COMPORTAREA PĂMÂNTURILOR ÎN REGIM

DINAMIC

CURS NR.1
APLICBILITATEA DINAMICII PĂMÂNTURILOR ÎN PROIECTARE
ŞI EXECUŢIE

Aplicarea dinamicii pământurilor în proiectarea şi executarea fundaţiilor:

1) calculul fundaţiilor de maşini
2) calculul stabilităţii taluzurilor la solicitări dinamice
3) calculul capacităţii portante a fundaţiilor solicitate dinamic
4) calculul împingerii pământului în regim dinamic
Domenii inginereşti
 TIPURI DE SOLICITĂRI DINAMICE
Domenii inginereşti uzuale de dinamică a fundaţiilor
SISTEME VIBRATORII ELEMENTARE

Ecuaţia naturală:
- A = amplitudinea
-  = pulsaţia
-  = unghiul de fază
- f = frecvenţa
- T = perioada
 Sisteme liniare cu un grad de libertate dinamică
Aspecte teoretice
1) Cazul general:
- se consideră în orice moment t al oscilaţiei un singur parametru scalar (distanţă x(t)
sau unghi ψ(t));

Pentru parametrul distanţă – forţele care acţionează asupra

masei m sunt:
- forţa elastică sau de revenire:
- forţa rezistentă sau de amortizare, conform ipotezei lui Voigt
- forţa de inerţie:
- forţa exterioară perturbatoare, F(t).
 x(t)
c

Ecuaţia de echilibru este:

ecuaţia diferenţială generală a unui sistem cu un singur grad de libertate dinamică
♦ Pentru parametrul rotire – cuplurile (momentele) care acţionează asupra sistemului
cu un grad de libertate sunt:
- cuplul elastic ;
- cuplul rezistent ;
- cuplul inerţial ;
- cuplul exterior perturbator M(t).
Ecuaţia de echilibru:
Soluţia generală a ecuaţiei diferenţiale:
soluţia ecuaţiei omogene ( oscilaţiilor libere)
soluţia particulară a ecuaţiei generale xf(t)
2) Oscilaţii libere neamortizate: F(t) = 0, Fa(t) = 0
Ecuaţia diferenţială:

Soluţia ecuaţiei este o funcţie armonică:

unde: c1,c2 – constante de integrare

A – amplitudinea, Ø – diferenţa de fază
Cazul forţei exterioare armonice:
- una din cele mai răspândite acţiuni

 = pulsaţia proprie forţei armonice

F(t)
Tf

n= numărul de turaţii
F0

2 = Tf
Concluzii:
Din examinarea soluţiei rezultă că sistemul cu un grad de libertate dinamică, vibrează
cu o pulsaţie egală cu a forţei perturbatoare exterioare.
Mişcarea sistemului nu se produce în acelaşi timp cu acţiunea, ci în urma acţiunii acest
decalaj fiind dat de valoarea defazajului  dinamic.
- Efectul dinamic al acţiunii este dat de coeficientul  întrucât amplitudinea mişcării
este
.
- Pentru a determina starea de eforturi şi de deplasări în sistem pe direcţia gradului de
libertate dinamică se aplică o forţă convenţională maximă şi minimă egală cu
.
Calculul unui sistem sub acţiunea unei forţe perturbatoare
amortizate are următoarele etape:

- determinarea caracteristicilor dinamice 

- stabilirea amortizării 
- calculul coeficientului dinamic 
- calculul forţelor conveţionale statice
- trasarea diagramelor

F(t) = F0 sin t
F(t) = F0 sin t
F0 F0

Q+ F0

Q- F0
Modele reologice

Realizarea unei imagini asupra comportamentului reologic al sistemului

material a impus modelarea sistemului (fig. 1) ca metodă de cercetare, având la
bază similitudinea sistemelor mecanice (asemănare iniţiată de Newton).
Funcţie de principiile pe care se axează modelarea se disting:

- modele fizice
- modele analogice
CLASIFICAREA TIPURILOR DE MODELARE

MODELE REOLOGICE

MODELARE
MODELARE FIZICĂ
ANALOGICĂ

MODELARE MODELARE MODELARE

MECANICĂ ELECTROMECANICĂ NUMERICĂ
MODELARE FIZICĂ

Se realizează pe baza datelor experimentale cumulate obţinute din încercările

unor materiale.
Se stabilesc o serie de legi empirice care permit o serie de formulări riguroase
cantitative şi calitative .
 CLASIFICAREA MODELĂRII FIZICE

MECANICA CLASICA MECANICA CLASICA

A CONTINUTULUI TEORIA A CONTINUTULUI
(TEORIA ELASTICITATII) REOLOGICA MACROSCOPICA (TEORIA HIDRODINAMICAI)

SOLID FLUID

SOLIDUL RIGID DETERMINAREA FLUIDUL IDEAL

(SOLIDUL LUI EUCLID) CAUZATA PRIN (FLUIDUL LUI PASCAL)
NEDETERMINAT STAREA FIZICA

SOLIDUL PERFECT ELASTIC FLUIDUL PERFECT VASCOS

INCALZIRE CLASICA INCALZIRE GENERALIZATA GENERALIZARE IDEALIZARE CLASICA

(FLUIDUL NENEWTONIAN) (FLUIDUL LUI NEWTON)

SOLIDUL PLASTIC IDEAL FLUIDUL ELASTIC IDEAL

(SOLIDUL LUI SAINT (FLUIDUL LUI MAXWELL)
VENCENT)
MODELARE MECANICĂ
MODELARE ELECTROMECANICĂ
MODELARE NUMERICĂ
Modelarea numerică (fig. 5) realizată prin metode aproximative de
calcul are la bază trei concepţii distincte prin care:
─ se propune simplificarea modelului corpului elastic, deci prin
înlocuirea conţinutului elastic printr-un sistem elastic cu un număr
mic de grade de libertate şi rezolvarea exactă a acestuia;
─ rezolvarea aproximativă a ecuaţiei diferenţiale a sistemului cu un
număr finit de grade de libertate cu ajutorul metodelor numerice
(metoda diferenţelor finite, metoda elementului finit);
─ aplicarea metodelor variaţionale, în care se folosesc proprietăţile de
minimum ale anumitor funcţionale.
MODELARE NUMERICĂ
COMPORTAREA PĂMÂNTURILOR ÎN REGIM
DINAMIC

