08 Tehnici Imagistice de Absorbtie-Emisie 2 2slides Pe Pag

Tehnici imagistice de absorbtie/emisie
Imagistica prin rezonanta magnetica

π π/2 π
t TR
rf
TI TE
ADC masurarea
semnalului
(ecou de spin)
Daca se doreste obtinerea unui ecou de spin folosind metoda revenirii din inversie, se poate aplica
un al treilea puls de radiofrecventa, π, care are rolul de a refaza miscarile in plan transversal ale
spinilor si de a forma ecoul de spin.

Secventa Spin-Ecou
1
Imagine de densitate protonica (TR lung, TE scurt)
2
3
Spatiul k. Imaginea bidimensionala
Protonii aflati intr-un camp magnetic constant sunt caracterizati de miscari de precesie
ale spinilor proprii in jurul directiei liniilor de camp exterior. Cea care este determinanta
in expresia semnalului rf generat in receptor este componenta in plan transversal a
acestei miscari de precesie. Pentru studiul unei miscari de acest tip, intr-un plan
bidimensional, este convenabil de folosit lucrul cu numere complexe. Astfel, semnalul
poate fi considerat a avea doua componente (canale), unul real si unul imaginar, de
forma:
S (t) = S re(t) +i·S im(t)
Sau,
S (t) = │ S (t) │·e i·φ (t) , unde φ (t) este faza miscarii de precesie.
4
Pentru o proba caracterizata de o densitate de nuclee ρ(r) şi de miscari de precesie cu
faze diferite φ(r,t), presupunand ca suntem intr-un moment ulterior intreruperii campului
electromagnetic, semnalul poate fi exprimat ca:
S(t) = ∫ ρ(r) · e i·φ (r,t) dr
Am presupus ca acesta depinde în mod esential de densitatea de nuclee ρ(r) .

Fenomenele de relaxare au fost voluntar ignorate astfel ca observatiile ce urmeaza sunt
valabile pentru determinari facute intr-un timp foarte scurt, t < T2* . Presupunem deci
ca scopul imagisticii prin rezonanţă magnetică este de a determina densitatea de nuclee
a unei probe functie de semnalul masurat în receptor la un moment dat. Pentru a vedea
distributia spatiala a nucleelor probei, un prim pas consta în asocierea miscarii de
precesie unei anumite coordonate spatiale. Discriminarea spatiala a nucleelor se face cu
ajutorul gradientilor de camp magnetic.

Consideram o proba de nuclee în camp magnetic Bo (pe directia z) imediat dupa
aplicarea pulsului rf (t=0). Spinii nucleelor se defazeaza datorita proceselor de
relaxare transversala discutate. Daca, în plus, pe directia campului magnetic
principal se aplica un gradient de camp magnetic, Gz, atunci, campul magnetic
local, în interiorul probei, va avea expresia:
B z(z) = B 0 + z·G z unde G z = ∂Bz /∂z
Variatiile locale spatiale ale campului magnetic ω(z) = ω0 + ωG(z) induse de prezenta
gradientului sunt esentiale pentru obtinerea imaginii, chiar daca sunt foarte mici în
comparatie cu campul magnetic static.
Conform corespondentei liniare frecvenţa Larmoor şi campul magnetic:
ωG(z) = γ·z·Gz
5
Aceasta relatie exprima sensul utilizarii gradientilor de camp magnetic în
imagistica prin rezonanţă magnetică: acela de a realiza o codare spatiala prin
intermediul frecventelor de precesie.
Daca un gradient Gz actioneaza un timp tz atunci acumularea de faza a
nucleelor de pe directia spatiala z a probei va avea expresia:
φG(z) = ωG(z) · tz = γ·z·Gz·tz
Daca inlocuim expresia castigului de faza, în expresia semnalului dat de nucleele

de pe directia z atunci acesta va avea forma:
S (k) = ∫ ρ(z) · e i·2π·kz dz
Unde am notat cu k = (1/2π)·γ·Gz·tz
Din relatia anterioara se deduce densitatea de nuclee:
ρ(z) = ∫ s (k) · e -i·2π·kz·dz dk

Se observa ca S(k) este transformata Fouriei a densitatii de nuclee a unei probe.

