− diferenţele de stoc de la începutul şi sfârşitul perioadei respective de timp, privind
creşterea sau descreşterea producţiei.

10
Aceste stocuri, cuprind nu numai valoarea producţiei ca atare ci şi valoarea
semifabricatelor şi a producţiei neterminate, aflată în diverse faze tehnologice, acestea
incluzând, de fapt, o serie de cheltuieli ce urmează a fi încorporate în produsele finite sau
semifabricatele destinate livrării.
Relaţia de calcul a producţiei exerciţiului este:
Qe = (Qf − Δs pf ) − Δs pn + Qi ,
în care:
− Δs pf reprezintă variaţia stocurilor de produse finite;
− Δs pn reprezintă variaţia stocurilor de producţie neterminată;
− Qi reprezintă valoarea imobilizărilor produse în regie proprie.
Mod de calcul pornind de la Contul de profit si pierderi: suma producţiei vândute
(rulajul creditor al conturilor 701, 702, 703, 704, 705, 706, 708), producţiei imobilizate
(rulajul creditor al contului 72) ponderate cu variaţia producţiei stocate (soldul contului 711).

Valoarea adăugată
Valoarea adăugată (Qa) exprimă nivelul valorii nou create de întreprindere în cursul
desfăşurării procesului de producţie, adică diferenţa dintre valoarea globală a producţiei
(activităţii exerciţiului) şi consumurile intermediare (cheltuielile pentru resurse materiale şi
servicii furnizate de către terţi), pe o anumită perioadă de timp.
Relaţia de calcul este:

Qa = Qe − M ,

în care:
− Qe reprezintă valoarea producţiei exerciţiului;
− M reprezintă consumurile intermediare; acestea includ cheltuielile pentru
achiziţionarea resurselor materiale (rulajul debitor al conturilor 601, 602, 603, 604, 606, 608)
şi a serviciilor furnizate de către terţi (rulajul debitor al conturilor 605, 61, 62).
O altă metodă de calcul a valorii adăugate este prin adunarea elementelor componente
(metoda aditivă). Principalele elemente care compun valoarea adăugată sunt:
− fondul de salarii şi contribuţia la asigurările sociale, fondul de şomaj, fonduri
speciale (remunerarea forţei de muncă, rulaj debitor al contului 64);
− amortizarea (valoarea mijloacelor fixe transmisă asupra producţiei realizate, rulaj
debitor al contului 681);
− profitul (capacitatea unei întreprinderi de a obţine un rezultat pozitiv exprimat în
unităţi monetare, soldul creditor al contului 121);
− impozite şi taxe (factor extern, pe care unităţile economice nu îl pot controla, rulajul
debitor al contului 63).

Aplicaţie pentru calculul indicatorilor valorici ai activităţii de producţie şi


comercializare

Să se analizeze activitatea unei întreprinderi pe anii 2006 şi 2007, precum şi modul în


care echipa managerială a făcut previziunile pentru anul 2007, ştiind că produce patru
categorii de produse finite (simbolizate A, B, C şi D), iar la cererea clienţilor asigură
transportul produselor finite, care se facturează separat acestora.
Din documentele contabile de sinteză au fost culese datele referitoare la activitatea de
producţie şi comercializare pentru anii 2006 şi 2007, iar din bugetul de venituri şi cheltuieli
previziunea făcută pentru anul 2007.

11
– mii lei –
Producţie
Produsul Realizat 2006 Programat 2007 Realizat 2007
[P0] [Ppr] [P1]
Produsul A 20.000 22.000 25.000
Produsul B 23.000 27.000 31.000
Produsul C 16.000 18.000 17.000
Produsul D 23.000 20.000 19.900
Total 82.000 87.000 92.900
Tabelul nr. 2.1: Valoarea producţiei
Stocurile valorice de produs finit pe care întreprinderea le are în depozite:
– mii lei –
Produsul Stoc la începutul anului Stoc la sfârşitul anului
Produsul A 200 350
Produsul B 700 720
Produsul C 1.000 1.500
Produsul D 300 800
Total 2.200 3.370
Tabelul nr. 2.2: Stocuri valorice în anul 2006
– mii lei –
Produsul Stoc la începutul anului Stoc la sfârşitul anului
Produsul A 350 280
Produsul B 720 870
Produsul C 1.500 1.700
Produsul D 800 1.500
Total 3.370 4.350
Tabelul nr. 2.3: Stocuri valorice în anul 2007
Valoarea veniturilor din serviciile de transport prestate este:
– mii lei –
Realizat 2006 Programat 2007
Activitatea Realizat 2007 [P1]
[P0] [Ppr]
Transport 10.000 12.000 15.000
Tabelul nr. 2.4: Valoare veniturilor din servicii
Fiind în proces de extindere, întreprinderea realizează construcţia noilor hale în regie proprie
(antrepriză), în valoare de:
– mii lei –
Realizat 2006 Realizat 2007
Activitatea
[P0] [P1]
Producţie imobilizări 1.000 2.000
Tabelul nr. 2.5: Valoarea producţiei de imobilizări
Cheltuielile (programate şi efectuate) pentru întreaga producţie (total) au fost:
– mii. lei –
Nr. Realizat Programat Realizat
crt Specificaţie 2006 2007 2007
. [P0] [Ppr] [P1]
1. Consumuri de la terţi (materiale şi servicii 54.000 53.000 56.000
prestate)
2. Fond de salarii 10.000 10.500 11.000
3. CAS + Fond şomaj + Fonduri speciale 3.500 3.700 3.850

12
Nr. Realizat Programat Realizat
crt Specificaţie 2006 2007 2007
. [P0] [Ppr] [P1]
5. Amortizare 18.000 20.000 21.000
6. Impozite, taxe etc. 1.466 2.560 3.614
7. Profit 4.864 9.240 13.456
Tabelul nr. 2.6: Cheltuieli de producţie

Se cere să se calculeze şi să se analizeze structura şi dinamica următorilor indicatori


pentru anii 2006 (P0) şi 2007 (Ppr şi P1):
− valoarea producţiei fabricate, programată şi realizată (Qf0, Qfpr,Qf1);
− valoarea cifrei de afaceri, programată şi realizată (CA0, CApr, CA1);
− valoarea producţiei exerciţiului, programată şi realizată (Qe0, Qepr, Qe1);
− valoarea adăugată, programată şi realizată (Qa0, Qapr, Qa1), prin cele două metode
de calcul cunoscute.

Rezolvare:
Calculul producţiei fabricate:
a) Anul 2006 (realizat):
Qf 0 =(Qf A 0 + Qf B0 + Qf C0 + Qf D 0 )+ Qf T 0 ⇒
Qf 0 = 82.000 + 10.000 = 92.000 mii lei

e) Anul 2007 (programat):


Qf pr = (Qf Apr + Qf Bpr + Qf Cpr + Qf Dpr ) + Qf Tpr ⇒
Qf pr = 87.000 + 12.000 = 99.000 mii lei

f) Anul 2007 (realizat):


Qf1 = (Qf A1 + Qf B1 + Qf C1 + Qf D1 ) + Qf T1 ⇒
Qf1 = 92.900 + 15.000 = 107.900 mii lei

Producţia fabricată previzionată este mai mare decât cea din anul precedent,
conducerea întreprinderii dorind dezvoltarea activităţii. Producţia fabricată produsă efectiv
depăşeşte atât previziunile făcute (planul a fost îndeplinit), cât şi valoarea din anul precedent
(activitatea întreprinderii este în creştere).

Calculul cifrei de afaceri:


a) Anul 2006 (realizat):
CA 0 = CA Baza0 + CA Aux0 = (CA A0 + CA B0 + CA C0 + CA D0 ) + CA T0
unde:
CA Baza0 = Qf Baza0 − ΔSBaza 0
ΔSBaza0 = SF1 − SI0 = 3 .370 − 2 .200 = 1 .170 mii lei
CA Baza0 = 82.000 − 1 .170 = 80.830 mii lei
obţinem:
CA 0 = 80.830 + 10.000 = 90.830 mii lei

g) Anul 2007 (programat):


CA pr = CA Bazapr + CA Auxpr = (CA Apr + CA Bpr + CA Cpr + CA Dpr ) + CA Tpr

13
CA pr = 87.000 + 12.000 = 99.000 mii lei
Notă: Previziunile au caracter estimativ şi nu iau în calcul stocurile existente în
depozite.

h) Anul 2007 (realizat):


CA1 = CA Baza1 + CA Aux1 = (CA A1 + CA B1 + CA C1 + CA D1 ) + CA T1
unde:
CA Baza1 = Qf Baza1 − ΔSBaza1
ΔSBaza0 = SF1 − SI0 = 4 .350 − 3 .370 = 980 mii lei
CA Baza0 = 92.900 − 980 = 91.920 mii lei
obţinem:
CA 0 = 91.920 + 15.000 = 106.920 mii lei

Cifra de afaceri previzionată este mai mare decât cea obţinută în anul precedent,
conducerea întreprinderii dorind creşterea veniturilor. Cifra de afaceri realizată depăşeşte atât
previziunile făcute (planul a fost îndeplinit), cât şi valoarea din anul precedent (veniturile
întreprinderii sunt în creştere).

Calculul producţiei exerciţiului:


a) Anul 2006 (realizat):
Qe 0 = CA 0 + Qi 0 = 90.830 + 1 .000 = 91.830 mii lei

i) Anul 2007 (programat):


Qe pr = Qf pr = CA pr = 99.000 mii lei

j) Anul 2007 (realizat):


Qe1 = CA1 + Qi1 = 106.920 + 2.000 = 108.920 mii lei

Producţia exerciţiului previzionată este mai mare decât cea obţinută în anul precedent,
conducerea întreprinderii dorind dezvoltarea activităţii. Producţia exerciţiului produsă efectiv
depăşeşte atât previziunile făcute (planul a fost îndeplinit), cât şi valoarea din anul precedent
(activitatea întreprinderii este în creştere).

Calculul valorii adăugate:


8. Metoda sintetică:
a) Anul 2006 (realizat):
Qa 0 = Qe 0 − M 0 = 91.830 − 54.000 = 37.830 mii lei

k) Anul 2007 (programat):


Qa pr = Qe pr − M pr = 99.000 − 53.000 = 46.000 mii lei

l) Anul 2007 (realizat):


Qa1 = Qe1 − M1 = 108.920 − 56.000 = 52.920 mii lei

9. Metoda aditivă (prin însumarea elementelor componente):


a) Anul 2006 (realizat):

14
Qa 0 = 10.000 + 3.500 + 18.000 + 1.466 + 4.864 = 37.830 mii lei

m) Anul 2007 (programat):


Qa pr = 10.500 + 3.700 + 20.000 + 2.560 + 9.240 = 46.000 mii lei

n) Anul 2007 (realizat):


Qa1 = 11.000 + 3.850 + 21.000 + 3.614 + 13.456 = 52.920 mii lei

Valoarea adăugată previzionată este mai mare decât cea obţinută în anul precedent,
conducerea întreprinderii urmărind prin activitatea desfăşurată creşterea valorii nou create.
Valoarea adăugată realizată efectiv depăşeşte atât previziunile făcute, cât şi valoarea din anul
precedent. Analiza dinamicii structurii valorii adăugate va reliefa elementele pe baza cărora a
avut loc creşterea.

2.2 Analiza diagnostic a cifrei de afaceri


Cifra de afaceri reprezintă valoarea totală a veniturilor unei întreprinderi rezultate din
vânzarea produselor realizate, a mărfurilor şi respectiv a serviciilor prestate, pe o anumită
perioadă de timp.
Analiza diagnostic a cifrei de afaceri acoperă următoarele aspecte:
− analiza dinamicii şi structurii acesteia;
− analiza corelaţiei statice şi dinamice dintre cifra de afaceri şi producţia fabricată;
− analiza sub aspect factorial;
− stabilirea unor metode de determinare a nivelului minim, în funcţie de restricţiile
cunoscute şi probabile, în raport cu factorul timp.
Specialiştii care efectuează analiza economică a cifrei de afaceri realizate de o
întreprindere, oricare ar fi domeniul de activitate al acesteia, trebuie să pornească de la
căutarea răspunsului la următoarele întrebări:
− care sunt principalele surse de venituri ale întreprinderii?
− cum au evoluat veniturile în ultimii ani de activitate?
− care este, în perioada imediat următoare, tendinţa de evoluţie a surselor de venituri?
− care este metodologia utilizată pentru determinarea veniturilor şi cum sunt evaluate?

2.2.1 Analiza structurii şi dinamicii cifrei de afaceri

O importanţă deosebită în evoluţia veniturilor unei întreprinderi o are dezvoltarea, pe


lângă activitatea de bază, a unor activităţi conexe, pentru sprijinirea activităţii de bază în
momentele nefavorabile. Deci, determinarea şi analiza cifrei de afaceri are la bază următoarea
structură:
− venituri din activitatea de bază;
− venituri din alte activităţi considerate ca auxiliare, care pot fi atât productive, cât şi
comerciale.
Pentru a fi cu adevărat utilă conducerii întreprinderilor, analiza structurii cifrei de
afaceri nu trebuie să se limiteze numai la aceste două diviziuni, ci trebuie să fie extinsă în
funcţie de specificul activităţii fiecărei întreprinderi. În acest fel, se asigură determinarea
gradului de rentabilitate al fiecărei activităţi sau categorie de venituri identificată. De
exemplu, pentru o întreprindere are activitate de producţie ca activitate de bază şi activitate
transport şi comerţ ca activităţi auxiliare, analiza de structură a cifrei de afaceri se va face mai

15
întâi pentru cele două componente majore: producţia ca activitate de bază şi activitatea
auxiliară care include comerţul şi transportul. În ceea ce priveşte producţia ca activitate de
bază, se pot analiza veniturile realizate pentru fiecare grupă de produse în parte, iar în cadrul
grupelor, pentru fiecare produs. De asemenea, în funcţie de modul cum se face valorificarea
producţiei, se poate analiza cât se vinde persoanelor juridice şi cât prin magazinele proprii
persoanelor fizice. În ceea ce priveşte activitatea auxiliară, se poate analiza cât reprezintă
transportul şi cât comerţul. Pentru transport se poate urmări ce parte din venituri se realizează
din transportul produselor proprii la beneficiari, respectiv din transport pentru terţi, pe bază de
contract sau comandă. Activitatea de comerţ se poate urmări pe categorii de comerţ
(intermediere, comerţ en-gros sau cu ridicata), iar în cadrul acestora pe categorii de produse,
după provenienţa acestora, în funcţie de furnizor, zonarea pieţei de desfacere etc.
Analiza evoluţiei în timp a vânzărilor se determină la nivel global (întreprindere), cât
şi la nivelul elementelor structurale ale acesteia. Procedeele utilizate sunt: măsurarea
abaterilor în mărimi absolute (simbolizate cu Δ ), şi a celor relative (indici, simbolizaţi cu
%). Pentru o corectă apreciere a evoluţiei în dinamică a performanţelor comerciale ale unei
întreprinderi se recomandă operarea cu cifra de afaceri evaluată în preţuri comparabile.

2.2.2 Analiza corelaţiilor statice şi dinamice dintre cifra de afaceri şi producţia


fabricată
Corelaţia considerată optimă dintre valorile pe care le iau cei doi indicatori în acelaşi
interval de timp (corelaţia statică) este dată de inegalitatea:
CA Qf ≥ 1
Raportul stabilit între cifra de afaceri (CA) şi producţia marfă (Qf) reflectă în principal
evoluţia stocurilor de produs finit. Situaţia ideală este atunci când raportul CA Qf = 1 ,
situaţie întâlnită când activitatea întreprinderii cuprinde numai producţie fără alte activităţi şi
când stocurile de producţie neterminată şi alte consumuri interne rămân egale, la începutul şi
sfârşitul perioadei. Cum, în realitate, activitatea nu se poate desfăşura în mod constant, rezultă
că, cu cât raportul este mai apropiat de 1, cu atât activitatea se desfăşoară mai aproape de
condiţiile normale şi deci producţia realizată se livrează întârzieri şi imobilizări.
Corelaţia considerată optimă dintre indicii de creştere a celor doi indicatori (corelaţia
dinamică) este dată de inegalitatea:
ICA >IQf
Îndeplinirea acestei corelaţii reflectă faptul că întreprinderea a valorificat
(comercializat, vândut) întreaga producţie marfă fabricată în decursul exerciţiului financiar
analizat şi o parte din stocurile de produs finit aflate în depozit la începutul anului (destocaj).

2.2.3 Analiza cifrei de afaceri sub aspect factorial


Completarea analizei cifrei de afaceri se face prin determinarea factorilor care îi
influenţează evoluţia în timp. Analiza factorială a cifrei de afaceri începe prin determinarea
modelului analizei factoriale ca relaţie matematică între factorii care influenţează variaţia
cifrei de afaceri şi a schemei sinoptice a sistemului de factori determinat anterior.
Modelul pe care îl propunem spre studiu este utilizat în întreprinderile cu activitate de
producţie. Sistemul de factori de influenţă se determină plecând de următorii indicatori: cifra
de afaceri, producţia fabricată, numărul de salariaţi, valoarea mijloacelor fixe şi valoarea
mijloacelor fixe active. Acesta este alcătuit din:
− producţia fabricată, care influenţează în mod direct vânzările unei întreprinderi;
− forţa de muncă prin numărul de angajaţi în procesul de producţie şi, ca o consecinţă
firească, nivelul productivităţii muncii. Nivelul productivităţii muncii este influenţat, la rândul
său, de gradul de înzestrare tehnică şi, respectiv, de influenţa pe care o are ponderea
mijloacelor fixe productive asupra acestuia. În analiză, se urmăresc în mod distinct aceste
influenţe, precum şi cea a randamentului mijloacelor fixe active asupra productivităţii muncii.

16
− gradul de valorificare a producţiei realizate.

Modelul analizei
Determinarea modelului matematic pornind de la relaţiile care există între factorii care
influenţează dinamica cifrei de afaceri:
Cunoscând că:
CA Qf
Kv = ⇒ CA = Qf ⋅ K v şi W= ⇒ Qf = N ⋅ W ,
Qf N
cifra de afaceri poate fi scrisă astfel:
CA = N ⋅ W ⋅ K v (1)
în care:
− N reprezintă numărul mediu de salariaţi;
− W reprezintă productivitatea anuală a muncii;
− K v reprezintă gradul de valorificare al producţiei fabricate.
Pornind de la modul de exprimare al productivităţii muncii ca:
Qf Qf Mfa Mf
W= = ⋅ ⋅
N N Mfa Mf
şi folosind relaţiile:
Mf Mfa Qf
It = ; KM = ; R= , în care:
N Mf Mfa
− It reprezintă nivelul înzestrării tehnice a muncii;
− KM reprezintă coeficientul mijloacelor fixe active;
− R reprezintă randamentul mijloacelor fixe active.
productivitatea muncii poate fi scrisă ca:
Mf Mfa Qf
W= ⋅ ⋅
N Mf Mfa
W = It ⋅ K M ⋅ R
deci:
CA = N ⋅ I t ⋅ K M ⋅ R ⋅ K v (2)

Schema sinoptică:

CA

(1)
N W Kv
(2)
It KM R
Variaţia cifrei de afaceri:
ΔCA = CA1 − CA 0

Cuantificarea acţiunii factorilor direcţi şi indirecţi care au determinat dinamica cifrei


de afaceri
Evoluţia cifrei de afaceri se datorează influenţei următorilor factori direcţi:
1. Variaţia numărului mediu de salariaţi:

17
ΔCA
N
(
= N1 ⋅ W0 ⋅ K v 0 − N 0 ⋅ W0 ⋅ K v 0 = N1 − N 0 ⋅ W0 ⋅ K v 0 )
10. Variaţia productivităţii muncii:
W = N1 ⋅ W1 ⋅ K v 0 − N1 ⋅ W0 ⋅ K v 0 = N1 ⋅ (W1 − W0 ) ⋅ K v 0
ΔCA
care, la rândul său, se datorează influenţei următorilor factori indirecţi:
2.1 Variaţia înzestrării tehnice a muncii:
ΔCA
I t = N 1 ⋅ I t 1 ⋅ K M 0 ⋅ R 0 ⋅ K v 0 − N1 ⋅ I t 0 ⋅ K M 0 ⋅ R 0 ⋅ K v 0 =

= N1 ⋅ (I t1 − I t 0 ) ⋅ K M 0 ⋅ R 0 ⋅ K v 0
2.2 Variaţia coeficientului mijloacelor fixe active:
ΔCA
K M = N1 ⋅ I t 1 ⋅ K M1 ⋅ R 0 ⋅ K v 0 − N1 ⋅ I t 1 ⋅ K M 0 ⋅ R 0 ⋅ K v 0 =

= N1 ⋅ I t1 ⋅ (K M1 − K M 0 ) ⋅ R 0 ⋅ K v 0
2.3 Variaţia randamentului mijloacelor fixe active:
ΔCA
R = N1 ⋅ I t 1 ⋅ K M1 ⋅ R 1 ⋅ K v 0 − N1 ⋅ I t 1 ⋅ K M1 ⋅ R 0 ⋅ K v 0 =

= N1 ⋅ I t1 ⋅ K M1 ⋅ (R 1 − R 0 ) ⋅ K v 0
Verificarea corelaţiei calculelor pentru factorii indirecţi:
ΔCA CA CA CA
W = Δ It + Δ K M + Δ R
11. Variaţia coeficientului valorificării producţiei:
ΔCA
K v = N1 ⋅ W1 ⋅ K v1 − N1 ⋅ W1 ⋅ K v 0 =
Verificarea corelaţiei calculelor pentru factorii direcţi:
ΔCA = ΔCA
N
+ ΔCA CA
W + ΔKv

Diagnosticarea situaţiei constatate - pe baza rezultatelor analizei factoriale se


elaborează un diagnostic sintetic şi unul analitic.

Aplicaţie pentru analiza factorială a cifrei de afaceri

Să se efectueze analiza factorială a cifrei de afaceri, folosind datele din tabelul de mai
jos:
– lei –
Nr. Realizat în anul Realizat în anul
Indicatori Simboluri
crt. precedent (P0) curent (P1)
Cifra de afaceri (venituri din
1. CA 90.830 106.920
producţia vândută)
Valoarea producţiei fabricate
2. Qf 92.000 107.900
(marfă)
Numărul mediu scriptic de
3. N 430 420
salariaţi
4. Valoarea medie a mijloacelor fixe Mf 15.200 16.000
Valoarea medie a mijloacelor fixe
5. Mfa 9.500 10.500
active
Coeficientul valorificării CA
6. Kv = 0,987 0,991
producţiei fabricate Qf
Qf
7. Productivitatea muncii W= 213,953 256,905
N

18
Nr. Realizat în anul Realizat în anul
Indicatori Simboluri
crt. precedent (P0) curent (P1)
Nivelul înzestrării tehnice a Mf
8.
muncii
Ιt = 35,349 38,095
N
Coeficientul mijloacelor fixe Mfa
9. KM = 0,625 0,656
active Mf
Randamentul mijloacelor fixe Qf
10. R= 9,684 10,276
active Mfa
Tabelul nr. 2.10: Factori de influenţă ai cifrei de afaceri
Rezolvare:
Analiza factorială a cifrei de afaceri va fi efectuată respectând următoarele etape:
a) Determinarea modelului analizei - ca relaţie matematică între factorii care
influenţează variaţia cifrei de afaceri şi a schemei sinoptice a sistemului de factori determinat
anterior;
o) Cuantificarea acţiunii factorilor direcţi şi indirecţi care au determinat dinamica
cifrei de afaceri;
p) Diagnosticarea situaţiei constatate.

1. Modelul analizei
Determinarea modelului matematic pornind de la relaţiile care există între factorii care
influenţează dinamica cifrei de afaceri:
Cunoscând că:
CA Qf
Kv = ⇒ CA = Qf ⋅ K v şi W= ⇒ Qf = N ⋅ W ,
Qf N
cifra de afaceri poate fi scrisă astfel:
CA = N ⋅ W ⋅ K v
(1)
Pornind de la modul de exprimare al productivităţii muncii, ca:
Qf Qf Mfa Mf
W= = ⋅ ⋅
N N Mfa Mf
şi folosind relaţiile:
Mf Mfa Qf
It = ; KM = ; R=
N Mf Mfa
obţinem:
Mf Mfa Qf
W= ⋅ ⋅
N Mf Mfa
W = It ⋅ K M ⋅ R
deci:
CA = N ⋅ I t ⋅ K M ⋅ R ⋅ K v (2)

2. Cuantificarea acţiunii factorilor


ΔCA = CA1 − CA 0 = 106.920 − 90.830 = 16.090 lei
Creşterea cifrei de afaceri se datorează influenţei următorilor factori direcţi:
1. variaţia numărului mediu de salariaţi:
Δ CA
N
( )
= N1 ⋅ W0 ⋅ K v0 − N 0 ⋅ W0 ⋅ K v0 = N1 − N 0 ⋅ W0 ⋅ K v0 =

19
92.000 90.830
= (420 − 430 ) ⋅ ⋅ = −2 .112,33 lei
430 92.000
12. variaţia productivităţii muncii:
W = N1 ⋅ W1 ⋅ K v0 − N1 ⋅ W0 ⋅ K v0 = N1 ⋅ (W1 − W0 ) ⋅ K v0 =
Δ CA
⎛ 107.900 92.000 ⎞ 90.830
= 420 ⋅ ⎜ − ⎟⋅ = 17.810,12 lei
⎝ 420 430 ⎠ 92.000
care, la rândul său, se datorează influenţei următorilor factori indirecţi:
2.1 variaţia nivelului înzestrării tehnice a muncii:
Δ CA
It ( )
= N1I t1 K M0 R 0 K v0 − N1I t 0 K M0 R 0 K v0 = N1 ⋅ I t1 − I t 0 ⋅ K M0 ⋅ R 0 ⋅ K v0
⎛ 16.000 15.200 ⎞ 9 .500 92.000 90.830
= 420 ⋅ ⎜ − ⎟⋅ ⋅ ⋅ = 6 .892,85 lei
⎝ 420 430 ⎠ 15.200 9 .500 92.000
2.2 variaţia coeficientului mijloacelor fixe active:
Δ CA
K M = N1I t1 K M1R 0 K v0 − N1I t1 K M0 R 0 K v0 =

= N1 ⋅ I t1 ⋅ (K M1 − K M0 ) ⋅ R 0 ⋅ K v0 =
16.000 ⎛ 10.500 9 .500 ⎞ 92.000 90.830
= 420 ⋅ ⋅⎜ − ⎟⋅ ⋅ = 4 .780,53 lei
420 ⎝ 16.000 15.200 ⎠ 9 .500 92.000
2.3 variaţia randamentului mijloacelor fixe active:
Δ CA
R = N1 ⋅ I t1 ⋅ K M1 ⋅ R 1 ⋅ K v0 − N1 ⋅ I t1 ⋅ K M1 ⋅ R 0 ⋅ K v0 =

= N1 ⋅ I t1 ⋅ K M1 ⋅ (R 1 − R 0 ) ⋅ K v0 =
16.000 10.500 ⎛ 107.900 92.000 ⎞ 90.830
= 420 ⋅ ⋅ ⋅⎜ − ⎟⋅ = 6 .136,74 lei
420 16.000 ⎝ 10.500 9 .500 ⎠ 92.000
Verificarea corelaţiei calculelor pentru factorii indirecţi:
Δ CA
W = 6 .892,85 + 4 .780,53 + 6 .136,74 = 17.810,12 lei
13. variaţia coeficientului valorificării producţiei:
Δ CA
K v = N1 W1K v1 − N1 W1K v0 =

107.900 ⎛ 106.920 90.830 ⎞


= 420 ⋅ ⋅⎜ − ⎟ = 392,21 lei
420 ⎝ 107.900 92.000 ⎠
Verificarea corelaţiei calculelor pentru factorii direcţi:
ΔCA = −2 .112,33 + 17.810,12 + 392,21 = 16.090 lei

Schema sinoptică a analizei factoriale a cifrei de afaceri, cu înlocuirea valorilor


obţinute:
CA (16.090 lei)

N (-2.112,33 lei) W (17.810,12 lei) Kv (392,21 lei)

It (6.892,85 lei) KM (4.780,53 lei) R (6.136,74 lei)

20
3. Diagnosticarea situaţiei constatate
Cifra de afaceri este considerată un indicator valoric important deoarece reflectă
nivelul activităţii productive a întreprinderii, modul de utilizare a potenţialului
tehnico-productiv şi modul de comercializare a produselor realizate.
Pe baza rezultatelor analizei factoriale efectuate poate fi conturat un diagnostic sintetic
şi unul analitic.

