Sunteți pe pagina 1din 7

DOCUMENTAŢIILE DE URBANISM

Majoritatea regulilor de urbanism se află exprimate în documente de urbanism, acte de


planificare urbană care conferă regulii o formulare spaţială, adică o diferenţiere în funcţie de
zona căreia urmează să-i fixeze afectaţiile. Sub raport formal, această dimensiune de modulare
spaţială a regulii se traduce prin aceea că, în documentele de urbanism, alături de reglementările
prezentate sub forma obişnuită a reglementărilor administrative, se află documentele grafice,
care delimitează spaţiile cărora li se vrea să li se diferenţieze regimul. Pe fond, preciziunile pe
care le dau documentele grafice sunt necesare adesea pentru regulile stabilite prin documentele
de urbanism. Absenţa unei reprezentări grafice poate paraliza aplicarea acestor reguli, după cum
şi imprecizia acestora poate avea acelaşi efect. În schimb, documentele grafice nu pot crea ele
însele reguli, neputând decât să delimiteze din punct de vedere geografic impactul normelor
determinate prin reglementările conţinute de documentele de urbanism.
În sfârşit, dimpotrivă, iregularităţile şi lacunele grosiere ale documentelor grafice ale unui
plan pot afecta ilegalitatea sa.
În înţelesul reglementărilor din ţara noastră, documentaţiile de amenajare a teritoriului şi
de urbanism sunt planurile de amenajare a teritoriului, planurile de urbanism şi regulamentele de
urbanism.
Regulamentele de urbanism detaliază şi explicitează planurile de urbanism aprobate şi
cuprind condiţiile ce trebuie respectate pentru aplicarea acestora.

1. Elaborarea documentelor de urbanism

Documentaţiile de amenajare a teritoriului şi de urbanism se fundamentează pe studii şi


cercetări. Ele exprimă scopurile, mijloacele şi etapizarea acţiunilor de amenajare a teritoriului şi
urbanism şi oferă soluţii pentru o dezvoltare echilibrată şi pentru prevenirea şi eliminarea
disfuncţionalităţilor.
În raport cu amploarea şi conţinutul lor, elaborarea documentaţiilor de amenajare a
teritoriului şi de urbanism incumbă diferenţiat autorităţilor administraţiei publice centrale sau
locale. O atare „diagramă” a repartiţiei componentelor de elaborare se prezintă astfel:
a) pentru planul de amenajare a teritoriului naţional – administraţia publică centrală – şi
se adoptă prin lege. Prevederile Planului sunt obligatorii, se aplică în amenajarea teritoriului
judeţelor, municipiilor, oraşelor sau comunelor, după caz. În cazul căilor de comunicaţie,
delimitarea terenurilor, a cubarelor şi a amplasamentelor necesare se stabileşte prin documentaţii
de urbanism şi/sau de amenajare a teritoriului;
b) pentru planurile zonale de amenajare a teritoriului – administraţia publică centrală sau
comisiile locale interesate;
c) pentru planurile de amenajare a teritoriilor interorăşeneşti sau intercomunale –
consiliile locale interesate în cooperare;
d) pentru planurile de amenajare a teritoriului şi de urbanism ale localităţilor şi pentru
regulamentele de urbanism – consiliile orăşeneşti şi comunale.
Punerea de acord a documentaţiilor se urmăreşte de către autorităţile administraţiei
publice locale astfel: prevederile planurilor aprobate pentru un teritoriu se preiau şi se detaliază
în documentaţiile ce se elaborează pentru părţi componente ale teritoriului respectiv; în planurile
de amenajare a teritoriului şi de urbanism şi se introduc prevederile principale ale
documentaţiilor aprobate pentru părţi componente ale acelui teritoriu.

2. Avizarea documentaţiilor de urbanism

Avizele necesare aprobării documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism se


emit, potrivit legii, de organele administraţiei publice centrale, sau de autorităţile administraţiei
publice locale. După întocmirea lor de entităţile autorizate acestea sunt depuse la autorităţile
competente în vederea avizării, care trebuie să se pronunţe într-un termen dat. Avizul
necomunicat în termenul stabilit (cel mult 30 zile) se consideră favorabil.
Recomandările însoţite şi condiţiile de avize se introduc în documentaţiile elaborate,
înainte de a fi supuse aprobării.
În caz de divergenţă, dacă problemele în discuţie:
-sunt de natură tehnică, autorităţile administraţiei publice locale îndrituite să aprobe acea
documentaţie se adresează organelor administraţiei publice în al cărui domeniu tehnic de
specialitate se încadrează problemele care fac obiectul divergenţelor, pentru arbitraj;
-sunt de natură juridică, autorităţile locale în drept sesizează şi înaintează cazul instanţei
de contencios administrativ care va decide.