La randul ei, densitatea de nuclee a probei este transformata Fourier inversa a
semnalului S(k). Altfel spus, densitatea de nuclee şi semnalul masurat, pentru o
proba, formeaza o pereche de transformate Fourier.
Directia de codare a spatiului prin frecvente se numeste, în imagistica prin
rezonanţă magnetică, directia de citire. In descrierea metodelor folosite în
imagistica prin rezonanţă magnetică, directia de citire va fi, de cele mai multe ori,
nu directia z ci x.
Pentru a avea o determinare facuta cu acuratete a densitatii nucleelor, semnalele
de radiofrecventa trebuie culese pentru un numar suficient de mare de seturi de
valori k. Rezolutia imaginii din rezonanţă magnetică este data de numarul de
valori ale lui k. Valorile lui k reprezinta ansamblul frecventelor de precesie ale
nucleelor unei probe şi poarta denumirea de spatiul k.
http://www.radinfonet.com/cme/mistretta/traveler1.htm
6
Orice imagine medicala sau nemedicala se poate exprima in spatiul k
(spatiul frecventelor). Pana acum insa nu l-am folosit deoarece in celelalte
tehnici imagistice interventia operatorului, a celui care obtine imaginea,
este minima, imaginea depinzand in principal de parametrii proprii tesutului
investigat (coeficienti de absorbtie in Rx, impedanta acustica in ultrasunete,
radioactivitatea proprie nuclidului utilizat in medicina nucleara, radiatia
infrarosie in termografie etc). In cazul imagisticii prin rezonanta magnetica,
imaginea depinde nu doar de parametrii intrinseci tesutului ci, in mod la fel
de important, de parametrii folositi de operator. De aceea, IRM este
deosebit de versatila permitand crearea de variate tehnici de achizitie prin
varierea pulsurilor RF si a tipurilor de gradienti folositi.
Din acest motiv, specialistii prefera sa foloseasca, in locul matricei imaginii
finale, spatiul k - spatiul frecventelor (fiecae valoare k fiind integrala
valorilor gradientului aplicat in intervalul de masura ∂t).

Ecou de gradient (1D)
O proba este asezata de-a lungul directiei z care coincide cu directia de

camp magnetic B0. Pe aceeasi directie se aplica un gradient spatial de camp
magnetic constant spatial, Gz. Defazarea spinilor va avea loc mai repede
datorita prezentei gradientului. Daca, dupa acest prim gradient pe care
convenim sa-l consideram negativ, aplicam un al doilea gradient, egal ca
marime dar de semn contrar (lob pozitiv), spinii defazati vor fi readusi în faza
şi vor forma un ecou de gradient, la un moment dat.
Ecoul corespunde momentului în care, grafic, aria determinata de primul
gradient (lob negativ) devine egala cu aria determinata de al doilea gradient
(lob pozitiv). In acest moment ∫G(t)dt devine egala cu 0 iar în spatiul k acest
moment corespunde lui k=0 (ecou).
Lobul pozitiv joaca rolul pulsului π din secventa ecou de spin.
In intervalul t4 –t3 s-a realizat masurarea semnalului.
Primul gradient (lob negativ) are rolul de a determina aparitia ecoului în
timpul aplicarii celui de-al doilea (lob pozitiv).
7
M M
z z
B0 B0
M M
rf rf
Gz Gz
semnal semnal
(a) (b)
z z
B0 B0
ΔBz = - Gz Δ Bz = Gz
timp
rf rf
t1 t2
t1 t2 timp t3 t4
Gz Gz
semnal semnal
(c) (d)