3.1 Diagnostic sintetic


În contextul sistemului factorial care a stat la baza analizei dinamicii cifrei de afaceri,
precum şi în conformitate cu necesitatea creşterii economice în condiţii de eficienţă sporită, o
apreciere de ansamblu referitoare la dinamica acestui indicator trebuie să ia în considerare
următoarele aspecte:
− cifra de afaceri a înregistrat faţă de anul precedent o creştere în valoare absolută de
16.090 lei , respectiv cu 17,71%, fapt ce poate fi apreciat ca o dinamică pozitivă, atâta timp
cât rata anuală a inflaţiei este mai mică decât acest procent;
− creşterea cifrei de afaceri s-a datorat creşterii volumului producţiei fabricate, care a
fost determinată în exclusivitate de creşterea factorului calitativ productivitatea muncii,
factorul cantitativ – numărul mediu de salariaţi, exercitând o influenţă nefavorabilă (–2.112,33
lei);
− coeficientul valorificării producţiei (factor calitativ direct) a exercitat o acţiune
pozitivă asupra evoluţiei cifrei de afaceri (16.090 lei);
− în condiţiile în care factorul direct cu rol calitativ – valorificarea producţiei, a
înregistrat o creştere uşoară de la 0,987 la 0,991 faţă de anul precedent, creşterea cifrei de
afaceri nu poate fi considerată ca fiind o situaţie pe deplin pozitivă din punct de vedere
comercial, atâta timp cât indicatorul se menţine subunitar.
Fără a se face abstracţie de cele prezentate anterior şi de incidenţa pe care o are inflaţia
asupra oricărui indicator valoric al producţiei, dinamica favorabilă înregistrată trebuie
apreciată în mod corespunzător, dat fiind că creşterea cifrei de afaceri se va reflecta în
mărimea profitului. Posibilitatea realizării unui profit care să asigure dezvoltarea în viitor a
întreprinderii, depinde, în mare măsură de nivelul cifrei de afaceri.

3.2 Diagnostic analitic


Explicarea şi aprecierea argumentată a sensului şi intensităţii acţiunii factorilor direcţi
asupra dinamicii cifrei de afaceri trebuie să ia în considerare atât conexiunile şi mecanismele
sistemului cauzal în care au fost antrenaţi, cât şi cerinţa esenţială a creşterii economice a
întreprinderii în condiţii de eficienţă sporită.
Astfel, referitor la acţiunea exercitată de valoarea producţiei fabricate (Qf) asupra
dinamicii cifrei de afaceri, se impune următoarea concluzie:
Creşterea faţă de anul precedent a producţiei fabricate s-a reflectat favorabil asupra
CA CA CA
cifrei de afaceri cu 15.697,79 lei ( Δ Qf = Δ N + Δ w ). Explicaţia este dată de contribuţia pe
care au avut-o cele două elemente componente: numărul mediu de salariaţi
CA CA
(ΔN = - 2.112,33 lei ) şi productivitatea muncii (ΔW = 17.810,12 lei ). Aportul revine
exclusiv productivităţii muncii, care a crescut cu 20,07% faţă de anul precedent în condiţiile
scăderii personalului cu doar 2,32%. Decalajul mare dintre ritmul de creştere a celor doi
factori confirmă că întreprinderea şi-a luat măsuri nu numai de raţionalizare a utilizării
factorului muncă prin reducerea personalului cât şi prin achiziţionarea de active fixe
productive cu randamente ridicate.
Dar, aşa cum demonstrează practica economiei concurenţiale, creşterea producţiei
fabricate poate fi apreciată ca fiind pe deplin pozitivă pentru întreprindere din punct de vedere
economico-financiar numai atunci când:
întreaga producţie fabricată a avut o desfacere asigurată şi la preţuri convenabile;

21
1. eforturile făcute pentru creşterea volumului producţiei marfă nu au afectat
calitatea produselor;
14. a avut loc în condiţiile unei eficienţe economice sporite, mai ales în privinţa
următorilor indicatori:
− productivitatea muncii;
− cheltuielile privind producţia la 1.000 lei producţie fabricată sau cifră de afaceri;
− rata rentabilităţii cheltuielilor aferente producţiei marfă;
− rata rentabilităţii veniturilor din producţia vândută;
− producţia exerciţiului la 1.000 lei active imobilizate şi active circulante;
− profitul brut aferent producţiei fabricate;
15. creşterea producţiei marfă s-a datorat efortului propriu al unităţii economice,
impactul inflaţiei în această privinţă nedepăşind o influenţă considerată ca normală.
Influenţa mare exercitată de către creşterea productivităţii muncii de la 213,95 lei la
256,91 lei asupra dinamicii producţiei fabricate şi implicit asupra cifrei de afaceri, impune
analiza factorilor indirecţi care au determinat evoluţia acestui indicator. Factorii sunt nivelul
înzestrării tehnice a muncii, coeficientul mijloacelor fixe active şi randamentul mijloacelor
fixe active. Faptul că întreprinderea studiată a depus eforturi pentru achiziţionarea de mijloace
fixe cu un randament ridicat, se concretizează în evoluţia acestor indicatori:
− nivelul înzestrării tehnice are o evoluţie ascendentă de la 35,35 lei la 38,10 lei
(respectiv cu 7,78%, depăşeşte reducerea personalului de 2,32%);
− ponderea mijloacelor fixe active în total mijloace fixe a crescut de la 0,63 la 0,66,
respectiv cu 4,76%;
− randamentului mijloacelor fixe active a crescut de la 9,68 la 10,28, respectiv cu
6,20%.
Valoarea subunitară a gradului de valorificare a producţiei, şi tendinţa lui de depăşire a
valorii prag semnifică:
− eforturile întreprinderii de a îşi adapta producţia la cerinţele pieţei;
− creşterea calităţii produselor prin utilizarea de materii prime corespunzătoare;
− asigurarea ritmicităţii livrărilor către beneficiari;
− raţionalizarea consumurilor specifice la materii prime şi materiale consumabile;
− asigurarea unui nivel competitiv al preţurilor etc.

2.3 Analiza diagnostic a valorii adăugate


Indicatorul valoarea adăugată exprimă plusul de valoare care se obţine prin
desfăşurarea unei activităţi economice de către o întreprindere. La nivel macroeconomic,
valoarea adăugată redă aportul adus de o întreprindere în economia naţională.

Metode de calcul a valorii adăugate


Cele două metode prin care se determină valoarea adăugată (Qa) sunt:
Metoda sintetică, care tratează valoarea adăugată ca diferenţa între volumul
producţiei exerciţiului (Qe) ca indicator global al activităţii de producţie şi comercializare
desfăşurată de o întreprindere şi valoarea consumurilor intermediare (M). Consumurile
intermediare sau consumurile de la terţi reprezintă valoarea stocurilor şi a serviciilor
achiziţionate de la terţi în scopul asigurării necesarului pentru activitatea de producţie. Relaţia
de calcul corespunzătoare acestei metode este:
Qa = Qe − M
Dacă pe lângă activitatea productivă, întreprinderea desfăşoară şi o activitate de
comerţ, valoarea adăugată a întregii activităţi se determină însumarea diferenţei dintre
valoarea producţiei exerciţiului (Qe) şi consumurile intermediare (M), cu valoarea marjei
comerciale (Mc), deci:

22
Qa = Qe − M + Mc
Marja comercială reprezintă diferenţa dintre valoarea mărfurilor vândute (Qv) şi costul
acestora (Cv), respectiv:
Mc = Qv − Cv
Metoda repartiţiei sau metoda aditivă, presupune însumarea tuturor elementelor
constitutive ale valorii adăugate, şi anume:
− cheltuieli efectuate cu remunerarea forţei de muncă (fondul de salarii şi
cheltuielile cu asigurările sociale aferente fondului de salarii, conform reglementărilor în
vigoare);
− valoarea amortizărilor;
− valoarea cheltuielilor financiare materializate în impozite şi taxe;
− valoarea profitului.
Prin analiza diagnostic a valorii adăugate se obţin informaţii despre nivelul de
performanţă tehnico-productivă, economică şi financiară. La nivelul economiei naţionale, prin
analiza valorii adăugate, se poate determina contribuţia agenţilor economici la consolidarea
financiară a statului şi, implicit, a bugetului.
Analiza diagnostic a valorii adăugate acoperă următoarele aspecte:
− analiza dinamicii şi structurii acesteia;
− analiza corelaţiei statice şi dinamice dintre valoarea adăugată şi producţia
exerciţiului;
− analiza sub aspect factorial.
Pe baza rezultatelor analizei diagnostic a valorii adăugate se iau toate deciziile
necesare în vederea creşterii productivităţii muncii şi reducerea valorii materialelor de la terţi
consumate, respectându-se în acelaşi timp calitatea producţiei, element esenţial în competiţia
concurenţială. Prin prisma ultimului indicator, analiza valorii adăugate ne poate conduce la
concluzii privind necesitatea retehnologizării şi modernizării procesului de producţie.

2.3.1 Analiza structurii şi dinamicii valorii adăugate

Analiza valorii adăugate se poate face, fie sub aspectul modului de realizare a
prevederilor, fie în dinamică (faţă de o perioadă precedentă). Studiul valorii adăugate prin
urmărirea dinamicii sale şi prin gradul de realizare a valorii previzionate, creează premisele
explicării modificărilor intervenite în structura sa şi posibilitatea direcţionării evoluţiei
viitoare.
Analiza valorii adăugate sub aspect structural urmăreşte determinarea ponderii pe care
o au în componenţa acesteia elementele structurale utilizate în calculul indicatorului prin
metoda aditivă, respectiv fondul de salarii şi fiecare categorie de cheltuieli cu asigurările
sociale aferente fondului de salarii, amortizarea mijloacelor fixe, taxele şi impozitele, precum
şi profitul. În ceea ce priveşte cheltuielile cu personalul şi amortizarea se urmăreşte
menţinerea acestora sub limitele previzionate. Analiza structurală este combinată cu analiza
dinamică, în scopul urmării evoluţiei în timp a fiecărui element component. Este o condiţie
esenţială ca ponderea structurală a unor cheltuieli, ce pot fi riguros controlate să scadă, acest
lucru reflectându-se favorabil în creşterea profitului ca element component al valorii
adăugate.

2.3.2 Analiza corelaţiilor statice şi dinamice dintre valoarea adăugată şi producţia


exerciţiului
Corelaţia considerată optimă dintre valorile pe care le iau cei doi indicatori în acelaşi
interval de timp (corelaţia statică) este dată de inegalitatea:
IQa >IQe

23
Îndeplinirea acestei corelaţii reflectă faptul că pe parcursul exerciţiului financiar
întreprinderea şi-a îmbunătăţit structura valorii adăugate prin reducerea ponderii consumurilor
provenite de la terţi.
Corelaţia considerată optimă dintre indicii de creştere a celor doi indicatori (corelaţia
dinamică) este dată de inegalitatea:
Qa Qe ≤ 1
Raportul stabilit între valoarea adăugată (Qa) şi producţia exerciţiului (Qe) reflectă
modificarea ponderii cheltuielilor cu materialele şi serviciile prestate de către terţi; din analiza
raportului Qa Qe putem stabili ponderea cheltuielilor materiale în volumul total al
activităţilor desfăşurate.

2.3.3 Analiza factorială a valorii adăugate

Pentru adâncirea analizei valorii adăugate, prin evidenţierea factorilor care pot
conduce la modificarea acesteia, se utilizează analiza factorială. Modelul propus spre studiu
este specific întreprinderilor care desfăşoară activitate de producţie sau prestări servicii.
Indicatorii în funcţie de care se determină factorii de influenţă sunt: producţia exerciţiului,
consumuri de la terţi, numărul de salariaţi şi timpul lucrat de fiecare salariat. Sistemul de
factori se compune din factori cu influenţă directă, care sunt producţia exerciţiului şi valoarea
adăugată la 1 leu producţie a exerciţiului şi factori cu influenţă indirectă de rang I, care sunt
fondul total de timp lucrat şi productivitatea muncii. La rândul său, productivitatea muncii
este influenţată de evoluţia factorilor indirecţi de rang II, numărul de salariaţi şi timpul lucrat
de fiecare salariat.
Realizarea analizei factoriale a valorii adăugate presupune urmărirea etapelor
prezentate în continuare:

1. Modelul analizei
Pornind de la formula de determinare a valorii adăugate:
Qa = Qe − M ,
se dă factor comun forţat Qe şi se obţine:
⎛ M⎞
Qa = Qe ⋅ ⎜1 − ⎟ = Qe ⋅ y (1)
⎝ Qe ⎠
în care:
− Qe reprezintă valoarea producţiei exerciţiului;
− M reprezintă cheltuieli cu materialele aferente producţiei exerciţiului;
M
− y =1− reprezintă valoarea adăugată la 1 leu producţie a exerciţiului.
Qe
Pentru determinarea legăturii dintre factorii direcţi şi cei indirecţi, vom pleca de la
unul dintre modurile de scrierea a productivităţii muncii:
Qe
Wh = ⇒ Qe = Wh ⋅ T ,
T
Relaţia obţinută va fi înlocuită în formula:
Qa = Qe ⋅ y , şi vom obţine
Qa = T ⋅ Wh ⋅ y (2)
în care:
− Wh reprezintă productivitatea orară a muncii;
− T reprezintă fondul total de timp muncit;
Folosind scrierea fondului total muncit, ca: T = N ⋅ t , prin înlocuire în formula (2) se

24
obţine:
Qa = N ⋅ t ⋅ Wh ⋅ y
în care:
− N reprezintă numărul mediu de salariaţi;
− t reprezintă timpul mediu muncit/salariat.
Principalii factori care influenţează valoarea adăugată, sunt: valoarea producţiei
exerciţiului (Qe), valoarea adăugată medie ce revine la 1 leu producţie a exerciţiului ( y ).
Valoarea producţiei exerciţiului este, la rândul său, influenţată de utilizarea fondului de
timp de muncă, de productivitatea orară a muncii, de utilizarea potenţialului uman.
În schema sinoptică sunt prezentaţi factorii de influenţă ordonaţi după modul în care
îşi exercită influenţa (factori direcţi şi indirecţi), precum şi după natura lor (cantitativi şi
calitativi), în vederea aplicării metodei substituţiei:
Schema sinoptică a analizei factoriale a valorii adăugate:
Qa
(1)
Qe
(2)
y

T Wh
(3)
N t

2. Cuantificarea influenţei factorilor


Creşterea valorii adăugate se datorează influenţei următorilor factori direcţi:
1. variaţia valorii producţiei exerciţiului:
Qe = Qe1 ⋅ y 0 − Qe 0 ⋅ y 0 = (Qe1 − Qe 0 ) ⋅ y 0
ΔQa
care de datorează influenţei următorilor factori indirecţi:
1.1 variaţia fondului total de timp de muncă:
T = T1 ⋅ Wh 0 ⋅ y 0 − T0 ⋅ Wh 0 ⋅ y 0 = (T1 − T0 ) ⋅ Wh 0 ⋅ y 0
ΔQa
care, la rândul său se datorează:
1.1.1 variaţia numărului mediu de salariaţi:
ΔQa ( )
N = N1 ⋅ t 0 ⋅ Wh 0 ⋅ y 0 − N 0 ⋅ t 0 ⋅ Wh 0 ⋅ y 0 = N1 − N 0 ⋅ t 0 ⋅ Wh 0 ⋅ y 0
1.1.2 variaţia numărului mediu de ore/salariat:
ΔQa ( )
t = N1 ⋅ t 1 ⋅ Wh 0 ⋅ y 0 − N1 ⋅ t 0 ⋅ Wh 0 ⋅ y 0 = N1 ⋅ t 1 − t 0 ⋅ Wh 0 ⋅ y 0
Verificarea corelaţiei calculelor pentru factorii indirecţi de grad 2:
ΔQa Qa Qa
T = ΔN + Δt
1.2 variaţia productivităţii medii orare:
ΔQa (
W = T1 ⋅ Wh1 ⋅ y 0 − T1 ⋅ Wh 0 ⋅ y 0 = T1 ⋅ Wh1 − Wh 0 ⋅ y 0 )
Verificarea corelaţiei calculelor pentru factorii indirecţi de grad 1:
ΔQa Qa Qa
Qe = Δ T + Δ W
16. variaţia valorii medii adăugate ce revine la 1 leu producţie a exerciţiului:
ΔQa
y
(
= Qe1 ⋅ y1 − Qe1 ⋅ y 0 = Qe1 ⋅ y1 − y 0 )
Verificarea corelaţiei calculelor pentru factorii direcţi:

25
ΔQa = ΔQa Qa
Qe + Δ y
Pentru creşterea valorii adăugate, în baza analizei diagnostic, agenţii economici pot lua
decizii cu privire la:
− creşterea productivităţii muncii prin ridicarea calificării forţei de muncă, prin
ridicarea nivelului tehnic şi tehnologic sau prin organizarea muncii şi prin utilizarea raţională
a capacităţii de producţie;
− reducerea corespunzătoare a cheltuielilor materiale, pornind încă de la faza de
proiectare;
− îmbunătăţirea permanentă a calităţii produselor.

Aplicaţie pentru analiza factorială a valorii adăugate

Să se efectueze analiza factorială a valorii adăugate, folosind datele din tabelul de mai
jos:

Realizat în
Nr. Realizat în anul
Specificaţie Simbol U.M. anul curent
crt. precedent (P0)
(P1)
1. Valoarea adăugată Qa lei 37.830,00 52.920,00
2. Producţia exerciţiului Qe lei 91.830,00 108.920,00
Consumuri de la terţi (stocuri şi
3. M lei 54.000,00 56.000,00
servicii)
4. Numărul mediu de salariaţi N persoane 430,00 420,00
Numărul mediu scriptic de ore/
5. t 1.820,00 1.800,00
ore/salariat persoană
6. Fondul total de timp muncit T ore 782.600,00 756.000,00
7. Productivitatea medie orară Wh lei/oră 0,12 0,14
Valoarea adăugată medie la 1 leu
8. y lei 0,41 0,49
producţie
Tabelul nr. 2.11: Factori de influenţă ai valorii adăugate
Rezolvare:
Analiza factorială a valorii adăugate va fi efectuată respectând următoarele etape:
1. Determinarea modelului analizei - ca relaţie matematică între factorii care
influenţează variaţia Valorii adăugate şi a schemei sinoptice a sistemului de factori determinat
anterior;
17. Cuantificarea acţiunii factorilor direcţi şi indirecţi care au determinat dinamica
Valorii adăugate;
18. Diagnosticarea situaţiei constatate.

1. Modelul analizei
Pornind de la formula de determinare a valorii adăugate:
Qa = Qe − M ,
se dă factor comun forţat Qe şi se obţine:
⎛ M⎞
Qa = Qe ⋅ ⎜1 − ⎟ = Qe ⋅ y (1)
⎝ Qe ⎠
în care:
− Qe reprezintă valoarea producţiei exerciţiului;
− M reprezintă cheltuieli cu materialele aferente producţiei exerciţiului;

26
M
− y =1− reprezintă valoarea adăugată la 1 leu producţie a exerciţiului.
Qe
Pentru determinarea legăturii dintre factorii direcţi şi cei indirecţi, vom pleca de la
unul dintre modurile de scrierea a productivităţii muncii:
Qe
Wh = ⇒ Qe = Wh ⋅ T ,
T
Relaţia obţinută va fi înlocuită în formula:
Qa = Qe ⋅ y , şi vom obţine
Qa = T ⋅ Wh ⋅ y (2)
în care:
− Wh reprezintă productivitatea orară a muncii;
− T reprezintă fondul total de timp muncit;
Folosind scrierea fondului total muncit, ca: T = N ⋅ t , prin înlocuire în formula (2) se
obţine:
Qa = N ⋅ t ⋅ Wh ⋅ y
în care:
− N reprezintă numărul mediu de salariaţi;
− t reprezintă timpul mediu muncit/salariat.
2. Cuantificarea influenţei factorilor
ΔQa = Qa1 − ΔQa 0 = 52.920 − 37.830 = 15.090 lei
Creşterea valorii adăugate se datorează influenţei următorilor factori direcţi:
1. variaţiei valorii producţiei exerciţiului:
Qe = Qe1 ⋅ y 0 − Qe 0 ⋅ y 0 = (Qe1 − Qe 0 ) ⋅ y 0 =
Δ Qa
⎛ 54.000 ⎞
= (108.920,00 − 91.830,00) ⋅ ⎜1 − ⎟ = 7 .040,34 lei ,
⎝ 91.830 ⎠
care de datorează influenţei următorilor factori indirecţi de grad 1:
1.1 variaţiei fondului total de timp de muncă:
T = T1 ⋅ Wh 0 ⋅ y 0 − T0 ⋅ Wh 0 ⋅ y 0 = (T1 − T0 ) ⋅ Wh 0 ⋅ y 0 =
Δ Qa
91.830 ⎛ 54.000 ⎞
= (756.000 − 782.600 ) ⋅ ⋅ ⎜1 − ⎟ = −1 .285,81 lei ,
782.600 ⎝ 91.830 ⎠
care, la rândul său se datorează:
1.1.1 variaţiei numărului mediu de salariaţi:
Δ Qa ( )
N = N1 ⋅ t 0 ⋅ Wh 0 ⋅ y 0 − N 0 ⋅ t 0 ⋅ Wh 0 ⋅ y 0 = N1 − N 0 ⋅ t 0 ⋅ Wh 0 ⋅ y 0 =
91.830 ⎛ 54.000 ⎞
= (420 − 430 ) ⋅ 1 .820 ⋅ ⋅ ⎜1 − ⎟ = −879,77 lei
782.600 ⎝ 91.830 ⎠
1.1.2 variaţiei numărului mediu de ore/salariat:
Δ Qa ( )
t = N1 ⋅ t 1 ⋅ Wh 0 ⋅ y 0 − N1 ⋅ t 0 ⋅ Wh 0 ⋅ y 0 = N1 ⋅ t 1 − t 0 ⋅ Wh 0 ⋅ y 0 =
91.830 ⎛ 54.000 ⎞
= 420 ⋅ (1 .800 − 1 .820) ⋅ ⋅ ⎜1 − ⎟ = −406,05 lei
782.600 ⎝ 91.830 ⎠
Verificarea corelaţiei calculelor pentru factorii indirecţi de grad 2:

27
Δ Qa
T = −879,77 − 406,05 = −1 .285,81 lei

1.2 variaţiei productivităţii medii orare:


Δ Qa (
W = T1 ⋅ Wh1 ⋅ y 0 − T1 ⋅ Wh 0 ⋅ y 0 = T1 ⋅ Wh1 − Wh 0 ⋅ y 0 =)
⎛ 108.920 91.830 ⎞ ⎛ 54.000 ⎞
= 756.000 ⋅ ⎜ − ⎟ ⋅ ⎜1 − ⎟ = 8 .326,16 lei
⎝ 756.000 782.600 ⎠ ⎝ 91.830 ⎠
Verificarea corelaţiei calculelor pentru factorii indirecţi de grad 1:
Δ Qa
Qe = −1 .285,81 − 8 .326,16 = 7 .040,34 lei

19. variaţiei valorii medii adăugate ce revine la 1 leu producţie a exerciţiului:


Δ Qa
y
(
= Qe1 ⋅ y1 − Qe1 ⋅ y 0 = Qe1 ⋅ y1 − y 0 = )
⎛⎛ 56.000 ⎞ ⎛ 54.000 ⎞ ⎞
= 108.920,00 ⋅ ⎜ ⎜1 − ⎟ − ⎜1 − ⎟ ⎟ = 15.090,0 lei
⎝ ⎝ 108.920 ⎠ ⎝ 91.830 ⎠ ⎠
Verificarea corelaţiei calculelor pentru factorii direcţi:
ΔQa = 7 .040,34 − 8 .049,66 = 15.090 lei

Schema sinoptică a analizei factoriale a valorii adăugate, cu înlocuirea valorilor


obţinute:

Qa (15.090 lei)

Qe (7.040,34 lei)
y (8.049,66 lei)

T (-1.285,81 lei) Wh (8.326,16 lei)

N (-879,77 lei) t (-406,05 lei)


3. Diagnosticul situaţiei constatate
Valoarea adăugată este considerată un indicator valoric important deoarece reflectă
nivelul valorii nou create de întreprindere prin activitatea productivă desfăşurată, modul de
utilizare a potenţialului tehnico-productiv şi modul de comercializare a produselor realizate.
Pe baza rezultatelor analizei factoriale efectuate poate fi conturat un diagnostic sintetic
şi unul analitic.

