Contribuţia serviciilor în dezvoltarea economiei

Importanţa serviciilor de transport

Prof. Coordonator: Munteanu Sebastian Catalin

Student: Filimon Ioana

Management Economic

An 3, Seria A, Grupa 135

1
Cuprins

Contribuţia serviciilor în dezvoltarea economiei....................................................................................3

Serviciile............................................................................................................................................3
Evoluţia serviciilor.............................................................................................................................4
Contribuţia serviciilor la creşterea economică....................................................................................6
Importanţa serviciilor de transport..........................................................................................................8
Importanţa serviciilor de transport rutier..........................................................................................10
Serviciile de transport rutier in Romania..........................................................................................11

2
 Contribuţia serviciilor în dezvoltarea economiei
Importanţa serviciilor de transport

Serviciile

Există mai multe definiţii ale serviciilor însă majoritatea economiştilor le privesc ca un
sistem de utilităţi, în care beneficiarul cumpără sau foloseşte nu un produs, ci o anumită
utilitate, care-i conferă anumite avantaje ori satisfacţii, neconcretizate, în majoritatea cazurilor
sub formă materială şi destinate satisfacerii unor nevoi personale sau sociale.
Asociaţia Americană de Marketing defineşte serviciile ca fiind: „serviciile reprezintă
activităţi, beneficii sau utilităţi care sunt oferite pe piaţă sau prestate în asociere cu vânzarea
unui bun material” .1
Specialist în marketing, Philip Kotler oferă la rândul său accepţiunea potrivit căreia
„serviciul reprezintă orice activitate sau beneficiu pe care o parte o poate oferi alteia, care
este, în general, intangibil, şi al cărei rezultat nu presupune dreptul de proprietate asupra unui
bun material”.2
O definiţie cuprinzătoare este dată de Christian Gronroos : „un serviciu este o
activitate sau un grup de activităţi mai mult sau mai puţin tangibile, care au de obicei loc în
momentul interacţiunii dintre cumpărător şi prestator”. Această definiţie precizează pe lângă
„nematerialitatea” serviciilor şi importanţa hotărâtoare a relaţiei cumpărător-prestator, care
este de cele mai multe ori decisivă în prestarea serviciului.

1
http://www.business.com/economie/DEFINIREA-SI-CARACTERISTICILE Serviciilor 84.php

2
Kotler, Ph., Koller, KL- Mangementul Marketingului, Editia a-v-a, Ed.Teora, Bucuresti, 2008, p.584
3
 Serviciile sunt considerate drept activităţi care au drept rezultat utilităţi destinate
satisfacerii unor nevoi ale societăţii, accentul căzând pe avantajele şi satisfacţiile pe care
acestea le oferă clienţilor.3

Evoluţia serviciilor

Evoluţiile din ultimele decenii îndreptăţesc caracterizarea economiilor ţărilor

dezvoltate ca "economii ale serviciilor". În actualul Top 500 de companii din lume realizat de
revista Fortune,  cele mai de succes firme din ţările dezvoltate aparţin sectorului terţiar. Astfel
pe primul lor se află lanţul de magazine Wal-Mart din Statele Unite ale Americii. 4 În
Germania în primele 20 de firme 8 dintre ele au ca obiect de activitate prestarea serviciilor5.
Elveţia este recunoscută ca “ţara serviciilor”, acest lucru este demonstrat şi de numărul
mare de firme din domeniul serviciilor aflate în top. Nu mai puţin de 8 firme se află în primele
10 firme.6
Deşi acum serviciile au un rol important în economia oricărui stat, ele nu au avut
acelaşi statut de la început. Mult timp serviciile au fost ignorate, considerate neproductive (A.
Smith, Marx). Pentru aceşti autori clasici realitatea serviciilor constă esenţial în servicii
personale şi domestice. Pentru ei transportul, comerţul, băncile erau „intermediari”utili în
măsura în care facilitau deplasarea şi achiziţia mărfurilor dar fără a fi considerate creatoare de
valoare.
În trecut se spunea că serviciile sunt o frână a creşterii economice, fiind un factor
inflaţionist deoarece creşterea salariilor şi a profitului nu ar corespunde unei creşteri a
productivităţii. Teoriile economice noi reconsideră rolul serviciilor în dezvoltarea economiei,
revizuind concepţia despre creşterea economică.  Astfel unele ţări au început să se axeze pe
sectorul serviciilor, cazul Elveţiei care nu investeşte în industrie (excepţie industria lactatelor,
ceasurilor şi a dulciurilor) deoarece este mai costisitor şi amortizarea se face lent ci in
creşterea calităţii serviciilor.

