Sunteți pe pagina 1din 5

Tema: Structura şi funcţiile pulpei dentare.

1.Structura pulpei dentare


Structura pulpei dentare, este formată din două componente: matricea
extracelulară şi celulele pulpei dentare.
 Matricea extracelulară
Constituită din:
1)Matricea amorfă
-gel coloidal
-până la 90% apă
-conține macromolecule:
glicozaminoglicani
-proteoglicani
-glicoproteine
2) Fibre
-colagen tip I și tip III
fibre elastice (la nivel vascular) pupla dentară
 Celulele pulpei dentare
•Odontoblaste
•Celule ectomezenchimale nediferențiate
•Celule Hohl
•Fibroblaste,fibrocite
•Macrofage
•Celule dendritice
•Limfocite,
•Plasmocite
•Mastocite

2.Substanţa fundamentală a pulpei.


Substanța fundamentală înconjoară și protejează fibrele periodontale.Această
matrice extracelulară este alcătuită din apă (70%), glicoproteine și proteoglicani
care înconjoară fibrele de colagen.Substanțele proteice și polizaharidice sunt
transportate de la capilarele sangvine la celulele substanței fundamentale și
transportă produși de catabolism de la celule spre vase.Substanța fundamentală mai
conține și acid hialuronic.

3.Fibrele pulpare
Fibrele caracteristice sunt cele de colagen tip I şi III. La nivel vascular sunt
prezente şi fibre elastice.
Raportul dintre colagen I şi III este de 55% - 45% şi rămâne constant de la
începutul dezvoltării dintelui până la maturitate, datorită sintezei colagen I de
odontoblaste şi nu de fibroblastele pulpare.

4.Celulele pulpare
•Odontoblaste
•Celule mezenchimale
•Responsabile de formarea dentine

•Celule ectomezenchimale nediferențiate


•Celula de rezervă pentru țesutul conjunctiv al pulpei dentare
•Elementul din care se formează fibroblastele și odontoblastele
•Localizată în zona centrală a pulpei

•Celule Hohl
•Localizată în zona bogat celulară
•Formă intermediară între fibroblast și odontoblast
•Implicată în elaborarea colagenului și a substanței fundamentale a pulpei

•Fibroblaste,fibrocite
•Celula tânără în activitate-fibroblastul
•Celula în repaus-fibrocitul
•Localizat în ansamblul pulpei dentare, zona periferică a pulpei coronare
•Produce colagen și substanță fundamentală contribuind la sinteza matricei
pulpare.

•Macrofage
•Localizat în miezul pulpei
•Procese de apărare și eliminarea celulelor moarte.

•Celule dendritice
•Celule prezentatoare de antigene
•Rol de preluare, procesare, prezentare a antigenelor, limfocitelor T.
•Numărul lor crește în condiții patologice

•Limfocite,plasmocite,mastocite

-celule sangvine
5.Irigația sanguină a pulpei
Vascularizarea pulpei dentare foarte
bine reprezentată, condiţionând vitalitatea
întregului complex dentinopulpar, este
asigurată prin una-două artere:pulpară şi
periodontală
•Artera pulpară și artera periodontală-
pătrundîn pulpa dentară prin foramenul
apical, împreună cu fascicule nervoase
simpatice și senzoriale.
Arteriole-pătrund în pulpă prin foramenele
accesorii, fără elemente nervoase.
Arteriolele emit ramificaţii laterale în
regiunea coronară şi radiculară, ce se
orientează spre periferie, formând o reţea capilară extinsă (plex capilar), cu
capilare de tip continuu şi fenestrat, localizate preponderent sub stratul de
odontoblaste, ajungând în strânsă comunicare cu dentina. Sub stratul de
odontoblaste sunt anastomozele arteriovenoase. De la nivelul plexului capilar
circulaţia sangvină de întoarcere continuă în venule, ce confluiază în vene,
părăsesc pulpa dentară prin foramenul apical.