Gx=0 Gx=0
8
Parcurgerea spatiului k
intr-o secventa ecou de gradient unidimensionala.
rf
t3 t4
G Α Α
Α
t1 t2
masurare t1
semnal
t3 TE t4
t
t2 t1
0 k
kmin kmax
Δk
9
Secvente imagistice 2D. Transformarea Fourier bidimensionala
Tehnicile cele mai folosite in IRM sunt cele bidimensionale (2D) si cele
tridimensionale (3D). In aceste cazuri, o componenta a vectorului k este asociata
fiecarei directii din spatiu si, totodata, unei componente a vectorului gradient pe
acea directie.
Sa presupunem ca sectiunea ce trebuie vizualizata are o grosime foarte mica,
deci, practic, sunt necesare doar determinari ale kx si ky pentru a o caracteriza.
In secventa gradient ecou 1D, spatiul k era parcurs plecand de la 0 spre stanga
atunci cand era activat gradientul negativ (de la t1 la t2 ). Din momentul in care
lobul pozitiv e activat, directia de parcurgere a spatiului k e inversata iar
masurarea semnalului se face intremomentele t3 si t4.
Pentru a obtine o imagine 2D, devine necesara prezenta unui al doilea gradient,
orientat pe o directie perpendiculara pe primul.
Astfel, in spatiul k bidimensional, parcurgerea acestuia are loc pe un traiect sub
forma de linii paralele inseriate.

Δky
ky
Gy
Δkx
Gx
10
faza Imagistica prin rezonanta magnetica
frecventa
http://www.cis.rit.edu/htbooks/mri/inside.htm
11
Se observa din figura ca gradientii Gx si Gy sunt activati alternativ.
Parcurgerea spatiului k incepe din stanga jos cu diverse valori ale lui Gx in
timp ce Gy se mentine constant. Dupa parcurgerea primei linii, Gx se
intrerupe şi se activeaza Gy care creste cu o treapta, ∆Gy. Aceste etape se
repeta pana la parcurgerea intregului spatiu k.
Dupa o singura secventa (puls RF, Gx, Gy) nu se pot masura semnalele
provenite de la toate coloanele spatiului k. Dar, necesitatea esentiala pentru a
avea un semnal individualizat pentru fiecare punct din spatiul k este ca
fiecare punct al acestei matrici sa fie determinat. Acest lucru se realizeaza
printr-un ansamblu unic de valori Gx si Gy care devine posibil daca gradientul
de codare a fazei va lua Ny valori, Ny fiind numarul de linii dorit din spatiul k.

Dupa o singura excitatie nu se pot inregistra multe linii din spatiul k din
cauza timpului limitat de masurare. Aceste limite sunt impuse de
procesele de relaxare T2 si T2*. De obicei, cel putin la sistemele mai
simple, dupa o singura excitatie se parcurge o singura linie din spatiul k.
Timpul care separa doua excitatii se noteaza cu TR (timp de repetitie).
Atunci, timpul total necesar unei parcurgeri a intregului spatiu k (timp de
achizitie al unei sectiuni foarte subtiri dintr-o proba) va fi:
Tachizitie = Ny · TR
Unde Ny este numarul de valori ale gradientului de codare în faza. Valorile

detemina rezolutia imaginii prin rezonanţă magnetică.
12
Cazul 2D in care sectiunea are o grosime finita – se impune prezenta unui
al 3-lea gradient care sa delimiteze spatial sectiunea.
De remarcat ca, spre deosebire de tehnicile imagistice in care, pentru realizarea

de sectiuni, apelam la multiple proiectii ale corpului si reconstructia formei
obiectului, cu o buna aproximatie, din proiectii (transformata Radon), in IRM
tehnica “back-projection” este inlocuita de folosirea a 3 gradienti orientati pe
directii perpendiculare.
Daca in celelate tehnici rezolutia imaginii crestea odata cu marirea numarului de
proiectii, in IRM rezolutia imaginii e data de numarul de perechi de valori (Gx,
Gy).