3
Florescu, C., Mâlcomete, P., Pop, N.Al. (coord.),„Marketing.Dicţionar explicativ”, Ed. Economică, Bucureşti, 2003, p. 622;

4
http://money.cnn.com/magazines/fortune/global500/2011/snapshots/2255.html

5
 http://money.cnn.com/magazines/fortune/global500/2011/countries/Germany.html
6
 http://money.cnn.com/magazines/fortune/global500/2011/countries/Switzerland.html

4
 Acesta este de altfel şi cazul României cu o pondere a populaţiei ocupate în servicii de
numai 31,2% în anul 2000, iar în anul 2012 repartiţia populaţiei ocupate pe activităţi ale
economiei naţionale arată că 29,0% din totalul persoanelor ocupate erau concentrate în
sectorul agricol, 28,6% în industrie şi construcţii, iar 42,4% în servicii.7
Din informaţiile privind economia mondială rezultă că, cu cât o ţară are un nivel de
dezvoltare mai ridicat, cu atât sectorul terţiar (serviciile) deţine o parte mai însemnată din
totalul forţei de muncă. Corespunzător, în ţările dezvoltate ale lumii, peste 2/3 din populaţia
ocupată este angajată în sfera serviciilor – în SUA, Canada, Elvetia, Olanda, ajungând la peste
73%, în timp ce, în ţările cu un nivel mediu şi scăzut de dezvoltare ponderea este de 35-40% -
Portugalia, Grecia, Turcia. Diferenţele sensibile între ţări reflectă nu numai gradul diferit de
dezvoltare ci şi o serie de particularităţi privind structura internă a economiei şi/sau a
sectorului terţiar, opţiunea pentru un anume model de creştere economică, tradiţiile culturale
şi religioase, gradul de militarizare a economiei sau ţării.
În cazul ţărilor est-europene, aflate în plin proces de tranziţie, nivelul mai modest al
serviciilor este condiţionat, dincolo de stadiul dezvoltării economice, de dificultăţile cu care
se confruntă aceste ţări şi ritmul în care se realizează tranziţia.  Totodată, o analiză a evoluţiei
dimensiunilor sectorului terţiar, la scară mondială, evidenţiază tendinţa de creştere a acestuia,
prin deplasarea continuă a forţei de muncă spre ramurile din sfera serviciilor.
Asistăm în prezent pe plan mondial la trecerea la un nou tip de societate pe care
specialiştii o caracterizează cu denumiri diferite cum ar fi:
-sociatate post industrială- Daniel Bell- Harvard
-sociatate neo-industrială- Jonathan Gershuny
-al treilea val- Alvin Tofler
-informaţională
-a cunoaşterii8

7
http://www.insse.ro/cms/

8
http://Managementul-Serviciilor/evolutia-sectorului-serviciilor.html

5
 Contribuţia serviciilor la creşterea economică

Ţările dezvoltate arată că sectorul serviciilor este uzual, la fel de mult o premisă şi un
rezultat al dezvoltării economice. În acest sens, experienţa unui sistem bancar eficient, a unui
sector corespunzător dezvoltat de transporturi, de telecomunicaţii, de servicii de asigurare şi a
unei administraţii publice eficiente sunt esenţiale pentru înfăptuirea unui proces de creştere
economică internă şi pentru participarea  la comerţul internaţional. Epoca actuală se
caracterizează prin contracte internaţionale deosebit de intense. Aceasta conduc, de asemenea,
la amplificarea fluxurilor internaţionale de servicii cum ar fi cele generate de călătoriiile de
afaceri, întreţinerea reprezentanţelor economice, participarea la organizaţii internaţionale,
congrese, conferinţe, colocvii, servicii de presă şi telecomunicaţii, burse de studii şi
documentare.
 În SUA, Germania, Marea Britanie, Franţa, Belgia, Danemarca, Elveţia, Austria,
Olanda şi Suedia, ponderea populaţiei ocupată în domeniul serviciilor depăşeşte 70%. Chiar şi
în ţări cu un nivel mediu de dezvoltare sau sub medie - Spania, Portugalia, Grecia, Croaţia,
Ungaria, Slovenia, Slovacia şi Polonia, ponderea populaţiei ocupată în domeniul serviciilor
depăşeşte60%.
În România repartiţia populaţiei ocupate pe activităţi ale economiei naţionale arată că
30,1% din totalul persoanelor ocupate erau concentrate în sectorul agricol, 28,7% în industrie
şi construcţii, iar 49,5% în servicii. În activităţile neagricole erau ocupate 6460 mii persoane,
ponderi semnificative în rândul acestora fiind deţinute de cele care îşi desfăşurau activitatea în
industria prelucrătoare (25,5%), comerţ (17,6%) şi construcţii (10,9%).9 
În ţările dezvoltate serviciile au o importanţă majoră la formarea PIB-ului, astfel în
Germania 71,3 % servicii, 27,8 şi doar  0,9%, în Luxemburg serviciile au contribuit cu 80,6
%.  Media în Uniunea Europeană este de 73,1 %. 10 În România serviciile au avut în intervalul
2002-2012 o pondere de circa 50%, în primele şase luni ale acestui an fiind de 49,5%. 11 Şi în
ţările în curs de dezvoltare, sectorul serviciilor ia amploare, în Africa sud sahariană serviciile
au contribuit cu 47% pe când industria a avut un procent de 37%, iar agricultura doar 16%. 
Ceea ce înseamnă că, creşterea economică din Africa sud sahariană  s-a bazat pe servicii,
decât pe industrie. Deşi cota servicilor din unele ţări în curs de dezvoltare poate fie egală cu

