Dezvoltarea culturii emoţionale a cadrului didactic  trebuie să prezinte o prioritate în formarea acestuia,

deoarece are rolul de a activa şi de a stimula componentele funcţionalităţii culturii profesionale în

ansamblu. Formarea culturii emoţionale asigură exprimarea potenţialului afectiv şi intelectual, atât în
plan calitativ, cât şi în plan cantitativ şi constituie un factor decisiv în realizarea procesului didactic, 
având totodată repercursiuni şi asupra dezvoltării personale a cadrului didactic.

Se ştie că dascălul este un model ce favorizează imitarea de către copii a atitudinilor, a

opiniilor, de aceea este necesar ca acesta să îşi analizeze reflexiv propria activitatea, să vegheze
asupra propriei formări.

Ȋntre nivelurile de dezvoltare emoţională ale cadrului didactic şi ale elevilor de vârstă şcolară mică există
un raport direct proporţional, iar nivelul competenţelor emoţionale ale dascălului determină formarea şi
dezvoltarea competenţelor emoţionale ale elevilor.

Pentru formarea culturii emoţionale este nevoie de o analiză a relaţiei cu sine şi cu cei din jur, de o
transformare interioară care se poate realiza în timp, cu ajutorul dezvoltării personale . Este important
să ştim că aceste competenţe emoţionale se învaţă în timp şi se dezvoltă de-a lungul vieţii, deoarece
sunt aptitudini dobândite şi nu moştenite genetic.

Primul pas important în formarea culturii emoţionale îl reprezintă învăţarea, recunoaşterea şi

gestionarea corespunzătoare a emoţiilor, apoi determinarea legăturilor dintre emoţii şi reacţii, iar
ulterior anticiparea consecinţelor alegerilor alternative.

Ultimele cercetări în neuroştiinţe au relevat faptul că poveştile, îndeosebi cele terapeutice, stau la baza
conştiinţei umane, reuşind să stimuleze o schimbare pozitivă a modului de gândire al ascultătorului, al
emoţiilor, al comportamentelor acestuia, facilitând dezvoltarea abilităților socio-emoționale.

Aşa cum în poveşti, eroul porneşte într-o călătorie iniţiatică, la fel vom porni şi noi într-o călătorie prin
împărăţia propriilor noastre emoţii, un drum care ne va duce la descoperirea stadiilor dezvoltării eului și
tainele formării culturii emoţionale.

1. Umbra din spatele măştii ( autocunoaşterea)

Primul lucru pe care îl facem în fiecare zi, când ne trezim este acela de a ne pune
„masca” corespunzătoare activităţii, rolulului pe care urmează să îl jucăm. Când mergem
la serviciu purtăm masca corespunzătoare profesiei, cu prietenii purtăm masca distribuită
în cadrul grupului, iar acasă, în familie, purtăm masca fiicei, a soţiei sau a mamei; ceea ce
face ca eul nostru să fie doar o „umbră”.
Dar totuşi , ştim ce se ascunde în spatele acestor măşti? Cine suntem noi de fapt ? Cum
arată chipul nostru dincolo de jocul fascinant al măştilor pe care viaţa îl reflectă asupra
noastră?
Pentru a reuşi să ne cunoaştem mai bine trebuie să privim cu atenţie în interiorul nostru, să
constatăm cine suntem, să ne observăm comportamentele ,dar mai ales să ne acordăm dreptul
de a fi aşa cum suntem.

2. Confruntarea umbrelor şi naşterea eroului ( autocontrolul)

Prin autocunoaștere am descoperit „umbrele” care se ascund în spatele „măştilor” noastre , însă
acum ne aflăm prinși în mijlocul unei confruntări a umbrelor. Confruntarea cu „umbrele” ne
ajută să conștientizam faptul că cel mai bine pregătit câștigă, cel care se concentrează mai bine
poată să depășească orice obstacol, să-și depășească propriile sale limite, ajungând un erou. 
 În cele ce urmează vă prezentăm câteva „arme” utile în confruntarea „umbrelor” - a propriilor
emoții, impulsuri, confruntare în urma căreia se va naște un erou- autocontrolul. Fiecare dintre
noi are propriul mod de a-şi stăpâni emoţiile, iar atunci cand nivelul autocontrolului este scăzut
acesta se poate restabili; el se învaţă, se exersează pe tot parcursul vieţii noastre. Atunci când
autocontrolul lipseşte sau nivelul său este scăzut „emoţiile copleşesc puterea de concentrare” şi
se blochează „ capacitatea mintală cognitivă, pe care savanţii o numesc şi „memoria
funcţională”, capacitatea de a reţine toate informaţiile relevante în raport cu misiunea de
îndeplinit.” ( Daniel Goleman-„Inteligenţa emoţională”)

3. Chemarea la aventură şi împărţirea darurilor ( managementul relaţiilor interpersonale)

Acum că am descoperit chemarea interioară, că am descoperit eroul din noi, ne confruntăm cu o
nouă provocare : întâlnirea cu alți eroi. Suntem oare pregătiți  să pornim în căutarea aventurilor
vieții alături de alți eroi, atât de diferiți de noi, să ne unim forțele în luptă ca mai apoi să
împărțim frățește comoara, darurile vieții?
Relațiile interpersonale constituie mediul optim de dezvoltare a ființei umane, iar munca în
echipă devine indispensabilă în marea majoritate a activităților pe care le desfășurăm.