3.1 Diagnostic sintetic


În contextul sistemului factorial care a stat la baza analizei dinamicii valorii adăugate
(Qa), precum şi în conformitate cu necesitatea creşterii economice în condiţii de eficienţă
sporită, o apreciere de ansamblu referitoare la dinamica acestui indicator trebuie să ia în
considerare următoarele constatări:
1. valoarea adăugată a înregistrat faţă de anul precedent o creştere cu 15.090 lei,
adică în procente cu 39,9%, ceea ce reprezintă o dinamică pozitivă atâta timp cât rata anuală a
inflaţiei este mai mică decât acest procent;
1.1 creşterea valorii adăugate s-a datorat atât acţiunii favorabile a factorului cantitativ
– valoarea producţiei exerciţiului, cât şi a factorului calitativ – valoarea adăugată la 1

28
leu producţia exerciţiului.
Rezultă că întreprinderea a reuşit să-şi direcţioneze pe latura calitativă a activităţii
economice eforturile pentru creşterea economică în condiţii de eficienţă. Această orientare are
consecinţe favorabile asupra întregului sistem de indicatori ai eficienţei economice prin
accelerarea ritmului de creştere a acestora, fie prin creşterea nivelului acelor indicatori care
reflectă eficienţa cheltuielilor pentru exploatare.
1.2 în condiţiile în care factorul calitativ al valorii adăugate – productivitatea muncii, a
înregistrat o creştere importantă faţă de anul precedent, creşterea valorii adăugate
poate fi considerată ca fiind o situaţie pe deplin pozitivă din punct de vedere
economico-financiar;
1.3 fără a se face însă abstracţie de cele prezentate anterior şi de incidenţa pe care o
are inflaţia asupra oricărui indicator valoric al producţiei, dinamica favorabilă
înregistrată trebuie apreciată în mod corespunzător, pentru că sporirea valorii adăugate
se va repercuta pozitiv, în mod direct, asupra unor indicatori economico-financiari
importanţi:
− valoarea adăugată la 1.000 lei active imobilizate şi circulante;
− manopera, implicit nivelul fondului de salarii;
− profitul brut (ca parte componentă a valorii adăugate) etc.

3.2 Diagnostic analitic


Explicarea şi aprecierea argumentată a sensului şi intensităţii acţiunii celor doi factori
direcţi asupra dinamicii valorii adăugate trebuie să ia în considerare atât conexiunile şi
mecanismele sistemului cauzal în care au fost antrenaţi, cât mai ales necesitatea creşterii
economice în condiţii de eficienţă sporită.
Influenţa pozitivă de 7.040,34 lei exercitată de către producţia exerciţiului asupra
dinamicii valorii adăugate trebuie explicată în corelaţie cu contribuţia avută de productivitatea
muncii şi fondul total de timp muncit.
La creşterea valorii producţiei exerciţiului şi implicit a valorii adăugate, a contribuit
Qa
exclusiv productivitatea muncii ( Δ W =8.326,16 lei), evoluţia fondului total de timp muncit
Qa
având un impact negativ ( Δ T = - 1.285,81 lei). Factorii indirecţi care au dus la evoluţia
negativă a fondului de timp muncit sunt numărul mediu de salariaţi şi numărul de ore/salariat.
Indicele de creştere al valorii adăugate de 139,9% a fost superior indicelui de creştere
a producţiei exerciţiului (118,6%); un asemenea decalaj dintre ritmul de creştere a celor doi
indicatori confirmă că întreprinderea studiată şi-a luat măsuri nu numai în ceea ce priveşte
creşterea volumului fizic al producţiei, ci şi în ceea ce priveşte raţionalizarea consumurilor
externe la nivelul minim care să permită păstrarea calităţii produselor finite.

Capitolul 3
Analiza diagnostic a cheltuielilor intreprinderilor
3.1 Probleme generale privind analiza cheltuielilor de productie
Orice activitate economică presupune consumul unor resurse materiale, umane şi
financiare, care precede obţinerea veniturilor. Cheltuielile, conform „Regulamentului de
aplicare a Legii contabilităţii”, reprezintă sumele sau valorile plătite sau de plătit pentru
consumurile, lucrările executate şi serviciile prestate de terţi, remunerarea personalului,
executarea de obligaţii legale sau contractuale de către unitatea patrimonială, constituirea
amortizării şi provizioanelor, consumuri excepţionale. Cea mai mare parte a acestor
consumuri sunt transpuse în costul produselor. Costurile reprezintă totalitatea consumurilor

29
exprimate în formă bănească pe care le efectuează întreprinderea în vederea realizării unei
anumite producţii sau a unui singur produs.
În contabilitatea financiară, cheltuielile întreprinderii sunt grupate după natura lor în
trei mai categorii, şi anume:
A) cheltuielile de exploatare sunt ocazionate de activitatea curentă de producţie şi
comercială a întreprinderii. În această categorie sunt incluse:
− cheltuielile privind consumul de materii prime şi materiale consumabile;
− cheltuielile privind amortizările şi provizioanele;
− cheltuielile cu salariile;
− cheltuielile cu serviciile şi lucrările prestate de terţi;
B) cheltuielile financiare cuprind:
− pierderile din creanţe legate de participaţii;
− pierderile din vânzarea titlurilor de plasament;
− diferenţele nefavorabile de curs valutar;
− dobânzile plătite pentru împrumuturile primite;
C) cheltuielile excepţionale cuprind acele cheltuieli care nu sunt legate de activitatea
curentă a unităţii economice şi se referă la operaţiile de gestiune şi operaţiile de capital. În
această categorie sunt incluse:
− amenzi, penalităţi, despăgubiri plătite;
− lipsuri de inventar;
− donaţii şi subvenţii acordate;
− pierderi din debitori diverşi;
− valoarea contabilă a imobilizărilor cedate;
Veniturile reprezintă valorile ce revin titularului de patrimoniu ca rezultat al activităţii
întreprinse. Conform principiului care spune că pentru obţinerea veniturilor este necesară
efectuarea unor cheltuieli, tragem concluzia că există o reciprocitate, angajarea fiecărei
cheltuieli având ca scop obţinerea de venituri. De la acest principiu există abateri, şi anume
sunt cheltuieli care nu generează venituri (de exemplu cheltuielile financiare şi o parte din
cheltuielile excepţionale); plata unor dobânzi, a unor pierderi, a unor amenzi sau penalităţi nu
generează venituri sau, invers, realizarea acestora nu a necesitat cheltuieli.
În continuare vom prezenta veniturile întreprinderii şi modul cum sunt grupate
acestea:
A) venituri din activitatea de exploatare, care cuprind:
− venituri din vânzarea produselor, mărfurilor, lucrărilor executate şi serviciilor
prestate;
− venituri din producţia de imobilizări;
− venituri din subvenţii de exploatare;
B) venituri financiare, care cuprind:
− venituri din participaţii;
− venituri din creanţe imobilizate;
− venituri din titluri de plasament;
− venituri din diferenţe de curs valutar;
− venituri din dobânzi;
− venituri din sconturi obţinute;
C) veniturile excepţionale sunt formate din două categorii de venituri: venituri din
operaţii de gestiune şi venituri din operaţii de capital:
− venituri din despăgubiri şi penalităţi încasate;
− valoarea bunurilor primite cu titlu gratuit;
− valoarea bunurilor rezultate din dezmembrarea imobilizărilor;
− subvenţii pentru investiţii;
− venituri din cedarea activelor.

30
3.2 Analiza cheltuielilor aferente veniturilor întreprinderii
Analiza cheltuielilor aferente veniturilor totale ale întreprinderii urmăreşte evoluţia
acestora în dinamică şi pe structură, precum şi factorii care le influenţează evoluţia, în scopul
identificării rezervelor de reducere a acestora.

Analiza cheltuielilor se va efectua în conformitate cu clasificarea după natura acestora,


în conformitate cu structura utilizată în „Contul de profit şi pierdere al Bilanţului Contabil”.
Se va urmări:
− calculul ponderii fiecărui tip de cheltuială, conform clasificării din Contul de profit
şi pierdere (cheltuieli de exploatare, cheltuieli financiare şi cheltuieli excepţionale) în total
cheltuieli;
− analiza dinamicii structurii cheltuielilor, prin compararea dinamicii fiecărui element
de structură (cheltuieli de exploatare, cheltuieli financiare şi cheltuieli excepţionale) cu
dinamica cheltuielilor totale;
− analiza dinamicii fiecărui element de structură a cheltuielilor (cheltuieli de
exploatare, cheltuieli financiare şi cheltuieli excepţionale) prin raportarea la indicatorul
simetric de structură pentru venituri (venituri din exploatare, venituri financiare şi venituri
excepţionale);
− analiza dinamicii structurii cheltuielilor prin raportarea la un indicator global de
venit, de obicei cifra de afaceri;
− analiza dinamicii eficienţei fiecărui element de structură prin raportarea la 1.000 lei
cifră de afaceri.

3.3 Analiza cheltuielilor de exploatare


Cheltuielile de exploatare deţin ponderea în totalul cheltuielilor angajate de o
întreprindere, indiferent de specificul activităţii economice pe care o desfăşoară. Acest tip de
cheltuieli cuprind ansamblul cheltuielilor necesare desfăşurării unui ciclu de exploatare,
respectiv achiziţionării resurselor materiale, energetice, umane şi celelalte cheltuieli necesare
procesului de producţie, pentru obţinerea, stocarea şi livrarea produselor finite, în vederea
reluării ciclului de exploatare.
Elementele componente ale cheltuielilor de exploatare sunt:
− cheltuieli cu materiile prime, materialele auxiliare, energia, combustibilul, apa
etc.;
− cheltuieli cu lucrările şi serviciile prestate de către terţi, inclusiv cheltuielile
pentru locaţii de gestiune;
− cheltuielile cu forţa de muncă (salarii şi cheltuieli cu asigurările sociale aferente
fondului de salarii);
− cheltuieli cu amortizarea şi provizioanele aferente exploatării;
− cheltuielile cu impozite şi taxe;
− alte cheltuieli de exploatare.
Cheltuielile de exploatare se înregistrează în evidenţa contabilă a fiecărei întreprinderi,
potrivit normelor legale, pe grupe şi clase, conform plan de conturi care permite evidenţierea
corectă şi coerentă, astfel încât, pe baza înregistrărilor din contabilitate să se poată urmări
alocarea resurselor.

31
3.3.1 Analiza dinamicii şi structurii cheltuielilor de exploatare

Analiza cheltuielilor se va efectua în conformitate cu clasificarea după natura acestora,


în conformitate cu structura utilizată în „Contul de profit şi pierdere al Bilanţului Contabil”.
Se va urmări:
− calculul ponderii fiecărui tip de cheltuială de exploatare în total cheltuieli de
exploatare;
− analiza dinamicii structurii cheltuielilor de exploatare, prin compararea dinamicii
fiecărui element de structură cu dinamica cheltuielilor de exploatare totale;
− analiza dinamicii fiecărui element de structură a cheltuielilor de exploatare prin
raportarea la indicatorul simetric de structură pentru veniturile din exploatare;
− analiza dinamicii structurii cheltuielilor de exploatare prin raportarea la
veniturile totale din exploatare;
− analiza dinamicii eficienţei fiecărui element de structură a cheltuielilor din
exploatare prin raportarea la 1.000 lei cifră de afaceri.

3.3.2 Analiza factorială a cheltuielilor de exploatare la 1.000 lei venituri din


exploatare

Modele utilizate pentru analiza factorială a cheltuielilor de exploatare sunt:


1 Cheltuieli la 1.000 lei venituri de exploatare, prin luarea în considerare a tuturor
categoriilor de cheltuieli de exploatare prezentate:
cei
ce1i.000 Ve = ⋅1.000 ,
Ve
în care:
− cei reprezintă categoria de cheltuieli de exploatare;
− Ve reprezintă veniturile totale din exploatare.

2 Urmărirea evoluţiei cheltuielilor se face prin determinarea şi analiza indicatorului


rata de eficienţă a cheltuielilor de exploatare (cheltuieli de exploatare la 1.000 lei
venituri din exploatare). Acest indicator se calculează ca raport între cheltuielile de
exploatare şi veniturile din exploatare:
n
∑ cei
i =1
Rce = n
⋅1.000 ,
∑ vei
i =1
în care:
− Rce reprezintă cheltuielile de exploatare la 1.000 lei venituri din exploatare (rata
de eficienţă a cheltuielilor de exploatare);
− cei reprezintă cheltuielile de exploatare, pe categorii;
− vei reprezintă veniturile din exploatare, pe categorii;
sau:
n
∑ gi ⋅ rcei
i =1
Rce = ,
100
unde:

32
n

ve
∑ cei
i =1
g i = i ⋅100 şi rci = n
⋅ 1.000 ,
Ve
∑ vei
i =1
în care:
n
− ∑ cei reprezintă suma cheltuielilor de exploatare, pe categorii;
i =1
n
− ∑ vei reprezintă suma veniturilor din exploatare, pe categorii;
i =1
− gi reprezintă structura veniturilor din exploatare, pe categorii;
− rci reprezintă rata de eficienţă a cheltuielilor pe categorii.
Cheltuielile de exploatare pot fi analizate, de asemenea, în contextul formării
veniturilor pe tipuri de venituri şi cheltuieli aferente, şi anume pentru:
− producţia vândută;
− producţia stocată;
− producţia imobilizată.

Aplicaţie pentru analiza structurii cheltuielilor de exploatare la 1.000 lei venituri


din exploatare

Să se facă analiza structurii cheltuielilor de exploatare la 1.000 lei venituri din


exploatare, utilizând valorile din tabelul nr. 3.1:
-lei –
Cheltuieli de exploatare la 1.000
% Diferenţe ( Δ )
Elemente de cheltuieli lei venituri din exploatare
P0 Ppr P1 3/1 3/2 3–1 3–2
0 1 2 3 4 5 6 7
Materii prime şi materiale 429,30 450,59 446,35 103,97 99,00 17,05 – 4,24
Combustibil, energie, apa 85,94 85,67 84,52 98,34 98,60 – 1,42 – 1,15
Lucrări executate şi
servicii prestate de către 10,96 8,21 12,35 112,68 150,40 1,39 4,14
terţi
Impozite, taxe şi
8,00 8,71 11,78 147,25 135,20 3,78 3,07
vărsăminte asimilate
Salarii personal 176,97 178,38 163,74 92,52 91,20 – 13,23 – 15,64
Asigurări sociale şi
cheltuieli cu protecţia 54,85 42,72 50,73 92,48 118,70 – 4,12 8,01
socială
Alte cheltuieli de
1,08 1,00 1,22 112,96 122,20 0,14 0,22
exploatare
Amortizări şi provizioane 17,45 23,00 20,79 119,14 90,40 3,34 – 2,21
TOTAL cheltuieli de
784,55 798,78 791,48 100,69 99,09 6,93 – 7,30
exploatare
Tabelul nr. 3.1: Elemente de structură ale cheltuielilor de exploatare

Analiza dinamicii structurii cheltuielilor de exploatare la 1.000 lei venituri din


exploatare se face în mărimi absolute şi în indici de creştere, pentru:

33
a) analiza dinamicii, prin raportare faţă de anul precedent:
− pe total cheltuieli de exploatare la 1.000 lei venituri din exploatare se înregistrează o
creşterea cu 6,93 lei, ceea ce are efecte negative asupra evoluţiei profitului întreprinderii;
− la nivelul elementelor de structură, se observă:
− creşterea cheltuielilor cu materii prime şi materiale, sub efectul majorării preţurilor
de achiziţie şi a tarifelor de transport (acolo unde cheltuielile de transport se repartizează
asupra materiilor prime şi materialelor şi nu se înregistrează separat);
− diminuarea cheltuielilor cu combustibili, energie, apă, ca urmare a unor măsuri de
economisire şi îmbunătăţire a normelor unitare de consum;
− intensificarea externalizării, care se reflectă prin creşterea valorii serviciilor prestate
de către terţi;
− utilizarea mai eficientă a forţei de muncă, care a condus la scăderea fondului de
salarii şi implicit a cheltuielilor cu asigurările sociale;
− creşterea cheltuielilor cu amortizarea ca urmare a investirii în mijloace fixe.
q) prin comparaţia realizărilor cu previziunile făcute pentru anul curent:
− pe total cheltuieli de exploatare la 1.000 lei venituri din exploatare se înregistrează
realizarea unei economii în valoare de 7,30 lei faţă de valoarea previzionată, ceea ce are
generează o depăşire a profitului estimat;
− la nivelul elementelor de structură, se observă:
− la cele mai multe capitole, cheltuielile realizate sunt inferioare celor previzionate;
− depăşiri nesemnificative la cheltuielile cu lucrările executate şi serviciile prestate de
către terţi, unde previziunile nu au avut în vedere externalizarea mai multor activităţi (de
exemplu service pentru sistemele de calcul şi pentru software-ul de aplicaţie). De asemenea,
au fost depăşite prevederile la impozite şi taxe, datorită politicii fiscale a statului, factor de
natură externă asupra căruia întreprinderea nu poate avea nici un control.

3.4 Analiza factorială a cheltuielilor la 1.000 lei cifră de afaceri


Cheltuielile de exploatare reprezintă ponderea în cheltuielile de producţie, în timp ce
partea cea mai importantă din veniturile din exploatare se regăseşte în cifra de afaceri. De
aceea, rezultatele analizei factoriale a cheltuielilor la 1.000 lei cifră de afaceri sunt considerate
semnificative pentru analiza evoluţia cheltuielilor de exploatare raportate la veniturile din
exploatare. Indicatorii în funcţie de care se construieşte modelul de analiză factorială sunt:
− producţia vândută exprimată în costuri de producţie ( ∑ q ⋅ c );
− producţia vândută exprimată în preţuri de vânzare ( ∑ q ⋅ p );
− producţia vândută în anul curent exprimată în costuri de producţie din anul
precedent ( ∑ q1 ⋅ c 0 );
− producţia vândută în anul curent exprimată în preţuri de vânzare din anul
precedent ( ∑ q1 ⋅ p 0 ).

Modelul matematic şi respectiv schemă sinoptică folosite pentru efectuarea analizei


factoriale sunt următoarele:

Ch (1.000 CA ) = ∑ q ⋅ c ⋅ 1 .000 ,
∑q ⋅ p
Factorii de influenţă identificaţi sunt:
− cantitatea vândută (q);
− preţul unitar de vânzare (p);
− costul unitar de producţie (c).

34
Ch (1.000 CA )

q p c
(cantitatea vândută) (preţul unitar de vânzare) (cost unitar de producţie)

Cuantificarea acţiunii factorilor:


(1 .000 CA )
ΔCh = Ch 1(1.000 CA ) − Ch (01.000 CA ) =

=
∑ q1 ⋅ c1 ⋅1 .000 − ∑ q 0 ⋅ c 0 ⋅1 .000
∑ q 1 ⋅ p1 ∑ q0 ⋅ p0
Evoluţia cheltuielilor la 1.000 lei cifră de afaceri se datorează influenţei următorilor
factori:
1. variaţiei structurii cifrei de afaceri (cantităţii vândute):

Δ Ch
(1 .000 CA )
= ∑ q1 ⋅ c0 ⋅1 .000 − ∑ q 0 ⋅ c0 ⋅1 .000
∑ q1 ⋅ p0 ∑ q 0 ⋅ p0
q

2. variaţiei preţului unitar de vânzare:

Δ Ch
(1 .000 CA )
= ∑ q1 ⋅ c0 ⋅1 .000 − ∑ q1 ⋅ c0 ⋅1 .000
∑ q1 ⋅ p1 ∑ q1 ⋅ p0
p

3. variaţiei costului unitar de producţie:

Δ Ch
(1 .000 CA )
= ∑ q1 ⋅ c1 ⋅1 .000 − ∑ q1 ⋅ c0 ⋅1 .000
∑ q1 ⋅ p1 ∑ q1 ⋅ p1
c

Corelaţia calculelor:
(1 .000 CA ) (1 .000 CA ) (1 .000 CA )
ΔCh (1 .000 CA ) = Δ Ch
q + Δ Ch
p + Δ Ch
c

Aplicaţie pentru analiza factorială a cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri

Cunoscând valorile pentru producţie vândută şi cheltuielile cu care a fost realizată


acesta de către o întreprindere care desfăşoară numai activitate productivă, se cere:
1. Să se efectueze analiza factorială a cheltuielilor la 1.000 lei producţie vândută.
Observaţie: deoarece întreprinderea desfăşoară numai activitate de producţie, valoarea
producţiei vândute este de fapt cifra de afaceri;
2. Să se efectueze analiza factorială a profitului în funcţie de indicatorul de eficienţă a
cheltuielilor (cheltuieli la 1.000 lei cifră de afaceri).
– lei –
Nr. Realizat Realizat
Indicatori Simboluri
crt 2006 2007
1. Producţia vândută exprimată în costuri de producţie ∑q⋅c 82.136 78.464
2. Producţia vândută exprimată în preţuri de vânzare ∑q ⋅p 87.000 91.920
Producţia vândută în anul curent exprimată în
3.
costuri de producţie din anul precedent ∑ q1 ⋅ c0 – 77.000

35
Producţia vândută în anul curent exprimată în
4.
preţuri de vânzare din anul precedent ∑ q1 ⋅ p0 – 90.000

5. Cheltuieli la 1.000 lei cifră de afaceri Ch (1.000 CA ) 944,092 853,612

Tabelul nr. 3.2: Indicatori pentru analiza factorială a cheltuielilor la 1.000 lei cifră de
afaceri
Rezolvare:
I. Determinarea eficienţei cheltuielilor la 1.000 lei cifră de afaceri:

1. Modelul analizei

Modelul matematic folosit pentru efectuarea analizei factoriale este:

Ch (1.000 CA ) = ∑ q ⋅ c ⋅ 1 .000
∑q ⋅ p
2. Cuantificarea acţiunii factorilor

Calculul variaţiei cheltuielilor la 1.000 lei cifră de afaceri:


ΔCh (1 .000 CA ) (1 .000 CA )
= Ch
(1 .000 CA )
− Ch =
1 0

=
∑ q1 ⋅ c1 ⋅1 .000 − ∑ q 0 ⋅ c 0 ⋅1 .000 =
∑ q1 ⋅ p1 ∑ q0 ⋅ p0
78.464 82.136
= ⋅ 1 .000 − ⋅ 1 .000 = 853,612 − 944,092 = −90,48 lei
91.920 87.000
Scăderea cheltuielilor de producţie la 1.000 lei cifră de afaceri se datorează influenţei
următorilor factori:
1. variaţiei structurii cifrei de afaceri (cantităţii vândute):

Δ Ch
(1 .000 CA )
= ∑ q1 ⋅ c0 ⋅1 .000 − ∑ q 0 ⋅ c0 ⋅1 .000 =
∑ q1 ⋅ p0 ∑ q 0 ⋅ p0
q

77.000 82.136
= ⋅ 1 .000 − ⋅ 1 .000 = 855,556 − 944,092 = −88,536 lei
90.000 87.000
2. variaţiei preţului unitar de vânzare:

Δ Ch
(1 .000 CA )
= ∑ q1 ⋅ c0 ⋅1 .000 − ∑ q1 ⋅ c0 ⋅1 .000 =
∑ q1 ⋅ p1 ∑ q1 ⋅ p0
p

77.000 77.000
= ⋅ 1 .000 − ⋅ 1 .000 = 837,685 − 855,556 = −17,871 lei
91.920 90.000
3. variaţiei costului unitar de producţie:

Δ Ch
(1 .000 CA )
= ∑ q1 ⋅ c1 ⋅1 .000 − ∑ q1 ⋅ c0 ⋅1 .000 =
∑ q1 ⋅ p1 ∑ q1 ⋅ p1
c

78.464 77.000
= ⋅ 1 .000 − ⋅ 1 .000 = 853,612 − 837,685 = 15,927 lei
91.920 91.920

36
3. Verificarea corelaţiei calculelor:

ΔCh (1 .000 CA ) = −88,536 − 17,871 + 15,927 = −90,480 lei


Schema sinoptică cu rezultatele analizei factoriale:

Ch (1.000 CA )
( −90,480)

q p c
(-88,536) (-17,871) (15,927)

II. Analiza factorială a profitului în funcţie de eficienţa cheltuielilor (cheltuieli la


1.000 lei cifră de afaceri)

Determinarea profitului brut aferent producţiei vândute:


Pb 0 = ∑ q 0 ⋅ p 0 − ∑ q 0 ⋅ c 0 = 87.000 − 82.136 = 4 .864 lei
Pb1 = ∑ q1 ⋅ p1 − ∑ q1 ⋅ c1 = 91.920 − 78.464 = 13.456 lei
Calculul variaţiei profitului brut aferent cifrei de afaceri:
ΔPb = Pb1 − Pb 0 = 13.456 − 4 .864 = 8 .592 lei
În continuare se determină aportul fiecărui factor la creşterea profitului.