CURS NR.2
 PARAMETRII SPECIFICI CARE DESCRIU COMPORTAREA
PĂMÂNTURILOR LA SOLICITĂRI DINAMICE
În cazul solicitărilor dinamice, în afara parametrilor care descriu
răspunsul materialului sub raportul deformabilităţii şi al cedării, intervin şi o
serie de parametri specifici legaţi în esenţă de efectele inerţiale ale particulelor
materiale. După cum s-a mai arătat, solicitările dinamice se caracterizează prin
aplicarea rapidă şi repetată a încărcării astfel încât acceleraţiile particulelor
materiale ale corpului acţionat nu mai pot fi neglijate. Consecinţa acestui fapt
constă din continuarea mişcării şi deformării corpului un anumit timp după
incetarea acţiunii exterioare precum şi o propagare în spaţiu a elementelor
mişcării (translaţii, rotiri, viteze şi acceleraţii ).
Parametrii dinamici specifici care descriu evoluţia în timp şi spaţiu a
elementelor mişcării generalizate în timpul acţiunii dinamice şi după încetarea
acesteia, se referă la amortizarea mişcării, la atenuarea mişcării şi la viteza de
propagare a mişcării.
INCERCARI IN SITU

Incercari geofizice

Cross Hole

Down Hole

Incercari de penetrare
 Incercarile in situ pot fi clasificate in:

Incercari realizate plecand de la suprafata terenului - intelegand prin acestea

incercarile de refractie seismica sau de vibrare continua a masivului de fundare. Acestea
prezinta avantajul esential a unei usoare realizari si a unui cost scazut. Din cauza ca
rezultatele obtinute raspund prea putin problemelor puse, mai ales pentru lucrarile
importante sunt utilizate numai in faza de recunoastere preliminara.

Incercari realizate in foraje sau intre foraje - intelegand prin acestea incercarile
down-hole, up-hole sau cross-hole. Aceste incercari sunt dificil de realizat, au un cost
mult mai ridicat dar informatiile obtinute sunt mai precise si mai numeroase
 INCERCARI REALIZATE PLECAND DE LA SUPRAFATA

Refractia seismica

Aceasta metoda este bine adaptata pentru recunoasterea preliminara a

amplasamentului. Teoria si metodele de explorare sunt cunoscute si au fost descries in
amanunt (Richard-Hall-Woods,1970).
Pentru un sistem tristrat constituit din doua straturi de sol situate pe roca (stanca),
schema de refractie este data in figura 1.
Inclinarea dreptelor obtinute raportand timpul de parcurs al undei intre sursa si punctul
de receptie in functie de distanta de la sursa este egala cu viteza propagarii undei
 Metodele geofizice de determinare a vitezei undelor de forfecare sunt
procedurile de teren cele mai utilizate, dat fiind că ele vizează mase mari de teren, pot fi
practicate pe majoritatea categoriilor de pământ şi permit determinarea valorii vitezei vs
ca o funcţie de adâncime. Mai mult costul lor este rezonabil şi în multe ţări se dispune de
echipamentele de lucru. Fiindcă aceste proceduri furnizează rezultate bune numai pentru
deformaţii cu valori de la %, care comparate cu cele specifice cutremurelor
de proiectare, de ordinul la %, valorile calculate ale modulului de forfecare pe
baza vitezei undelor de forfecare vor fi corectate pentru a putea fi folosite în analizele de
răspuns seismic. De asemenea este de dorit compararea acestor valori calculate cu cele
determinate prin încercări de laborator.
Determinarea perioadei fundamentale a terenului. Cunoaşterea perioadei
predominante de vibraţie pentru un amplasament dat este de reală utilitate în aprecierea
mişcării cutremurului de proiectare şi a vulnerabilităţii construcţiilor la seism. Multe
încercări au fost făcute pentru măsurarea perioadei naturale de vibraţie a diferitor
amplasamente. Vibraţiile măsurate au fost în general microzguduituri, cele apărute din
cutremure mici sau induse artificial prin explozie, baterea piloţilor, trecerea trenurilor
sau rezultate din exploziile experienţelor nucleare. Metoda Nakamura pare să conducă la
o bună estimare a perioadei amplasamentului, dar probabil numai dacă apar undele
Rayleigh.
 În metoda geofizică de determinarea a valorii vitezei undelor de forfecare vs, se
generează într-un punct sursă, unde de redusă energie care se propagă prin depozitele de
pământ şi sunt receptate de geofoni având locaţii cunoscute. Trei dintre tehnicile pe bază
de foraje sunt ilustrate în figura II.6 În fiecare caz, undele sunt generate de o încărcătură
explozivă sau de un ciocan, înregisrându-se timpii de sosire a undelor de forfecare ce se
propagă de la sursa de energie spre geofoni. Dificultăţile de interpretare a rezultatelor ţin
de incertitudinile legate de identificarea momentului în care se receptează primului tren
de unde de forfecare din cadrul celor longitundinale, a căror viteză de propagare este mai
mare. Din păcate aceste unde P nu sunt favorabile pentru calculul modulului de forfecare
pentru că ele sunt puternic influenţate de prezenţa apei subterane, în timp ce undele de
forfecare nu sunt.
 INCERCARI REALIZATE IN ADANCIME:
METODA CROSS-HOLE .