9
http://www.insse.ro/cms/
10
https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/fields/2048.html

11
http://www.mediafax.ro/economic/serviciile-au-cea-mai-mare-contributie-la-formarea-pib-3167399

6
 cea a unei ţări dezvoltate, natura servicilor este diferită. În ţările bogate sunt dezvoltate
serviciile:
1) Servicii financiare
2) Turismul
3) Serviciile de transport
4) Serviciile medicale
5) Educaţia
Servicile sunt importante pentru creşterea şi dezvoltarea oricărui stat. În continuare ele
se vor diversifica, calitatea acestora va fi din ce în ce mai mare. Consider că acest trend de
“înlocuire” a industriei se va face din ce mai simţit şi în ţările în curs de dezvoltare.
Serviciile pot fi considerate în acelaşi timp, premisă şi efect al industrializării.
În privinţa serviciilor destinate consumului final, acestea sunt implicate atât în
satisfacerea unor nevoi materiale, cât şi spirituale sau sociale, intrând în acest proces în relaţii
complexe cu bunurile materiale, relaţii ce pot fi de concurenţă (substituţie) sau de stimulare
(complementaritate).
Teoriile economice moderne au revenit asupra rolului serviciilor în creşterea economică,
recunoscându-se rolul de prim rang pe care acestea îl au în prezent în realizarea progresului
economic şi social.
Astfel, funcţiile serviciilor se înscriu între activităţile cele mai importante creatoare de
avuţie materială şi spirituală. Dintre acestea se remarcă funcţiile de: cercetare-dezvoltare,
educaţie (formare şi perfecţionare profesională), întreţinere (mentenanţă), aprovizionare şi
stocaj, distribuţie, potenţarea utilizării produselor, gestiunea şi reciclarea deşeurilor. Aceste
funcţii înglobează, cu diferenţieri în funcţie de natura produselor, până la 80% din costurile
totale ale acestora. Pe de altă parte, eterogenitatea serviciilor face ca diferite prestaţii să nu
contribuie la fel la creşterea economică, serviciile împărţindu-se din acest punct de vedere în:
intensive în muncă (personal) şi intensive în cunoaştere (inteligenţă).
Aportul cel mai mare la creşterea economică îl au serviciile intensive în inteligenţă,
care contribuie la progresul tehnic în sens larg, contribuţie ce poate fi analizată şi măsurată cu
ajutorul funcţiilor de producţie. Contribuţia serviciilor la calitatea vieţii se referă la trei
aspecte mai importante: consumul de servicii, relaţiile serviciilor cu timpul liber şi cu mediul
înconjurător. Consumul de servicii este un indicator important al calităţii vieţii, existând
diferenţieri importante în privinţa coeficienţilor bugetari ai serviciilor (care exprimă ponderea
cheltuielilor pentru servicii în cheltuielile totale de consum ale populaţiei) între diferite ţări,
precum şi pe categorii socio-profesionale, determinate de diferenţele în ceea ce priveşte
7
 veniturile reale ale populaţiei. Relaţiile serviciilor cu timpul liber vizează atât mărimea
acestuia cât şi modalităţile lui de utilizare, serviciile fiind implicate atât în creşterea loisirului,
cât şi în crearea condiţiilor pentru loisir şi petrecerea acestuia. În sfârşit, raporturile serviciilor
cu mediul înconjurător se concretizează atât în deteriorarea acestuia (prin diferite forme de
poluare) cât şi în protejarea lui prin: îmbunătăţiri funciare, amenajări silvice, servicii de
epurare, de salubritate şi nu în ultimul rând, prin educarea ecologică a utilizatorilor productivi
şi finali.
Serviciile se clasifică în:
1) Servicii financiare
2) Servicii de turism
3) Servicii de transport
4) Servicii medicale
5) Servicii în educaţie