1. Modelul analizei

Pentru determinarea modelului analizei se porneşte de la formula profitului brut:


Pb = ∑ q ⋅ p − ∑ q ⋅ c ,
care poate fi scrisă astfel:
⎛ ∑q ⋅c ⎞ ∑q ⋅ p ⎛ ∑ q ⋅ c ⋅1 .000 ⎞⎟ ⇒
Pb = ∑ q ⋅ p ⋅ ⎜⎜1 − ⎟⎟ = ⋅ ⎜⎜1 .000 − ⎟
⎝ ∑ q ⋅ p ⎠ 1 .000 ⎝ ∑q ⋅ p ⎠
Pb =
CA
1 .000
(
⋅ 1 .000 − Ch (1 .000 CA ))
2. Cuantificarea acţiunii factorilor

Creşterea profitului brut se datorează influenţei următorilor factori:


1. variaţiei cifrei de afaceri:

⋅ (1.000− Ch(01.000CA) ) − ⋅ (1.000 − Ch(01.000CA) ) =


Pb CA1 CA0
ΔCA =
1.000 1.000
91.920 87.000
= ⋅ (1 .000 − 944,092 ) − ⋅ (1 .000 − 944,092) =
1 .000 1 .000
= 5 .139,064 − 4 .863,996 = 275,068 lei

37
2. variaţiei cheltuielilor la 1.000 lei cifră de afaceri:
CA1
Δ Pb (1 .000 CA ) =
Ch 1 .000
(
⋅ 1 .000 − Ch 1(1 .000 CA ) −) CA1
1 .000
( )
⋅ 1 .000 − Ch (01 .000 CA ) =
91.920 91.920
= ⋅ (1 .000 − 853,612 ) − ⋅ (1 .000 − 944,092 ) =
1 .000 1 .000
= 13.455,985 − 5 .139,063 = 8 .316,922 lei

3. Verificarea corelaţiei calculelor

Pb
ΔPb = Δ CA + Δ Pb (1 .000 CA )
Ch
ΔPb = 275,068 + 8 .316,922 = 8 .592 lei

Schema sinoptică cu rezultatele analizei factoriale:


ΔPb
(8.592 lei)

CA Ch(1.000 CA)
(275,068 lei) (8.316,922 lei)

Constatăm că la creşterea profitului, indicatorul de eficienţă cheltuieli la 1.000 lei cifră


de afaceri a contribuit în proporţie de 32%, iar factorul cantitativ cifra de afaceri a contribuit
în proporţie de 68%.

3. Diagnosticarea situaţiei constatate

Pe baza rezultatelor analizei factoriale efectuate poate fi conturat un diagnostic sintetic


şi unul analitic.

3.1 Diagnostic sintetic

În contextul sistemului factorial care a stat la baza analizei dinamicii cheltuielilor la


1.000 lei producţie vândută exprimată în preţ de vânzare (CA) precum şi în conformitate cu
necesitatea creşterii economice în condiţii de eficienţă sporită, o apreciere de ansamblu
referitoare la dinamica acestui indicator trebuie să ia în considerare următoarele constatări:
1. Cheltuielile la 1.000 lei cifră de afaceri au înregistrat faţă de anul precedent o
scădere cu 90,48 lei adică în procente cu 9,58%, fapt ce poate fi apreciat ca o dinamică
pozitivă, atâta timp cât rata anuală a inflaţiei este mai mică decât acest procent;
2.Scăderea cheltuielilor la 1.000 lei cifră de afaceri s-a datorat schimbării structurii
producţiei fabricate, a modificării preţurilor precum şi a costurilor;
3. Influenţa cea mai mare asupra evoluţiei cheltuielilor la 1.000 lei cifră de afaceri a
exercitat-o schimbarea structurii producţiei determinând scăderea acestora cu 88,536
lei. Rezultă că întreprinderea a reuşit să-şi direcţioneze eficient eforturile în vederea
alegerii unei structuri mai bune a producţiei ceea ce a determinat scăderea costurilor
dar şi o valorificare mai bună a producţiei pe piaţă.
4. Evoluţia preţurilor a determinat scăderea cu 17,871 lei a cheltuielilor la 1.000 lei
cifră de afaceri, aceasta fiind o situaţie pozitivă din punct de vedere

38
economico-financiar.
5. Evoluţia costurilor de producţie a dus la creşterea cheltuielilor la 1.000 lei cifră de
afaceri cu 15,827 lei.
Fără a se face însă abstracţie de cele prezentate anterior şi de incidenţa pe care o are
inflaţia asupra oricărui indicator al producţiei evoluţia cheltuielilor la 1.000 lei cifră de afaceri
trebuie apreciată corespunzător. De nivelul acestui indicator depinde, în mare măsură,
realizarea unui profit care să asigure dezvoltarea în viitor a întreprinderii.
Cifra de afaceri este considerată un indicator valoric important, deoarece redă nivelul
activităţii productive a întreprinderii, modul de utilizare a potenţialului tehnico-productiv şi
modul de comercializare a produselor realizate.
Din datele prezentate în tabel şi din calcule, rezultă că evoluţia cifrei de afaceri are loc
în condiţiile scăderii cheltuielilor la 1.000 lei cifră de afaceri cu 90,48 lei şi este un fapt
pozitiv mai ales în condiţii de inflaţie.
Referitor la acţiunea exercitată de cheltuielile la 1.000 lei cifră de afaceri asupra
dinamicii profitului brut putem afirma că a avut o importanţă mai mare decât cea a cifrei de
afaceri.
Influenţa cifrei de afaceri în mărimea profitului brut este de 275,068 lei, în comparaţie
cu cea a cheltuielilor la 1.000 lei cifră de afaceri, care este de 8.316,922 lei.
Creşterea cifrei de afaceri cu 4.920 lei în condiţiile scăderii costurilor cu 3.672 lei
constituie o situaţie pozitivă, dacă s-a realizat prin:
− păstrarea şi chiar creşterea calităţii produselor:
− prin utilizarea de materii prime corespunzătoare;
− prin utilizarea de tehnologii noi, performante;
− achiziţionarea şi folosirea de utilaje cu randamente ridicate;
− prin creşterea productivităţii muncii;
− asigurarea ritmicităţii livrărilor către clienţi;
− scăderea consumurilor specifice la materiile prime şi materialele consumabile;
− creşterea vitezei de rotaţie a stocurilor etc.

3.2 Diagnostic analitic


Explicarea şi aprecierea argumentată a sensului şi intensităţii acţiunii celor trei factori
direcţi asupra dinamicii cheltuielilor la 1.000 lei cifră de afaceri trebuie să ia în considerare
atât conexiunile şi mecanismele sistemului cauzal în care au fost antrenaţi, cât şi cerinţa
esenţială a creşterii economice a întreprinderii în condiţii de eficienţă sporită.
Astfel, referitor la acţiunea exercitată de către structura producţiei fabricate asupra
dinamicii cheltuielilor la 1.000 lei cifră de afaceri, se impun următoarele concluzii:
După cum rezultă din analiza factorială, evoluţia structurii producţiei a avut cea mai
mare contribuţie la scăderea cheltuielilor la 1.000 cifră de afaceri. Decalajul dintre ritmul de
creştere a celor trei factori de influenţă ai cheltuielilor la 1.000 lei cifră de afaceri identificaţi
(structura producţiei, costul şi preţul producţiei vândute) confirmă că întreprinderea şi-a luat
măsuri nu numai de adaptare a structurii producţiei ci şi de reducere a costurilor de producţie.
Dar aşa cum demonstrează practica economiei concurenţiale, scăderea cheltuielilor la 1.000
lei cifră de afaceri, poate fi apreciată ca fiind pe deplin pozitivă pentru întreprindere din punct
de vedere economico-financiar numai atunci când:
− întreaga producţie a avut o desfacere asigurată şi la preţuri convenabile;
− eforturile făcute pentru creşterea volumului producţie marfă nu au afectat calitatea
produselor;
− a avut loc în condiţiile unei eficienţe economice sporite, mai ales în privinţa
următorilor indicatori:
− productivitatea muncii ;

39
− rata rentabilităţii cheltuielilor aferente profitului brut;
− rata rentabilităţii veniturilor din producţia vândută;
− producţia exerciţiului la 1.000 lei active imobilizate şi active circulante;
− profitul brut;
− creşterea cifrei de afaceri s-a datorat efortului propriu al întreprinderii, costurile de
producţie scăzând chiar şi în condiţii de inflaţie ceea ce constituie un fapt pozitiv.

3.5 Analiza diagnostic a cheltuielilor variabile şi fixe

După în care sunt influenţate de variaţia volumului producţiei, cheltuielile de


producţie pot fi grupate în două categorii:
− cheltuieli variabile;
− cheltuieli fixe.

3.5.1 Analiza dinamicii şi structurii cheltuielilor variabile şi fixe

Analiza cheltuielilor se va efectua în conformitate cu clasificarea după modul cum


sunt influenţate de variaţia volumului producţiei. Se va urmări:
− calculul ponderii fiecărui tip de cheltuială (cheltuieli de variabile şi cheltuieli fixe)
în total cheltuieli;
− analiza dinamicii structurii cheltuielilor, prin compararea dinamicii fiecărui element
de structură (cheltuieli de variabile şi cheltuieli fixe) cu dinamica cheltuielilor totale;
− analiza dinamicii structurii cheltuielilor prin raportarea la veniturile;
− analiza dinamicii eficienţei fiecărui element de structură prin raportarea la 1.000 lei
cifră de afaceri.

Aplicaţie pentru structura şi dinamica cheltuielilor fixe şi variabile


În tabelul nr. 3.3 sunt prezentate datele extrase din evidenţa contabilă a unei
întreprinderi. Să de analizeze evoluţia structurii cheltuielilor (totale, fixe şi variabile) în raport
cu dinamica cifrei de afaceri.
- mii lei -
Cheltuieli din care: Structura cheltuielilor
Cifra de totale aferente
afaceri Cheltuieli Cheltuieli Cheltuieli
An cifrei de Cheltuieli fixe
variabile variabile fixe
afaceri
Valori % Valori % Valori % Valori % % %
1 1.960 100,0 1.620 100,0 1.111 100,0 509 100,0 68,6 31,4
2 2.133 108,8 1.749 107,9 1.229 110,6 520 102,2 70,3 29,7
3 2.601 121,9 2.081 118,9 1.520 123,6 561 107,8 73,1 26,9
4 2.934 112,8 2.309 110,9 1.712 112,6 597 106,4 74,2 25,8
5 3.841 130,9 2.978 128,9 2.274 132,8 704 117,9 76,3 23,7
Tabelul nr. 3.3: Structura cheltuielilor aferente cifrei de afaceri

Din analiza valorilor din tabel, constatăm că, de la un an la altul, cifra de afaceri a
crescut. Cheltuielile totale aferente cifrei de afaceri au crescut în proporţii apropiate.
Cheltuielile fixe şi variabile, evoluează, însă, în proporţii diferite. Dacă la cheltuielile
variabile creşterea este direct proporţională cu creşterea cifrei de afaceri, în schimb, creşterea
cheltuielilor fixe se face într-un ritm mai redus. Acest lucru se reflectă în evoluţia ponderii
cheltuielilor fixe în totalul cheltuielilor, care scade de la un an la altul, ajungând de la 31,4%

40
în primul an la 23,7% în al cincilea an, deşi în mărimi absolute, valoarea cheltuielilor fixe a
crescut de la 509 mii lei la 704 mii lei.
Acest rezultat dovedeşte o evoluţie raţională a cheltuielilor de producţie, cu implicaţii
pozitive asupra evoluţiei profitului întreprinderii analizate.

3.5.2 Analiza factorială a cheltuielilor variabile


Cheltuielile variabile sunt acele cheltuieli a căror variaţie este dependentă de volumul
activităţii economice. Astfel, dacă volumul producţiei creşte, creşte şi ponderea lor şi invers.
Principalele categorii de cheltuieli variabile sunt:
− cheltuieli cu materii prime şi materiale directe;
− cheltuieli cu manopera directă.
Analiza cheltuielilor variabile aferente activităţii de exploatare se bazează pe
determinarea următorilor indicatori:
1. Cheltuieli variabile la 1.000 lei venituri de exploatare, prin luarea în considerare
a tuturor categoriilor de cheltuieli variabile efectuate pentru activitatea de exploatare:

cv ei
Cv (e1.000 Ve) = ⋅1.000 ,
Ve
în care:
− cvi reprezintă categoria de cheltuieli variabile aferente activităţii de exploatare;
− Ve reprezintă veniturile totale din exploatare.
n
∑ gi ⋅ cvi
Cv(e1.000 Ve ) = i =1
,
100
în care:
n
− ∑ cvi reprezintă suma cheltuielilor variabile aferenta activităţii de exploatare;
i =1
n
− ∑ vi reprezintă suma veniturilor din exploatare, pe categorii.
i =1

2. Urmărirea evoluţiei cheltuielilor variabile se face prin determinarea şi analiza


indicatorului rata de eficienţă a cheltuielilor variabile (cheltuieli variabile la 1.000 lei
cifră de afaceri):
n
∑ qi ⋅ cvi
(1.000 CA ) i =1
Cv = n
⋅ 1.000 ,
∑ q i ⋅ pi
i =1
în care:
(1.000 CA )
− Cv reprezintă cheltuielile variabile la 1.000 lei cifră de afaceri (rata de
eficienţă a cheltuielilor variabile);
− cvi reprezintă cheltuielile variabile unitare;
− pi reprezintă preţurile unitare.

Modelul matematic şi respectiv schemă sinoptică folosite pentru efectuarea analizei


factoriale sunt următoarele:

41
Cv (1.000 CA ) =
∑ q ⋅ cv ⋅1 .000 ,
∑q⋅p

Factorii de influenţă identificaţi sunt:


− cantitatea vândută (q);
− preţul unitar de vânzare (p);
− cheltuieli variabile unitare (cv).
Cv (1.000 CA )

q p cv
(cantitatea vanduta) (preţul unitar de vânzare) (cheltuieli variabile unitare)

Cuantificarea acţiunii factorilor:


(1 .000 CA )
ΔCv = Cv1(1.000 CA ) − Cv (01.000 CA ) =

=
∑ q1 ⋅ cv1 ⋅1 .000 − ∑ q 0 ⋅ cv 0 ⋅1 .000
∑ q1 ⋅ p1 ∑ q 0 ⋅ p0
Evoluţia cheltuielilor variabile la 1.000 lei cifră de afaceri se datorează influenţei
următorilor factori:
1. variaţiei structurii cifrei de afaceri (cantităţii vândute):

Δ Cv
(1 .000 CA )
=
∑ q1 ⋅ cv0 ⋅1 .000 − ∑ q 0 ⋅ cv0 ⋅1 .000
∑ q1 ⋅ p 0 ∑ q0 ⋅ p0
q

2. variaţiei preţului unitar de vânzare:

Δ Cv
(1 .000 CA )
=
∑ q1 ⋅ cv0 ⋅1 .000 − ∑ q1 ⋅ cv0 ⋅1 .000
∑ q1 ⋅ p1 ∑ q1 ⋅ p 0
p

3. variaţiei cheltuielilor variabile unitare:

Δ Cv
(1 .000 CA )
=
∑ q1 ⋅ cv1 ⋅1 .000 − ∑ q1 ⋅ cv0 ⋅1 .000
∑ q1 ⋅ p1 ∑ q1 ⋅ p1
cv

Corelaţia calculelor:
(1 .000 CA ) (1 .000 CA ) (1 .000 CA )
ΔCv(1 .000 CA ) = Δ Cv
q + Δ Cv
p + Δ Cv
cv

Aplicaţie de analiza factorială a cheltuielilor variabile


Cunoscând valorile pentru cifra de afaceri şi cheltuielile variabile cu care a fost
realizată acesta de către o întreprindere, se cere să se efectueze analiza factorială a
cheltuielilor variabile la 1.000 lei cifră de afaceri.

42
– mii lei –
Nr. Perioada de Perioada
Specificaţie %
crt. bază (P0) curentă (P1)
1. Cifra de afaceri ( ∑ q ⋅ p ) 4.029,00 4.397,00 109,13
2. Cheltuieli variabile aferente cifrei de afaceri
2.346,00 2.538,00 108,18
( ∑ q ⋅ cv )
3. Cifra de afaceri recalculată ( ∑ q1 ⋅ p 0 ) – 4.522,00 –
4. Cheltuieli variabile aferente cifrei de afaceri
– 2.517,00 –
recalculată ( ∑ q1 ⋅ c 0 )
5. Cheltuieli variabile la 1.000 lei cifră de afaceri
(1.000 CA ) 582,22 577,21 99,14
( Cv )
Tabelul nr. 3.4: Indicatori pentru analiza factorială a cheltuielilor variabile la
1.000 lei cifră de afaceri

1. Modelul analizei
Modelul matematic folosit pentru efectuarea analizei factoriale este:

Cv(1.000 CA ) = ∑ ⋅ 1.000
cv
CA
2. Cuantificarea acţiunii factorilor

Cv(01.000 CA ) = ∑ 0 ⋅ 1.000 =
cv 2.346
⋅ 1.000 = 582,27 lei
CA 0 4.029

Cv1(1.000 CA ) = ∑ 1 ⋅ 1.000 =
cv 2.538
⋅ 1.000 = 577,21 lei
CA1 4.397
Calculul variaţiei cheltuielilor variabile la 1.000 lei cifră de afaceri:
(1.000 CA ) (1.000 CA ) (1.000 CA )
ΔCv = Cv1 − Cv 0
ΔCv (1.000 CA ) = 577,21 − 582,22 = −5,01 lei
Scăderea cheltuielilor variabile la 1.000 lei cifră de afaceri se datorează influenţei
următorilor factori:
a) variaţia structurii producţiei vândute (cantităţii vândute):

=∑ ⋅ 1.000 − ∑ 0
(1 .000 CA ) q1 ⋅ cv0 q ⋅ cv0
Δ Cv ⋅ 1.000 =
∑ 1 0 ∑ 0 0
q
q ⋅ p q ⋅ p
2.517 2.346
= ⋅1.000 − ⋅1.000 =
4.522 4.029
= 556,51 − 585,22 = −25,61 lei
b) variaţia preţului unitar de vânzare:
Cv (1 .000 CA )
Δp
∑ q1 ⋅ cv0
= ⋅1.000 −
∑ q1 ⋅ cv0 ⋅1.000 =
∑ q1 ⋅ p1 ∑ q1 ⋅ p 0
2.517 2.517
= ⋅1.000 − ⋅1.000 =
4.397 4.522

43
= 572,43 − 556,61 = 15,82 lei
c) variaţia cheltuielilor variabile pe unitatea de produs:
Cv (1 .000 CA )
Δ cv
∑ q1 ⋅ cv1
=
∑ q1 ⋅ cv 0
⋅1.000 − ⋅1.000 =
∑ q1 ⋅ p1 ∑ q1 ⋅ p1
2.538 2.517
= ⋅1.000 − ⋅1.000 =
4.397 4.397
= 577,21 − 572,43 = 4,78 lei

3. Corelaţia calculelor
(1.000 CA )
ΔCv = −25,61 + 15,82 + 4,78 = −5,01 lei

Schema sinoptică cu rezultatele obţinute:

Cv (1.000 CA )
(-5,01 lei)

q p cv
(-25,61 lei) (15,82 lei) (4,78 lei)

3. Diagnostic sintetic

În contextul sistemului factorial care a stat la baza analizei dinamicii cheltuielilor


variabile la 1.000 lei producţie vândută exprimată în preţ de vânzare (CA) precum şi în
conformitate cu necesitatea creşterii economice în condiţii de eficienţă sporită, o apreciere de
ansamblu referitoare la dinamica acestui indicator trebuie să ia în considerare următoarele
constatări:
1. Cheltuielile la 1.000 lei cifră de afaceri au înregistrat faţă de anul precedent o
scădere cu 5,01 lei, fapt ce poate fi apreciat ca o dinamică pozitivă, atâta timp cât rata anuală a
inflaţiei este mai mică decât acest procent;
2. Singurul factor cărui evoluţie a dus la scăderea cheltuielilor variabile la 1.000 lei
cifră de afaceri este structura producţiei fabricate; indicatorul studiat a fost influenţat
negativ de evoluţia preţurilor, precum şi a cheltuielilor variabile unitare;
3. Influenţa cea mai mare asupra evoluţiei cheltuielilor la 1.000 lei cifră de afaceri a
exercitat-o schimbarea structurii producţiei determinând scăderea acestora cu 25,61
lei. Rezultă că întreprinderea a reuşit să-şi direcţioneze eficient eforturile în vederea
alegerii unei structuri mai bune a producţiei.
4. Evoluţia preţurilor a determinat creşterea cu 15,82 lei a cheltuielilor variabile la
1.000 lei cifră de afaceri, aceasta fiind o situaţie negativă din punct de vedere
economico-financiar.
5. Evoluţia costurilor de producţie a avut o influenţă negativă mai redusă, conducând
la creşterea cheltuielilor variabile la 1.000 lei cifră de afaceri cu 4,78 lei.
Fără a se face însă abstracţie de cele prezentate anterior şi de incidenţa pe care o are
inflaţia asupra oricărui indicator al producţiei evoluţia cheltuielilor variabile la 1.000 lei cifră
de afaceri trebuie apreciată corespunzător. De nivelul acestui indicator depinde, în mare
măsură, realizarea unui profit care să asigure dezvoltarea în viitor a întreprinderii.

44
3.5.3 Analiza factorială a cheltuielilor fixe la 1.000 lei cifră de afaceri

Prin cheltuieli fixe înţelegem acele cheltuieli care nu sunt legate de volumul producţiei
în mod direct, şi rămân la niveluri aproximativ stabile, indiferent de volumul producţiei. În
această categorie se includ: cheltuieli cu amortizarea, cheltuieli generale de conducere şi
administrare. Cele mai reprezentative cheltuieli fixe sunt cheltuielile cu caracter general de
conducere şi administraţie şi cheltuielile cu amortizarea clădirilor administrative. Orice
creştere nejustificată a acestora afectează rentabilitatea întreprinderilor şi conduce la
necesitatea luării unor măsuri de reducere.
Analiza cheltuielilor fixe aferente activităţii de exploatare se bazează pe determinarea
şi analiza indicatorului rata de eficienţă a cheltuielilor fixe (cheltuieli fixe la 1.000 lei cifră de
afaceri):
Cf
Cf (1.000 CA ) = ⋅ 1.000
CA
în care:
− Cf (1.000 CA ) reprezintă cheltuielile fixe la 1.000 lei cifră de afaceri;
− Cf reprezintă cheltuielile fixe;
− CA reprezintă cifra de afaceri.

Modelul matematic şi respectiv schemă sinoptică folosite pentru efectuarea analizei


factoriale cheltuielilor fixe la 1.000 lei cifră de afaceri, sunt următoarele:
Cf
Cf (1.000 CA ) = ⋅ 1.000
CA
Factorii identificaţi sunt:
− cifra de afaceri;
− cheltuielile fixe.
ΔCf (1.000 CA )

CA Cf
(cifra de afaceri) (cheltuieli fixe)

Cuantificarea acţiunii factorilor:


(1.000 CA )
ΔCf = Cf1(1.000 CA ) − Cf 0(1.000 CA )

Modificarea cheltuielilor fixe la 1.000 lei cifră de afaceri se datorează influenţei


următorilor factori:

1. variaţiei cifrei de afaceri:


Cf (1 .000 CA ) Cf 0 Cf 0
Δ CA = ⋅ 1.000 − ⋅ 1.000
CA1 CA 0

2. variaţiei cheltuielilor fixe:


Cf (1 .000 CA ) Cf1 Cf
Δ Cf = ⋅ 1.000 − 0 ⋅ 1.000
CA1 CA1

45
Verificarea corelaţiei calculelor:
(1 .000 CA ) (1 .000 CA )
ΔCf (1.000 CA ) = Δ Cf
CA + Δ Cf
Cf

Aplicaţie pentru analiza factorială a cheltuielilor fixe

Cunoscând valorile pentru cifra de afaceri şi cheltuielile fixe cu care a fost realizată
acesta de către o întreprinde, se cere să se efectueze analiza factorială a cheltuielilor fixe la
1.000 lei cifră de afaceri.
– mii lei –
Nr. Perioada de Perioada curentă
Specificaţie %
crt. bază (P0) (P1)
1. Cheltuieli fixe 698 704 100,8
2. Cifra de afaceri 3.835 3.841 100,2
3. Cheltuieli fixe la 1.000 lei cifră de afaceri 182,00 183,23 100,6
Tabelul nr. 3.5: Indicatori pentru analiza factorială a cheltuielilor fixe la 1.000 lei
cifră de afaceri

1. Modelul analizei
Modelul matematic folosit pentru efectuarea analizei factoriale este:
Cf
Cf (1.000 CA ) = ⋅ 1.000
CA
2. Cuantificarea acţiunii factorilor

Cf 0(1.000 CA ) = ∑ 0 ⋅ 1.000 =
cf 698
⋅ 1.000 = 182,00 lei
CA 0 3.835

Cf1(1.000 CA ) = ∑ 1 ⋅ 1.000 =
cf 704
⋅ 1.000 = 183,23 lei
CA1 3.841

Calculul variaţiei cheltuielilor fixe la 1.000 lei cifră de afaceri:


(1.000 CA ) (1.000 CA ) (1.000 CA )
ΔCf = Cf1 − Cf 0
ΔCf (1.000 CA ) = 183,23 − 182,00 = 1,23 lei

Creşterea cheltuielilor fixe la 1.000 lei cifră de afaceri se datorează influenţei


următorilor factori:
1. variaţia cifrei de afaceri:
Cf (1 .000 CA ) Cf 0 Cf 0 698 698
Δ CA = ⋅ 1.000 − ⋅ 1.000 = ⋅ 1.000 − ⋅ 1.000 =
CA1 CA 0 3.841 3.835
= 181,72 − 182,00 = −0,28 lei
2. variaţia cheltuielilor fixe:
Cf (1 .000 CA ) Cf1 Cf 0 704 698
Δ Cf = ⋅ 1.000 − ⋅ 1.000 = ⋅ 1.000 − ⋅ 1.000 =
CA1 CA1 3.841 3.841
= 183,23 − 181,72 = 1,51 lei

46
3. Corelaţia rezultatelor:
(1.000 CA )
ΔCf = −0,28 + 1,51 = 1,23 lei

Schema sinoptică cu rezultatele analizei factoriale:


ΔCf (1.000 CA )
(1,23 lei)

CA
Cf
(- 0,28 lei)
(1,51 lei)
3. Diagnostic sintetic

În contextul sistemului factorial care a stat la baza analizei dinamicii cheltuielilor


variabile la 1.000 lei producţie vândută exprimată în preţ de vânzare (CA) precum şi în
conformitate cu necesitatea creşterii economice în condiţii de eficienţă sporită, o apreciere de
ansamblu referitoare la dinamica acestui indicator trebuie să ia în considerare următoarele
constatări:
1. Valoarea cheltuielilor fixe la 1.000 lei cifră de afaceri a crescut de la 182,00 lei în
anul precedent la 183,23 lei în anul curent, adică cu 1,23 lei, evoluţie cu efecte negative
asupra profitului întreprinderii;
2. Factor cărui evoluţie a dus la scăderea cheltuielilor fixe la 1.000 lei cifră de afaceri
este structura producţiei fabricate; indicatorul studiat a fost influenţat negativ de
evoluţia preţurilor, precum şi a cheltuielilor variabile unitare;
3. Influenţa cea mai mare asupra evoluţiei cheltuielilor la 1.000 lei cifră de afaceri a
exercitat-o schimbarea structurii producţiei determinând scăderea acestora cu 25,61
lei. Rezultă că întreprinderea a reuşit să-şi direcţioneze eficient eforturile în vederea
alegerii unei structuri mai bune a producţiei.
4. Evoluţia preţurilor a determinat creşterea cu 15,82 lei a cheltuielilor variabile la
1.000 lei cifră de afaceri, aceasta fiind o situaţie negativă din punct de vedere
economico-financiar.
5. Evoluţia costurilor de producţie a avut o influenţă negativă mai redusă, conducând
la creşterea cheltuielilor variabile la 1.000 lei cifră de afaceri cu 4,78 lei.
Fără a se face însă abstracţie de cele prezentate anterior şi de incidenţa pe care o are
inflaţia asupra oricărui indicator al producţiei evoluţia cheltuielilor fixe la 1.000 lei cifră de
afaceri trebuie apreciată corespunzător. De nivelul acestui indicator depinde, în mare măsură,
realizarea unui profit care să asigure dezvoltarea în viitor a întreprinderii.