Calitatea de membru al grupului  aduce cu sine o mare responsabilitate, presupune coordonare,

implicare, interacţiune, colaborare şi împărţire a responsabilităţii în mod egal între toţi membrii.

Cercetătorii de la Cambridge University au descoperit că până şi grupurile compuse din indivizi

remarcabili vor lua decizii proaste, dacă grupul se dezintegrează din cauza altercaţiilor,
rivalităţilor personale şi a luptelor pentru putere. ( D.Goleman, A. McKee, R.Boyatzis-Inteligenţa
emoţională în leadership). Noua educaţie pentru formarea spiritului de echipă (în limba engleză:
team-building) învaţă deopotrivă copiii şi adulţii să colaboreze eficient şi plăcut, astfel încât să
crească gradul de participare individuală şi să poată rezolva în echipă probleme complicate. De
aceea, unul din principalele mijloace formative ale noii educaţii sunt jocurile de colaborare,
acestea oferind un cadru rapid şi prietenos pentru a asocia scopurile personale motivante,
orientate spre rezultate adesea individuale, cu crearea unui adevărat spirit de echipă.

„Covorul zburător” este un joc de cooperare îi totodată distractiv, în care participanţii sunt

împărţiţi pe grupe de patru -şase membri şi fiecare grup se va aşeza pe o folie de plastic.
Misiunea echipei este aceea de a întoarce folia pe cealaltă parte fără ca membrii acesteia să
atingă solul. Dacă vreunul dintre membrii echipei atinge solul , jocul se reia. Ȋnainte de startul
jocului fiecare echipă are la dispoziţie trei minute pentru a-şi stabili strategia de joc. Jocul se
realizează contracronometru, câştigând echipa care reuşeşte prima să întoarcă folia de plastic.
Aşadar  pentru a asigura un echilibru emoţional în spaţiul educaţional este necesară existenţa
unui nivel ridicat de competenţă afectiv-emoţională a cadrului didactic. Se ştie că dascălul este
un model ce favorizează imitarea de către copii a atitudinilor, a opiniilor, de aceea este necesar
ca acesta să îşi analizeze reflexiv propria activitatea, să vegheze asupra propriei formări. Ȋntre
nivelurile de dezvoltare emoţională ale cadrului didactic şi ale elevilor există un raport direct
proporţional, iar nivelul competenţelor emoţionale ale dascălului determină formarea şi
dezvoltarea competenţelor emoţionale ale elevilor. De aceea cercetătorii consideră competenţa
emoţională ca fiind „ o meta-competenţă, ce determină şi explică în ce măsură omul poate utiliza
ansamblul capacităţilor individuale pentru a înţelege atitudinile celor din jur şi pentru a gestiona
comportamentul său emoţional.” (Maia Cojocaru-Borozan)
Bibliografie:
Derlogea, Șerban, Team-building - 50 de jocuri şi rolul lor în consolidarea echipei, Editura
Amatea, Bucureşti, 2006
Goleman, Daniel, Inteligenţa emoţională, Editura Curtea veche, Bucureşti, 2008
Goleman,Daniel; McKee, Annie; Boyatzis, Richard, Inteligenţa emoţională în leadership,
Editura Curtea veche,  Bucureşti, 2007
Pease, Allan & Barbara, Abilităţi de comunicare, Editura Curtea Veche, Bucureşti, 2007

„Valul de ceaţă” este o tehnică de autocontrol pe care o putem folosi în special în situațiile în
care ne simțim ofensați sau suntem criticați. Această tehnică se comportă ca un nor de ceaţă
care ne înconjoară, ne protejează și prin care se filtează cuvintele care ne sunt adresate. Trecând
prin acest filtru  cuvintele nu mai au același răsunet în interior, evitând astfel să ne simțim
vinovați sau nefericiți.  Prin această tehnică recunoaștem că ceea ce spune interlocutorul nostru
poate fi adevărat, și îi răspundem fără a-l ataca, evitând astfel o posibilă ceartă și ulterior un
sentiment de furie sau tristețe . Tehnica valului de ceaţă presupune „transformarea” mesajului
negativ, într-unul pozitiv, motivant. Accepți ceea ce ți se spune, însă îți impui propria părere
asupra situației, fără a repeta mesajul negativ folosit în afirmația sau întrebarea interlocutorului.