Am presupus pana acum ca sectiunea a carei imagine dorim s-o obtinem are o
grosime infinit de mica astfel incat diagrama anterioara permite obtinerea unei sectiuni
planare intr-un obiect tridimensional. Pentru a excita protonii dintr-o felie de grosime
infinitezimala ar trebui ca pulsul de radiofrecventa sa fie compus dintr-o singura
frecvenţa. Cum acest lucru este imposibil, în realitate, un puls de radiofrecventa are o
anume grosime de banda, trebuie sa acceptam faptul ca se vor obtine sectiuni cu o
anume grosime. Deci, pulsul de radiofrecventa este, prin natura lui, un puls selectiv
spatial. Prezenta în acest spatiu a unui al 3-lea gradient, perpendicular pe Gx si Gy va
realiza o astfel de codare spatiala incat banda pulsului de radiofrecventa sa
corespunda unei anumite grosimi a sectiunii selectate (∆z). Conventia, în IRM, este ca
z sa fie denumita axa longitudinala, y, este considerata a fi axa antero-posterioara iar
x, axa transversala.
Daca dorim o sectiune în planul xy atunci directia de selectie a sectiunii va fi axa z.
Gradientul care realizeaza selectarea sectiunii va fi orientat de-a lungul axei z. In
general, directia perpendiculara pe planul sectiunii dorite se numeste axa de selectie a
sectiunii. Daca alegem axa de selectie a sectiunii ca fiind axa y atunci obtinem asa-
numitele sectiuni coronale (frontale). Daca axa de selectie a sectiunii este x, obtinem
sectiuni sagitale şi, în final, daca axa de selectie a sectiunii este z, obtinem sectiuni
transversale.
13
Figura arata corespondenta dintre gradientul de selectie a
sectiunii şi grosimea de banda a pulsului de radiofrecventa
frecventa
Δf
γ(B0+Gzz0)
γB0
Grosime
felie
0 z0

Frecventa de precesie a protonilor functie de pozitia lor pe directia de selectie a
feliei. Largimea de banda a pulsului de radiofrecventa aplicat probei este aleasa
astfel incat sa fie selectata o felie de grosime ∆z, în mod simetric fata de z0. In
absenta gradientului Gz toti spinii de pe directia z ar precesiona cu frecvenţa
Larmoor. In prezenta gradientului, frecventele de pe directia z vor fi:
ν(z) = ν0 + γ/2π·Gz·z
Daca dorim o sectiune infinit de subtire, selectata în pozitia va trebui ca pulsul rf

sa fie centrat pe frecvenţa Larmoor corespunzatoare pozitiei z0. Cum în realitate
se lucreaza cu pulsuri non-ideale, sectiunea va avea o grosime ∆z. Pulsul rf va
trebui sa aiba o asemenea largime de banda (un anume profil) astfel incat sa
cuprinda toate frecventele intre
(γ/2π·Gz·z0 - γ/2π·Gz· ∆z/2) si (γ/2π·Gz·z0 + γ/2π·Gz· ∆z/2), deci ∆ ν = γ/2π·Gz· ∆z.
Deci, datorita prezentei gradientului va exista o banda de frecvente în care

protonii vor putea fi excitati astfel incat sa se creeze o magnetizatie intr-o sectiune
de grosime ∆z perpendiculara pe axa z.
14
Banda de frecvente e creata de partea electronica ce alimenteaza bobina
transmitor (sintetizator).
Este evident ca gradientul de selectare a sectiunii va fi aplicat concomitent cu
pulsul de radiofrecventa. In functie de marimea gradientului Gz poate fi aleasa o
felie de grosime mai mare sau mai mica.
Diagrama secventei ecou de gradient. Pentru determinarea tuturor valorilor

din spatiul k bidimensional sunt necesari cei trei gradienti. Un prim
gradient, Gz, de selectare a feliei de investigat, se aplica concomitent cu
pulsul de excitatie π/2. Al doilea gradient, Gy, gradientul de codare a fazei
miscarilor spinilor ia multiple valori, pentru a determina multiple linii în
spatiul k. In final, gradientul de codare a frecventei, Gx, are rolul de a
codifica localizarea pe coloanele spatiului k. Codarea frecventei se face în
timpul culegerii semnalului (ecou de gradient).
Gz
selectie felie
Gy max
ΔGy
Gy
Codare faza
Gx
Gx A A
A
Codare frecventa -Gx
masurare
semnal (ADC)
Diagrama temporala a unei secvente ecou de gradient (GE)
15
Diagrama temporala a unei secvente ecou de spin (SE). Explicatiile

sunt aceleasi cu cele ale diagramei ecou de gradient cu deosebirea ca
nu mai e nevoie de aplicat un lob negativ al gradientului de selectare a
feliei deoarece refazarea spinilor se realizeaza prin aplicarea pulsului π.
rf
t
Gz
Gz
selectie felie
Gy max
ΔGy
Gy
Codare faza
Gx
Codare frecventa
Masurare
semnal
Diagrama temporala a unei secvente ecou de spin (SE).
16

