Inspectoratul General al Poliţiei

Centrul tehnico-criminalistic şi expertize judiciare

MD 2059, mun. Chişinău, str-la Putna (Komarov), 10, tel. 022868-222,

email:criminalist@igp.gov.md

“APROB”
Şef al CTCEJ a IGP a MAI,
colonel de poliţie
Nicolae BODRUG
“______” septembrie 2018

LECŢIE
Tema: “Particularităţile efectuării expertizelor tehnice a
documentelor în procesul stabilirii modificărilor în conţinutul lor
iniţial.”

Executor Elena BOAGHE

expert - criminalist superior
al SED a Direcţiei Centru 1 a
CTCEJ al IGP,
inspector superior

CHIŞINĂU 2018

CURINS:
1. Noţiunea de fals, tipurile de fals....……................................................………..3

2. Înlăturarea de text pe cale mecanică..................................................………….4

3. Înlăturarera totală sau parţială a textului pe cale chimică.............……..........5

4. Adăugare de text, intercalarea de text şi retuşarea unor semne grafice..........6

5. Schimbarea unor părţi ale documentului (fotografii, file în întregime)...........7

Elementele de fals şi metodele de comitere.

Procedeele de stabilire a locului în care a fost comisă falsificarea.
  Fals – în sensul larg al cuvîntului - este tot ceea ce nu corespunde
adevărului.
 Falsificarea reprezintă operaţia prin care se realizează acţiunea de
alterare a documentului.
Falsificarea se poate realiza prin orice mijloace susceptibile de a produce
rezultatul socialmente periculos. Astfel, falsificarea poate fi materială sau
intelectuală, totală sau parţială, esenţială ori ajutătoare.
Din punct de vedere criminalistic, pornind de la întinderea acţiunii
făptuitorului, falsul poate fi clasificat în:
* fals total; * fals parţial.
Falsul total este cunoscut şi sub denumirea de „contrafacere”. Spre
deosebire de falsul parţial, aceasta constă în faptul executării tututor
componentelor documentului (hîrtie, formular) şi recuzite (semnături, ştampile etc)
din nou, modificîndule sub exemplare autentice.
Falsului total se supun de obicei documentele executate pe foi standarde
(procuri, legitimaţii).
Practica de expertiză criminalistică semnalează cazuri cînd atît materialul pe
care s-a scris, cât şi instrumentul de scriere nu sunt autentice. Contrafacerea scrierii
presupune plăsmuire, respectiv confecţionarea unui înscris similar – din punct de
vedere a conţinutului -cu un înscris ofocial.
În cazul falsului total sunt folosite diverse metode, cele mai frecvent întîlnite
fiind:
- scrierea liberă;
- imitatea, fie liberă, fie servilă;
- copierea;
- comnpletarea formularelor de înscrisuri, sustrase în alb.
Falsul parţial – constă în aceia că, în activitatea sa, făptuitorul nu are în
vedere alterarea întregului conţinut, ci numai a unei părţi a acestuia. Dar, acţiunea
de alterare are drept scop conferirea unor efecte cu totul diferite de cele pe care le-a
avut actul iniţial.
Pentru realizarea falsului parţial şi total sunt folosite diverse metode. Cele
mai răspăndite sunt:
 înlăturarea totală sau parţială a textului pe cale mecanică;
 înlăturarera totală sau parţială a textului pe cale chimică;
 adăugare de text, intercalarea de text şi retuşarea unor semne grafice;
 scimbarea unor părţi ale documentului (fotografii, file în întregime);
 acoperirea de text;
 decuparea şi reconstituirea textului;
 imitarea unui înscris sau semnături;
 aplicarea unor ştampile sau sigilii false etc .
Falsul parţial poate fi comis atît printr-o singură metodă, cât şi prin
combinarea a două sau mai multora din metodele menţionate.