Momentan tehnica cross-hole reprezintă cel mai bun test in situ pentru
determinarea parametrilor solului. Componentele de bază pentru realizarea
acestui test sunt: gropile de foraj, sursa, receptorul, întrerupătorul si
cronometrarea.
Metoda poate fi utilizată atât în spaţiu deschis cat si in zone in care exista
fundaţii de maşini sau fundaţii pe coloane. In ultimele două cazuri metoda
fiind cu adevărat avantajoasa.
Pe baza unor cercetări privind stabilitatea dinamică, s-au putut trage
concluzii importante referitoare la modificarea principalelor caracteristici
fizice şi mecanice sub influenţa vibraţiilor, elaborându-se metode de calcul
pentru determinarea gradului de stabilitate a construcţiilor solicitate dinamic.
 Cunoscând modificările caracteristicilor fizice şi mecanice ale pământurilor
solicitate dinamic se poate aprecia modul cum este influenţată capacitatea portantă ale
terenurilor de fundare, care ar lucra în astfel de condiţii. Aceste cercetări permit
stabilirea unor coeficienţi de siguranţă pentru calculul infrastructurilor şi
suprastructurilor construcţiilor.
Modul de lucru:
- se execută doua foraje situate la distanta L unul fata de altul.
- se amplasează geofoni
- se transmite un impuls vertical si se inregistreaza:
vs = √G/γ/g G = modulul transversal al solului;
G = vs² • γ/g, g= acceleratia gravitationala
γ = greutatea solului in stare naturala
 Incercarea cross-hole este atractiva datorita calitatii informatiilor obtinute si
pentru relativa sa simplicitate. In acelasi timp aceasta trebuie folosita cu discernamant,
caci surseledeeroaresuntmultiple.
Amintim dintre acestea:
- o detectare dificilă a timpului de sosire a undei taietoare daca semnalul nu este
foarte bogat in unde taietoare.
- o initializare greșită a timpului zero daca dispozitivul de masurare nu comporta un
captor la baza forajului de emisie, in locul unde unda penetreaza in teren.
O metoda curenta pentru a ne elibera de aceasta ultima cauza de eroare consta in
a proceda la masuratori diferentiate intre forajele de ascultare regulat distantate, de
preferinta masuratori realizate intre forajul de emisie si forajul de ascultare. Se creste in
contrapartida numarul de foraje necesar realizarii incercarii. Aceasta tehnica permite o
rezolvare mai buna a problemelor refractiei undelor pe straturi mai rezistente (terenuri
foarte tari), care constituie o cauza serioasa de eroare a interpretarii incercarii (Stoke-
Hoar, 1978).
Consideram cu titlu de exemplu configuratia geometrica din fig/, unde stratul
corespunzator vitezei de propagare a undei cele mai inalte este situat la mici adancimi
sub punctul de masurare. Este posibil ca unda refractata (adesea traseul ABCD) sa
ajunga la punctual de receptie inaintea undei directe (traseul AD). Caracteristicile
obtinute din interpretarea masuratorilor facute pe baza unui traseu direct al undei nu sunt
reprezentative pentru nici unul din cele doua medii.
 Alcatuire – Mod de functionare:
osciloscop
ciocan
cross-hole
traducator de viteze
impuls
traseul undelor
sursa
detector
strat 1
strat 2
 METODA SEISMICÃ DOWN-HOLE (DH)

Cu metoda seismicã down-hole (DH) este mãsurat timpul necesar undelor P si S

sã se deplaseze de la sursa seismicã, amplasatã la suprafatã, la receptori, amplasati într-
un foraj de sondaj. Introducând datele de proiect si timpii de transmitere mãsurati, se pot
obtine:
Distantele între sursã si receptor;
Timpii de transmitere corectati;
Viteza undelor P si S;
Anumiti parametrii geotehnici importanti;
Graficul dromocrone-lor cu stratele seismice, de unde se poate deduce viteza medie pentru
fiecare strat seismic, anumiti parametrii geotehnici medii si VS30;
Graficul vitezei de interval P si S, definirea stratelor seismice si a VS30;
Graficele relative parametrilor geotehnici derivati pentru fiecare interval;
Stratigrafia forajului de sondaj;
Raportul final.
 Interpretare cu metoda directã
Cu metoda directã, initial, se corecteazã timpii de transmitere (t) mãsurati de-a
lungul traseului sursã-receptor pentru a tine cont de înclinatia traseului undelor si apoi se
realizeazã graficul (tcor, z), atât pentru undele P cât si pentru undele S, astfel încât viteza
medie a undelor seismice în strate omogene de teren e reprezentatã de înclinatia
segmentelor de dreaptã de-a lungul cãrora se aliniazã datele experimentale. O datã
obtinute grafic stratele seismice, se pot obtine densitatea medie, în functie de vitezã si
adâncime, coeficientul lui Poisson, modulul de compresibilitate edometricã, modulul lui
Young, modulul de compresibilitate volumetricã si VS30.
Interpretare cu metoda interval
Cu metoda interval, timpii de transmitere ai undei seismice se mãsoarã între doi
receptori consecutivi plasati la adâncimi diferite, permitând astfel îmbunãtãtirea calitãtii
mãsurãtorilor (viteza de interval).
Când se dispune de un singur receptor, adicã în cazul în care copiile nu corespund
aceluiasi impuls, valorile determinate ale vitezei sunt definite de pseudo-intervale,
permitând doar o aparentã definire mai bunã a prifilului de vitezã.
Odatã obtinute mãsurãtorile se pot calcula timpii corectati si viteza interval a
undelor P si S, cu graficul aferent.
Obtinute vitezele interval se calculeazã densitatea, coeficientul lui Poisson,
modulul de deformatie la forfecare, modulul de compresibilitate edometricã, modulul lui
Young, modulul de compresibilitate volumetricã pentru fiecare interval si VS30.
 ÎNCERCĂRILE DE PENETRARE
Acestea au fost iniţial concepute pentru determinarea gradului de compactare al
pământurilor granulare. Fiindcă pot fi realizate uşor şi cu costuri reduse ele sunt curent
utilizate în investigarea amplasamentelor şi pentru stabilirea unora dintre caracteristicile
pământurilor ce formează terenul de fundare. Două tipuri principale de penetrometre
sunt curent folosite pentru încercări de penetrare şi anume:
- penetrometre echipate cu ştuţuri destinate prelevărilor de probe sau carotier;
- penetrometre echipate cu con.
Ambele tipuri pot fi introduse, în terenul netulburat de la baza unei găuri de foraj
sub efectul unor acţiuni dinamice sau statice. În America şi alte ţări metoda preferată
este încercarea de penetrare standard (SPT) care este o metodă dinamică şi care are
avantajul recuperării probei.
Încercările de penetrare statică cu con (CPT), în particular conul Dutch, au o mai
largă utilizare în unele ţări, prin aplicarea metodei statice cu rezultatele mult mai
consistente. Acest avantaj este contrabalansat de faptul că încercarea cu con nu
recuperează probe, aşa că, nu este posibilă examinarea vizuală a materialului testat.
INCERCARI DE LABORATOR

Forfecare triaxiala ciclica

Coloana rezonanta
 Încercări triaxiale ciclice. Aceste încercări sunt considerate ca una din cele mai
bune metode, disponibile actualmente, pentru determinarea modulului de forfecare şi a
amortizării pământurilor coezive şi necoezive, cu utilizare în analiza răspunsului
dinamic.