IMAGINI RAPIDE
O aplicatie importanta a fenomenului de rezonanţă magnetică este în diagnosticul

medical. De aceea, problema duratei unei achizitii s-a pus inca de la inceputul acestei
practici.
Metoda RARE (Rapid Acquisition with Relaxation Enhancement)
In secventa SE standard, dupa fiecare puls de 900 (excitatie), se achizitioneaza o linie
în spatiul k. Un singur puls de 1800 e utilizat pentru refazarea spinilor.
Intr-o secventa rapida SE (RARE), o singura excitatie este urmata de multiple pulsuri
de 1800 care formeaza un tren de ecouri. Fiecarui ecou insa ii corespunde o alta
valoare a gradientului fazei, corespunzatoare diferitelor linii din spatial k. Numarul de
pulsuri de 1800 nu poate fi foarte mare din cauza disparitiei treptate a semnalului prin
procesul de relaxare. Astfel, fiecare ecou va fi mai mic ca amplitudine decat ecoul
anterior.
Prin aceste multiple determinari ale semnalului (multiple ecouri) dupa o singura
excitatie, timpul total de achizitie se reduce. Intre doua excitatii (TR), se parcurge un
numar mai mare de linii din spatiul k fata de metoda SE standard (1 excitatie/1
determinare de semnal).
17
Tehnica RARE
(n linii din spatiul k parcurse dupa o singura excitatie
rf
Δky
ky
e-t/T2 Gy
- 2*
et/T
Δkx
Gx

IMAGINI RAPIDE
Mai exact, timpul de achizitie se reduce de n ori unde n este

numarul de linii din spatiul k ce poate fi parcurs dupa o singura
excitatie:
Tachizitie = (Ny/n)·TR
(1986) Jurgen Hennig a introdus metoda RARE:
RARE (Bruker)
FSE (Picker, GE)
TSE (Philips, Siemens)
18
Alte metode de reducere a timpului de achizitie
Dupa cum se vede din expresia timpului necesar parcurgerii unui spatiu k, timpul total
de achizitie poate fi micsorat prin micsorarea lui Ny sau a lui TR. Scaderea valorilor Ny
(numar de pasi ai gradientului de codare în faza) ar produce scaderea rezolutiei
imaginii. Principalul parametru care a fost exploatat de cei care sunt implicati în studiul
fenomenului de rezonanţă magnetică, a fost timpul de repetitie dintre doua excitatii,
TR.
Secventa GE cu unghiuri mici de excitatie.
In secventa SE se folosesc timpi TR suficient de lungi pentru a permite revenirea
completa sau aproape completa a magnetizatiei longitudinale (TR mai mare sau egal
cu T1). Astfel, dupa fiecare aplicare a pulsului de 900 se obtine un semnal suficient de
puternic. Dar, folosirea de timpi de repetitie lungi conduce la timpi de achizitie lungi.
Micsorarea timpului de repetitie TR conduce, insa, la instalarea unei asa-numite stari
de saturatie, mentionata anterior în text; daca TR devine mult mai mic decat T1 atunci
revenirea magnetizatiei longitudinale la valoarea initiala nu mai poate avea loc.
Solutia a fost de a scurta cursa pe care o are de parcurs vectorul magnetizatie
longitudinala prin folosirea de unghiuri de excitatie mai mici de 900.
Μ0
Μz
Μ
y
Μy
Un unghi de excitatie mai mic de 900, de ex. θ=300 determina o variatie cu 50% a magnetizatiei
transversale şi de doar 30% a magnetizatiei longitudinale. Componenta transversala este
detectata cu ajutorul gradientului de citire care îşi inverseaza sensul şi produce refazarea
miscarilor spinilor. De vreme ce magnetizatia longitudinala este putin modificata, urmatoarea
achizitie poate incepe imediat, fara o perioada de asteptare. Dupa cateva excitatii, în sistemul
de spini se instaleaza o stare de stabilitate a magnetizatiei longitudinale.
19
Folosirea unghiurilor mici de excitatie a fost implementata metodei