6.Inervația pulpei

Prin orificiul apical al rădăcinii dentare pătrund împreună cu vase sanguine


fascicole groase de fibre nervoase, care conțin de la câteva sute (200-700) până la
câteva mii (1000-2000) de fibre mielinice și amielinice cu origine dublă: senzitivă
și vegetativă, de la ramurile maxilară și mandibulară a nervului trigemen.
Pe parcursul canalului radicular, fascicolul nervos dă ramuri și fibre
nervoase aparte, care pornesc în diferite direcții spre periferia pulpei, ramificațiile
terminale formând aici plexul subodontoblastic Rashkow, cu un număr mare de
terminații nervoase libere.
O parte considerabilă din fibrele nervoase din stratul central al pulpei se îndreaptă
prin pulpă spre predentină și dentină. Deasupra stratului de odontoblaste, la limita
pulpei și dentinei o parte din fibrele nervoase formează plexul nervos
supraodontoblastic, al cărui fibre se ramifică în substanța fundamentală a
predentinei.
Astfel, pulpa are o inervație senzitivă foarte abundentă, ceea ce permite
receptarea senzațiilor nu doar din pulpă, ci și de la țesuturile dentare dure.
7.Funcția trofică a pulpei
Troficitatea dentinei este asigurată prin rețele bogate, bine dezvoltate de
vase sanguine și limfatice, precum și prin substanșa fundamentală.
Prin intermediul acestora se realizează aportul de substanțe nutritive și apă către
elementele celulare ale țesutului pulpar, dar și evacuarea produselor metabolice.
Țesuturile dure dentare sunt avasculareși, fiind private de vase sanguinr,
nutriția lor se realizează prin plexul capilar subodontoblastic și capilare, care
pătrund pînă în imediata apropiere a odontoblastelor.

8.Funcția de protecție sau de barieră


Funcția protectivă este sigurată prin elemente nervoase ce realizează inervația
pulpei dentare
•Fibrele nervoase stimulate sunt responsabile de senzația de durere și de
sensibilitate a pulpei dentare și a dentinei.
•Terminațiile nervoase sunt implicate direct în reglarea fluxului sanguin la nivel
pulpar.
Funcția de barieră este constatată în caz de acțiune a factorilor patogeni în pulpă,
cînd se activează celulele sistemului reticuloendotelial.histocitele se transformă în
caz de procese patologice pulpare în macrofagocite mobile și execută funcția de
fagocităză.
La fel și plasmocitele ale pulpei dentare se manifestă protectiv., elaborînd
anticorpi.granulocitele neutrofile asigură funcția de fagocităză și digestie
intracelulară.fibroblastele participă la formarea capsulei fibroase din jurul unui
focar patologic, produs în pulpă.

9.Funcția plastică sau formativă


Participă la formarea dentinei, în cursul procesului de dentinogeneză.
Această funcție este asigurată nemijlocit de elementele celulare înalt diferențiate
ale pulpei – odontoblastele.
Rezervele de odontoblaste se completează permanent din contul diferențierii
celulelor stratului subodontoblastic. Ea se manifestă cel mai activ și evident în
perioada de formare a dintelui și continuă după erupția lui.
10.Modificările în pulpă în sinescență și în funcțiile patologice
În relaţie cu vârsta ea determină o rezistenţă mai crescută la factorii
agresivi din mediu şi apoi la înaintarea în vârstă scade capacitatea de reparare a
pulpei. Reducerea dimensiunii pulpei dentare este cea mai evidentă transformare a
ei, observată odată cu înaintarea în vârstă, este datorată procesului continuu de
depunere a dentinei, constă în scăderea volumului camerei pulpare şi a canalului
radicular. Această depunere poate fi simetrică sau asimetrică, are un rol important
în stabilirea formei de preparare a cavităţii sau în anumite proceduri de restaurare.
Reducerea populaţiei celulare pulpare şi descreşterea cantităţii fibrelor de colagen
sau se poate înregistra o creştere semnificativă a colagenului în fibre groase şi
fascicole compacte pot provoca scleroza pulpară. Mai poate fi degenerarea fibrelor
nervoase şi scăderea sensibilităţii.

11.Denticulii (liberi, parietali, interstițiali)


Calcificări pulpare apar în rezultatul unor procese de mineralizare atipică, apar în
zona de pulpă coronară, radiculară.
Se clasifică în două categorii: denticuli sau pulpoliţi (pietre) şi calcificări difuze.
Calcificările difuze apar atât în zona de pulpă coronară, cât şi radiculară, cu
o dispoziţie liniară, asociată cu vascularizarea, din jur-împrejurul vaselor sau chiar
în pereţii acestora. Acest proces degenerativ este analog cu ateroscleroza şi apare
în urma microtraumatismului pulpei dentare.
Denticulii au aspectul unor mase calcificate în care raportul Ca/P este
similar cu cel din dentină. Pot fi unici sau multipli, prezenţi la un dinte, la mai
mulţi sau la toţi. Localizarea mai frecventă este în zona planşeului camerei pulpare,
în interiorul canalului radicular sau apex. Pot fi liberi în ţesutul conjunctiv al pulpei
(piatră liberă) sau ataşaţi de dentină/predentină.
Există denticuli reali şi falşi. Cei reali au o structură internă de tubuli
dentinali în matrice dentinară şi înconjuraţi la suprafaţă de celule osteoblaste-like.
Cei falşi sunt din straturi concentrice lamelare sau radiale de matrice dentinară
mineralizată, formaţi de obicei prin depunere de trombi de sânge în jurul unor fibre
de colagen.