3. Consultarea populaţiei

Principiul consultării populaţiei asupra unor măsuri şi documente publice este astăzi larg
aplicabil şi în măsură de urbanism, datorită importanţei problemelor acestui domeniu.
Astfel, consultarea populaţiei este obligatorie înaintea aprobării tuturor categoriilor de
planuri de amenajare a teritoriului, de urbanism, cu excepţia Planului de amenajare a teritoriului
naţional. Acest act se realizează în principal, pe calea acţiunilor de informare a populaţiei,
anchetei publice şi întocmirii, pe această bază, a unui referat în care se sintetizează rezultatele
acestor operaţiuni.

4. Aprobarea documentaţiilor de urbanism

Aprobarea documentaţiilor de urbanism, conform competenţelor legale, se face potrivit


unor proceduri speciale. Planurile de amenajare a teritoriului aprobate cuprind orientări generale
pentru întocmirea altor documentaţii de amenajare a teritoriului sau de urbanism, cât şi pentru
gestionarea teritoriului şi localităţilor la care se referă. Planurile şi regulamentele de urbanism
aprobate sunt obligatorii.
5. Modificarea documentaţiilor de urbanism

Documentaţiile de urbanism sunt reexaminate periodic şi modificate pentru a fi adaptate


noilor condiţii economice, sociale şi tehnice. Astfel, planurile de amenajare a teritoriului şi de
urbanism se modifică, fără a schimba concepţia lor generală, pentru a cuprinde prevederile
principale ale documentaţiilor aprobate pentru părţi componente ale acelui teritoriu.
Documentaţiile de urbanism astfel modificate se consideră documentaţii noi şi se supun aprobării
potrivit legii.
În prezent, ca documentaţii propriu-zise de urbanism există: planul urbanistic general,
planul urbanistic zonal şi planul urbanistic de detaliu. La rândul lor, reglementările de urbanism
sunt: regulamentul general de urbanism şi Regulamentul local de urbanism (Regulamentul
aferent Planului urbanistic general şi Regulamentul aferent Planului urbanistic zonal).

6. Planul urbanistic general

Planul urbanistic general are caracter director si de reglementare operaţională. Fiecare


localitate trebuie să întocmească Planul urbanistic general, să îl actualizeze la 5-10 ani si să îl
aprobe, acesta constituind baza legală pentru realizarea programelor si acţiunilor de dezvoltare.
Este documentaţia care stabileşte obiectivele, acţiunile şi măsurile de dezvoltare pentru o
localitate existentă sau viitoare pe o perioadă determinată, pe baza analizei multicriteriale a
situaţiei existente, acesta orientează aplicarea unor politici în scopul amenajării teritoriului
localităţii. Acestei documentaţii i se asociază regulamentul de urbanism al localităţii respective.
Planurile generale se elaborează de regulă împreună cu planul de amenajare a teritoriului
administrativ al localităţii şi se corelează cu prevederile acestuia.
Planul urbanistic general constituie documentaţiile pe baza cărora se eliberează
certificatele de urbanism şi autorizările de construire în teritoriul localităţii respective.

Conţinutul Planului urbanistic general

(1) Planul urbanistic general cuprinde reglementări pe termen scurt, la nivelul întregii
unităţi administrativ-teritoriale de bază, cu privire la:
a) stabilirea si delimitarea teritoriului intravilan în relaţie cu teritoriul administrativ al
localităţii;
b) stabilirea modului de utilizare a terenurilor din intravilan;
c) zonificarea funcţională în corelaţie cu organizarea reţelei de circulaţie;
d) delimitarea zonelor afectate de servituţi publice;
e) modernizarea si dezvoltarea infrastructurii tehnico-edilitare;
f) stabilirea zonelor protejate si de protecţie a monumentelor istorice si a siturilor
arheologice reperate;
g) formele de proprietate si circulaţia juridică a terenurilor;
h) precizarea condiţiilor de amplasare si conformare a volumelor construite, amenajate si
plantate;
i) zonele de risc natural delimitate si declarate astfel, conform legii, precum si la măsurile
specific privind prevenirea si atenuarea riscurilor, utilizarea terenurilor si realizarea construcţiilor
în aceste zone.
(2) Planul urbanistic general cuprinde prevederi pe termen mediu si lung cu privire la:
a) evoluţia în perspectivă a localităţii;
b) direcţiile de dezvoltare funcţională în teritoriu;
c) traseele coridoarelor de circulaţie si de echipare prevăzute în planurile de amenajare a
teritoriului naţional, zonal si judeţean;
d) zonele de risc natural delimitate si declarate astfel, conform legii, precum si la
măsurile specific privind prevenirea si atenuarea riscurilor, utilizarea terenurilor si realizarea
construcţiilor în aceste zone.