Fig.1 . Încercarea triaxială ciclică

Într-o astfel de încercare se măsoară direct tensiunea de compresiune axială modificată

ciclic şi deformaţiile caracteristice acesteia, figura 1.
O astfel de încercare permite realizarea a diferitor combinaţii privind starea de
tensiuni şi prezintă avantajul că poate fi aplicată la toate tipurile de pământuri, exceptând
pietrişurile.
Dezavantajele unor astfel de încercări sunt legate de faptul că ele nu reproduc în
totalitate condiţiile din teren, ca spre exemplu: prin încercare tensiunile de forfecare
ciclice nu sunt aplicate simetric, tensiunile de forfecare nule sunt aplicate izotrop în timp
ce consolidarea este anizotropă; de asemenea, încercarea implică deformaţii în cele trei
direcţii principale ale tensiunilor în timp ce prin seism pământul, în multe situaţii, este
totuşi deformat numai unidirecţional prin forfecare pură. Încercările de forfecare ciclică
sunt realizate la deformaţii mari egale sau superioare celor care apar pe durata seismelor
puternice. Cum încercările geofizice implică deformaţii reduse, valorile G pentru
niveluri intermediare de deformare pot fi determinate prin interpolare între valorile G
determinate prin metode diferite, dar cum nu există o suprapunere între domeniile
deformaţiilor pentru cele două încercări nu este posibilă o verificare între metodele de
teren şi cea de laborator. De remarcat, că utilizarea acestei tehnici pentru determinarea
caracteristicilor de amortizare a pământurilor nu are corespondent o metodă „în situ"
care să evalueze amortizare pentru a putea fi făcute comparaţii, prin urmare oricare
valoare a coeficientului de amortizare obţinută printr-o astfel de încercare trebuie tratată
cu destulă precauţie.
 Încercări în coloana rezonantă. O astfel de încercare reprezintă o alternativă mai
bună decât încercarea triaxială ciclică. O coloană cilindrică de pământ este supusă
vibraţiilor de amplitudine redusă la una dintre extremităţi, fie torsional sau longitudinal,
modificându-se frecvenăa până se ajunge la rezonanţă.
Modulul de compresiune sau de forfecare pentru o probă cilindricã fără gol interior
poate fi stabilit cu relaţia:

unde:
h - este înălţimea probei cilindrice [mm];
- este densitatea pământului [kg/m3];
f - frecvenţa de rezonanţă sub vibraţii din torsiune, în cicluri pe secundă, când se
determină valoarea lui G sau frecvenţa de rezonanţă a vibraţiilor longitudinale, în cicluri
pe secundă, atunci când se determină valoarea E;
 Incercari pe baza de impulsuri Bender elements (BE)

Unda elastica vine generata de un traductor piezoelectric amplasat la o extremitate a probei si

receptata la cealalta extremitate de un traductor asem[n[tor. masurand distanta intre 2
traductori, L, si timpul necesar undei elastice pentru a se deplasa pe aceasta distanta, t, este
posibila determinarea vitezei de propagare a undei de forfecare, Vs, prin relatia: Vs = L/t.
Se retine viteza de propagare a undei de forfecare si desitatea mediului, ρ, fiind posibila
determinarea modulului dinamic de forfecare initial G0.

G0 = ρ*Vs²
 Încercări triaxial simetrice

Aparatura triaxiala si natura incercarilor ce pot fi efectuate asigura pentru majoritatea

unitatilor ce desfasoara activitati de cercetare a terenului de fundare, calea cea mai
de încredere privind stabilirea parametrilor rezistenţei la forfecare necesari în
proiectarea lucrărilor de construcţii.
Incercarea constă în a supune o epruvetă cilindrică de pământ, cu dimensiunile în
raport de cel puţin 2, la un câmp de eforturi care are drept componente: o presiune
hidrostatică σ2, aplicată prin intermediul unui fluid, în general apa, care umple celula
triaxială; un efort axial sau deviator (σ1 - σ2) aplicat prin intermediul unui piston.

l - încărcare axială; 2 — tija de încărcare;

3 - evacuare aer; 4 — inel cauciuc; 5 - disc poros;
6 — cap superior; 7 - tub flexibil; 8 - probă;
9 - membrană; 10 - legături pentru drenare şi
măsurarea presiunii apei din pori;
11 - controlul presiunii din celulă; 12 - manometru;
13 - apă; 14 - garnitură de etanşare.
 Incercarea prin torsiune

Echipamentul de forfecare prin torsiune, urmaresc sa elimine unele dezavantaje ale

incercarii de forfecare directa in caseta, legata de: limitarea deplasarilor;
modificarea sectiunii de forfecare si in consecinta a tensiunilor normale aplicate.
Incercarea in acest aparat se realizeaza pe probe inelare forfecate dupa planul
median, prin deplasarea constanta si continua a partii suparioare in raport cu cea
inferioara printr-o miscare de rotatie.
 Incercari pe baza de impulsuri Bender elements (BE)

Unda elastica vine generata de un traductor piezoelectric amplasat la o extremitate a

probei si receptata la cealalta extremitate de un traductor asem[n[tor. masurand
distanta intre 2 traductori, L, si timpul necesar undei elastice pentru a se deplasa pe
aceasta distanta, t, este posibila determinarea vitezei de propagare a undei de
forfecare, Vs, prin relatia: Vs = L/t.
Se retine viteza de propagare a undei de forfecare si desitatea mediului, ρ, fiind
posibila determinarea modulului dinamic de forfecare initial G0.