gradient ecou. Se observa ca, prin folosirea unui unghi de excitatie
unei deplasari minime a magnetizatiei longitudinale ii corespunde o
variatie apreciabila a magnetizatiei transversale (suficienta pentru
a crea un semnal masurabil).
In acest fel se reduce cursa vecorului magnetizatie intre doua

excitatii consecutive iar TR poate fi scurtat mult.
Metoda GE cu unghiuri mici de excitatie este folosita atunci cand
se doreste o rezolutie temporala foarte buna, de exemplu, pentru
investigarea activitatii cerebrale prin rezonanţă magnetică
(functional magnetic resonance imaging – fMRI) unde trebuie
surprinsa variatia de semnal datorata activitatii neuronale crescute
în zonele corticale activate.
Unghiul de excitatie
900
Ponderare T1
TE
5 ms 30 ms
Ponderare ρ Ponderare T2*
50
20

21
Hardware in IRM
Tipuri de magneti
Se vorbeste in general despre 3 tipuri de magneti: permanenti, rezistivi si
supraconductori.
De fapt, sunt 2 grupe si anume: permanenti si electromagnetici, acestia din
urma fiind de 2 feluri: rezistivi si supraconductori.
Magneti permanenti
Se folosesc pentru producerea de cimpuri magnetice de pina la 0.3 T. Cimpul
magnetic este dat de citeva straturi de caramizi de ceramica feromagnetica ce
au fost incarcate intr-un electromagnet. In general, sunt magneti care creeaza
un cimp vertical. Caracteristica: foarte greu. Pe suprafata polilor magnetici se
afla niste forme plate de fier a caror pozitie poate fi modificata in scopul
ajustarii formei cimpului magnetic.

Magneti rezistivi
-cu miez de aer
Sunt folositi pentru a crea cimpuri de pina la 0.2T. Cele cu cimp vertical dau mai putine
probleme de claustrofobie pacientilor. Sunt usoare dar consuma mult curent si apa pentru
racire.
-cu miez de fier
Au cimp intensificat in interior si limita exterioara de cimp este mai putin extinsa ca la cel cu
miez de aer.
Magneti supraconductivi
Magneti de putere mare. In SUA, FDA a aprobat cimpuri de pina la 2T (Elscint are un sistem
de 1.999T).
Mai exista magneti permanenti in scop de cercetare de pina la 4T. Similar celor rezistivi,
cimpul e produs de trecerea unui curent continuu prin mai multe bucle. Spirele sunt facute
din niobiu-titan care, la temperatura de 9.50K au rezistenta aproximativ 0 la trecerea
curentului electric. Ele se afla intr-o baie de He lichid care fierbe la 40K. La rindul sau, He
este izolat de un strat de N2 care fierbe la 770K. Acest magnet este incarcat electric de la
sursa doar la instalare. Dupa stabilirea cimpului el este deconectat iar curentul continua sa
circule, teroetic, pentru citeva secole.
22
Corectia cimpului
Fara corectie, magnetii au o omogenitate aproximativa de 100 ppm. Imbunatatirea corectiei
cimpului se poate face pina la nivel de 1-5 ppm. Se poate realiza:
-pasiv; mici piese metalice care sunt pozitionate conform unor calcule facute de calculator.
-activ; mici bobine (aprox. 30) prin care trec curenti controlati de calculator. Mai scumpe, mai
dificil de intretinut.
Scut al cimpului magnetic
-pasiv, scut de fier, concentreaza liniile de cimp; (limita campului de siguranta= 5 Gauss;1
tesla = 10.000 gauss)
-activ, o a doua bobina exterioara magnetului propriu-zis, strabatuta de un curent de sens
contrar.
Bobine de gradient
E necesar de a modifica temporar marimea cimpului magnetic local si anume, avem nevoie de
o modificare liniara, pe masura ce ne departam de centrul magnetului, e nevoie de o incarcare
pozitiva intr-un sens si una negativa in celalalt sens (cimpul din centrul magnetului nu se
schimba niciodata). Am putea folosi, in acest sens, o bucla strabatuta de curent dar cimpul ei
scade neuniform pe masura ce ne departam de spira. Daca folosim insa o a doua bucla,
strabatuta de un curent de sens contrar si o plasam la distanta de un diametru de cealalta
atunci obtinem o portiune din spatiu in care cimpul magnetic variaza liniar-gradient.

