SUPORTUL PSIHOLOGIC SI PROBLEMELE

PSIHOSOMATICE

INDRUMATOR: S. L. DR. MARIA ROMAN

STUDENT: MITREA MARIA, MD II, grupa 1
 Sanatatea este privita de catre patolog ca o stare de integritate, de catre clinician ,
ca o lipsa de simptome, de catre bolnav ca o stare de bine. Sanatatea – a scris P.VALERY – este
starea in care functiile necesare se indeplinesc ` insensibil sau cu placere`. Intrarea si iesirea din
starea de boala poate fi privita, din aceste trei puncte de vedere, sub forma a trei serii stadiale:
- predispozitie
- lipsa de simptome
- indispozitie.
Cand spunem ca factorii psihici ai pacientului intervin in dinamica sanatatii si a
bolii, ne gandim la interventia in sanogeneza, patogeneza, patoplastie, si ne gandim de asemenea,
la mai mult decat la luarea unor masuri de igiena, profilactice sau la greseli de comportament
generatoare de imbolnaviri sau de agravari ale starilor existente. Factor va fi , de exemplu , o
emotie unica puternica- in particular emotia negative(trauma psihica)- dar si conflictul de durata,
constient sau complexul inconstient, precum si atitudinea bolnavului fata de boala. Pentru a
intelege rolul si interventia emotiei in dinamica sanatatii si a bolii si pentru a folosi viata afectiva
in cadrul activitatii profilactice si terapeutice, este important a intelege semnificatia biologica si
semnificatia pentru individ a emotiilor, precum si mecanismele fiziologice ale emotiilor.
In psihologia medicala sunt important a fi retinute 3 aspecte:
- Diferentierea intre aspectele somatice si emotiile de insotire
- Intelegerea adaptabilitatii emotiei
- Dedublarea psihologica
In ceea ce priveste diferentierea emotiilor, clarificarea consta in intelegerea
faptului ca primele reactii la impresiile somatic sunt sentimentele specifice de placere si de
durere. Cand spunem placut/neplacut, ne referim la reactii afective, la impresii sensitive de orice
natura; suferinta inseamna sesizarea durerii, a izvorului ei si a primejdiei implicate.
Bolile psihosomatice sunt acele afecţiuni medicale a căror apariţie şi/sau evoluţie
este determinată, în mod semnificativ, de factori psihologici. Cu toate că, în principiu, orice
afecţiune este influenţată într-o oarecare măsură de factorii psihologici, există un număr de
afecţiuni descrise în medicina psihosomatică clasică, pentru care această legătură este
determinantă.
Ideea că este imposibil să se despartă sănătatea corpului de cea a minţii a fost
exprimată încă de timpuriu în „Cartea lui Iov“. Platon a formulat acest punct de vedere în
Charmides: „Vindecarea multor boli este necunoscută doctorilor Greciei, deoarece ei neglijează
întregul, care trebuie, de asemenea, studiat, pentru că partea nu se poate simţi bine dacă întregul
nu se simte bine“. Sunt bine cunoscute structurile contrastante ale şcolii lui Hipocrate din Kos,
bazată pe concepţiile dinamice, umoral şi psihosomatic, precum şi şcoala din Knidos cu viziune
mecanică şi organică. C.G. Jung (2005) afirma că ,,funcţionări defectuoase ale sufletului pot
duce la importante tulburări ale corpului, după cum, în mod reciproc, o afecţiune fizică poate
antrena o suferinţă a sufletului“. Pentru C.G. Jung „corpul şi sufletul nu sunt principii distincte,
ci ele constituie mai curând o singură şi aceeaşi viaţă“ şi, din acest motiv, rareori se întâmplă ca
o boală fi zică să nu aibă o complicaţie morală, precum şi, în mod invers, o suferinţă fizică să nu
fie determinată de cauze psihice . Pornind de la aceste prime intuiţii, prin colaborarea dintre
psihologi şi medici, au fost identificate în timp o serie de boli la care factorul psihogen este
prevalent fi e în debutul bolii, fi e în menţinerea ei, boli denumite psihosomatice. De fapt,
termenul de psihosomatic, referindu-se la unitatea psyche – soma, acoperă actualmente un
registru larg şi heterogen de afecţiuni: tulburările somatoforme, factori psihologici ce afectează o
condiţie medicală generală sau afecţiunile psihosomatice.
Reacţiile psihosomatice apar în situaţiile deosebit de stresante şi dispar de obicei
când încetează situaţia care a declanşat factorul determinant.
Tulburările psihosomatice au caractere diferite şi pot fi clasificate în următoarele
grupuri:
• Simptome de conversiune – constau într-un răspuns somatic secundar şi dezvoltarea unui
conflict nevrotic (ex: paralizia isterică, parestezia, orbirea, surditatea psihogenă, vomismentele,
senzaţii de durere);
• Sindroamele funcţionale – implică tulburări funcţionale ale anumitor organe şi sisteme,
constituie sechele la o anumită funcţie organic afectată;
• Tulburări psihosomatice – se bazează pe existenţa unei reacţii fizice, conflictuală sau de stres,
însoţită de leziuni de ţesut demonstrate morfologic şi de punerea în evidenţă a unor modificări
organice. Afectarea unui organ este legată de o predispoziţie. (ex: astmul bronşic, colita
ulcerativă, artrita reumatoidă, ulcerul duodenal, anorexia)
Abordarea psihosomatica a problemelor vietii si bolii face sinteza dintre procesele
fiziologice interne si relatiile individului cu mediul sau social.Un aspect important este faptul ca
in cazuri diferite importanta relativa a factorilor somatici si emotionali variaza in mare masura .
Urmatorii factori pot fi considerati de importanta etiologica in boala:
- constitutia ereditara
- accidente suferite in timpul nasterii
- boli organice ale copilariei, care cresc vulnerabilitatea anumitor organe
- tipul de ingrijire acordat in copilaria mica
- experiente intamplatoare ale unor traumatisme fizice in copilaria mica si medie
- experiente intamplatoare ale unor traumatisme emotionale in copilaria mica si medie
- climatul emotional al familiei si trasaturile de personalitate caracteristice parintilor si fratilor
- raniri fizice ulterioare
- experiente emotionale in cadrul relatiilor intime si profesionale .
Rolul psihoterapiei este de a intelege ce factorii de stres actioneaza in cazul
pacientului respectiv, ce mecanisme de compensare a dezvoltat, iar apoi sa gaseasca alte
comportamente adaptative mai potrivite si un mod de comunicare mai sanatos. De asemenea prin
psihoterapie individul invata sa isi constientizeze nevoile si conflictele, credintele eronate, sa
descifreze mai corect mesajele transmise de corp, sa combata mai eficient stresul.

BIBLIOGRAFIE:
https://dmru.mapn.ro/app/webroot/fileslib/upload/files/cis/ghid%20FPA.pdf

https://www.revistagalenus.ro/interviuri/dr-carmen-vochescu-legatura-dintre-psihic-si-somatic-in-
etiopatogenia-bolilor/

https://www.psihosolutii.ro/content/index.php/psihoterapie-individuala/70-boala-psihosomatic-intre-
stres-i-gandire-raional.html