Importanţa serviciilor de transport

Transporturile reprezintă o ramură importantă e economiei naţionale cuprinzând

totalitatea mijloacelor rutiere ,feroviare, fluviale, aeiriene şi navale care işi asigură circulaţia
bunurilor şi serviciilor.12
Transporturile reprezintă un domeniu important al activităţii economico-sociale
pentru că prin intermediul lor se efectuează deplasarea în spaţiu a bunurilor şi oamenilor în
scopul satisfacerii necesităţilor materiale şi spirituale ale societăţii omeneşti.
Transporturile au o contribuţie importantã în dezvoltarea economicã, ponderea lor în PIB
variind între 3-7%, în majoritatea ţãrilor lumii. În Romania transportul are o pondere de circa
7% în produsul intern brut, reprezintă o activitate cu o contribuţie la creşterea economică
echivalentă cu a agriculturii.13 Dezvoltarea trasporturilor a eliminat izolarea economică, a
permis dezvoltarea comerţului şi economiilor naţionale şi internaţionale.
Pe lângă rolul economic, transporturile au şi o funcţie socială, legată de satisfacerea
necesităţilor de deplasare şi comunicare a oamenilor. Activităţile de transport, mai ales cele
feroviare şi aeriene, sunt intensive în capital, cerând investiţii şi fiind accesibile marilor

12
http://dexonline.ro/definitie/transport

13
http://www.cdep.ro/afaceri_europene/afeur/2009/fi_475.pdf

8
corporaţii.
Transporturile rutiere, datorită avantajelor pe care le prezintă, constituie mijlocul
privilegiat pentru transportul de mărfuri şi persoane pe distanţe relativ scurte. Pe distanţe
lungi fiind recomandate, mai ales, transporturile maritime (cea mai ieftină modalitate de
transport), cele fluviale (pe locul doi în privinţa costurilor de transport cele mai reduse),
feroviare (preferate datorită vitezelor mari pe care le realizează şi altor avantaje) şi aeriene,
având ca atuuri rapiditatea transporturilor, buna organizare şi derulare a traficului, confortul şi
siguranţa crescândă a zborurilor.
Transporturile aeriene de pasageri pot fi organizate ca: servicii regulate (charter) şi
servicii de taxi aerian. Transporturile feroviare sunt efectuate de întreprinderi foarte mari,
naţionale; din punct de vedere al ofertei vorbim de monopol natural. Dezvoltarea,
diversificarea şi modernizarea transporturilor au fost determinate de extinderea şi
intensificarea producţiei şi a circulaţiei mărfurilor, de adâncirea diviziunii internaţionale a
muncii. Având în vedere necesitatea realizării legăturilor dintre producţie şi consum,
transporturile sunt acelea care deplasează bunurile obţinute în celelate ramuri ale producţiei
materiale din locul în care au fost produse la cel în care urmează a fi consumate în cadrul
pieţei interne şi internaţionale. Obiectul activităţii de transport îl constituie deplasarea în
spaţiu a călătorilor şi mărfurilor.
Însă nu toate deplasările în spaţiu constituie obiectul activităţii de transport supuse
contractului de transport. Astfel, transportul informaţional, transportul de lichide şi gaze prin
conducte şi alte activităţi asemănătoare nu pot forma obiectul contractului de transport. Aceste
activităţi se realizează prin instalaţii proprii şi nu necesită operaţiunile specifice pe care le
presupune activitatea de transport, cum ar fi: preluarea de către transportator a mărfurilor,
obligaţia de pază şi preluare a lor la destinaţie.
Un rol important îl are transportul în sfera producţiei unde, printr-o mai bună
organizare, poate contribui la: reducerea ciclului de producţie, accelerarea vitezei de rotaţie a
mijloacelor circulante, îmbunătăţirea indicatorilor economico-financiari. Producţia unei
întreprinderi este deservită nu numai de transportul intern, ci şi de transportul care realizează
legăturile externe ale acesteia cu celelate întreprinderi şi cu întreaga economie naţională.
Importanţa transporturilor constă nu numai în funcţia pe care o au în dezvoltarea
complexului socio-economic naţional, ci şi în rolul important exercitat asupra amplificării
relaţiilor dintre state. Astfel, transporturile internaţionale reprezintă mijlocul material ce stă la
baza relaţiilor economice cu celelalte ţări ale lumii. Acestea continuă procesul de producţie în
sfera circuitului economic mondial şi reprezintă un sistem tehnico-economic complex prin
9
 intermediul căruia o parte din produsul social este realizat pe pieţele externe în schimbul unor
mărfuri necesare economiei naţionale, contribuind astfel la modificări de structură, calitate şi
cantitate în produsul intern brut, produsul naţional brut şi produsul naţional net. 
Transporturile se pot clasifică în:
1) Transporturi feroviare
2) Transporturi rutiere
3) Transporturi navale
4) Transporturi aeriene
5) Transporturi speciale
6) Transporturi combinate