 Înlăturarea de text pe cale mecanică

Recuzitele grafice se îndepărtează printr-o acţiune de ştergere, constînd fie
în răzuire, executată cu o gumă, lamă de ras, orice obiect ascuţit sau miez de pîine.
Înlăturarea mecanică poate fi urmată sau nu de înscrierea unor noi menţiuni în
locul celopr exestente iniţial.
Elementele ce atestă falsificarea parţială prin înlăturare mecanică sunt:
- scămoşarea hîrtiei, respectiv deteriorarea fibrelor din stratul
superior al acesteia;
- subţierea hărtiei, urmată de creşterea porozităţii şi a transparenţei
în locurile unde s-a acţionat prin răzuire sau radiere;
- difuzia mare a cernelei în locurile unde a fost alterată hârtia;
- deteriorarea liniaturii imprimate, a desenului de protecţie sau a
filigranului;
- alterarea trăsăturilor grafice învechite;
- apariţia unor zone de altă culoare sau a unor zone, în locurile unde
s-a încercat refacerea satinajului;
- resturi de coloranţi sau trasee grafice, incomplect înlăturate prin
radiere sau răzuire;
- existenţa unei fluorescenţe accentuate - sau de altă culoare –
comparativ cu fluorescenţa generală a înscrisului examinat.
Metodele de examinare şi depistate a falsului:
 examinarea prin transparenţă – subţierea hârtiei;
 examinarea în lumină incidentă – scămoşarea hîrtiei;
 examinarea în radiaţii IR şi UV;
 examinarea fosforescenţei materialelor de scriere;
 examinarea cu ajutorul lupei , microscopului – deteriorarea liniaturii etc.;
 tratarea înscrisului cu un solvent organic, etc.

 Înlăturarera totală sau parţială a textului pe cale chimică

 Corodarea sau spălarea – reprezintă o înlăturare de text datorată
acţiunii unui agent chimic. Agentul chimic utilizat dizolvă ori, după caz, intră în
reacţiecu coloranţii existenşi în substanţa de scriere, formănd săruri incolore.
Cel mai des corodării sau spălării sunt supuse înscrisurile, impresiunile de
ştampile, din atestate, carnete de muncă, paşapoarte, vize, etc.
Solvenţii minerali şi organici – folosiţi pentru corodare şi spălare provoacă o
serie de transformări, atât ale hârtiei, cât şi ale materialelor de scriere.
Spălarea sau corodarea poate fi completă şi incompletă, adică pe toată
suprafaţa sau pe porţuni separate, şi în dependenţă de faptul a rămas sau nu
sediment, ce nu interacţionat cu agentul chimic folosit. În urma corodării sau
spălării incomplecte haşurile iniţiale pot fi depistate uşor prin simpla examinare
vizuală sau microscopică.
Pentru corodarea chimică a scrisului se foloseşte o mulţime de substanţe, ca:
- sulfit de sodiu anhidru, dizolvat în apă;
- pirosulfit de potasiu, dizolvat în apă;
- oxidanţi – clorură de var, apă oxigenată;
- reducători – rongalit;
La corodare sau spălare colorantul din haşuri nu se exclude, ci se
descompune şi se transformă în colorant invizibil.
Alterarea chimică a unui înscris poate fi recunoscută după anumiţi indici:
  pierderea luciului hîtriei şi apariţia unor porţiuni mate;
 existenţa unor pete albicioase sau galbene;
 creşterea porozităţii şi fragilităţii hârtiei;
 deteriorarea liniaturii imprimate şi a desenului de protecţie;
 decolorarea treseelor grafice din imediata apropiere a locului corodat;
precum şi a menţiunilor executate ulterior corodării;
 exestenţa unor fragmente din traseele grafice ale scrisului iniţial;
 fluorescenţa diferită a locurilor alterate faţă de fluorescenţa generală a
scrisului.
Metodele de examinare şi depistate a falsului:
În cazul alterării chimice se utilizează şi meode specifice, mergînd pînă la
identificarea substanţelor cu care s-a realizat corodarea.
 examinarea în lumină incidentă – scămoşarea hîrtiei;
 examinarea în radiaţii IR şi UV;
 examinarea fosforescenţei materialelor de scriere;
 tratarea înscrisului cu hîrtie de turnesol, vapori de sulfat de amoniu, nitrat
de argint, etc.

