Copilul lipit

de S. Filipoi

Se spune că odată, s-a născut un copil foarte frumos şi reuşit, despre care se
credea că va avea un viitor deosebit în viaţă, pentru că era deştept. Se credea chiar că
atunci cînd va fi mare va fi cel mai deştept om din acea ţară. Cu timpul însă, probabil că
s-a întîmplat ceva copilului, pentru că dintr-o dată s-a lipit. Bineînţeles că era cît se poate
de ciudat ca un copil să fie lipit. Unii siceau să fie pe podeaua casei unde locuia, o fi
fost un fel de clei invizibil în care copilul călcase şi se lipise. Din această cauză, el nu
mai putea să crească şi să se dezvolte, aşa cum trebuia. Pentru copil era foarte neplăcut să
fie lipit. Nu putea face aproape nimic. Asta îl înfuria destul de tare. Aşa de furios era, că
din lipsă de ocupaţie, nu-i stătea capul decît la puşti, explozii şi ucideri - gînduri care îi
treceau prin minte numai pentru că era lipit. Rudeniile, profesorii lui, prietenii toţi l-au
vizitat acolo unde se afla, au încercat de mai multe ori să stea de vorbă cu el într-un fel
cît mai apropiat. însă era o treabă foarte grea să-i vorbeşti, din cauză că una-două se
enerva devenea violent, agresiv pentru că era lipit cu acel clei invizibil.
Cu timpul copilul şi-a dat oarecum seama că mima lui violentă nu-1 ducea la
nimic bun, aşa că ar fi fost mai bine să se gîndească la o posibilitate de a se dezlipi. De
aceea, a luat legătura cu cei mai înţelepţi oameni din acea ţară, i-a strîns pe toţi împreună
şi le-a promis că-1 va răsplăti peste aşteptări pe cel care îl va dezlipi.
Din mulţimea aceea de oameni înţelepţi s-a auzit un glas care i-a spus încet:
"Nu este nevoie să plăteşti pe cineva ca să te dezlipească. Ai destulă minte ca s-o
faci singur, pentru că eşti cea mai inteligentă fiinţă din această ţară."
Copilul s-a gîndit, s-a tot gîndit la ceea ce a auzit despre el, aşa că în sfîrşit s-a
hotărît să facă rost de nişte substanţe chimice speciale cumpărate de la magazin. A
picurat cu grijă peste lipici, observînd cu uimire că acesta se dizolvă văzînd cu ochii!
în sfîrşit se simţea din nou liber, era dezlipit, putea să crească, să se dezvolte şi să facă
în viaţă ceea ce dorea.
După ce s-a dezlipit, copilul a încetat să mai fie mînios. Toate gîndurile lui
războinice, despre puşti, explozii sau omoruri au dispărut ca prin minune, pentru că
acum avea foarte multe de făcut. De asemenea nu mai era deloc agresiv şi violent. A
crescut, s-a dezvoltat exact aşa cum pre-văzuseră ceilalţi, devenind cel mai inteligent
om din ţară.
După ce s-a dezlipit, se gîndea numai cum să se poarte mai amabil, mai respectuos
faţă de cei din jur şi cum să-şi folosească inteligenţa spre binele tuturor. Cînd a crescut, a
devenit preşedintele ţârii sale, iar oamenii îl numeau cu drag "Preşedintele cel înţelept".