G0 = ρ*Vs²
 Principiul incercarii in coloana de rezonanta consta in a pune in vibratie
fortata o proba de sol si a ajusta frecventa de vibrare pentru a obtine rezonanta
probei. Vibratia aplicata poate fi transversala, longitudinala sau de torsiune. In
general, vibratiile transversale sunt aplicate cu ajutorul meselor vibratoare iar
vibratiile longitudinale si de rasucire cu ajutorul aparatului cu coloana rezonantă.
 Pentru descrierea incercarii in aparatul cu coloana rezonanta care a fost studiata
in amanunt de catre Drnevich (1977) in figura 5 este prezentata o schema simplificata a
acestuia.
Solicitarea este aplicata prin intermediul bobinei electrice plasate intr-un camp
magnetic permanent. Se folosesc doua modalitati de masurare:
- in prima varianta, frecventa curentului electric alternativ este ajustata pentru a
obtine rezonanta probei plasate in aparat;
- in a doua varianta, se efectueaza oprirea brutala a solicitarii, ceea ce permite un
retur al echilibrului in vibratii libere, deci o masurare a amortizarilor in proba.
Cunoasterea frecventei de rezonanta a probei si a modului de lucru, in general
prima varianta, permit calcularea modului de deformatie al probei.
 Prin aceasta metoda, o coloana de pamant este excitata longitudinal sau la
torsiune in unul din modurile normale de vibratie. Se determina viteza de propagare a
undelor prin masurarea frecventei la rezonanta tinand seama de lungimea probei.
Proba poate fi o coloana cu ambele capete libere si poate fi excitata longitudinal
si la torsiune. In practica este greu sa se realizeze un dispozitiv de incercare in care proba
sa fie libera la ambele capete, de aceea se prefera o proba cu un capat liber si celalalt
fixat.
Exista mai multe variante de aparatura si in toate cazurile se opereaza cu probe
cilindrice pline sau cu probe tubulare.
Modelul Hardin – Richart – dispozitiv ce supune o proba cu ambele capete libere
la o excitatie indusa unul din capete si masurarea raspunsului la celalat capat. Acest
sistem produce rezonanta cu amplitudini maxime la cele doua capete si un nod la
mijlocul acesteia.
Modelul Hall – Richart – la capatul liber al probei se monteaza dispozitivul de
excitatie si de masurare. Se masoara amortizarea sub vibratii libere a probei.
 Modelul Hardin – Musie – permite aplicarea unui efort axial constant in timpul
vibratiilor de torsiune. Proba este inchisa intr-o celula de presiune, asemanatoare cu
celula aparatului triaxial. Dupa amortizarea celulei se trece la aplicarea eforturilor
triaxiale statice. Pe capul probei din celula se aseaza dispozitivul de excitatie.
In cazul coloanei de rezonanta excitata longitudinal se admite o distributie
uniforma a deformatiilor in masa probei. Din propagarea undelor longitudinale prin
proba, se determina viteza de porpagare si apoi modulul de deformatie liniara E.
In cazul coloanei de rezonanta solicitata la torsiune, se utilizeaza probe
cilindrice pline sau tubulare.
La probele pline, distributia eforturilor de forfecare sia a deformatiilor de
lunecare variaza practic liniar in lungul razei sectiunii transversale de la 0 la axul
probei la valoarea maxima, la conturul sectiunii.
Probele tulburate sunt mai avantajoase atunci cand grosimea peretelui tubului
este mai mica decat raza medie. Masurandu-se rotirea capului probei se determina
deformatia unghiulara medie si se reprezinta legea constitutiva efort - deformatie,
adica pentru determinarea vitezei de propagare a undelor si a factorului de amortizare
in vibratie libera.
In ipoteza comportarii liniare din viteza de propagare se deduce modulul de
deformatie liniara. Sub incidenta unor ipoteze simplificatoare si in urma calibrarii
atente a echipamentului, din incercare poate fi obtinuta legea efort-deformatie
COMPORTAREA PĂMÂNTURILOR ÎN REGIM
DINAMIC

CURS NR.3
1. COMPORTAMENTUL PĂMÂNTURILOR ÎN PREZENȚA ÎNCĂRCĂRILOR
DINAMICE ȘI CICLICE

în general: încărcările dinamice sunt acele încărcări care variază în timp (în
intensitate și/sau direcție și/sau poziție) → stări de tensiune și deformații variabile în
timp.
Dacă variația este suficient de lentă în comparație cu caracteristicile dinamice
ale problemei studiate se poate presupune a fi în zona de acțiune statică.
în dinamica pământurilor:
încărcări dinamice: încărcări cu viteză de încărcare atât de mare încât nu pot fi
neglijate forțele de inerție și efectele induse asupra terenului (modificarea stării de
drenaj, efecte văscoase);
încărcări ciclice: alternanța periodică (mai mult sau mai puțin “regulată” a fazei
de încărcare, descărcare, reîncărcare.

O încărcare dinamică poate fi: - monotonă (uniformă, liniară);

- ciclică.
2. ESTIMAREA PARAMETRILOR DINAMICI CU AJUTORUL RELAȚIILOR
EMPIRICE

Scopul și tipuri de relații empirice

Măsurarea parametrilor dinamici ai pământului se poate realiza “in situ” sau în

laborator. Totuși, executarea acestor teste consumă timp. Pentru studii de fezabilitate și
analize preliminarii, pot fi utile relațiile empirice pentru estimarea parametrilor dinamici
necesari.
Relațiile empirice pentru estimarea parametrilor dinamici ai pământului pot fi împărțite
în 2 grupe de relații și anume:
- relații empirice cu parametri obținuți în laborator
- relații empirice cu parametri obținuți prin încercări “in situ”
 3. ESTIMAREA PARAMETRILOR DINAMICI CU AJUTORUL RELAȚIILOR
EMPIRICE

Deformaț
Categoria de Tipul Frecvențe Rezistența
ii Rigiditatea Amortizarea
încercare încercării f [Hz] G F
 [%]
Penetr STP N→Vs →G0 φ’
are CTP qc→Vs→G0 φ’ cu
Down-
Vs→G0 -
In situ Hole
Geofiz
Cross- < 10^-3 10 - 100
ice Vs→G0 posibil
Hole
SASW VR→Vs→G0 -

Triaxial > 10^-2 0.01 – 1 q:a E G q/’r : Nc

Forfecare
> 10^-2 0.01 – 1 : G /’v : Nc
Ciclice simpla WD/WS  D
Forfecare
În 10^-4 - 1 0.01 – 1 :  G0, G
torsionala
laborat
Legendă: VR = viteza undelor Rayleigh; fr = frecvența de rezonantă;
Coloana
H.p. = metoda înjumătățirii puterii; R.f. = metoda
or 10^-4 - 1 > 10factoruluifr de
Grezonanță
0, G H.p., R.f.  D
rezonanta
 3.1. PARAMETRI DINAMICI
În cazul unei solicitări seismice relaţia efort tangenţial-deformaţie unghiulară
specifică este reprezentată printr-o buclă de histerezis, Fig. 1., caracterizată de:
a) panta tangentei în origine la curba efort-deformaţie (pentru deformaţia y=0), parametru ce
este cunoscut sub denumirea de modulul dinamic maxim de deformaţie transversală, notat G
sau G0
Pentru valori ale deformaţiei y  10-4 modulul dinamic de deformaţie transversală, G, se
defineşte ca fiind panta axei mari a buclei de histerezis (dreapta ce uneşte vârfurile buclei)
cunoscut sub denumirea de modul dinamic echivalent (sau secant) de deformaţie
transversală, notat Gs, sau G.
b) fracţiunea din amortizare critică (sau factorul de amortizare critică) D, un număr
adimensional, care caracterizează capacitatea de amortizare a mişcării şi este definit ca
raportul dintre lucrul mecanic intern, W, consumat într-un ciclu de oscilaţie şi energia de
deformaţie iniţială W.
pp = tensiune vârf - vârf
pp = deformații vârf - vârf

WS = energie elastica echivalentă

WD = energia disipată în timpul ciclului
 3.2. PARAMETRI DINAMICI

Modulul de forfecare dinamică G:

Factorul de amortizare D:
 3.3. NIVELURI DE DEFORMAȚII

Parametri dinamici G și D variază foarte mult în funcție de nivelul de deformații:

 Comportamentul la deformații mici γc < 0,001 %: la deformații mici legătura dintre eforturile
tangențiale – deformații tangențiale este din punct de vedere schematic asociat cu un model elastic
liniar
Modulul de forfecare maxim sau inițial:

ρ – densitatea în mediul bifazic

γ - greutatea volumică a terenului
g – accelerația gravitațională
Factor de amortizare:
 Comportamentul la deformații medii 0,001 % < γc < 0,1 %: legătura dintre τ – γ este neliniară și
disipativă și nu este influențată de numărul N de cicluri.
3.4. NIVELURI DE DEFORMAȚII

 Comportamentul la deformații înalte γc > 0,1 %: la deformații înalte legătura dintre τ

– γ este influențată de numărul de cicluri
 4. Factorii care influenţează modulul de forfecare G

Legea variaţiei modulului de forfecare G depinde în principal de:

1. Tipul terenului
2. Deformaţia specifică la lunecare, γ;
3. Indicele de plasticitate Ip;
4. Presiunea medie σ`0
5. Gradul de supraconsolidare
6. Viteza de aplicare a încărcării, dγ/dt;
7. Îmbătrânirea şi cimentarea.
8. Indicele porilor, e;
 5. Factorii care influenţează factorul de amortizare D
Factorii care influenţează factorul de amortizare sunt:
Teoretic γ < γl, D = 0%, experimental rezultă D0 ≈ 1 ± 5%. Legea de variaţie a factorilor de
amortizare D depinde în principal de:
1. Tipul terenului
2. Deformaţia specifică la lunecare, γ;
3. Indicele de plasticitate Ip;
4. Presiunea medie σ`0
5. Gradul de supraconsolidare
6. Indicele porilor, e;
7. Viteza de aplicare a încărcării, dγ/dt;
8. Îmbătrânirea şi cimentarea.

10
 6. Încercări “in situ” şi laborator – avantaje dezavantaje

Încercări “in situ”

Principalele avantaje:
Investigarea pământurilor în starea lor naturală (nederanjate de procesul de
prelevare de eșantioane, variații ale stării de tensiune, etc.)
Principalele limitări și dezavantaje:
Permit studiul comportării pământului în domeniul elastic pentru valori mici ale
deformațiilor induse;
Interpretarea rezultatelor mult mai complexă și condiții de contur nedefinite;
Lipsa procedurilor standard.
 6*. Încercări “in situ” şi laborator – avantaje dezavantaje

Încercări în laborator
Principalele avantaje:
Investigarea comportamentului pământului într-un câmp de deformații foarte
vast, în condiții precise, controlate și care reproduc solicitări și deformații.
Principalele limitări și dezavantaje:
Distrugerea pământului în timplul prelevării de eșantioane și pregătirii probelor
pentru încercări;
Dimensiuni reduse ale probelor de pământ comparativ cu volumul terenului
investigat;
Dificultatea investigării pământurilor necoezive
COMPORTAREA PAMÂMTURILOR ÎN REGIM
DINAMIC

CURS NR.4
 FENOMENUL DE LICHEFIERE

 Lichefierea pământului este definită ca fiind scăderea brusca a rezistenţei la

forfecare a unui pământ necoeziv, care produce o transformare temporară a
materialului respectiv într-o masă fluidă.

Prima definire a condiţiilor în care se produce lichefierea → A. Gasagrande (1936) :

conceptul indicelui porilor critic.

fenomenul prin care un nisip saturat

afânat îşi pierde o mare parte din
Propiu-zisă rezistența la forfecare datorită unei
încărcări monoton crescătoare sau
ciclice şi curge ca un lichid
Lichefiere
fenomenul de cedare progresivă a unui
nisip saturat supus la o încărcare cu
Ciclică variaţie ciclică în condiţii de volum
constant.
SOLICITARI CARE POT DETERMINA PIERDEREA STABILITATII TERENURILOR
NISIPOASE

Solicitările statice sunt un rezultat

al modificărilor stării de eforturi în
masivul considerat, ca urmare a
STATICE variaţiei relativ lente a unor
acţiuni exterioare sau a
schimbărilor survenite în
geometria masivului.

ARMONICE

PERIODICE
SOLICITĂRI CICLICE
ALEATOARE

Forme de mișcare ce pot duce la solicitarea ciclică

TRANZITORII a terenului:
a – mișcare armonică; b – mișcare periodică; c –
mișcare aleatoare; d – mișcare tranzitorie;
e – valuri; f – acțiunea cilindrilor vibratori
compactori; g – accelerogramă a vibrației
parametrul care cuplează pământului datorită traficului; h - șocul principal al
SEISMICE influenţele mai multor factori
cutremurului Vrancea, 1977; i – accelerogramă a
determinaţi - intensitatea
mișcării pământului generată de o explozie; j –
accelerogramă înregistrată la 7,5 m distanță de
impact al unui mai supergreu.
 INFLUENTA TERENULUI ASUPRA MISCARILOR SEISMICE

 Există documente care atestă producerea unor lichefieri în timpul „cutremurului cel mare”
cotat cu magnitudinea M = 7,5 : „1802 octombrie 14, Marţi, s-au cutremurat pământul foarte
tare. . . de ar fi ţinut mai mult, poate că se strica şi pământul, cufundându-se, căci la multe
locuri s-au desfăcut pământul ieşind pământ şi apă. Ci numai vreun minut au ţinut ...”.
CARACTERIZAREA TERENURILOR DIN PUNCTUL DE VEDERE AL
SENSIBILITATII LA LICHEFIERE

RIGIDITATE
~ modulul de forfecare
~ fracțiunea de amortizare critică
CARACTERISTICI
DINAMICE
REZISTENȚĂ
~ϕ
~c

Relaţia efort unitar — deformaţie

specifică pentru solicitarea de
forfecare simplă:
a — aspectul probabil pentru o
solicitare de tip seismic;
b — definirea modulului de
forfecare şi a fracţiunii de
amortizare critice.
CARACTERIZAREA TERENURILOR DIN PUNCTUL DE VEDERE AL
SENSIBILITATII LA LICHEFIERE
FACTORI INTRINSECI

granulozitate

efort unitar de
forma granule
forfecare inițial

stare de eforturi,
starea de indesare
istoric

permeabilitate,
structura
compresibilitate

umiditate, condiții de
drenare
CARACTERIZAREA TERENURILOR DIN PUNCTUL DE VEDERE AL
SENSIBILITATII LA LICHEFIERE

coef. de coef. de coef. de

rotunjime sfericitate formă
CARACTERIZAREA TERENURILOR DIN PUNCTUL DE VEDERE AL
SENSIBILITATII LA LICHEFIERE

orientarea
granulelor și a variații ale segregări ale
contactelor porozității particulelor
dintre ele

ritmul de mărimea
disipare a variației de
apei volum
CARACTERIZAREA TERENURILOR DIN PUNCTUL DE VEDERE AL
SENSIBILITATII LA LICHEFIERE

perioada scursă
istoricul seismic,
între formarea
condiţiile de respectiv al
masivului de nisip
formare a deformațiilor de
și momentul
terenului forfecare suferite
solicitării
de depozit
dinamice
CARACTERIZAREA IN LABORATOR A LICHEFIABILITATII NISIPURILOR