7. Planul urbanistic zonal

Este documentaţia care se referă la o zonă dintr-o localitate actuală sau viitoare, prin care
se analizează situaţia existentă şi se precizează toate elementele urbanistice necesare eliberării
certificatelor de urbanism şi autorizaţiilor de construire.
Prevederile din planul urbanistic general sa, în lipsa acestuia, cele din planul de
amenajare a teritoriului municipal, orăşenesc sau comunal, privitoare la zona în cauză, se cuprind
în P.U.Z.
Elaborarea P.U.Z. poate fi determinată de intenţia realizării unui obiectiv sau unui
ansamblu de obiective care determină o influenţă deosebită din punct de vedere urbanistic într-o
zonă mai extinsă, care nu se suprapune neapărat cu zonele şi subzonele stabilite prin Planul
urbanistic general.

Conţinutul P.U.Z.
Conţinutul P.U.Z. aprofundează prevederile Planului urbanistic general pentru zona
studiată, cu elemente suplimentare, necesare realizării construcţiilor şi amenajărilor solicitate:
Obiectul principal al P.U.Z. este reprezentat de:
- stabilirea modului de organizare arhitectural – urbanistică a zonei şi a categoriilor de
intervenţii necesare, în corelare cu tema Planului urbanistic zonal;
- stabilirea aliniamentelor construcţiilor şi a indicilor privind utilizarea terenurilor, POT,
CUT şi stabilirea altor reprezentări considerate utile;
- completarea stradală şi stabilirea profilelor caracteristice ale elementelor acestuia;
- rezervarea terenurilor necesare amenajării intersecţiilor de străzi şi noduri de circulaţie
şi a suprafeţelor aferente parcajelor şi garajelor corespunzătoare funcţiunii zonei;
- precizarea soluţiilor de echipare tehnico-edilitară prevăzute pentru zona studiată şi a
modurilor de racordare la reţelele magistrale ale localităţilor;
- detalierea categoriilor de intervenţii permise în cadrul zonelor protejate şi a spaţiilor
limitrofe acestora;
- detalierea formei de proprietate asupra terenurilor şi condiţiilor de asigurare a
terenurilor necesare pentru obiectivele de utilitate publică.

8. Planul urbanistic de detaliu

Este documentaţia prin care se stabilesc condiţiile e amplasare şi executare pe un anumit


teren a uneia sau mai multor construcţii cu destinaţie precizată, cu respectarea prevederilor
celorlalte documentaţii de urbanism şi amenajare a teritoriului şi a condiţiilor particulare
generate de teren, de vecinătatea acestuia şi cerinţele funcţionale.
În funcţie de complexitatea obiectivelor de intervenţie, de caracteristicile vecinătăţilor, de
gradul de detaliere a Planului urbanistic general sau zonal, sau situaţia lipsei acestuia,
administraţia publică locală poate iniţia sau solicita prin certificatul de urbanism elaborarea
Planului urbanistic de detaliu. Planul urbanistic de detaliu poate fi elaborat şi la iniţiativa unui
investitor în vederea obţinerii certificatului de urbanism.

Conţinutul P.U.D.
Planul urbanistic de detaliu cuprinde reglementările rezultate din concepţia generală de
urbanism şi arhitectură cu privire la amplasarea şi încadrarea în sit a construcţiilor şi
amenajărilor exterioare aferente.
În cadrul P.U.D. se includ date referitoare la dimensionarea, funcţionalitatea şi aspectul
arhitectural al construcţiilor prevăzute, precum şi la determinarea mărimii limitelor zonei
studiate, ce stau la baza întocmirii documentaţiilor pentru obţinerea autorizaţiei de construire.
Conţinutul documentaţiei este structurat în mod similar cu cel al Planului Urbanistic
General.