3.6 Analiza cheltuielilor cu forţa de muncă


În cadrul cheltuielilor efectuate pentru obţinerea producţiei, cheltuielile cu forţa de
muncă deţin o pondere importantă, fiind strâns legate de nivelul tehnic al procesului
tehnologic, de înzestrarea tehnică a întreprinderii cu utilaje de productivitate înaltă, de
specificul fazelor tehnologice etc.
Cheltuielile cu salariile includ:
− fondul de salarii, care include:
− salariul tarifare sau negociate;
− sporuri acordate pentru condiţii de muncă (condiţii grele: de altitudine, de adâncime,

47
de toxicitate, de izolare etc.);
− spor de vechime;
− spor fidelitate;
− premii periodice, în funcţie de rezultatele obţinute, etc.
− cheltuieli aferente fondului de salarii:
− contribuţia la asigurările sociale;
− contribuţia la asigurările sociale de sănătate;
− fond şomaj;
− fond accidente.

3.6.1 Analiza eficienţei cheltuielilor cu forţa de muncă


Pentru analiza eficienţei cheltuielilor cu forţa de muncă se utilizează indicatori de tipul
efect/efort. Efectul poate lua forma cheltuielilor totale cu salariile sau a fondului de salarii.
Efortul poate fi exprimat prin indicatori ai activităţii de producţie şi comercializare: venitul
din exploatare (Ve), cifra de afaceri (CA), respectiv valoarea adăugată (Qa).
Indicatorii utilizaţi, în funcţie de modul de exprimare a efectului şi efortului se împart
în:
1. Indicatori de eficienţă ai cheltuielilor cu personalul:
− cheltuieli cu salariile la 1.000 lei venituri din exploatare:
Cs
Cs (1.000 Ve) = ⋅1.000
Ve
− cheltuieli cu salariile la 1.000 lei cifră de afaceri:
Cs
Cs (1.000 CA ) = ⋅1.000
CA
− cheltuieli cu salariile la 1.000 lei valoare adăugată:
Cs
Cs (1.000 Qa ) = ⋅1.000
Qa

2. Indicatori de eficienţă ai fondului de salarii:


− fond de salarii la 1.000 lei venituri din exploatare:
Fs
Fs(1.000 Ve) = ⋅1.000
Ve
− fond de salarii la 1.000 lei cifră de afaceri:
Fs
Fs(1.000 CA ) = ⋅1.000
CA
− fond de salarii la 1.000 lei valoare adăugată:
Fs
Fs(1.000 Qa ) = ⋅1.000
Qa

Pentru a obţine informaţii relevante despre evoluţia eficienţei cheltuielilor salariale,


valorile înregistrate pentru cheltuielile salariale la 1.000 lei Ve, CA, sau Qa trebuie comparate
cu valorile obţinute în perioada precedentă, precum şi cu previziunile făcute pentru perioada
curentă.
Analiza dinamicii eficienţei cheltuielilor cu salariile trebuie completată cu analiza
corelaţiilor dintre indicele de creştere al veniturilor din exploatare (IVe), indicele de creştere
al cifrei de afaceri (ICA), sau indicele de creştere al valorii adăugate (IQa) şi indicele de
creştere al cheltuielilor salariale (ICs) sau al fondului de salarii (IFs), şi indicele de creştere al

48
numărului de salariaţi ( I Ns ). Corelaţiile între indicii de creştere ai acestor indicatori,
considerate optime, sunt:
I Ve > I Cs > I Ns
I CA > I Cs > I Ns
I Qa > I Cs > I Ns
I Ve > I Fs > I Ns
I CA > I Fs > I Ns
I Qa > I Fs > I Ns
Prin respectarea acestor corelaţii se va asigura în permanenţă eficienţa cheltuielilor
salariale, iar prin respectarea corelaţiei dintre indicele de creştere a cheltuielilor salariale şi
indicele de creştere a numărului de salariaţi, se va asigura şi creşterea salariului mediu.
Nerespectarea celei de a doua corelaţii, prin creşterea numărul de salariaţi într-o proporţie mai
mare decât a cheltuielilor salariale, s-ar obţine un salariu mediu unitar mai mic, ceea ce nu
este recomandat deoarece acest lucru poate genera tensiuni în întreprinderi.
Cheltuielile cu salariile sunt strâns legate de creşterea productivităţii muncii, fiindcă
eficienţa muncii este dată de modul de respectare a corelaţiei între dinamica productivităţii
muncii şi a salariului mediu. În orice domeniu de activitate, dinamica productivităţii muncii
trebuie să fie superioară celei a salariului mediu. Numai în felul acesta se poate realiza o
cheltuială cu salariile mai mică la fiecare 1.000 lei producţie, indiferent de modul de
exprimare a acesteia (venit anual, cifra de afaceri, producţie marfă fabricată, valoare adăugată
etc).
Deci, în orice activitate, indicele corelaţiei (Ic), calculat ca raport între indicele
salariului meniu ( IS ) şi indicele productivităţii medii a muncii ( I W ), trebuie să fie subunitar,
respectiv:
IS
Ic = <1
IW
Orice tendinţă de depăşirii valorii 1 denotă o slabă eficienţă a cheltuielilor cu salariile,
deoarece conduce la o creştere a indicatorului cheltuieli cu salariile la 1.000 lei producţie.

3.6.2 Analiza factorială a cheltuielilor cu forţa de muncă


Modelele de analiză factorială a cheltuielilor cu forţa de muncă se diferenţiază în
funcţie de indicatorii a căror influenţă se doreşte să fie cunoscută. Acestea pot fi grupate în
două mari categorii:
a) indicatori de eficienţă ai fondului de salarii;
b) indicatori de eficienţă ai cheltuielilor cu salariile.

Indicatori de eficienţă ai fondului de salarii


Indicatorii în funcţie de care se va defini modelul analizei factoriale sunt:
− fondul de salarii;
− veniturile din exploatare/cifra de afaceri/valoarea adăugată ca indicator valoric al
activităţii de producţie şi comercializare;
− numărul de salariaţi.

49
Analiza factorială a fondului de salarii la 1.000 lei Venituri din exploatare

1. Modelul analizei factoriale şi schema sinoptică


În determinarea modelului se porneşte de la formula indicatorului fond de salarii la
1.000 lei venituri din exploatare:
Fs
Fs (1.000 Ve ) = ,
Ve
care se înmulţeşte la numărător şi numitor cu Ns şi se obţine:
Fs Ns Ns Fs fs
Fs (1.000 Ve ) = ⋅ = ⋅ =
Ve Ns Ve Ns W
Factorii de influenţă sunt:
− productivitatea anuală a muncii;
− salariul mediu.
ΔFs(1.000 Ve )

W fs
(productivitatea anuală a muncii) (salariu mediu)
2. Cuantificarea acţiunii factorilor
Calculul variaţiei fondului de salarii la 1.000 lei venituri din exploatare:
⎛ Fs Fs ⎞
ΔFs (1.000 Ve ) = ⎜⎜ 1 − 0 ⎟⎟ ⋅ 1.000
⎝ Ve1 Ve 0 ⎠
Evoluţia fondului de salarii la 1.000 lei venituri din exploatare se datorează influenţei
următorilor factori:
1. variaţiei productivităţii anuale a muncii:
(1.000 Ve ) ⎛ fs fs ⎞
ΔFsw = ⎜⎜ 0 − 0 ⎟⎟ ⋅ 1.000
⎝ W1 W0 ⎠
2. variaţiei salariului mediu:
(1.000 Ve ) ⎛ fs fs ⎞
ΔFsfs = ⎜⎜ 1 − 0 ⎟⎟ ⋅ 1.000
⎝ W1 W1 ⎠

3. Verificarea corelaţiei calculelor

(1.000 Ve ) (1.000 Ve )
ΔFs (1.000 Ve ) = ΔFsw + ΔFsfs
Modelele analizelor factoriale pentru fondul de salarii la 1.000 lei Cifră de afaceri şi
pentru fondul de salarii la 1.000 lei Valoare adăugată se determină asemănător, prin înlocuirea
indicatorului valoric Venituri din exploatare cu Cifra de afaceri, respectiv Valoarea adăugată.

Analiza factorială a cheltuielilor cu salariile la 1.000 lei Venituri din exploatare


1. Modelul analizei factoriale şi schema sinoptică:
Indicatorii în funcţie de care se va defini modelul analizei factoriale sunt:
− cheltuielile cu salariile;

50
− veniturile din exploatare/cifra de afaceri/valoarea adăugată ca indicator valoric al
activităţii de producţie şi comercializare;
− numărul de salariaţi.
În determinarea modelului se porneşte de la formula indicatorului cheltuieli cu
salariile la 1.000 lei venituri din exploatare:
Cs
ΔCs (1.000 Ve ) = ,
Ve
care se înmulţeşte la numărător şi numitor cu Ns şi se obţine:
Cs Ns Ns Cs cs
ΔCs (1.000 Ve ) = ⋅ = ⋅ =
Ve Ns Ve Ns W
Factorii de influenţă sunt:
− productivitatea anuală a muncii;
− cheltuieli salariale medii.
ΔCs(1.000 Ve )

W cs
(productivitatea anuală a muncii) (cheltuieli salariale medii)

2. Cuantificarea acţiunii factorilor:


Calculul variaţiei cheltuielilor cu salariile la 1.000 lei venituri din exploatare:

⎛ Cs Cs ⎞
ΔCs (1.000 Ve ) = ⎜⎜ 1 − 0 ⎟⎟ ⋅ 1.000
⎝ Ve1 Ve 0 ⎠
Evoluţia cheltuielilor cu salariile la 1.000 lei venituri din exploatare se datorează
influenţei următorilor factori:
1. variaţiei productivităţii anuale a muncii:
(1.000 Ve ) ⎛ cs cs ⎞
ΔCs
w = ⎜⎜ 0 − 0 ⎟⎟ ⋅ 1.000
⎝ W1 W0 ⎠
2. variaţiei cheltuielilor salariale medii:
(1.000 Ve ) ⎛ cs cs ⎞
ΔCs
cs
= ⎜⎜ 1 − 0 ⎟⎟ ⋅ 1.000
⎝ W1 W1 ⎠

3. Verificarea corelaţiei calculelor


(1.000 Ve ) Cs (1.000 Ve ) Cs (1.000 Ve )
ΔCs = Δw + Δ cs

Modelele analizelor factoriale pentru cheltuielile cu salariile la 1.000 lei Cifră de


afaceri şi pentru fondul de salarii la 1.000 lei Valoare adăugată se determină asemănător, prin
înlocuirea indicatorului valoric Venituri din exploatare cu Cifra de afaceri, respectiv Valoarea
adăugată.

Aplicaţie pentru cheltuielile cu forţa de muncă

Utilizând datele din tabelul nr. 3.7, să se efectueze:

51
1. Calculul şi analiza indicatorilor de eficienţă ai cheltuielilor cu forţa de muncă
pentru cele două perioade analizate – an precedent şi an curent:
2. Analiza factorială a fondului de salarii la 1.000 lei venituri din exploatare/cifră de
afaceri/valoare adăugată.

Perioada Perioada
Nr. Indice
Specificaţie U.M. precedentă curentă
crt. (P1/P0)
(P0) (P1)
1. Venituri din exploatare (Ve) 3.560 4.230 1,18
mii lei
din care: producţia vândută (CA) 3.282 4.000 1,21
2. Cheltuieli salariale (Cs) 948 1.063 1,13
mii lei
din care: fond salarii (Fs) 767 857 1,11
3. Valoarea adăugată (Qa) mii lei 1.450 1.878 1,29
4. Număr mediu de salariaţi ( Ns ) persoane 822 816 0,99
5. Timpul de muncă (T) Ore 1.512.891 1.525.702 1,01
6. Cheltuieli cu salariile/salariat ( cs ) mii lei/persoană 1,153 1,302 1,13
7. Salariul mediu anual mii lei 0,933 1,050 1,12
8. Cheltuieli cu salariile la 1.000 lei
(1.000 Ve ) 266,3 251,3 0,94
venituri din exploatare ( Cs )
lei
din care: fond salarii la 1.000 lei
(1.000 Ve )
215,4 202,6 0,94
venituri din exploatare ( Fs )
9. Cheltuieli cu salariile la 1.000 lei cifră
(1.000 CA ) 288,8 265,7 0,92
de afaceri ( Cs )
lei
din care: fond salarii la 1.000 lei cifră
(1.000 Ve )
233,7 214,2 0,91
de afaceri ( CA )
10. Cheltuieli cu salariile la 1.000 lei
valoare adăugată ( Cs
(1.000 Qa )
) 653,8 566,0 0,86
din care: fond salarii la 1.000 lei lei
(1.000 Ve )
528,9 456,3 0,86
valoare adăugată ( Qa )
Tabelul nr. 3.7
Rezolvare:
Calculul şi analiza indicatorilor de eficienţă ai cheltuielilor cu forţa de muncă pentru
cele două perioade analizate – an precedent (P0) şi an curent (P1):

Cheltuieli medii cu salariile:


Cs 0 948
Cs 0 = = = 1,153 mil. lei
Ns 0 822
Cs 1.063
Cs1 = 1 = = 1,302 mil. lei
Ns1 816
Cheltuieli cu salariile la 1.000 lei venituri din exploatare:
Cs 0 948
Cs (01.000 Ve ) = ⋅1.000 = ⋅1.000 = 266,3 lei
Ve0 3.560
Cs 1.063
Cs1(1.000 Ve ) = 1 ⋅1.000 = ⋅1.000 = 251,3 lei
Ve1 4.230
Cheltuieli cu salariile la 1.000 lei cifra de afaceri:

52
Cs 0 948
Cs (01.000 CA ) = ⋅1.000 = ⋅1.000 = 288,8 lei
CA 0 3.282
Cs 1.063
Cs1(1.000 CA ) = 1 ⋅1.000 = ⋅1.000 = 265,7 lei
CA1 4.000
Cheltuieli cu salariile la 1.000 lei valoare adăugată:
Cs 0 948
Cs (01.000 Qa ) = ⋅1.000 = ⋅1.000 = 653,8 lei
Qa 0 1.450
Cs 1.063
Cs1(1.000 Qa ) = 1 ⋅1.000 = ⋅1.000 = 566,0 lei
Qa1 1.878
Fond de salarii la 1.000 lei venituri din exploatare:
Fs0 767
Fs(01.000 Ve ) = ⋅1.000 = ⋅1.000 = 215,4 lei
Ve0 3.650
Fs 857
Fs1(1.000 Ve ) = 1 ⋅1.000 = ⋅1.000 = 202,6 lei
Ve1 4.230
Fond de salarii la 1.000 lei cifră de afaceri:
Fs0 767
Fs(01.000 CA ) = ⋅1.000 = ⋅1.000 = 233,7 lei
CA 0 3.282
Fs 857
Fs1(1.000 CA ) = 1 ⋅1.000 = ⋅1.000 = 214,2 lei
CA1 4.000
Fond de salarii la 1.000 lei valoare adăugată:
Fs 0 767
Fs(01.000 Qa ) = ⋅1.000 = ⋅1.000 = 528,9 lei
Qa 0 1.450
Fs 857
Fs1(1.000 Qa ) = 1 ⋅ 1.000 = ⋅ 1.000 = 456,34 lei
Qa1 1.878

Din analiza valorilor indicatorilor, constatăm că, cheltuielile cu salariile au crescut în


valoare absolută faţă de perioada precedentă, fapt care a dus la creşterea salariului
mediu/salariat cu un indice de 1,13 faţă de creşterea de 1,18 a indicelui veniturilor din
exploatare, de 1,21 a indicelui cifrei de afaceri şi de 1,27 a indicelui valorii adăugate. La
aceasta a contribuit, în mare măsură, creşterea indicatorilor activităţii de producţie şi
comercializare faţă de perioada de bază, precum şi reducerea numărului de salariaţi.

Analiza factorială a fondului de salarii la 1.000 lei venituri din exploatare

1. Modelul analizei factoriale

Indicatorii în funcţie de care se va defini modelul analizei factoriale sunt:


− fondul de salarii;
− veniturile din exploatare;
− numărul de salariaţi.
În determinarea modelului se porneşte de la formula indicatorului fond de salarii la
1.000 lei venituri din exploatare:

53
Fs
Fs (1.000 Ve ) = ,
Ve
care se înmulţeşte la numărător şi numitor cu Ns şi se obţine:
Fs Ns Ns Fs fs
Fs (1.000 Ve ) = ⋅ = ⋅ =
Ve Ns Ve Ns W
Factorii de influenţă sunt:
− productivitatea anuală a muncii;
− salariul mediu pe salariat.

2. Cuantificarea acţiunii factorilor:


Calculul variaţiei fondului de salarii la 1.000 lei venituri din exploatare:
⎛ Fs Fs ⎞
ΔFs (1.000 Ve ) = ⎜⎜ 1 − 0 ⎟⎟ ⋅ 1.000 =
⎝ Ve1 Ve 0 ⎠
⎛ 857 767 ⎞
=⎜ − ⎟ ⋅ 1.000 = −12,8 lei
⎝ 4.230 3.560 ⎠
Scăderea fondului de salarii la 1.000 lei venituri din exploatare se datorează influenţei
următorilor factori:
1. variaţiei productivităţii anuale a muncii:
⎛ fs fs ⎞
(1.000 Ve )
ΔFsw = ⎜⎜ 0 − 0 ⎟⎟ ⋅ 1.000 =
⎝ W1 W0 ⎠
⎛ 816 767 822 767 ⎞
=⎜ ⋅ − ⋅ ⎟ ⋅ 1.000 = −35,45 lei
⎝ 4.230 822 3.560 822 ⎠

2. variaţiei salariului mediu:


⎛ fs fs ⎞
(1.000 Ve )
ΔFsfs= ⎜⎜ 1 − 0 ⎟⎟ ⋅ 1.000 =
⎝ W1 W1 ⎠
⎛ 816 857 816 767 ⎞
=⎜ ⋅ − ⋅ ⎟ ⋅ 1.000 = 22,60 lei
⎝ 4.230 816 4.230 822 ⎠

3. Verificarea corelaţiei calculelor:


(1.000 Ve )
ΔFs = −34,5 + 22,6 = −12,8 lei
(1.000 Ve ) (1.000 Ve )
ΔFs (1.000 Ve ) = ΔFsw + ΔFsfs
Schema sinoptică cu rezultatele obţinute:
(1.000 Ve )
ΔFs
(-12,8)

W fs
(-34,5) (22,6)

54
Analiza factorială a fondului de salarii la 1.000 lei cifră de afaceri

1. Modelul analizei factoriale

Indicatorii în funcţie de care se va defini modelul analizei factoriale sunt:


− fondul de salarii;
− cifra de afaceri;
− numărul de salariaţi.
În determinarea modelului se porneşte de la formula indicatorului fond de salarii la
1.000 lei cifră de afaceri:
Fs
ΔFs (1.000 CA ) = ,
CA
care se înmulţeşte la numărător şi numitor cu Ns şi se obţine:
Fs Ns Ns Fs fs
ΔFs (1.000 CA ) = ⋅ = ⋅ =
CA Ns CA Ns W
Factorii de influenţă sunt:
− productivitatea anuală a muncii;
− salariul mediu.

2. Cuantificarea acţiunii factorilor


Calculul variaţiei fondului de salarii la 1.000 lei cifră de afaceri:
⎛ Fs Fs ⎞
ΔFs (1.000 CA ) = ⎜⎜ 1 − 0 ⎟⎟ ⋅ 1.000 =
⎝ CA1 CA 0 ⎠
⎛ 857 767 ⎞
=⎜ − ⎟ ⋅1.000 = −19,5 lei
⎝ 4.000 3.282 ⎠
Scăderea fondului de salarii la 1.000 lei cifră de afaceri se datorează influenţei
următorilor factori:
1. variaţiei productivităţii anuale a muncii:
⎛ fs fs ⎞
(1.000 CA )
ΔFsw = ⎜⎜ 0 − 0 ⎟⎟ ⋅ 1.000 =
⎝ W1 W0 ⎠
⎛ 816 767 822 767 ⎞
=⎜ ⋅ − ⋅ ⎟ ⋅ 1.000 = −43,4 lei
⎝ 4.000 822 3.282 822 ⎠
2. variaţiei salariului mediu:
⎛ fs fs ⎞
(1.000 CA )
ΔFsfs = ⎜⎜ 1 − 0 ⎟⎟ ⋅ 1.000 =
⎝ W1 W1 ⎠
⎛ 816 857 816 767 ⎞
=⎜ ⋅ − ⋅ ⎟ ⋅ 1.000 = 23,9 lei
⎝ 4.000 816 4.000 822 ⎠
3. Verificarea corelaţiei calculelor
(1.000 CA ) Fs (1.000 CA ) Fs (1.000 CA )
ΔFs = Δw + Δ fs
ΔFs(1.000 CA ) = −43,4 + 23,9 = −19,5 lei

Schema sinoptică cu rezultatele analizei factoriale:

55
ΔFs (1.000 CA )
(-19,5)

W fs
(-43,4) (23,9)

Analiza factorială a fondului de salarii la 1.000 lei valoare adăugată

1. Modelul analizei factoriale:

Indicatorii în funcţie de care se va defini modelul analizei factoriale sunt:


− fondul de salarii;
− valoarea adăugată;
− numărul de salariaţi.
În determinarea modelului se porneşte de la formula indicatorului fond de salarii la
1.000 lei valoare adăugată:
Fs
ΔFs (1.000 Qa ) = ,
Qa
care se înmulţeşte la numărător şi numitor cu Ns şi se obţine:
Fs Ns Ns Fs fs
Fs (1.000 Qa ) = ⋅ = ⋅ =
Qa Ns Qa Ns W
Factorii de influenţă sunt:
− productivitatea anuală a muncii;
− salariul mediu.

2. Cuantificarea acţiunii factorilor

Calculul variaţiei fondului de salarii la 1.000 lei valoare adăugată:


⎛ Fs Fs ⎞
ΔFs (1.000 Qa ) = ⎜⎜ 1 − 0 ⎟⎟ ⋅1.000 =
⎝ Qa1 Qa 0 ⎠
⎛ 857 767 ⎞
=⎜ − ⎟ ⋅ 1.000 = −72,6 lei
⎝ 1.878 1.450 ⎠
Această economie se datorează influenţei următorilor factori:
1. reducerea numărului de salariaţi:
⎛ fs fs ⎞
(1.000 Qa )
ΔFsw = ⎜⎜ 0 − 0 ⎟⎟ ⋅ 1.000 =
⎝ W1 W0 ⎠
⎛ 816 767 822 767 ⎞
=⎜ ⋅ − ⋅ ⎟ ⋅ 1.000 = −123,5 lei
⎝ 1.878 822 1.450 822 ⎠
2. creşterea salariului mediu/salariat:
(1.000 Qa ) ⎛ fs fs ⎞
ΔFsw = ⎜⎜ 1 − 0 ⎟⎟ ⋅ 1.000 =
⎝ W1 W1 ⎠

56
⎛ 816 857 816 767 ⎞
=⎜ ⋅ − ⋅ ⎟ ⋅ 1.000 = 50,9 lei
⎝ 1.878 816 1.878 822 ⎠

3. Corelaţia calculelor:

(1.000 Qa ) (1.000 Qa )
ΔFs (1.000 Qa ) = ΔFsw + ΔFsfs
ΔFs (1.000 Qa ) = −123,5 + 50,9 = −72,6 lei
Schema sinoptică cu rezultatele analizei factoriale:
(1.000 Qa )
ΔFs
(-72,6)

W fs
(-123,5) (50,9)

Aplicaţie pentru evoluţia procesului de muncă


Considerând că la o societate comercială s-au obţinut rezultatele înscrise în tabelul nr.
3.8, se cere să se analizeze evoluţia procesului de muncă în paralel cu evoluţia activităţii de
producţie.
– mii lei –
Perioada Indice de
Perioada curentă
Indicatori precedentă creştere
(P1)
(P0) (P1/P0)
Cifra de afaceri 7.870 8.220 1,044
Numărul mediu salariaţi 180 182 1,011
Fond total salarii 199,80 205,66 1,029
Productivitate 43,72 45,16 1,033
Salariul mediu anual 1,11 1,13 1,018
Tabelul nr. 3.8: Indicatori pentru analiza procesului de muncă

Din analiza rezultatelor obţinute, se observă că indicele de creştere al cifrei de afaceri


(ICA = 1,044) indică o evoluţie pozitivă faţă de anul precedent.
Facem menţiunea că una din cerinţele importante ale unei dinamici eficiente a
indicatorilor de personal este corelarea cu creşterea producţiei, reflectată prin indicatorii
specifici – producţia fabricată, cifra de faceri, producţia exerciţiului şi valoarea adăugată.
Aceasta deoarece la un volum de producţie mai mare se poate asigura creşterea productivităţii
simultan cu creşterea într-un ritm mai redus a numărului de salariaţi şi respectiv, a salariului
mediu. O evoluţie normală a unei întreprinderi trebuie să se desfăşoare în condiţiile respectării
corelaţiilor în evoluţia ale acestor indicatori, în paralel cu asigurarea unei mai bune ocupări a
forţei de muncă şi unui salariu mediu mai mare faţă de perioada precedentă. Trebuie spus că
evoluţia salariului mediu trebuie corelată cu indicele inflaţiei.
Faptul că vânzările (cifra de afaceri) cresc cu un indice superior fondului de salarii,
salariului mediu şi numărului de salariaţi:
ICA > IFs > Ifs > IN
1,044 > 1,029 > 1,018 > 1,011
iar indicele productivităţii muncii (1,044) depăşeşte indicele salariului mediu (1,018),
conduce la asigurarea unui indice de corelaţie (Ic) subunitar:

57
IS 1,029
Ic = = = 0,996 < 1 .
IW 1,033
Tendinţa de apropiere de 1 denotă o slabă eficienţă a cheltuielilor cu salariile, ceea ce
va conduce la o creştere a indicatorului cheltuieli cu salariile la 1.000 lei cifră de afaceri
(1.000 CA )
( Cs ).