 Adăugare de text, intercalarea de text şi retuşarea unor semne

grafice
Adăugarea de text, intercalarea de text şi retuşarea unor semne grafice –
este specifică falsului parţial. Ea constă în înscrierea în cuprinsul înscrisului iniţial-
autentic de menţiuni, fie prin întroducerea unor cuvinte , cifre, propoziţii sau fraze
între cuvinte, rănduri ori la sfârşitul textului iniţial pe un spaţiu liber, fie prin
retuşarea unor cifre sau litere.
Pe bună dreptate se afirmă că adăugirea de text constituie, de multe ori, o
continuare a acţiunii de falsificare, făptuitorul vizând fie modificarea conţinutului
întregului înscris, fie doar schimbarea sensului unor fraze. O astfel de adăugire
poate fi făcută atât de persoana ce a întocmit documentul, cât şi de o altă persoană,
în ambale situaţii folosindu-se instrumente scripturale şi suporturi asemănătoare cu
cele cu care a fost executat înscrisul autentic.
Cercetarea criminalistică a falsului prin adăugire de text parcurge prin cîteva
faze:
 examinarea caracteristicilor grafice;
 examinarea materialelor de scriere – metode fizico-chimice;
 stabilirea ordinii cronologice în care au fost executate traseele intersectate.
Cele mai importante elemente care atestă falsul prin adăugire de text –
evidenţiate cu ajutorul criteriilor de ordin grafic – sunt:
 lipsa de continuitate logică a textului, fapt datorat intercalării în conţinutul
textului a unor menţiuni care schimbă înţelesul propoziţiilor sau frazelor;
 existenţa unor neconcordanţe între caracteristicile scrisului din text, dacă
adăugirile au fost efectuate de o altă persoană decît care a redactat iniţial
înscrisul;
 neîncadrarea din punct de vedee topographic a adăugirilor în coordonatele
conţinutului iniţial;
 modificarea liniei de băză a rîndurilor;
  existenţa unor distanţe diferite între cuvinte şi între rînduri;
 plasamentul nefiresc al semnăturii ori a impresiunii de ştampilă în raport cu
finalul textului;
 comprimări ale scrisului care nu au justificare, precum şi prescurtări
frecvente, datorate necesităţii scrierii pe spaţii restrînse;
 dilatări exagerate ale scrisului, dictate de necesitatea acoperirii unor spaţii
prea mari;
 executarea adăugirilor cu un alt tip de instrument scriptural;
 neconcordanţă între textul existent pe primul exemplar şi copiile înscrisului;
 dublarea traseelor;
 îngroşarea traseelor haşurilor;
 resturi de trasee ale conţinutului iniţial.
Metodele de examinare şi depistare a falsului:
- examinarea vizuală cu ajutorul lupei, microscopului;
- examinarea în raze IR şi UV;
- examinarea prin metoda difuzo-copiativă;
- diferenţierea cromatică;
- examinarea prin metode colorimentrice;
- examinarea prin metode spectro fotometrice.
- examinarea vizuală folosind filtre de lumină.

* Schimbarea unor părţi ale documentului (fotografii, file în întregime)

Acest procedeu este utilizat la falsificarea documentelor cu mai multe
pagini: paşapoarte, carnete de muncă etc.
Semnele ce ne denotă alterarea actelor prin aceast procedeu sunt:
< încălcarea integrităţii în locul de coasere a paginilor;
< necoincidenţă în tipul tiparului în fragmentele de înscriuri;
< diferenţa dimensională a paginilor;
< încălcarea numerotării paginilor;
< diferenţierea fluorescenţei hârtiei şi a colorantului;
< necoincidenţă în conţinutul fragmentului impresiunii de ştampilă de pe
fotografie şi a celei aplicate pe filă.
O metodă mai contemporană şi cea mai frecvent utilizată la falsificarea
totală sau parţială a actelor este folosirea copiatoarelor şi a tehnicii computerizate
de multiplicare, care au avantaje destul de mari. Astfel de utilage cel mai des
folosite sunt imprimantele monocromatice Laser Jet şi Ink Jet; imprimantele
Laser Jet color şi Ink Jet color.
Cu ajutorul a astfel de utilaje sunt realizate blanchete ale documentelor, bani
şi alte hărtii de valoare, sunt aplicare impresiuni de ştampilă şi semnături.
Indicii ce ne atestă falsificarea actelor cu ajutorul a astfel de instalaţii sunt:
pentru imprimantele Laser Jet monocromatice şi Laser Jet color:
„ reprtizarea colorantului pe suprafaţa haşurilor neregulat,
„ repertizarea colorantului pe suprafaţa hîrtiei sub formă de relief ;
„ colorantul este sub formă departicole de praf coagulat multicolor, care uşor
se răzuieşte;
pentru imprimantele Ink Jet monocromatice şi Ink Jet color:
” colorantul este repertizat la un nivel cu suprafaţa hîrtiei,
 ” colorantul în haşuri este repartizat haotic, sub formă de microdepuneri
punctiforme multicolore;
” microparticole multicolore persistă şi pe spaţiile libere ale documentului;
” la nimerirea sub apă colorantul difuză (se împrăştie).