23
Proprietati ale gradientilor
Sunt doua proprietati importante pentru gradienti: marimea peak-ului si viteza de
instalare. Peak-ul exprima panta unui gradient sau cat de abrupta este variatia
de cimp magnetic. Gradienti mai puternici permit obtinerea de sectiuni mai
subtiri. El se masoara in mT/m sau Gauss/cm si este de ordinul: 10-27 mT/m (1-
2.7G/cm). Viteza de instalare a gradientului e foarte importanta caci, daca dorim
sa avem achizitii rapide va trebuie ca gradientii sa ajunga la valoarea dorita intr-
un timp cit mai scurt. Vitezele obisnuite de instalare a gradientilor din IRM sunt
cuprinse intre 5mT/m/msec si 270mT/m/msec.
Folosirea gradientilor atrage dupa sine aparitia nedorita a curentilor de inductie.
Acestia pot apare in orice obiect metalic aflat in apropierea bobinelor de
gradient, conductori, bobine de RF, bobine de corectie a cimpului si chiar in
corpul pacientului. Se poate ameliora efectul acestor curenti transmitind in
bobina de gradient o forma usor amplificata fata de curentul dorit pentru ca
acesta sa se adauge destructiv efectului de inductie si sa-l anuleze.

Transmiter
Computerul fixeaza frecventa centrala in functie de pozitia sectiunii dorite. Tot in computer se
alege forma undei anvelope care urmeaza sa moduleze frecventa centrala (MHz). Rolul
anvelopei de unda este de a crea forma pulsurilor de RF (largime de banda, forma pulsului,
amplitudinea pulsului). Aceste elemente dau puterea pulsului de RF care trebuie sa realizeze un
anumit proces (de exemplu, egalizarea populatiilor de pe cele doua nivele energetice ale
protonilor). Largimea benzii de RF este de aproximativ unitati sau zeci de kHz. Ea trebuie sa
includa toate frecventele Larmoor ale diversilor protoni aflati in felia selectata (protoni din
grasime, protoni din apa libera etc).
Semnalul modulat este amplificat si transmis bobinei transmiter. Totodata, anvelopa frecventei
centrale trebuie coordonata cu gradientul aplicat pentru selectia unei anume felii.
Receiver
Semnalul venit de la bobina receptor este de ordinul MHz. Pentru a fi filtrat si digitalizat mai
usor, din acest semnal se extrage frecventa de baza si se lucreaza ulterior cu frecventa audio
restanta (anvelopa care contine acum toata informatia necesara din felia selectata). Nu mai
este nevoie de lucrat cu RF de ordin MHz pentru ca unda audio ce are frecvente cuprinse in
largimea de banda aplicata feliei, este suficienta ca informatie. E convenabil, pentru a avea un
raport semnal/zgomot mai bun, sa analizam unda audio transformind-o, printr-un mixer, in doua
unde defazate cu 900 ce vor fi filtrate separat si trimise separat la convertorul analog digital si
apoi spre computer.
24

25

26
Computer
Computerul si accesoriile sunt centrul de comanda al sistemului IRM nu doar
pentru ca face o multime de operatii de genul colectare, manipulare, stocare
si gasire a informatiilor, dar el e cel care dicteaza forma si durata pulsului RF,
face switching-ul gradientilor, comanda receiver-ului sa primeasca informatii
si poate face si autodiagnostic in caz de defectiune.