Capitolul 4
Analiza rentabilităţii intreprinderilor
Orice întreprindere urmăreşte ca veniturile obţinute din activitatea economică pe care
o desfăşoară să depăşească cheltuielile făcute, realizând astfel un profit. Noţiunea de profit
este strâns legată de rentabilitate. Aceasta reprezintă capacitatea unei întreprinderi de a obţine
un rezultat pozitiv exprimat în unităţi monetare.
Determinarea nivelului rentabilităţii activităţilor economice presupune analiza a doi
indicatori sintetici, şi anume:
− profitul, care reflectă mărimea absolută a rentabilităţii, fiind indicatorul de volum
al rentabilităţii.
− ratele de rentabilitate, care reflectă mărimea relativă a rentabilităţii şi măsoară
gradul în care utilizarea resurselor aduce profit.

4.1 Contul de profit şi pierdere – principala sursă de informaţii pentru


determinarea rezultatelor economice ale unei întreprinderi

Contul de profit şi pierdere este unul dintre documentele contabile de sinteză


prevăzute în Legea contabilităţii, în care sunt reflectate veniturile şi cheltuielile unei
întreprinderi pe o perioadă determinată de timp (semestrul şi anul financiar contabil), precum
şi modul de formare a indicatorilor de rezultat.
Structura Contului de profit şi pierdere cuprinde:
− toate veniturile generate de activitatea întreprinderii pe parcursul perioadei analizate,
împărţite în trei mari categorii: de exploatare, financiare şi excepţionale;
− toate cheltuielile aferente veniturilor, pe parcursul aceleiaşi perioade împărţite în
trei mari categorii, prin simetrie cu structura veniturilor: de exploatare, financiare şi
excepţionale.
Calculul rezultatului global al întreprinderii se realizează prin scăderea din veniturile
totale a cheltuielilor cu care au fost realizate acestea:
Rezultat global = Venituri − Cheltuieli
În această relaţie, veniturile sunt reflectarea resurselor obţinute în urma operaţiunilor
industriale, comerciale, financiare şi excepţionale realizate, iar cheltuielile reprezintă
transpunerea resurselor consumate pentru realizarea acestor operaţiuni.

Indicator Perioada precedentă Perioada curentă


Venituri din exploatare
Cheltuieli pentru exploatare
Rezultatul exploatării
Venituri financiare
Cheltuieli financiare
Rezultat financiar

58
Rezultat curent
Venituri excepţionale
Cheltuieli excepţionale
Rezultatul excepţional
Rezultatul înaintea impozitării
Impozitul pe profit
Profitul net sau pierderea
Tabelul nr. 4.1: Structura contului de profit şi pierdere conform Bilanţului
contabil
Contului de profit şi pierdere este important în procesul de analiză a rentabilităţii unei
întreprinderi, deoarece:
− permite determinarea rezultatului global al activităţii într-o anumită perioadă;
− permite determinarea rezultatului pentru fiecare tip de operaţiune realizată şi analiza
influenţei fiecărei componente de structură implicate în realizarea rezultatului global.

4.2 Analiza diagnostic a profitului

Analiza diagnostic a profitului trebuie să acopere cele două aspecte:


− structural;
− factorial.

4.2.1 Analiza structurală a profitului

Analiza structurală urmăreşte evoluţia profitului în funcţie de tipul operaţiunii din care
se degajă, evidenţiind modificările de structură care apar de la o perioada la alta. Obiectivele
analizei structurale sunt:
− măsurarea contribuţiei fiecărui rezultat intermediar la formarea rezultatului net;
− prezentarea configuraţiei rezultatului exploatării.
Analiza structurală a profitului are la bază schema de formare a rezultatelor
intermediare prezentată în figura nr. 4.1, în care veniturile şi cheltuielile sunt structurate pe
tipuri de activităţi, şi anume:
− de exploatare (din activitatea industrială sau comercială);
− financiare (diverse participaţii cu capital propriu la alte societăţi, folosirea unor
capitaluri străine, din diferenţe de curs valutar etc.);
− excepţionale (din operaţiuni de gestiune şi operaţiuni de capital).

Rezultatul curent al Rezultatul


exerciţiului exploatării
Rezultatul
exerciţiului Rezultatul excepţional al Rezultatul
exerciţiului financiar

Figura nr. 4.1

Elementele de structură care apar în figura nr.4.1, sunt:


− Rezultatul exploatării, care poate fi profit sau pierdere, se calculează ca
diferenţă între veniturile şi cheltuielile de exploatare;
− Rezultatul financiar, care poate fi profit sau pierdere, se calculează ca diferenţă

59
între veniturile financiare şi cheltuielile financiare;
− Rezultatul curent al exerciţiului, care poate fi profit sau pierdere, se calculează
prin însumarea rezultatului exploatării cu cel financiar;
− Rezultatul excepţional al exerciţiului, care poate fi profit sau pierdere, se
calculează ca diferenţă între veniturile excepţionale şi cheltuielile excepţionale.

În figura nr. 4.2 este prezentat un alt model de analiză structurală a profitului, care
pune accentul pe contribuţia aspectelor fiscale în procesul de determinare a rezultatelor nete
ale exerciţiului.
Rezultatul
exerciţiului Rezultatul
înainte de Rezultatul
curent al exploatării
impozitare exerciţiului
Rezultatul +
Rezultatul
exerciţiului impozabil
+ + + Rezultatul
după financiar
Cheltuieli Rezultatul
impozitare -
nedeductibile excepţional al
Impozitul pe fiscal exerciţiului
profit
-
Venituri
deductibile
fiscal
Figura nr. 4.2
Elementele de structură care apar în plus în această abordare a analizei

Elementele de structură care apar în plus în această abordare a analizei structurale a


profitului, sunt:
− Rezultatul exerciţiului înaintea impozitării, se obţine din însumarea
rezultatului curent şi rezultatului excepţional al exerciţiului.
− Rezultatul impozabil al exerciţiului diferă de rezultatul exerciţiului înaintea
impozitării, rezultatul impozabil se calculează plecând de la profitul brut (rezultatul înaintea
impozitării), din care se scad veniturile neimpozabile şi la care se adaugă cheltuielile
nedeductibile fiscal;
− Rezultatul exerciţiului după impozitare poartă denumirea de rezultat net al
exerciţiului sau profit net.
Toţi aceşti indicatori caracterizează în mărime absolută rentabilitatea unei activităţi
economice.

4.2.2 Analiza soldurilor intermediare ale gestiunii

Soldurile intermediare ale gestiunii sunt indicatori care reflectă rezultatele parţiale
economico financiare ale activităţii unei firme. Calcularea lor gradată, permite analiza
modului de gestionare a resurselor unei întreprinderi, precum şi a rezultatelor activităţii unei
întreprinderii. Determinarea soldurilor intermediare ale gestiunii se face pe baza anexei la
bilanţ – Contul de profit şi pierdere.

60
Rezultatele analizei valorilor soldurilor intermediare ale gestiunii oferă informaţii
importante despre evoluţia economico-financiară a unei întreprinderi. Acestea sunt utilizate de
către:
− managerii întreprinderilor, care sunt interesaţi de rezultatele economice ale
întreprinderii, precum şi de modul de formare a acestora;
− acţionari, care sunt interesaţi de rezultatul net obţinut de întreprindere, de
evoluţia acestuia, precum şi de modul de formare ca factor de creştere a drepturilor lor
(valoarea acţiunilor, dividende);
− stat, care priveşte întreprinderea ca pe un potenţial plătitor de taxe şi impozite şi
este interesat de evoluţia indicatorilor economico-financiari;
− sindicate şi salariaţi, care sunt interesaţi de evoluţia rezultatelor
economico-financiare ca factor de creştere a salariilor.

Metodologia de analiză şi determinarea soldurilor intermediare ale gestiunii


Soldurile intermediare ale gestiunii sunt compuse de următorii indicatori:
20. marja comercială;
21. producţia exerciţiului;
22. valoarea adăugată;
23. excedentul brut al exploatării;
24. rezultatul exploatării;
25. rezultatul curent;
26. rezultatul excepţional;
27. rezultatul brut;
28. rezultatul net al exerciţiului.
Cele mai utilizate metode de analiză a soldurilor intermediare ale gestiunii sunt:
− analiza dinamicii în mărimi absolute;
− analiza dinamicii în mărimi relative, prin intermediul indicilor;
− analiza ratelor;
− analiza factorială.
Modul de calcul al indicatorilor care alcătuiesc soldurile intermediare ale gestiunii:
1. Marja comercială
Marja comercială este un indicator specific întreprinderilor care practică activităţi de
comerţ şi exprimă adaosul comercial total aferent vânzărilor de mărfuri.
Marja comerciala = Venituri din vanzarea marfurilor − Costul marfurilor vandute

Aprofundarea analizei marjei comerciale se face prin calculul următorilor indicatori:


r) rata marjei comerciale medii faţă de valoarea mărfurilor vândute (Rmvm):
Mc
Rmvm = ⋅ 100
Vmf
s) rata marjei comerciale medii faţă de costul mărfurilor vândute (Rmcm)
Mc
Rmcm = ⋅100 ,
Cmf
unde:
− Mc – marja comercială;
− Vmf – venit din vânzare mărfuri;
− Cmf – costul mărfurilor vândute;

a) Analiza factorială a ratei marjei comerciale în funcţie de:


− valoarea mărfurilor vândute (Vmf);
− rata marjei comerciale medii faţă de valoarea mărfurilor vândute (Rmvm).

61
Modelul matematic şi schema sinoptică pentru determinarea modelului analizei
factoriale se porneşte de la formula ratei marjei comerciale medii faţă de valoarea mărfurilor
vândute (Rmvm):
Mc
Rmvm = ⋅ 100 ,
Vmf
din care rezultă:
Vmf ⋅ Rmvm
Mc =
100
ΔMc Vmf
Rmvm
Cuantificarea acţiunii factorilor:
ΔMc = Mc1 − Mc 0
Influenţa modificării veniturilor din vânzarea mărfurilor:
Vmf1 ⋅ Rmvm0 Vmf 0 ⋅ Rmvm0
ΔMc
Vmf = −
100 100
Influenţa modificării ratei marjei comerciale medii faţă de valoarea mărfurilor:
Vmf1 ⋅ Rmvm1 Vmf1 ⋅ Rmvm 0
ΔMc
Rmvm = −
100 100
Corelaţia calculelor:
Mc = ΔMc Mc
Vmf + Δ Rmvm

t) Analiza factorială a ratei marjei comerciale în funcţie de:


− costul mărfurilor vândute (Cmf);
− rata marjei comerciale medii faţă de costul mărfurilor vândute (Rcmf).

Modelul matematic respectiv schema sinoptică folosite pentru efectuarea analizei


factoriale sunt următoarele:
Cmf ⋅ Rmcm
Mc =
100
ΔMc Cmf
Rmcm
Cuantificarea acţiunii factorilor:
ΔMc = Mc1 − Mc 0
Influenţa modificării veniturilor din vânzarea mărfurilor:
Cmf1 ⋅ Rmcm 0 Cmf 0 ⋅ Rmcm 0
ΔMc
Cmf = −
100 100
Influenţa modificării ratei marjei comerciale medii faţă de valoarea mărfurilor:
Cmf1 ⋅ Rmcm1 Cmf1 ⋅ Rmcm 0
ΔMc
Rmcm = −
100 100
Corelaţia calculelor:
Mc = ΔMc Mc
Cmf + Δ Rmcm

62
29. Producţia exerciţiului
Producţia exerciţiului reflectă volumul total al activităţii unei întreprinderi pe o
perioadă determinată de timp.
Productia exercitiului = Productia vanduta ± Productia stocata +
+ Productia imobilizata

30. Valoarea adăugată


Valoarea adăugată reprezintă plusul de valoare rezultat în urma activităţii de producţie
şi comercializare de către o întreprindere desfăşurată pe o perioadă determinată de timp.
Valoare adaugata = Productia exercitiului + Marja comerciala −
− Consumuri de la terti

31. Excedentul brut al exploatării (EBE)


Excedentul brut al exploatării reprezintă fluxul potenţial de disponibilităţi degajat de
ciclul de exploatare al întreprinderii.
EBE = Venituri monetare din exp loatare (grupele 70 − 74) −
− Cheltuieli monetare de exploatare (grupele 60 − 64)

Veniturile monetare din exploatare cuprind veniturile din vânzări şi subvenţiile de


exploatare.
Cheltuielile monetare din exploatare cuprind acele cheltuieli care presupun plăţi
imediate sau la termen (consumuri provenind de la terţi, cheltuielile cu impozite, taxe şi
vărsăminte asimilate şi cheltuielile de personal). Nu se includ cheltuielile cu amortizarea şi
provizioanele. Cuvântul „brut” arată că EBE este determinat înaintea deducerii amortizărilor
şi provizioanelor.
EBE = Valoare adaugata + Subventii pentru exp loatare − Im pozite si taxe −
− Cheltuieli cu personalul

Excedentul brut al exploatării nu este influenţat de: sistemul de amortizare, politica de


constituire a provizioanelor, structura capitalurilor folosite, modul de impozitare a profitului,
etc. EBE este influenţat de natura activităţilor industriale şi comerciale desfăşurate de
întreprindere şi competitivitatea sa.
Analiza EBE se poate aprofunda cu ajutorul ratelor de structură:
Cheltuieli cu amortizarea
Ra = ⋅100
EBE
Cheltuieli cu provizioanele aferente exp loatarii
Rp = ⋅100
EBE
Cheltuieli cu dobanzile
Rcf = ⋅100
EBE
Dividende
Rd = ⋅ 100
EBE
în care:
− Ra – rata amortizării;
− Rp – rata provizioanelor;
− Rcf – rata cheltuielilor financiare cu dobânzile;
− Ri – rata impozitului pe profit;
− Rd – rata dividendelor.

63
32. Rezultatul exploatării
Rezultatul exploatării diferă de Excedentul brut al exploatării pentru că ţine cont de
toate cheltuielile şi veniturile privind exploatarea.
Formulă calcul plecând de la EBE:
Re zultatul exp loatarii = EBE + Alte venituri din exp loatare +
Venituri de exp loatare din provizioane − Alte cheltuieli de exp loatare −
Cheltuieli de exp loatare privind amortizarile si provizioanele

33. Rezultatul curent al exerciţiului;


34. Rezultatul excepţional al exerciţiului;
35. Rezultatul brut al exerciţiului;
36. Rezultatul net al exerciţiului.

4.2.3 Analiza factorială a profitului


Deoarece rezultatele economice care se obţin la nivelul întreprinderii (profit sau
pierdere) se datorează influenţei factorilor interni şi externi, este necesar să se efectueze
analiza rentabilităţii sub aspect factorial.
Prin analiza factorială a profitului se creează posibilitatea cunoaşterii factorilor care
influenţează rezultatul unei activităţi economice şi, în mod corespunzător, intensitatea
acestora.

4.2.3.1 Rezultatul brut al exerciţiului

Rezultatul brut al exerciţiului (Rb) se determină ca diferenţă dintre veniturile totale


(Vt) şi cheltuielile totale(Cht):
Rb = Vt − Cht
Modelul matematic şi schema sinoptică folosite pentru efectuarea analizei factoriale
sunt următoarele:
⎛ Cht ⎞
Rb = Vt − Cht = Vt ⋅ ⎜1 − ⎟ = Vt ⋅ prb ,
⎝ Vt ⎠
în care:
− Rb reprezintă rezultatul brut al exerciţiului;
− Vt reprezintă veniturile totale;
− Cht reprezintă cheltuielile totale;
− prb reprezintă profitul mediu brut la 1 leu venituri.

ΔRb Vt
prb
Cuantificarea acţiunii factorilor:
Variaţia profitului brut este:
ΔRb = Rb1 − Rb 0
Aplicând metoda substituţiei succesive, vom determina influenţa pe o are fiecare
factor determinat anterior asupra variaţiei rezultatului brut al exerciţiului:

64
− influenţa variaţiei veniturilor totale:
⎛ Cht 1 ⎞ ⎛ Cht 0 ⎞
Vt = Vt 1 ⋅ ⎜
ΔRb ⎜ 1 − ⎟
⎟ − Ve 0 ⋅ ⎜⎜1 − ⎟⎟
⎝ Vt 0 ⎠ ⎝ Vt 0 ⎠
− influenţa variaţiei profitului mediu brut la 1 leu venituri totale:
⎛ Cht 1 ⎞ ⎛ Cht 0 ⎞
prb = Vt 1 ⋅ ⎜
ΔRb ⎜ 1 − ⎟
⎟ − Vt 1 ⋅ ⎜⎜1 − ⎟⎟
⎝ Vt 1 ⎠ ⎝ Vt 0 ⎠

Corelaţia calculelor:
ΔRb = ΔRb Rb
Vt + Δ prb

4.2.3.2 Rezultatul din exploatare

Rezultatul exploatării caracterizează în mărime absolută rentabilitatea ciclului de


exploatare şi se determină ca diferenţă între veniturile din exploatare (Ve) şi Cheltuielile de
exploatare (Che):
RE = Ve − Che
Pentru analiza rezultatului exploatării se folosesc mai multe modele de analiză
factorială, în funcţie de specificul activităţii întreprinderii pentru care se face analiza.
Acest model este un model folosit în principal de întreprinderile care nu au făcut
investiţii mari în mijloace fixe.

Modelul matematic şi schema sinoptică folosite pentru efectuarea analizei factoriale


sunt următoarele:
⎛ Che ⎞
RE = Ve − Che = Ve ⋅ ⎜1 − ⎟ = Ve ⋅ prb
⎝ Ve ⎠
Ve
Wh = ⇒ Ve = T ⋅ Wh ,
T
Ve = T ⋅ Wh ⎫
⎬ ⇒ RE = T ⋅ Wh ⋅ prb = Ns ⋅ t ⋅ Wh ⋅ prb
T = Ns ⋅ t ⎭
în care:
− RE reprezintă rezultatul din exploatare;
− Ve reprezintă veniturile din exploatare;
− Che reprezintă cheltuielile de exploatare;
− prb reprezintă profitul mediu brut la 1 leu venituri din exploatare;
− Wh reprezintă productivitatea orară;
− T reprezintă fondul de timp muncit.

Ns
T
Ve t
ΔRE
Wh
prb

65
Cuantificarea acţiunii factorilor:
Variaţia profitului din exploatare este:
ΔRE = RE1 − RE0
Aplicând metoda substituţiei succesive, vom determina influenţa pe o are fiecare
factor determinat anterior asupra variaţiei rezultatului exploatării:
1. influenţa veniturilor din exploatare (Ve):
ΔRE
Ve = Ve1 ⋅ prb 0 − Ve 0 ⋅ prb 0
1.1 influenţa fondului de timp lucrat (T);
ΔRE
T = T1 ⋅ Wh 0 ⋅ prb 0 − T0 ⋅ Wh 0 ⋅ prb 0
1.1.1 influenţa numărului de salariaţi (Ns);
ΔRE
Ns = Ns1 ⋅ t 0 ⋅ Wh 0 ⋅ prb 0 − Ns 0 ⋅ t 0 ⋅ Wh 0 ⋅ prb 0
1.1.2 influenţa timpului de lucru (t);
ΔRE
t = Ns1 ⋅ t1 ⋅ Wh 0 ⋅ prb 0 − Ns1 ⋅ t 0 ⋅ Wh 0 ⋅ prb 0

Corelaţia calculelor:
ΔRE RE RE
T = Δ Ns + Δ t

1.2 influenţa productivităţii orare a muncii (Wh).


ΔRE
W = T1 ⋅ Wh 1 ⋅ prb 0 − T1 ⋅ Wh 0 ⋅ prb 0

Corelaţia calculelor:
ΔRE RE RE
Ve = Δ T + Δ Wh

2. influenţa profitului mediu din exploatare la 1 leu venituri ( prb );


ΔRE
prb
= Ve1 ⋅ prb1 − Ve1 ⋅ prb0
Corelaţia calculelor:
ΔRE = ΔRE RE
Ve + Δ prb

La unităţile industriale, analiza poate fi extinsă şi asupra influenţei altor factori, de


exemplu: producţia exerciţiului (Qe), numărul mediu de salariaţi ( Ns ), valoarea medie a
mijloacelor fixe ( Mf ), Veniturile din exploatare (Ve).

Modelul matematic şi schema sinoptică a analizei factoriale:


Plecând de la egalitatea RE = RE , prin înmulţiri succesive la numărător şi numitor
cu Ns, Mf, Qe şi Ve, rezultatul exerciţiului poate fi scris sub următoarea formă:
Mf Qe Ve RE
RE = Ns ⋅ ⋅ ⋅ ⋅
Ns Mf Qe Ve
În formula de mai sus pot fi identificaţi următorii indicatori:
Mf
− gradul de înzestrare tehnică (IIT): I IT = ;
Ns
Qe
− randamentul mijloacelor fixe (RMf): R Mf = ;
Mf

66
Ve
− gradul de valorificare a producţiei exerciţiului (KQe): K Qe = ;
Qe
RE
− rentabilitatea veniturilor din exploatare (RVe): R Ve = ,
Ve
Prin înlocuirea simbolurilor acestora, Rezultatul exploatării poate fi scris ca:
RE = Ns ⋅ I IT ⋅ R Mf ⋅ K Qe ⋅ R Ve

Sistemul de factori care influenţează variaţia rezultatului exploatării este:


Ns

I IT

ΔRE R Mf

K Qe

R Ve

Cuantificarea acţiunii factorilor:


Variaţia rezultatului din exploatare este:
ΔRE = RE1 − RE0
Aplicând metoda substituţiei succesive, vom determina influenţa pe o are fiecare
factor determinat anterior, asupra variaţiei rezultatului din exploatare:
− influenţa variaţiei numărului mediu de salariaţi ( N ):
ΔRE
Ns = Ns1 ⋅ I IT 0 ⋅ R Mf 0 ⋅ K Qe 0 ⋅ R Ve 0 − Ns 0 ⋅ I IT 0 ⋅ R Mf 0 ⋅ K Qe 0 ⋅ R Ve 0
− influenţa variaţiei gradului de înzestrare tehnică (IIT):
ΔRE
I IT = Ns1 ⋅ I IT1 ⋅ R Mf 0 ⋅ K Qe 0 ⋅ R Ve 0 − Ns1 ⋅ I IT 0 ⋅ R Mf 0 ⋅ K Qe 0 ⋅ R Ve 0
− influenţa variaţiei randamentului mijloacelor fixe ( R Mf ):
ΔRE
R Mf = Ns1 ⋅ I IT1 ⋅ R Mf 1 ⋅ K Qe 0 ⋅ R Ve 0 − Ns1 ⋅ I IT1 ⋅ R Mf 0 ⋅ K Qe 0 ⋅ R Ve 0
− influenţa variaţiei gradului de valorificare a producţiei (KQe):
ΔRE
K Qe = Ns1 ⋅ I IT1 ⋅ R Mf 1 ⋅ K Qe1 ⋅ R Ve 0 − Ns1 ⋅ I IT1 ⋅ R Mf 1 ⋅ K Qe 0 ⋅ R Ve 0

− influenţa variaţiei rentabilităţii veniturilor (IRv):


ΔRE
I Rv = Ns1 ⋅ I IT1 ⋅ R Mf 1 ⋅ K Qe1 ⋅ R Ve1 − Ns1 ⋅ I IT1 ⋅ R Mf 1 ⋅ K Qe1 ⋅ R Ve 0

Corelaţia calculelor:
ΔRE = ΔRE
Ns + Δ I T + Δ R Mf + Δ I Qe + Δ R ve
RE RE RE RE

67
Acest model pune accent pe influenţa activelor de exploatare (Ae) cu cele două
componente: active imobilizate (Ai) şi active circulante (Ac), asupra rezultatului din
exploatare.