FORFECARE SIMPLĂ
CICLICĂ

COMPRESIUNE MODELE FIZICE LA

TRIAXIALĂ CICLICĂ SCARĂ REDUSĂ

 Aceste încercări sunt concepute pentru simularea cât mai fidelă a condiţiilor din
teren în care, înainte de producerea cutremurului, eforturile unitare de forfecare
iniţiale sunt nule pe planele pe care vor acţiona eforturile unitare de forfecare maxime
datorate solicitării seismice (suprafaţă şi stratificaţie orizontale)
EFECTE ALE MISCARII SEISMICE ASUPRA TERENURILOR NISIPOASE

 FENOMENE GEOLOGICE ASOCIATE LICHEFIERII

1. Forme de manifestare a
lichefierii terenurilor cu
suprafaţă practic
orizontală

2. Exemplu de dezvoltare
a lunecărilor

3. Prăbușiri (Giurgiu)
PARTICULARITATI ALE COMPORTARII CONSTRUCTIILOR FUNDATE PE
TERENURI LICHEFIABILE

Reducerea capacității portante

Micșorarea solicitărilor seismice

transmise structurii

Reducerea rezistenței laterale și a forțelor de

frecare

RIDICARE
PARTICULARITATI ALE COMPORTARII CONSTRUCTIILOR CARE
INCORPOREAZA MATERIALE LICHEFIABILE
PRINCIPII DE EVALUARE A POTENTIALULUI DE LICHEFIERE

Efort unitar de forfecare ciclic normalizat (rezistența la

lichefiere) : Rl
Obs.:Principalul factor de care depinde Rl este ID

Metoda deformațiilor : γ=deformația specifică ciclică

CARACTERIZAREA
LICHEFIABILITĂȚII Unghi de dilatanță (viteza de relaxare a nisipurilui)

Potențialul de îndesare : VD= e - emin

 CLASIFICAREA METODELOR DE CALCUL
Bazate pe explozii experimentale sau
alte surse de solicitări ciclice
artificiale
Empirice
Bazate pe observații în timpul
cutremurelor

Cu eforturi unitare ciclice controlate

Deterministe
Semiempirice
Cu deformații specifice ciclice
controlate

Metode de Analitice Metoda eforturilor efective

calcul

De risc

Probabilistice Stohastice

Statistice
 METODE EMPIRICE DE CALCUL

 Metoda exploziilor controlate, recomandată de

Florin şi Ivanov (1961), stabileşte potenţialul de
lichefiere al depozitului prin măsurarea tasării
produse în urma explodării unei încărcături de
amonit într-un foraj.

 Corelaţiile cu parametrii solicitării seismice au

în vedere unele caracteristici ale
amplasamentului studiat :
 magnitudinea cutremurului şi distanţa
epicentrală a amplasamentului;
intensitatea seismică în amplasament sau
acceleraţia maximă indusă la suprafaţa
terenului şi gradul de îndesare al
pământului necoeziv;
intensitatea seismică sau acceleraţia
maximă induse în amplasament şi
rezistenţa standard în funcţie de adâncime;
eforturile unitare de forfecare ciclice
induse în teren.
METODE SEMIEMPIRICE DE CALCUL

Metoda rigidității

permite aprecierea curbei de variaţie a rezistenţei la lichefiere

aplicând patru factori ordonatelor unei curbe de referinţă, care
corespunde rezistenţei minime din punctul de vedere al influenţei
celor patru caracteristici ale pământului care sunt considerate :
neuniformitalea materialului, forma particulelor, granulozitate şi
starea de îndesare.
DEZAVANTAJELE METODELOR SEMIEMPIRICE DE CALCUL

nu pot fi luate în considerare efectele de reducere a rigidităţii depozitului de nisip ca urmare

a creşterii presiunii apei din pori şi a scăderii până aproape de zero a vitezei undelor de
forfecare în zonele fluidificate, ceea ce poate duce la supraestimarea intensităţii solicitării
straturilor superioare şi a construcţiilor

reducerea acuzată a rigidităţii în timpul şi după producerea lichefierii are ca efect filtrarea
către suprafaţa terenului a unei mişcări cu perioade predominante lungi, ceea ce micşorează
în această zonă numărul de cicluri al solicitării, dar poate determina intrarea în rezonanţă a
unor construcţii de dimensiuni mari (poduri, rezervoare de petrol etc.) ; nici aceste efecte nu
pot fi puse în evidenţă

necesită determinarea în laborator (sau estimarea prin metode indirecte) a rezistenţei la

lichefiere a nisipului, introducând în calcul erori datorită faptului că în laborator condiţiile de
solicitare nu le reproduc fidel pe cele din natură şi că probele nu pot fi reprezentative
 METODELOR ANALITICE DE CALCUL

model efort unitar - CLASIFICARE

deformaţie specifică (o Metodele în eforturi unitare
lege constitutivă) pentru efective fără cuplare
descrierea comportării -nu diferă în esenţă de metodele
neliniare a pământului semiempirice cu eforturi totale decât
necoeziv prin aceea că o parte din rezultatele
experimentale sunt substituite printr-
un model analitic al generării
presiunii dinamice a apei din pori.

mecanism de Metodele în eforturi unitare

schemă matematică efective cu cuplare
generare şi disipare a
cuprinzând ecuaţiile
presiunii apei din pori -Modelele înglobează în însăşi
de mişcare şi
datorită solicitării formularea lor acţiunea factorilor ce
procedeul adecvat de
ciclice, respectiv un condiționează răspunsul dinamic al
integrare numerică a masivelor ce se lichefiază :
model de drum al
acestora comportarea inelastică a
eforturilor efective materialului, variaţia modulului de
rigiditate cu deformaţia unghiulară şi
cu eforturile unitare efective,
îndesarea progresivă a nisipului,
generarea si disiparea simultană a
presiunii apei din pori, amortizarea
hysteretică şi vâscoasă.
METODELOR PROBABILISTICE DE CALCUL

probabilitatea de producere a evenimentului care

formează obiectul prognozei = raportul dintre numărul
cazurilor favorabile și numărul cazurilor posibile,
presupuse toate egal posibile.