Metodele de examinare şi depistare a falsului:

- examinarea vizuală cu ajutorul lupei şi a microscopului.

În special în cazul documentelor de identitate (legitimaţii, paşapoarte etc.)

metodele clasice de falsificare includ şi decuparea şi reconstituirea unor file ori
introducerea unor file contrafăcute pentru a înlocui anumite părţi ale unor
documente. De regulă se procedează la detaşarea unor porţiuni din act ce conţine
datele de identitate, inclusiv ştampila şi semnătura organului emitent. Porţiunile
vor fi introduse într-un nou act de pe care de asemenea au fost detaşate elementele
respective sau care vor fi acoperite de cele noi. Uneori, se procedează la subţierea
hârtiei cu glasspapier fin de pe actul ce va fi modificat prin compunere, iar
porţiunile detaşate de pe alt act sunt şi ele subţiate prin abraziune pe verso, apoi
umezite şi uscate prin presare peste actul modificat, adăugând uneori şi adeziv.
Aceste manopere sunt realtiv uşor vizibile cu ochiul liber, grosimea hârtiei fiind
mai mare în locurile unde s-a operat. Aspectul zonelor respective este de uzură mai
pronunţată, uneori doar pagina afectată fiind mai uzată. Este utilă şi observarea
atentă a verso-ului paginii recompuse, putându-se vedea unele denivelări
nejustificate ale hărtieri, boţiri datorate uscării inegale a adezivului, chiar scurgeri
ale surplusului de adeziv pe la marginile porţiunii adăugate. Examinarea sub
radiaţiile ultraviolete va putea pune în evidenţă prezenţa substanţei de lipit, care va
avea o fluorescenţă deosebită de restul suprafeţei. Adeseori, datorită uzurii sau a
compoziţiei diferite a hârtiei actului modificat şi a hârtiei proveninte de la alt
document, chiar şi acestea vor avea nuanţe diferite sub radiaţia ultravioletă. O altă
variantă de compunere a unor documente din porţiuni provenite din alte documente
este cea în care se procedează la înlocuirea fotografiei pe diverse documente de
identitate. Pentru a preveni aceste falsuri, majoritatea documentelor moderne de
identitate (mai ales paşapoarte) au fie fotografia acoperită cu folii adezive, fie
fotografia scanată şi incorporată actului care apoi este laminat în plastic. În acest
fel s-a putut renunţa la folosirea sigiliului sec pe fotografie. În România, sistemul
este folosit la permisele moderne de conducere, la cărţile de identitate. În toate
aceste cazuri, dacă actele nu au fotografia scanată, atenţia va trebui mai întâi
îndreptată spre integritatea timbrului sec ce însoţeşte fixarea fotografiei pe
document sau a liniei de termosudare a foliei protective.
Fotografia poate fi înlocuită prin mai multe procedee:
o desprinderea fotografiei originale şi lipirea uneia noi în loc, situaţie în care se
înlocuiesc şi capsele de prindere;
o aplicarea unei fotografii noi peste cea iniţailă. În acest caz uneori sunt vizibile
marginile imaginii acoperite, iar grosimea este foarte mare, ieşind imediat în
evidenţă;
o desprinderea stratului fotosensibil de pe o fotografie şi aplicarea lui pe actul de
modificat;
o aplicarea pe folia transparentă a unei fotografii şi aplicarea apoi a unei noi folii
protectoare.
Unii falsificatori decupează fotografia în zona capselor de prindere şi o lipesc
peste actul falsificat. Apar atunci vizibile scurgeri ale substanţei adezive sau pătări
ale fotografiei.