Italia după realizarea

unificării teritoriale
Italia
Organizarea politică se baza pe Constituția
piemonteză din 1848, care a proclamat monarhia
constituțională. Parlamentul era bicameral și era
alcătuit din Senat care era desemnat de rege și
camera Deputaților, aleasă prin vot cenzitar. Italia era
un stat național, alcătuit doar din italieni.

Giovani Giolitti
Giovani Giolitti a fost un demnitar cu mare experiență și un politician
abil.
El a introdus dreptul la de vot universal, cu excepția celor analfabeți,
a legalizat organizațiile sindicale, a admis libertatea adunărilor și
grevelor muncitorești pașnice, a adoptat legi de protecție a muncii.

Economia Italiei
Italia la Sfârșitul secolului XIX era un stat sărac, era într-o
criză economică care era cu 60% mai mare decât
cuantumul bugetului. Abia în 1876 a atins echilibrul bugetar.
La începutul secolului XX progresul economic accelerează:
se trece de la capitalism liberal la cel monopolist. Când s-a
început folosirea energiei electrice, atunci s-a creat o
industrie de automobile și armament la Torino, șantiere
navale la Genova, întreprinderi industriale la Elvetica,Terni,
Ansaldo. Apar întreprinderi monopoliste: FIAT, trustul
metalurgic LIVA.

Politica internă a Italiei

Când au venit guvernele de "dreapta" au fost desființate
organizațiile religioase și au fost naționalizate
pământurile bisericești, au format un aparat de stat unic,
au constituit armata și flota.
În 1876 au venit la putere "stânga", care în 1882 au
realizat o reformă electorală care a mărit numărul
alegătorilor de la 600 000 la 2 000 000 și au introdus un
tarif vamal protecționist.
Existau totuși multe greve muncitorești din cauza
impozitelor uriașe.
Împotriva acestei politici luptau partidele "Muncitoresc"
și"Socialist Italian".

Politica externă a italiei

În 1882, Italia a aderat la pactul germano-austro-ungar
semnat în 1879. Pactul consta într-o garanție reciprocă
a țărilor semnatare în cazul unor agresiuni franceze.
Ea ducea o politică de expansiune colonială în nordul
Africii: a ocupat Somalia, Eritreea, și a cotropit Libia în
urma războiului Italo-Turc pentru ca să-și asigure piețe
de desfacere și materii prime pentru industrie.

Concluzie
În concluzie, Italia la sfârșitul
secolului XIX- începutul secolului XX
a rămas un stat agrar, înapoiat și
plin de greve muncitorești.