Artefacte in imagistica prin rezonanta magnetica
http://www1.stpaulshosp.bc.ca/stpaulsstuff/MRartifacts.html
27
O banda larga de zgomot RF pe o imagine transversala cerebrala datorata

unei proaste izolari RF. Acest tip de artfefacte se dispun pe directia
gradientului de codare a frecventei.

Artefact dat de implant metalic dentar, poate produce efect si la distanta.
28

29
Functional MRI -
contrast bazat pe
raportul
oxi/deoxihemoglobina
http://www.fmrib.ox.ac.uk/~stuart/thesis/
30

08 Tehnici Imagistice de Absorbtie-Emisie 2 2slides Pe Pag

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

08 Tehnici Imagistice de Absorbtie-Emisie 2 2slides Pe Pag

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Tehnici imagistice de absorbtie/emisie

Imagistica prin rezonanta magnetica

Tehnici imagistice de absorbtie/emisie

S(t) = ∫ ρ(r) · e i·φ (r,t) dr

Am presupus ca acesta depinde în mod esential de densitatea de nuclee ρ(r) .

Tehnici imagistice de absorbtie/emisie

B z(z) = B 0 + z·G z unde G z = ∂Bz /∂z

Daca inlocuim expresia castigului de faza, în expresia semnalului dat de nucleele

S (k) = ∫ ρ(z) · e i·2π·kz dz

Unde am notat cu k = (1/2π)·γ·Gz·tz

Din relatia anterioara se deduce densitatea de nuclee:

ρ(z) = ∫ s (k) · e -i·2π·kz·dz dk

Tehnici imagistice de absorbtie/emisie

Se observa ca S(k) este transformata Fouriei a densitatii de nuclee a unei probe.

Tehnici imagistice de absorbtie/emisie

O proba este asezata de-a lungul directiei z care coincide cu directia de

Tehnici imagistice de absorbtie/emisie

Tehnici imagistice de absorbtie/emisie

Tehnici imagistice de absorbtie/emisie

Unde Ny este numarul de valori ale gradientului de codare în faza. Valorile

De remarcat ca, spre deosebire de tehnicile imagistice in care, pentru realizarea

Tehnici imagistice de absorbtie/emisie

Tehnici imagistice de absorbtie/emisie

Daca dorim o sectiune infinit de subtire, selectata în pozitia va trebui ca pulsul rf

Deci, datorita prezentei gradientului va exista o banda de frecvente în care

Diagrama secventei ecou de gradient. Pentru determinarea tuturor valorilor

Diagrama temporala a unei secvente ecou de spin (SE). Explicatiile

Tehnici imagistice de absorbtie/emisie

O aplicatie importanta a fenomenului de rezonanţă magnetică este în diagnosticul

Tehnici imagistice de absorbtie/emisie

Mai exact, timpul de achizitie se reduce de n ori unde n este

(1986) Jurgen Hennig a introdus metoda RARE:

Folosirea unghiurilor mici de excitatie a fost implementata metodei

In acest fel se reduce cursa vecorului magnetizatie intre doua

Ponderare ρ Ponderare T2*

Tehnici imagistice de absorbtie/emisie

Tehnici imagistice de absorbtie/emisie

Tehnici imagistice de absorbtie/emisie

Tehnici imagistice de absorbtie/emisie

Tehnici imagistice de absorbtie/emisie

Tehnici imagistice de absorbtie/emisie

Tehnici imagistice de absorbtie/emisie

O banda larga de zgomot RF pe o imagine transversala cerebrala datorata

Tehnici imagistice de absorbtie/emisie

Artefact dat de implant metalic dentar, poate produce efect si la distanta.

Artefacte in imagistica prin rezonanta magnetica

Tehnici imagistice de absorbtie/emisie

Artefacte in imagistica prin rezonanta magnetica

S-ar putea să vă placă și