Importanţa serviciilor de transport rutier

Transportul rutier efectuează deplasarea în spaţiu a bunurilor şi oamenilor cu ajutorul

autovehiculelor care sunt mijloace de transport autopropulsate.
Ca particularitate a acestor mijloace de transport se remarcă faptul că dispun de o mare
mobilitate, putând fi întrebuinţate, în funcţie de vreme, pe orice fel de drum. Transportul auto
oferă posibilitatea încărcării mărfii direct de la punctul de expediere şi descărcarea ei direct la
punctul de destinaţie, fără a fi necesare transportări şi manipulări suplimentare.Mijloacele de
transport auto se deplasează cu viteze mari ca urmare a vitezei comerciale mari şi a simplităţii
operaţiunilor tehnologice de încărcare şi descărcare. Ele se pot pregăti rapid şi uşor în vederea
efectuării transportului, necesitând cheltuieli reduse în acest scop. Transportul auto oferă cea
mai mare eficienţă pe distanţe scurte.

Serviciile de transport rutier in Romania

Rețeaua de transport din România este destul de variată, această țară situându-se din

acest punct de vedere la un nivel acceptabil față de celelalte țări. Transporturile sunt urbane în
interiorul localităților dar și interurbane. În momentul de față în România nu există statistici
oficiale cu privire la numărul persoanelor care folosesc autovehiculele proprietate personala,
10
ci doar cele referitoare la traficul interurban și internațional. În următorii ani se preconizează
investitii majore în infrastructura de transport prin modernizarea unor drumuri naționale și de
interes local, dar și în construcţia de autostrăzi. De asemenea se urmărește modernizarea
căilor ferate și creșterea vitezei medii de circulație, care în prezent se află la un nivel scăzut
față de alte țări europene, dar și construirea unor noi căii ferate, cum ar fi Vâlcele-Râmnicu
Vâlcea aflată pe coridorul IV de transport european. Alte măsuri care urmează a fi luate
pentru modernizarea infrastructurii românești o reprezintă construcția de noi aeroporturi
(Ghimbav-Brașov, Galați-Brăila etc.) și mărirea capacităților celor existente. În domeniul
transporturilor navale se va urmări creșterea traficului pe Dunăre.

România ocupă locul 123 la capitolul calitate a drumurilor, într-un top realizat
de Forumul Economic Mondial (FEM). Înainte României apar țări ca Albania, Bulgaria,
statele asiatice Kârgâzstan și Cambodgia și statele africane Burundi, Tanzania.
România dispunea în iulie 2013 de 545 kilometri de autostradă. Înainte de decembrie 1989,
sub conducere comunistă, s-au construit 113 km de autostradă, iar în perioada decembrie 1989
– iulie 2012 s-au inaugurat 406 km. La începutul lui 2012, în execuție se aflau tronsoane în
lungime de aproximativ 434 km.
Principalele autostrăzi din România sunt:
Autostrada A1: București - Pitești - Curtea de Argeș - Sibiu - Deva - Timișoara - Arad -
Nădlac
Autostrada A2 (Autostrada Soarelui): București - Constanța
Autostrada A3: București - Ploiești - Brașov - Târgu Mureș - Cluj-Napoca - Zalău - Oradea
Autostrada A4 (Centura Constanței): Ovidiu - Agigea
Coridorul IV european este format din autostrăzile A1 și A2: Nădlac - Constanța
În august 2009, în România existau 382 km de drumuri expres, însă principala
problemă a acestora este gâtuirea care se produce în apropierea orașelor, în lipsa unor centuri
ocolitoare cu două benzi. Printre drumurile expres existente se numără rutele București-
Giurgiu, Constanța-Mangalia sau București-Urziceni.
Rețeaua de transport din România  este destul de variată, această țară situându-se din
acest punct de vedere la un nivel acceptabil față de celelalte țări.14

14
http://www.business.com/transporturi/TRANSPORTUL-RUTIER-IN-ROMANIA54.php
11
12