Modelul şi schema sinoptică a analizei factoriale:


Ve RE
RE = Ae ⋅ ⋅
Ae Ve
în care:
− active de exploatare (Ae);
Ve
− venituri din exploatare la 1 leu active din exploatare:
Ae
RE
− rentabilitatea veniturilor (RVe): R Ve =
Ve
Ae

RE Ve Ae

RE Ve

Cuantificarea acţiunii factorilor:


Variaţia profitului din exploatare este:
ΔRE = RE1 − RE 0
Aplicând metoda substituţiei succesive, vom determina influenţa pe o are fiecare
factor determinat anterior asupra variaţiei rezultatului din exploatare:
− influenţa variaţiei activelor de exploatare (Ae):
⎛ Ve 0 RE 0 ⎞ ⎛ Ve 0 RE 0 ⎞
Ae = ⎜
ΔRE ⎜ Ae1 ⋅ Ae ⋅ Ve ⎟⎟ − ⎜⎜ Ae0 ⋅ Ae ⋅ Ve ⎟⎟
⎝ 0 0 ⎠ ⎝ 0 0 ⎠
− influenţa variaţiei veniturilor din exploatare la 1 leu active din exploatare
(Ve/Ae):
⎛ Ve1 RE 0 ⎞ ⎛ Ve0 RE 0 ⎞
ΔRE
Ve / Ae = ⎜ 1 Ae1 Ve ⎟ ⎜ 1 Ae ⋅ Ve ⎟⎟
⎜ Ae ⋅ ⋅ ⎟ − ⎜ Ae ⋅
⎝ 0 ⎠ ⎝ 0 0 ⎠
− influenţa variaţiei rentabilităţii veniturilor din exploatare (RVe):
⎛ Ve1 RE1 ⎞ ⎛ Ve1 RE 0 ⎞
⎜ Ae1 ⋅ Ae ⋅ Ve ⎟⎟ − ⎜⎜ Ae1 ⋅ Ae ⋅ Ve ⎟⎟
R Ve = ⎜
ΔRE
⎝ 1 1 ⎠ ⎝ 1 0 ⎠

Corelaţia calculelor:
ΔRE = ΔRE RE RE
Ae + Δ VE / Ae + Δ R Ve

Aplicaţie pentru rezultatul din exploatare – model 1

Să se efectueze analiza factorială a rezultatului din exploatare, plecând de la indicatorii


din tabelul nr. 4.2.
– mii lei –

68
Nr.
Specificaţie P0 P1
crt.
1. Total venituri din exploatare 2.423 2.570
2. Total cheltuieli de exploatare 2.205 2.314
3. Rezultatul din exploatare (profit) 218 256
4. Profitul mediu brut la 1 leu venituri din exploatare 0,0899 0,0996
Tabelul nr. 4.2: Indicatori pentru analiza factorială a rezultatului din exploatare

1. Modelul matematic al analizei factoriale


Pentru determinarea modelului matematic al analizei factoriale se pleacă de la formula
rezultatului exploatării:
RE = Ve − Che ,
în care se dă factor comun forţat Ve, apoi se obţine:
⎛ Ve − Che ⎞ Pr b
RE = Ve ⋅ ⎜ ⎟ = Ve ⋅ = Ve ⋅ prb
⎝ Ve ⎠ Ve
Notaţiile folosite sunt:
− RE reprezintă rezultatul din exploatare (profit sau pierdere);
− Ve reprezintă veniturile din exploatare;
− Che reprezintă cheltuielile de exploatare;
− prb reprezintă profitul mediu brut la 1 leu venituri din exploatare;

2. Cuantificarea acţiunii factorilor


Calculul rezultatului din exploatare pentru cele două perioade studiate:
RE 0 = Ve0 − Che0 = 2.423 − 2.205 = 218 mii lei
RE1 == Ve1 − Che1 = 2.570 − 2.314 = 256 mii lei
Variaţia profitului din exploatare este:
ΔRE = RE1 − RE 0 = 256 − 218 = 38 mii lei

Aplicând metoda substituţiei succesive, vom determina influenţa pe o are fiecare


factor determinat anterior asupra creşterii rezultatului (profitului) din exploatare:
− influenţa creşterii veniturilor din exploatare:
ΔRE
Ve = Ve1 ⋅ prb 0 − Ve 0 ⋅ prb 0 =
218 256
= 2.570 ⋅ − 2.423 ⋅ = 13 mii lei
2423 2570
− influenţa creşterii profitului brut la 1 leu venituri din exploatare:
ΔRE
Che = Ve1 ⋅ prb1 − Ve1 ⋅ prb 0 =
Ve
256 218
= 2.570 ⋅ − 2.570 ⋅ = 25 mii lei
2.570 2.423

3. Corelaţia calculelor
ΔRE = ΔRE RE
Ve + Δ prb
ΔRE = 13 + 25 = 38 mii lei

4. Schema sinoptică cu rezultatele analizei factoriale

69
Ve (13 mii lei)
ΔRE (38 mii lei)
prb (25 mii lei)

5. Diagnostic sintetic
Din analiza rezultatelor, constatăm o creştere a rezultatului (profitului) din exploatare
cu 38 mii lei, creştere care s-a realizat în cea mai mare parte pe baza creşterii profitului brut la
1 leu venituri din exploatare (25 mii lei) şi în mai mică măsură pe baza creşterii veniturilor din
exploatare (13 mii lei).

Aplicaţie pentru rezultatul din exploatare – model 2


Să se efectueze analiza factorială a rezultatului din exploatare, la o întreprindere cu
profil de producţie, plecând de la indicatorii din tabelul nr. 4.3.
– mii lei –
Nr.
Specificaţia Simbol P0 P1
crt.
1. Număr mediu de salariaţi N 1.640 1.440
2. Valoarea medie a mijloacelor fixe Mf 960 1.000
3. Producţia exerciţiului Qe 2.011 2.155
4. Venituri din exploatare Ve 2.423 2.570
5. Rezultatul din exploatare (profit) RE 218 256
6. Grad de înzestrare tehnică IIT 0,58537 0,69445
7. Randamentul mijloacelor fixe R Mf 2,095 2,155
8. Grad de valorificare a producţiei exerciţiului KQe 1,205 1,193
9. Rentabilitatea veniturilor RVe 8,997 10,0
Tabelul nr. 4.3: Indicatori pentru analiza factorială a rezultatului din exploatare

1. Modelul matematic al analizei factoriale


Plecând de la egalitatea RE = RE , prin înmulţiri succesive la numărător şi numitor
cu Ns, Mf, Qe şi Ve, rezultatul exerciţiului poate fi scris sub următoarea formă:
Mf Qe Ve RE
RE = Ns ⋅ ⋅ ⋅ ⋅
Ns Mf Qe Ve
În formula de mai sus pot fi identificaţi următorii indicatori:
Mf
− gradul de înzestrare tehnică (IIT): I IT = ;
Ns
Qe
− randamentul mijloacelor fixe (RMf): R Mf = ;
Mf
Ve
− gradul de valorificare a producţiei exerciţiului (KQe): K Qe = ;
Qe
RE
− rentabilitatea veniturilor din exploatare (RVe): R Ve = ,
Ve
Prin înlocuirea simbolurilor acestora, rezultatul din exploatare (RE) poate fi scris ca:
RE = Ns ⋅ I IT ⋅ R Mf ⋅ K Qe ⋅ R Ve

2. Cuantificarea acţiunii factorilor


Variaţia rezultatului (profitului) din exploatare este:

70
ΔRE = RE1 − RE 0 = 256 − 218 = 38 mii lei
Aplicând metoda substituţiei succesive, vom determina influenţa pe o are fiecare
factor determinat anterior asupra variaţiei rezultatului (profitului) din exploatare:
− influenţa scăderii numărului mediu de salariaţi ( N ):
ΔRE
Ns = Ns1 ⋅ I IT 0 ⋅ R Mf 0 ⋅ K Qe 0 ⋅ R Ve 0 − Ns 0 ⋅ I IT 0 ⋅ R Mf 0 ⋅ K Qe 0 ⋅ R Ve 0 =

⎛ 960 2.011 2.423 218 ⎞ ⎛ 960 2.011 2.423 218 ⎞


= ⎜1.440 ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⎟ − ⎜1.640 ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⎟=
⎝ 1.640 960 2.011 2.423 ⎠ ⎝ 1.640 960 2.011 2.423 ⎠
= 191 − 218 = −27 mii lei
− influenţa creşterii gradului de înzestrare tehnică (IIT):
ΔRE
I IT = Ns1 ⋅ I IT1 ⋅ R Mf 0 ⋅ K Qe 0 ⋅ R Ve 0 − Ns1 ⋅ I IT 0 ⋅ R Mf 0 ⋅ K Qe 0 ⋅ R Ve 0 =

⎛ 1.000 2.011 2.423 218 ⎞ ⎛ 960 2.011 2.423 218 ⎞


= ⎜1.440 ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⎟ − ⎜1.440 ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⎟=
⎝ 1.440 960 2.011 2.423 ⎠ ⎝ 1.640 960 2.011 2.423 ⎠
= 227 − 191 = 36 mii lei
− influenţa creşterii randamentului mijloacelor fixe ( R Mf ):
ΔRE
R Mf = Ns1 ⋅ I IT1 ⋅ R Mf 1 ⋅ K Qe 0 ⋅ R Ve 0 − Ns1 ⋅ I IT1 ⋅ R Mf 0 ⋅ K Qe 0 ⋅ R Ve 0 =

⎛ 1.000 2.155 2.423 218 ⎞ ⎛ 1.000 2.011 2.423 218 ⎞


= ⎜1.440 ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⎟ − ⎜1.440 ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⎟=
⎝ 1.440 1.000 2.011 2.423 ⎠ ⎝ 1.440 960 2.011 2.423 ⎠
= 233 − 227 = 6 mii lei
− influenţa scăderii gradului de valorificare a producţiei (KQe):
ΔRE
K Qe = Ns1 ⋅ I IT1 ⋅ R Mf 1 ⋅ K Qe1 ⋅ R Ve 0 − Ns1 ⋅ I IT1 ⋅ R Mf 1 ⋅ K Qe 0 ⋅ R Ve 0 =

⎛ 1.000 2.155 2.570 218 ⎞ ⎛ 1.000 2.155 2.423 218 ⎞


= ⎜1.440 ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⎟ − ⎜1.440 ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⎟=
⎝ 1.440 1.000 2.155 2.423 ⎠ ⎝ 1.440 1.000 2.011 2.423 ⎠
= 231 − 233 = −2 mii lei
− influenţa creşterii rentabilităţii veniturilor (IRv):
ΔRE
I Rv = Ns1 ⋅ I IT1 ⋅ R Mf 1 ⋅ K Qe1 ⋅ R Ve1 − Ns1 ⋅ I IT1 ⋅ R Mf 1 ⋅ K Qe1 ⋅ R Ve 0

⎛ 1.000 2.155 2.570 256 ⎞ ⎛ 1.000 2.155 2.570 218 ⎞


= ⎜1.440 ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⎟ − ⎜1.440 ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⎟=
⎝ 1.440 1.000 2.155 2.570 ⎠ ⎝ 1.440 1.000 2.155 2.423 ⎠
= 256 − 231 = 25 mii lei

3. Corelaţia calculelor
ΔRE = −27 + 36 + 6 − 2 + 25 = 38 mii lei

4. Schema sinoptică cu rezultatele analizei factoriale

71
Ns (-27 mii lei)

I IT (36 mii lei)

ΔRE (38 mii lei) R Mf (6 mii lei)

K Qe ( −2 mii lei)

R Ve (25 mii lei)

5. Diagnostic sintetic:
Din analiza rezultatelor, constatăm o creştere a rezultatului (profitului) din exploatare
cu 38 mii lei, creştere care s-a realizat în cea mai mare parte pe baza creşterii gradului de
înzestrare tehnică (36 mii lei), a creşterii rentabilităţii veniturilor (25 mii lei) şi în mai mică
măsură pe baza creşterii randamentului mijloacelor fixe (6 mii lei), dar al căror efect a fost
diminuat de influenţa negativă a scăderii numărului mediu de salariaţi (- 27 mii lei) şi a
scăderii gradului de valorificare a producţiei (- 2 mii lei).

4.3 Analiza diagnostic pe baza ratelor de rentabilitate


O analiză diagnostic fundamentată pe rata rentabilităţii este în măsură să furnizeze
date concludente pentru identificarea cauzelor care conduc la ineficienţa activităţilor
economice.
Modelele utilizate pentru determinarea şi exprimarea ratei rentabilităţii contribuie la
îmbogăţirea informaţiei, putând aborda laturi diferite şi complexe ale activităţilor analizate.
Ratele de rentabilitate sunt indicatori de eficienţă ai activităţii economice incluşi în
categoria indicatorilor de tipul efect/efort.
Efectul ia forma profitului sub diverse modalităţi de exprimare: brut, net, din
exploatare etc. efectul ia forma capitalurilor (proprii, permanente), resurselor consumate
(cheltuielilor), active (totale, imobilizate, circulante), venituri (cifra de afaceri, venituri din
exploatare, financiare, excepţionale).

Cele mai utilizate forme ale ratei rentabilităţii sunt:

1. Rata rentabilităţii veniturilor (Rv)


Rata rentabilităţii veniturilor se determină prin raportul dintre profitul brut (Pb) şi
veniturile totale (Vt) aferente perioadei analizate:
Pb
Rv = ⋅ 100
Vt
La numitor poate fi una din categoriile de venit, după clasificarea în funcţie de tipul
activităţii care le generează, respectiv:
− venituri din exploatare;
− venituri financiare;
− venituri excepţionale.
O altă formă pe care o îmbracă rata rentabilităţii veniturilor este Rata rentabilităţii
comerciale (Rc):

72
Pr
Rc = ⋅ 100
CA
Rata rentabilităţii comerciale caracterizează eficienţa politicii comerciale (a procesului
de aprovizionare, stocare şi vânzare). Indicatorul de efect este profitul obţinut în urma
comercializării produselor, mărfurilor, respectiv serviciilor iar indicatorul de efort este cifra de
afaceri.

Modelul matematic şi schema sinoptică


Pentru determinarea modelului matematic se pleacă de la formula ratei rentabilităţii
comerciale şi se exprimă cifra de afaceri în funcţie de cantitatea vândută şi preţul unitar de
vânzare CA = ∑ q ⋅ p , iar profitul aferent cifrei de afaceri (Pr) cu următoarea relaţie:
Pr = ∑ q ⋅ p − ∑ q ⋅ c ,
în care:
− ∑ q ⋅ c cheltuielile aferente veniturilor;
− ∑ q ⋅ p reprezintă valoarea producţiei vândute.
Relaţia rezultată reprezintă modelul matematic al analizei factoriale a ratei
rentabilităţii comerciale pe produs:
q

ΔRc p

Rc =
Pr
=
Pr
⋅ 100 = ∑ q ⋅ p − ∑ q ⋅ c ⋅ 100
CA ∑q ⋅ p ∑q ⋅ p

Cuantificarea acţiunii factorilor


Calculul variaţiei ratei rentabilităţii comerciale:
Σq1 ⋅ p1 − Σq1 ⋅ c1 Σq ⋅ p − Σq 0 ⋅ c 0
ΔRc = Rc1 − Rc 0 = ⋅ 100 − 0 0 ⋅ 100
Σq1 ⋅ p1 Σq 0 ⋅ p 0
Aplicând metoda substituţiei succesive, vom determina influenţa pe o are fiecare
factor determinat anterior asupra variaţiei ratei rentabilităţii comerciale pe produs:
− influenţa variaţiei structurii producţiei:

ΔRc
∑ q1 ⋅ p 0 − ∑ q1 ⋅ c 0 ⋅ 100 − ∑ q 0 ⋅ p 0 − ∑ q 0 ⋅ c 0 ⋅ 100
q =
∑ q1 ⋅ p 0 ∑ q 0 ⋅ p0
− influenţa variaţiei preţului unitar:
Σq1 ⋅ p1 − Σq1 ⋅ c 0 Σq ⋅ p − Σq 1 ⋅ c 0
ΔRc
p = ⋅ 100 − 1 0 ⋅ 100
Σq1 ⋅ p1 Σq 1 ⋅ p 0
− influenţa variaţiei costului unitar:
Σq1 ⋅ p1 − Σq1 ⋅ c1 Σq ⋅ p − Σq1c 0
ΔRc
c = ⋅ 100 − 1 1 ⋅ 100
Σq1 ⋅ p1 Σq1 ⋅ p1

73
Corelaţia calculelor
ΔRc = ΔRc Rc Rc
q + Δp + Δc

37. Rata rentabilităţii economice a activelor (Re)


Acest indicator exprimă eficienţa elementelor materiale utilizate în activitatea
desfăşurată de către o societate comercială, adică a capitalului investit în elemente de activ,
care contribuie, fie direct, fie indirect, la realizarea profitului.
Rata rentabilităţii economice a activelor se determină ca raport între profitul brut al
exerciţiului (Pb) şi capitalul investit în activele economice ale exploatării (At). Relaţia de
calcul este:
Pb
Re = ⋅ 100
At
Rata rentabilităţii economice a activelor se poate determina şi ca raport între profitul
brut (Pb) şi capitalul permanent utilizat pentru obţinerea profitului (Kp):
Pb
Re = ⋅ 100
Kp

Modelul 1
Modelul matematic şi schema sinoptică
Pornind de la primul mod de exprimare al ratei rentabilităţii economice a activelor,
prin înmulţirea la numitor şi numărător cu indicatorul venituri totale, obţinem:
Pb ⎛ Vt Pb ⎞
Re = ⋅ 100 = ⎜ ⋅ ⎟ ⋅ 100
At ⎝ Ae Vt ⎠
în care:
Vt
− reprezintă viteza de rotaţie a activelor;
At
Pb
− reprezintă rata rentabilităţii veniturilor.
Vt
Viteza de rotaţie a activelor se determină ca raport între veniturile totale şi activele
totale (circulante şi imobilizate); cu cât viteza de rotaţie este mai mare, cu atât capitalul
angajat este mai rapid recuperat putând fi reinvestit, fără a se apela la resurse suplimentare.
Vt At
Δ Re
Pb Vt

Cuantificarea acţiunii factorilor:


Δ Re = Re1 − Re 0
Aplicând metoda substituţiei succesive, vom determina influenţa pe o are fiecare
factor determinat anterior asupra variaţiei ratei rentabilităţii economice a veniturilor:
− influenţa variaţiei vitezei de rotaţie a activelor:
Δ Re ⎛ Vt1 Pb 0 ⎞ ⎛ Vt 0 Pb 0 ⎞
Vt = ⎜ ⋅
⎜ Ae Vt ⎟ ⎟ ⋅ 100 − ⎜⎜ ⋅ ⎟⎟ ⋅ 100
Ae ⎝ 1 0 ⎠ ⎝ Ae0 Vt 0 ⎠
− influenţa variaţiei rentabilităţii veniturilor:

74
⎛ Vt1 Pb1 ⎞ ⎛ Vt1 Pb 0 ⎞
⎜ Ae ⋅ Vt ⎟⎟ ⋅ 100 − ⎜⎜ Ae ⋅ Vt ⎟⎟ ⋅ 100
Pb = ⎜
ΔRe
Vt ⎝ 1 1⎠ ⎝ 1 0 ⎠

Corelaţia calculelor
Δ Re = ΔRe Re
Vt + Δ Pb
Ae Vt

Modelul 2
Modelul matematic şi schema sinoptică
Pb
⋅ 100
Pb CA Rc
Re = ⋅ 100 = =
At 1 1 1 1
+ +
CA CA R Mf n
Ai Ac
în care:
− Rc reprezintă Rata rentabilităţii comerciale;
− RMf reprezintă Randamentul activelor imobilizate (mijloace fixe);
− n reprezintă viteza de rotaţie a activelor circulante (stocuri).
R Mf

ΔRe n

Rc

Cuantificarea acţiunii factorilor


Aplicând metoda substituţiei succesive, vom determina influenţa pe o are fiecare
factor determinat anterior asupra variaţiei ratei rentabilităţii economice a veniturilor:
− influenţa randamentul activelor imobilizate (mijloace fixe):
Rc 0 Rc 0
Δ R Mf = −
1 1 1 1
+ +
R Mf 1 n0 R Mf 0 n0
− influenţa vitezei de rotaţie a activelor circulante (stocuri):
Rc 0 Rc 0
Δn = −
1 1 1 1
+ +
R Mf 1 n1 R Mf 1 n 0
− influenţa ratei rentabilităţii comerciale:
Rc1 Rc 0
Δ Rc = −
1 1 1 1
+ +
R Mf 1 n1 R Mf 1 n1

Corelaţia calculelor

75
Δ Re = ΔRe Re Re
R Mf + Δ n + Δ Rc

38. Rata rentabilităţii resurselor economice consumate (Rrc)


Acest indicator mai este cunoscut şi sub denumirea de rentabilitatea costurilor şi
exprimă eficienţa costurilor efectuate. Se determină ca raport între un indicator de rezultat
(rezultatul exploatării, profitul brut al exerciţiului) şi costurile aferente obţinerii acestuia:
Pr
Rrc = ⋅ 100
Ch
Modelul matematic şi schema sinoptică
Pentru determinarea modelului matematic se pleacă de la formula ratei rentabilităţii
resurselor consumate şi se înlocuieşte profitul aferent cifrei de afaceri (Pr) cu următoarea
relaţie:
Pr = ∑ q ⋅ p − ∑ q ⋅ c ,
în care:
− ∑ q ⋅ c cheltuielile aferente veniturilor;
− ∑ q ⋅ p reprezintă valoarea producţiei vândute.
Relaţia rezultată reprezintă modelul matematic al analizei factoriale a ratei
rentabilităţii comerciale pe produs:

Rrc =
Pr
=
Pr
⋅ 100 = ∑ q ⋅ p − ∑ q ⋅ c ⋅ 100
Ch ∑q ⋅c ∑q ⋅c
în care:
− Pr reprezintă profitul aferent cifrei de afaceri;
− ∑ q ⋅ c cheltuielile aferente veniturilor;
− ∑q ⋅p reprezintă valoarea producţiei vândute.
q

ΔRrc c

Cuantificarea acţiunii factorilor


Aplicând metoda substituţiei succesive, vom determina influenţa pe o are fiecare
factor determinat anterior asupra variaţiei ratei rentabilităţii economice a resurselor
consumate:
− influenţa variaţiei structurii producţiei:

ΔRrc
∑ q1 ⋅ p 0 − ∑ q1 ⋅ c 0 ⋅ 100 − ∑ q 0 ⋅ p 0 − ∑ q 0 ⋅ c 0 ⋅ 100
q =
∑ q1 ⋅ c 0 ∑ q 0 ⋅ c0
− influenţa variaţiei costurilor unitare:

ΔRrc
∑ q1 ⋅ p 0 − ∑ q1 ⋅ c1 ⋅ 100 − ∑ q1 ⋅ p 0 − ∑ q1 ⋅ c 0 ⋅ 100
c =
∑ q1 ⋅ c1 ∑ q1 ⋅ c 0
− influenţa variaţiei preţului unitar:

76
ΔRrc
∑ q1 ⋅ p1 − ∑ q1 ⋅ c1 ⋅ 100 − ∑ q1 ⋅ p 0 − ∑ q1 ⋅ c1 ⋅ 100
p =
∑ q1 ⋅ c1 ∑ q1 ⋅ c1
Corelaţia calculelor
ΔRrc = ΔRrc Rrc Rrc
q + Δc + Δp

39. Analiza rentabilităţii pe produs


Analiza rentabilităţii pe produs îmbracă două forme:
a) rata rentabilităţii comerciale;
u) rata rentabilităţii resurselor consumate.
În continuare, pentru fiecare dintre acestea, vom prezenta analizele factoriale.

a) Analiza factorială a ratei rentabilităţii comerciale


Rentabilitatea comercială pe produs şi exprimă eficienţa veniturilor realizate pentru
fiecare produs în parte. Se determină ca raport între un indicator unitar de rezultat (rezultatul
exploatării, profitul brut al exerciţiului) şi venitul unitare realizat din valorificarea acestuia:
pr
rc = ⋅ 100
p

Modelul matematic şi schema sinoptică


Pentru determinarea modelului matematic se pleacă de la formula ratei rentabilităţii
comerciale pe produs şi se înlocuieşte profitul pe produs (pr) cu următoarea relaţie:
pr = p − c ,
în care:
− pr reprezintă profitul unitar;
− p reprezintă preţul unitar de vânzare;
− c reprezintă costul unitar de producţie.
Relaţia rezultată reprezintă modelul matematic al analizei factoriale a ratei
rentabilităţii comerciale pe produs:
pr p−c
rc = ⋅100 = ⋅100
p p
Factorii de influenţă, în ordinea aplicării substituţiei, sunt:
− p reprezintă preţul unitar de vânzare;
− c reprezintă costul unitar de producţie.
p
Δrc
c

Cuantificarea acţiunii factorilor


Variaţia ratei rentabilităţii comerciale pe produs este:
Δrc = rc1 − rc 0

Aplicând metoda substituţiei succesive, vom determina influenţa pe o are fiecare


factor determinat anterior asupra variaţiei ratei rentabilităţii comerciale pe produs:
− influenţa variaţiei preţului unitar:
p1 − c 0 p − c0
Δrpc = ⋅ 100 − 0 ⋅ 100
p1 p0

77
− influenţa variaţiei costului unitar:
p1 − c1 p −c
Δrcc = ⋅ 100 − 1 0 ⋅ 100
p1 p1

Corelaţia calculelor
Δrc = Δrpc + Δrcc

v) Analiza factorială a ratei rentabilităţii resurselor consumate


Acest indicator mai este cunoscut şi sub denumirea de rentabilitatea costurilor pe
produs şi exprimă eficienţa costurilor efectuate pentru fiecare produs în parte. Se determină
ca raport între un indicator unitar de rezultat (rezultatul exploatării, profitul brut al
exerciţiului) şi costul unitar cu care a fost realizat:
pr
rrc = ⋅ 100
c
Modelul matematic şi schema sinoptică
Pentru determinarea modelului matematic se pleacă de la formula ratei rentabilităţii
resurselor consumate pe produs şi se înlocuieşte profitul pe produs (pr) cu următoarea relaţie:
pr = p − c ,
în care:
− pr reprezintă profitul unitar;
− p reprezintă preţul unitar de vânzare;
− c reprezintă costul unitar de producţie.
Relaţia rezultată reprezintă modelul matematic al analizei factoriale a ratei
rentabilităţii costurilor pe produs:
pr p−c
rrc = ⋅ 100 = ⋅ 100
c c
Factorii de influenţă, în ordinea aplicării substituţiei, sunt:
− c reprezintă costul unitar de producţie;
− p reprezintă preţul unitar de vânzare.