9. Regulamentele de urbanism

Se elaborează în funcţie de câmpul de aplicare a acestora. Astfel, Regulamentul general


de urbanism este elaborat de administraţia centrală de specialitate, pe baza principiilor generale
ale activităţii de urbanism şi amenajare a teritoriului, stabilite prin lege şi se aprobă de către
Guvern.
Este cazul şi Regulamentului general de urbanism în vigoare, aprobat prin HG nr.
525/1996 şi care „reprezintă sistemul unitar de norme tehnice şi juridice care stă la baza
elaborării planurilor de amenajare a teritoriului, planurilor urbanistice, precum şi a
regulamentelor locale de urbanism”. El stabileşte, în aplicarea legii, regulile de ocupare a
terenurilor şi amplasare a construcţiilor şi a amenajărilor aferente a acestora. Controlul de stat în
aplicarea Regulamentului general de urbanism se efectuează de către Inspecţia de stat în
construcţii, lucrări publice, urbanism şi amenajarea teritoriului din cadrul Ministerului Lucrărilor
Publice şi Amenajării Teritoriului (MLPAT).
Regulamentul general de urbanism
Se elaborează de urgenţă odată cu Planul urbanistic general sau Planul urbanistic zonal,
P.U.G şi P.U.Z. şi, împreună cu regulamentele aferente, devin, odată cu aprobarea lor, acte de
autoritate ale administraţiei publice locale.
Planurile de urbanism generale şi regulamentele locale de urbanism ale localităţilor se
elaborează şi se aprobă de către consiliile locale şi cuprind normele obligatorii pentru autorizarea
executării construcţiilor. Prin Ordinul MLPAT nr. 80/18.11.1996 s-a aprobat Ghidul cuprinzând
precizări, detalieri şi exemplificări pentru elaborarea regulamentelor locale de urbanism de către
consiliile locale.
Regulamentul aferent Planului urbanistic general explică şi detaliază, sub forma unor
prescripţii şi recomandări Planul urbanistic general în vederea urmăririi şi aplicării acestuia.
Documentul cuprinde reglementări privind:
- destinaţia terenurilor în funcţie de zonele, subzonele sau unităţile de referinţă, prevăzute
în planul urbanistic general, cu stabilirea folosinţelor admise cu condiţii mari sau interzise;
- amplasarea construcţiilor faţă de principalele artere de circulaţie;
- asigurarea terenurilor pentru rezolvarea principalelor intersecţii, în condiţiile fluenţei şi
siguranţei traficului;
- accesele de construcţii, modul de organizare în interiorul terenurilor destinate pentru
construcţia locurilor de parcare în garaje aferente acestor accese şi privind condiţiile minimale de
echipare edilitară;
- materialele de construcţii şi finisaj exterior, inclusiv pentru acoperişuri;
- spaţiile publice privind mobilierul urban, standuri comerciale, reclame, împrejurimi;
- condiţii de protecţie a reţelelor tehnico-edilitare şi servituţile impuse de către acestea
vecinătăţilor;
- exploatarea şi întreţinerea spaţiului public;
- protecţia mediului, pentru construcţiile existente şi pentru cele supuse autorizării;
- modul de utilizare a terenurilor prin evidenţierea coeficientului de utilizare a terenului
(POT);
- alte situaţii specifice localităţii.
De obicei regulamentul aferent P.U.G. este structurat astfel: prescripţii şi recomandări
generale, la nivelul localităţii, prescripţii şi recomandări specifice zonelor, subzonelor sau
unităţilor teritoriale de referinţă.

Regulamentul aferent Planului urbanistic zonal


Explică şi detaliază sub forma unor prescripţii şi recomandări, Planul urbanistic zonal, în
vederea urmăririi aplicării acestuia. El cuprinde reguli specifice de urbanism instituite în zona
studiată, care pot completa sau detalia regulamentul aferent Planului urbanistic general, cu
privire la:
- regimul de aliniere a construcţiilor;
- regimul de înălţime a construcţiilor;
- stabilitatea acceselor la construcţii;
- modul de organizare arhitectural-urbanistică a unor artere importante;
- condiţiile de amplasare, dimensionare, renovare sau restaurare a construcţiilor în cadrul
zonelor protejate;
- indicii constructivi privind utilizarea terenurilor;
- stabilirea utilizării unor categorii de materiale de construcţie şi finisaj;
- modul de organizare a spaţiilor publice;
- exploatarea utilităţilor tehnico-edilitare, servicii urbane necesare;
- tipuri de plantaţii, specii sau alte caracteristici ale materialului săditor;
- alte situaţii specifice teritoriului studiat.

Zone de interes naţional


Prin reglementări speciale anumite ansambluri urbanistice pot fi declarate zone de interes
naţional. În aceste situaţii se întocmesc documentaţii de urbanism şi amenajare a teritoriului;
lucrările necesare realizării ansamblului urbanistic constituie cauză de utilitate publică. Un
exemplu în constituie, în acest sens, zona de interes naţional constituită din ansamblul din
perimetrul central al Municipiului Bucureşti, incluzând Noul Centru Civic şi Central Istoric,
declarată prin Ordonanţa Guvernului nr. 129/1998.