c
Δrrc
p

Cuantificarea acţiunii factorilor


Variaţia ratei rentabilităţii costurilor pe produs este:
Δrrc = rrc1 − rrc0
Aplicând metoda substituţiei succesive, vom determina influenţa pe o are fiecare
factor determinat anterior asupra variaţiei ratei rentabilităţii costurilor pe produs:
− influenţa variaţiei costului unitar:
p0 − c1 p −c
Δrcrc = ⋅ 100 − 0 0 ⋅ 100
c1 c0
− influenţa variaţiei preţului unitar:
p1 − c1 p −c
Δrprc = ⋅ 100 − 0 1 ⋅ 100
c1 c1

78
Corelaţia calculelor
Δrrc = Δrc + Δrp

40. Rata rentabilităţii financiare (Rf)


Rata rentabilităţii financiare exprimă corelaţia dintre indicatorul de rezultat şi sursa de
finanţare a activităţii economice, respectiv dintre profit net şi capitalul investit.

a) Rata rentabilităţii financiare a capitalurilor proprii


Acest indicator se determină ca raport între profitul net (Pn) şi capitalul propriu (Kpr),
conform relaţiei:
Pn
Rf = ⋅ 100
Kpr
Rata rentabilităţii financiare este strâns legată de structura capitalului, respectiv de
ponderea capitalului propriu (Kpr) şi de cea a capitalului împrumutat (Ki) în cadrul capitalului
permanent.
Proporţia dintre capitalul împrumutat şi capitalul propriu poate varia, iar coeficientul
dintre aceşti doi parametri are semnificaţia unei pârghii financiare (pf), a cărei valoare
influenţează rata rentabilităţii financiare:
Ki
pf =
Kpr + Ki
Cu cât capitalul împrumutat va avea o pondere mai mică în totalul capitalului
permanent, cu atât rata rentabilităţii financiare va fi mai bună şi invers, aceasta deoarece
valoarea dobânzilor plătite pentru capitalul împrumutat diminuează nivelul ratei rentabilităţii
financiare, conducând la un profit mai mic decât în situaţia în care nu se utilizează capital
împrumutat.
Costul capitalului împrumutat se exprimă printr-un indicator denumit rata medie a
dobânzii ( Rd ) şi se determină prin raportul dintre suma dobânzilor (Sd) şi valoarea totală a
datoriilor financiare (Ki):

Rd =
∑D
Ki
Modelul analizei factoriale a Ratei rentabilităţii financiare:
Pn At Vt Vt At Pn
Rf = ⋅ ⋅ ⋅ 100 = ⋅ ⋅ ⋅ 100
Kpr At Vt At Kp Vt
în care:
Vt
− reprezintă viteza de rotaţie a activelor totale, în număr de rotaţii;
At
At
− reprezintă factorul de multiplicare al capitalului propriu;
Kp
Pn
− ⋅ 100 reprezintă Rentabilitatea netă a veniturilor totale.
Vt
w) Rata rentabilităţii financiare a capitalurilor permanente

79
Pn
R fp = ⋅ 100
Kp
Analiza factorială:
Pn Pn CA CA Pn
R fp = ⋅ 100 = ⋅ ⋅ 100 = ⋅ ⋅ 100
Kp Kp CA Kp CA
în care:
CA
− reprezintă CA la 1 leu capital permanent;
Kp
Pn
− ⋅ 100 reprezintă Rata rentabilităţii comerciale.
CA
Cuantificarea acţiunii factorilor
Influenţa variaţiei cifrei de afaceri la 1 leu capital permanent:
CA1 CA 0
Δ CA = ⋅ Rc0 − ⋅ Rc0
Kp
Kp1 Kp0
Influenţa variaţiei ratei rentabilităţii comerciale:
CA1 CA1
Δ Rc = ⋅ Rc1 − ⋅ Rc0
Kp1 Kp1

Corelaţia calculelor
R R
ΔR fp = Δ CA
fp
+ Δ Rcfp
Kp

41. Analiza rentabilităţii pe baza punctului critic


Această metodă se mai numeşte şi analiza rentabilităţii pe baza pragului de
rentabilitate şi a intervalului de siguranţă; se porneşte de la concepţia că societatea
comercială se află într-un punct critic atunci când veniturile obţinute din valorificarea
produselor (CA) sunt egale cu cheltuielile totale efectuate de întreprindere pentru realizarea
acestora, şi, deci, nu se realizează profit. Această metodă urmăreşte stabilirea nivelul
producţiei (cantitativ/valoric) unei întreprinderi care o situează la limita obţinerii de profit.

Modalităţi de analiză a pragului de rentabilitate


a) Pentru activităţi omogene
CA = Ch + Pr ⎫
⎬ ⇒ CA = Ch ⇒ q ⋅ pv = CF + q ⋅ cv
Pr = 0 ⎭
CF CF
q= = ,
p − cv mbv
în care:
− F reprezintă cheltuielile fixe;
− ∑ q ⋅ cv reprezintă cheltuielile variabile;
− CA reprezintă cifra de afaceri.
− mbv marja brută faţă de cheltuielile variabile pe unitatea de produs.

b)Pentru activităţi complexe

80
CA = Ch + Pr ⎫
⎬ ⇒ CA = Ch = CF + CV ⇒ CA − CV = CF ⇒
Pr = 0 ⎭
⎛ CV ⎞ CF CF
⇒ CA⎜1 − ⎟ = CF ⇒ CA = =
⎝ CA ⎠ CV q ⋅ cv
1− 1−
CA CA

Aplicaţie pentru analiza factorială a ratei rentabilităţii economice a activelor

Să se efectueze analiza factorială a ratei rentabilităţii economice a activelor la o


întreprindere, plecând de la indicatorii din tabelul nr. 4.4.
– mii lei –
Nr.
Specificaţia indicatorilor P0 P1
crt.
1. Total active 1.543 2.018
2. Total venituri 2.423 2.570
3. Profit brut 218 256
4. Viteza de rotaţie a activelor 1,5703 1,2735
5. Rata rentabilităţii veniturilor 8,99 9,96
6. Rata rentabilităţii economice a activelor 14,13 12,68
Tabelul nr. 4.4: Indicatori pentru analiza factorială a ratei rentabilităţii economice
a activelor

Modelul matematic al analizei factoriale


Pornind de la primul mod de exprimare al ratei rentabilităţii economice a activelor,
prin înmulţirea la numitor şi numărător cu indicatorul venituri totale, obţinem:
Pb ⎛ Vt Pb ⎞
Re = ⋅ 100 = ⎜ ⋅ ⎟ ⋅ 100
At ⎝ Ae Vt ⎠
în care:
Vt
− reprezintă viteza de rotaţie a activelor;
At
Pb
− reprezintă rata rentabilităţii veniturilor.
Vt

Cuantificarea acţiunii factorilor


Calculul ratei rentabilităţii economice a activelor pentru cele două perioade studiate:
Pb 0 218
Re 0 = ⋅ 100 = ⋅ 100 = 14,13
At 0 1.543
Pb 256
Re 0 = 0 ⋅ 100 = ⋅ 100 = 12,68
At 0 2.018
Variaţia ratei rentabilităţii economice a activelor este:
Δ Re = Re1 − Re0 = 12,68 − 14,13 = −1,45%
Scăderea ratei rentabilităţii economice a activelor se datorează influenţei următorilor
factori:
− influenţa scăderii vitezei de rotaţie a activelor:

81
Δ Re ⎛ Vt Pb ⎞ ⎛ Vt Pb ⎞
= ⎜⎜ 1 ⋅ 0 ⎟⎟ ⋅ 100 − ⎜⎜ 0 ⋅ 0 ⎟⎟ ⋅ 100
Vt
Ae ⎝ Ae1 Vt 0 ⎠ ⎝ Ae0 Vt 0 ⎠
⎛ 2.570 218 ⎞ ⎛ 2.423 218 ⎞
⎜ ⋅ ⎟ ⋅ 100 − ⎜ ⋅ ⎟ ⋅ 100 =
⎝ 2.018 2.423 ⎠ ⎝ 1.543 2.423 ⎠
= 11,45 − 14,13 = −2,68%
− influenţa scăderii rentabilităţii veniturilor:
⎛ Vt1 Pb1 ⎞ ⎛ Vt1 Pb 0 ⎞
ΔRe
Pb = ⎜ ⋅
⎜ Ae Vt ⎟ ⎟ ⋅ 100 − ⎜⎜ ⋅ ⎟⎟ ⋅ 100
Vt ⎝ 1 1 ⎠ ⎝ Ae 1 Vt 0 ⎠
⎛ 2.570 256 ⎞ ⎛ 2.570 218 ⎞
⎜ ⋅ ⎟ ⋅ 100 − ⎜ ⋅ ⎟ ⋅ 100 =
⎝ 2.018 2.570 ⎠ ⎝ 2.018 2.423 ⎠
= 12,68 − 11,45 = 1,23%

Corelaţia calculelor
Δ Re = ΔRe Re
Vt + Δ Pb = −2,68 + 1,23 = −1,45%
Ae Vt

ΔRe (−1,45 %) Vt At (−2,68 %)


Pb Vt (1,23 %)

Diagnostic sintetic
Analizând datele, constatăm o diminuare a rentabilităţii activelor cu 1,45%, sub
influenţa negativă a scăderii vitezei de rotaţie a activelor (-2,68%) care a fost diminuată de
influenţa scăderii rentabilităţii veniturilor (1,23%).

Analiza factorială a ratei rentabilităţii comerciale şi a ratei rentabilităţii


resurselor consumate
Să se efectueze analiza factorială a ratei rentabilităţii comerciale şi a ratei rentabilităţii
resurselor consumate, plecând de la indicatorii din tabelul nr. 4.5.
– mii lei –
Nr.
Indicatori Simboluri P0 P1
crt.
1. Cheltuieli aferente cifrei de afaceri ∑q⋅c 11.566 18.620
2. Cifra de afaceri ∑q⋅p 8.965 15.095
Cifra de afaceri din anul curent exprimată în
3.
costuri de producţie din anul precedent ∑ q1 ⋅ c 0 – 12.607
Cifra de afaceri din anul curent exprimată în
4.
preţuri de vânzare din anul precedent ∑ q1 ⋅ p 0 – 9.682
5. Profit aferent cifrei de afaceri -2.601 -3.525
Tabelul nr. 4.5: Indicatori pentru analiza factorială a ratei rentabilităţii
comerciale şi a ratei rentabilităţii resurselor consumate

a) Rata rentabilităţii comerciale

Modelul matematic al analizei factoriale

82
Pentru determinarea modelului matematic se pleacă de la formula ratei rentabilităţii
comerciale şi se înlocuieşte profitul aferent cifrei de afaceri (Pr) cu următoarea relaţie:
Pr = ∑ q ⋅ p − ∑ q ⋅ c ,
în care:
− ∑ q ⋅ c cheltuielile aferente veniturilor;
− ∑ q ⋅ p reprezintă valoarea producţiei vândute.
Relaţia rezultată reprezintă modelul matematic al analizei factoriale a ratei
rentabilităţii comerciale pe produs:

Rc =
Pr
=
Pr
⋅ 100 = ∑ q ⋅ p − ∑ q ⋅ c ⋅ 100
CA ∑q ⋅ p ∑q ⋅ p
Cuantificarea acţiunii factorilor:
Calculul valorilor pe care le ia rata rentabilităţii comerciale pe produs la cele 2
momente P0 şi P1:
Σq 0 ⋅ p 0 − Σq 0 ⋅ c 0 − 2.601
Rc 0 = ⋅ 100 = ⋅ 100 = −29.01%
Σq 0 ⋅ p 0 8.965
Σq ⋅ p − Σq1 ⋅ c1 − 3.525
Rc1 = 1 1 ⋅ 100 = ⋅ 100 = −23.35%
Σq1 ⋅ p1 15.095
Calculul variaţiei ratei rentabilităţii comerciale:
ΔRc = Rc1 − Rc 0 = −23,35% − (−29,01%) = 5,66%
Aplicând metoda substituţiei succesive, vom determina influenţa pe o are fiecare
factor determinat anterior asupra variaţiei ratei rentabilităţii comerciale pe produs:
− influenţa variaţiei structurii producţiei:

ΔRc
∑ q1 ⋅ p 0 − ∑ q1 ⋅ c 0 ⋅ 100 − ∑ q 0 ⋅ p 0 − ∑ q 0 ⋅ c 0 ⋅ 100 =
q =
∑ q1 ⋅ p 0 ∑ q 0 ⋅ p0
9.682 − 12.607 8.965 − 11.566
= ⋅ 100 − ⋅ 100 = −30,21 + 29,00 = −1,20%
9.682 8.965
− influenţa variaţiei preţului unitar:
Σq1 ⋅ p1 − Σq1 ⋅ c 0 Σq ⋅ p − Σq 1 ⋅ c 0
ΔRc
p = ⋅ 100 − 1 0 ⋅ 100 =
Σq1 ⋅ p1 Σq 1 ⋅ p 0
15.095 − 12.607 9.682 − 12.607
= ⋅ 100 − ⋅ 100 = 16,48 + 30,21 = 46,69
15.095 9.682
− influenţa variaţiei costului unitar:
Σq1 ⋅ p1 − Σq1 ⋅ c1 Σq ⋅ p − Σq1c 0
ΔRc
c = ⋅ 100 − 1 1 ⋅ 100
Σq1 ⋅ p1 Σq1 ⋅ p1
15.095 − 18.620 15.095 − 12.607
= ⋅ 100 − ⋅ 100 = −23,35 − 16,48 = −39,84
15.095 15.085

Corelaţia calculelor
ΔRc = ΔRc Rc Rc
q + Δ p + Δ c = −1.2 + 46.69 − 39,83 = 5,66%

83
q (-1,2 %)

ΔRc (5,66 %) p (46,69 %)

c (−39,83 %)

b) Rata rentabilităţii resurselor economice consumate (Rrc)

Modelul matematic al analizei factoriale


Pentru determinarea modelului matematic se pleacă de la formula ratei rentabilităţii
resurselor consumate şi se înlocuieşte profitul aferent cifrei de afaceri (Pr) cu următoarea
relaţie:
∑ ∑
Pr = q ⋅ p − q ⋅ c ,
în care:
− ∑ q ⋅ c cheltuielile aferente veniturilor;
− ∑ q ⋅ p reprezintă valoarea producţiei vândute.
Relaţia rezultată reprezintă modelul matematic al analizei factoriale a ratei
rentabilităţii comerciale pe produs:

⋅ 100 = ∑
Pr Pr q ⋅ p − ∑q ⋅c
Rrc = = ⋅ 100
Ch ∑ q ⋅ c ∑q ⋅c
în care:
− Pr reprezintă profitul aferent cifrei de afaceri;
− ∑ q ⋅ c cheltuielile aferente veniturilor;
− ∑q ⋅p reprezintă valoarea producţiei vândute.

Cuantificarea acţiunii factorilor:


Calculul valorilor pe care le ia rata rentabilităţii resurselor consumate pe produs la cele
2 momente P0 şi P1:
Σq 0 ⋅ p 0 − Σq 0 ⋅ c 0 − 2.601
Rrc 0 = ⋅ 100 = ⋅ 100 = −22,49%
Σq 0 ⋅ c 0 11.566
Σq ⋅ p − Σq1 ⋅ c1 − 3.525
Rrc1 = 1 1 ⋅ 100 = ⋅ 100 = −18,93%
Σq1 ⋅ c1 18.620
Calculul variaţiei ratei rentabilităţii resurselor consumate:
ΔRrc = Rrc1 − Rrc 0 = −18,93% − (−22,49%) = 3,56%

Aplicând metoda substituţiei succesive, vom determina influenţa pe o are fiecare


factor determinat anterior asupra variaţiei ratei rentabilităţii economice a resurselor
consumate:
− influenţa variaţiei structurii producţiei:

ΔRrc
∑ q1 ⋅ p 0 − ∑ q1 ⋅ c 0 ⋅ 100 − ∑ q 0 ⋅ p 0 − ∑ q 0 ⋅ c 0 ⋅ 100
q =
∑ q1 ⋅ c 0 ∑ q 0 ⋅ c0
9.682 − 12.607 8.965 − 11.566
= ⋅ 100 − ⋅ 100 = −0,71%
12.607 11.566

84
− influenţa variaţiei costurilor unitare:

ΔRrc
∑ q1 ⋅ p 0 − ∑ q1 ⋅ c1 ⋅ 100 − ∑ q1 ⋅ p 0 − ∑ q1 ⋅ c 0 ⋅ 100
c =
∑ q1 ⋅ c1 ∑ q1 ⋅ c 0
9.682 − 18.620 9.682 − 12.607
= ⋅ 100 − ⋅ 100 = −24,8%
18.620 12.607
− influenţa variaţiei preţului unitar:

ΔRrc
∑ q1 ⋅ p1 − ∑ q1 ⋅ c1 ⋅ 100 − ∑ q1 ⋅ p 0 − ∑ q1 ⋅ c1 ⋅ 100
p =
∑ q1 ⋅ c1 ∑ q1 ⋅ c1
15.095 − 18.620 9.682 − 18.620
= ⋅ 100 − ⋅ 100 = 29.07%
18.620 18.620

Corelaţia calculelor
ΔRrc = ΔRrc Rrc Rrc
q + Δ c + Δ p = - 0,71% - 24,8% + 29,07% = 3,56 %
q (-0,71%)

ΔRrc (3,56%) c (-24.8%)

p (29,07%)

Diagnostic sintetic
Analiza resurselor consumate reflectă modul cum firma a gestionat resursele care au
intrat in costuri. Se observă o diminuare a pierderilor cu 3.6% ca urmare a influenţei pozitive
a preţurilor de vânzare cu 29,07%. Creşterea costurilor a avut o influenţa negativă asupra
pierderilor, de -24,8%, în sensul majorării ratei. Influenţa negativă a structurii CA de -0,71%
denotă creşterea ponderii produselor cu o rată a pierderilor mai mare decât media pe
întreprindere.

Aplicaţie pentru analiza factorială a ratelor rentabilităţii pe produs

Nr.
Indicatori UM Simbol P0 P1
crt.
1. Volum fizic al producţiei vândute lei q 130 125
2. Cost de producţie unitar lei/buc c 10.500 11.000
3. Preţ de vânzare unitar lei/buc p 13.500 12.000
4. Profit unitar lei/buc 3.000 1.000
Tabelul nr. 4.6

a) Rata rentabilităţii comerciale

Modelul matematic al analizei factoriale


Pentru determinarea modelului matematic se pleacă de la formula ratei rentabilităţii
comerciale pe produs şi se înlocuieşte profitul pe produs (pr) cu următoarea relaţie:
pr = p − c ,

85
în care:
− pr reprezintă profitul unitar;
− p reprezintă preţul unitar de vânzare;
− c reprezintă costul unitar de producţie.
Relaţia rezultată reprezintă modelul matematic al analizei factoriale a ratei
rentabilităţii comerciale pe produs:
pr p−c
rc = ⋅ 100 = ⋅ 100
p p
Factorii de influenţă, în ordinea aplicării substituţiei, sunt:
− p reprezintă preţul unitar de vânzare;
− c reprezintă costul unitar de producţie.

Cuantificarea acţiunii factorilor


Variaţia ratei rentabilităţii comerciale pe produs este:
12.000 − 11.000 13.500 − 10.500
Δrc = rc1 − rc 0 = ⋅100 − ⋅100 =
12.000 13.500
= 8.33 − 22.22 = −13,89%
Aplicând metoda substituţiei succesive, vom determina influenţa pe o are fiecare
factor determinat anterior asupra variaţiei ratei rentabilităţii comerciale pe produs:
− influenţa scăderii preţului unitar:
p1 − c 0 p − c0
Δrpc = ⋅ 100 − 0 ⋅ 100 =
p1 p0
12.000 − 10.500 13.500 − 10.500
= ⋅ 100 − ⋅ 100 = 12,5 − 22,22 = −9,72%
12.000 13.500
− influenţa creşterii costului unitar:
p1 − c1 p −c
Δrcc = ⋅ 100 − 1 0 ⋅ 100 =
p1 p1
12.000 − 11.000 12.000 − 10.500
= ⋅ 100 − ⋅ 100 = 8,33 − 12,5 = −4.17%
12.000 12.000

Corelaţia calculelor
Δrc = Δrpc + Δrcc = −9,72 − 4,17 = −13,89%
p (−9,72 %)
Δrc (−13,89 %)
c (−4,17 %)

Diagnostic sintetic
Rata rentabilităţii veniturilor pe produs suferă influenţe nefavorabile datorită reducerii
preţului unitar de vânzare (-9,72%) simultan cu creşterea costului de producţie unitar
(-4,17%), ceea ce determină în final o diminuare a ratei cu 13,89%.

b) Rata rentabilităţii resurselor consumate:

Modelul matematic al analizei factoriale

86
Pentru determinarea modelului matematic se pleacă de la formula ratei rentabilităţii
resurselor consumate pe produs şi se înlocuieşte profitul pe produs (pr) cu următoarea relaţie:
pr = p − c ,
în care:
− pr reprezintă profitul unitar;
− p reprezintă preţul unitar de vânzare;
− c reprezintă costul unitar de producţie.
Relaţia rezultată reprezintă modelul matematic al analizei factoriale a ratei
rentabilităţii costurilor pe produs:
pr p−c
rc = ⋅100 = ⋅100
c c
Factorii de influenţă, în ordinea aplicării substituţiei, sunt:
− c reprezintă costul unitar de producţie;
− p reprezintă preţul unitar de vânzare.

Cuantificarea acţiunii factorilor


Variaţia ratei rentabilităţii costurilor pe produs este:
12.000 − 11.000 13.500 − 10.500
Δrrc = rrc1 − rrc 0 = ⋅ 100 − ⋅ 100 =
11.000 10.500
= 9,09 − 28,57 = −19,48%
Aplicând metoda substituţiei succesive, vom determina influenţa pe o are fiecare
factor determinat anterior asupra variaţiei ratei rentabilităţii costurilor pe produs:
− influenţa creşterii costului unitar:
p 0 − c1 p − c0
Δrcrc = ⋅ 100 − 0 ⋅ 100 =
c1 c0
13.500 − 11.000 13.500 − 10.500
= ⋅ 100 − = 22,73 − 28,57 = −5,84%
11.000 10.500
− influenţa scăderii preţului unitar:
p1 − c1 p −c
Δrprc = ⋅ 100 − 0 1 ⋅ 100 =
c1 c1
12.000 − 11.000 13.500 − 11.000
= ⋅ 100 − ⋅ 100 = −9,09% − 22,73% = −13,64%
11.000 11.000

Corelaţia calculelor
Δrrc = Δrc + Δrp = −5,84 − 13,64 = −19,48
c (−5,84 %)
Δrrc (−19,48 %)
p (−13,64 %)

Diagnostic sintetic
Rata rentabilităţii resurselor consumate pe produs suferă influenţe nefavorabile
datorită reducerii preţului unitar de vânzare (-5,85%) simultan cu creşterea costului de
producţie unitar (-13,64%), ceea ce determină în final o diminuare a ratei cu 19,48%.

87
88
Bibliografie

1. Antoniu, N. şi colectiv Finanţele întreprinderii, Ed. Didactică şi Pedagogică,


Bucureşti, 1993
2. Barbacioru, C. Eficienţă-rentabilitate, Ed. Scrisul Românesc, Craiova,
1974
3. Bătrâncea, I. Analiza economică şi financiară a societăţilor comerciale,
Ed. Eta, Cluj-Napoca, 1996
4. Buhociu, F. Optimizarea beneficiului unui proiect de investiţii, Tribuna
Economică, Bucureşti, 1997, nr. 40-41
5. Buhociu, F. Corelaţia dintre Investiţii-capacitate de producţie-profit,
Tribuna Economică, Bucureşti, 1997, nr. 6
5. Buhociu, F. Investiţiile în economia de tranziţie, Ed. Evrika!, Brăila,
Negoescu, Gh. 1998
6. Buhociu, F. Analiza economică, Ed. Evrika!, Brăila, 1999
Negoescu, Gh.
7. Cohen, E. Analyse financiére, les editions d’organisations, Paris, 1990
8. Conso, P. La gestion financiére de l’entreprise, Bibliotheque de
management, Paris, 1989
9. Cornescu, V. Costurile şi veniturile în economia de piaţă, Ed. Holding
Reporter, Bucureşti, 1992
10. Guin, Gh. La fonction financiére dans l’entreprise Masson, Paris,
Rozsa, Cl. 1988
11. Iancu, A. Eficienţa economică maximă, Ed. Politică, Bucureşti, 1972
12. Levy, Aldo Management financiar, Ed. Economică, Paris, 1993
13. Mărgulescu, D. coordonator Analiza activităţii economice a societăţilor comerciale,
Tribuna Economică, Bucureşti, 1994
14. Mereuţă, C. coordonator Analiza diagnostic a societăţilor comerciale în economia de
tranziţie, Ed. Tehnică, Bucureşti, 1994
15. Mereuţă, C. coordonator Tranziţia managementului societăţilor comerciale, Ed.
Tehnică, Bucureşti, 1995
16. Negoescu, Gh Evaluarea agenţilor economici, Ed. Algorithm+, Galaţi,
Buhociu, F. 1998
17. Negoescu, Gh. Bonitatea agenţilor economici, Ed. Algorithm+, Galaţi,
Buhociu, F. 1998
18. Niculescu, O. Management şi eficienţă, Ed. Nora, Bucureşti. 1994
Verboncu, I.
19. Radu, F. Analiza economico-financiară a întreprinderilor industriale,
Ed. Scrisul Românesc, Craiova, 1979
20. Românu, I. Eficienţa economică a investiţiilor şi a capitalului fix, Ed.
Vasilescu, I. Didactică şi Pedagogică RA, Bucureşti, 1993
21. Stancu, C. Işfănescu, A. Analiza economico-financiară, Ed. Economică, Bucureşti,
Băicuşi, A. 1996
22. Thibaut-J, P. Le diagnostique d’entreprise. Guide pratique, Ed. Sedifor,
1989

89

S-ar putea să vă placă și