se bazează pe conceptul distrugerii prin oboseală,

tratând statistica mișcării seismice

comportarea pământului în natură:

 incercări pe teren destinate caracterizării lor
 mișcări seismice pentru care se dispune de
observații
MASURI PENTRU LIMITAREA EFECTELOR LICHEFIERII

SR EN 1995-5:2004

Hartă solicitări destul de puternice pentru a

produce lichefierea

Hartă criterii geologice , susceptibilitatea

pământului de a se lichefia

corectarea curbei granulometrice ;

mărirea îndesării prin : explozii, compactare de la suprafaţă,
vibrare, baterea unor piloţi de lemn, formarea unor piloţi de
nisip ;
scoaterea terenului din starea de saturaţie ;
creşterea eforturilor unitare normale, de exemplu prin
realizarea unei suprasarcini cu rambleu de pământ sau prin
coborârea nivelului apei subterane;
îmbunătăţirea condiţiilor de drenare (cu saltele drenante,
puţuri-filtre);
mărirea componentei coezive a rezistenţei la forfecare (de
exemplu prin injecţii).
MASURI PENTRU LIMITAREA EFECTELOR LICHEFIERII

se poate face relativ uşor în cazul materialelor lichefiabile

folosite pentru realizarea unor ramblee sau a unor umpluturi
deasupra unor construcţii îngropate

poate fi eficientă pentru compactarea în adâncime (până la

adâncimi de 30 m, posibil şi mai mari) a nisipurilor saturate,
provocând distrugerea structurii naturale şi lichefierea
depozitului, urmate de aranjarea particulelor într-o stare mai
îndesată.

 cilindri grei vibratori

 plăci vibratoare
 compactare intensivă (cu maiul)

Pericolul de lichefiere este condiționat de posibilitățile de

disipare a apei

Se recomandă astfel realizarea unor platforme din balast

pentru reducerea vitezei de generare a presiunii apei din pori
şi grăbirea disipării presiunii în exces
 MASURI PENTRU LIMITAREA EFECTELOR LICHEFIERII

Metode folosite: vibroînțeparea (Institutul Politehnic „Traian

Vuia” din Timişoara), vibro-compozer (Japonia), coloane de
balast vibropresate (Normativ C 29-77), vibroflotare (Keller),
ploturi ștanțate prin vibropresare (Institutul Politehnic „Traian
Vuia” din Timişoara), baterea piloților (Meyerhoff, Mitchell), și
altele.

Fazele realizării ploturilor ștanţate prin Ecran pentru evitarea curgerii nisipului
vibropresare : lichefiat în goluri carstice:
a - introducerea prin vibropresare a maiului greu ; a - în cazul mai multor construcţii alăturate ;
b - umplerea gropii ștanţate cu balast sau alt material b - in cazul construcţiilor izolate.
granular şi îndesarea lui prin vibropresare ;
c - completarea cu balast sau alt material granular a
spaţiului obţinut după prima îndesare şi compactarea
acestuia tot prin vibropresare.
COMPORTAREA PĂMÂNTURILOR ÎN REGIM
DINAMIC

CURS NR.5
 ANALIZA STABILITĂȚII TERENURILOR ÎN PANTĂ

Evaluarea siguranţei taluzurilor şi versanţilor pe durata cutremurelor se

realizează cu ocazia proiectării unor lucrări din pământ sau din alte materiale (de tipul
barajelor, digurilor, canalelor de navigaţie) sau atunci când se analizează stabilitatea
generală a unor amplasamente situate pe terenuri în pantă. Funcţie de complexitatea
proiectului se pot accepta metodele de analiză care includ efectul seismelor prin
considerarea unor sarcini statice echivalente. În cazul unor proiecte complexe, al
construcţiilor din clasele de importanţă I şi II, analizele de stabilitate au la bază metode
moderne de calcul, bazate pe metoda elementului finit.
METODE DE ANALIZĂ A STABILITĂŢII DIN GRUPA CELOR
BAZATE PE ECHILIBRUL LIMITĂ
- se ia în considerare comportarea dinamică-
CAUZELE POSIBILE ALE RUPERII TALUZURILOR SAU
VERSANŢILOR PE DURATA CUTREMURELOR

-creşterea în intensitate a mişcării seismice în vecinătatea taluzului din cauza

modificării bruşte a topografiei;

-reducerea rezistentei pământului datorita vibraţiilor sau creşterii presiunii apei

din pori;

-degradarea stabilităţii pământului în pantele supuse unor forţe seismice.

 CONSIDERAŢII GENERALE

Coeficientul de intensitate seismică Ks - Ks pentru piciorul taluzului

-până la 1,3 Ks pentru coronament;
-valoare medie 0,75Ks

- unghi de frecare φs cu valoarea redusă faţă de cel corespunzător condiţiilor statice

φs =φ -arctg (Ks) (dupa R. San)

K 
φs = φ -arctg  s  (în conformitate cu observaţiile făcute
asupra  2
modului de comportare a unor taluzuri aflateîn zone seismice)
GREUTATEA VOLUMICĂ ÎN STARE NATURALĂ

- luarea în considerare a componentei verticale poate fi prinsă în calcul prin

atribuirea unor valori modificate greutăţii volumice a pământurilor
γ* = (l-Kv) γ.
A. SUPRAFEŢE PLANE DE ALUNECARE
Suprafeţe plane de alunecare în cazul unor taluzuri omogene
 Forţe ce intervin în echilibrul prismului
1.coeziunea c rezultată pe suprafaţa de rupere de lăţime unitară şi
lungime L, unde: h  sin(  i )
L
sin   sin(  i )

2. greutatea proprie a prismei de pământ G, care poate fi calculată cu relaţia:

1 sin(    )  sin(   i )
G H 2
2 sin 2  sin(  i )

3. forţa seismica S, cu componentele Sv şi Sh, ce face cu orizontala unghiul

 Kv 
  arctg 
 Kh 

4. reacţiunea terenului de sub suprafaţa de rupere R, care în

condiţiile echilibrului limită este dirijată după un unghi θ faţă de normala la
suprafaţa de rupere.
 INDICELE DE STABILITATE “N”

N se obţine scriind condiţiile de echilibru ale prismului de pământ ABD .

Mărimile ce intervin în relaţia de echilibru rămân constante, excepţie făcând doar
fixarea arbitrară a planului de rupere, ce furnizează condiţiile cele mai defavorabile
pentru stabilitatea unghiul α. preluarea valorii αcr în relaţia indicelui de stabilitate
permite determinarea înălţimii critice Hcr care dacă este depăşită, conduce la pierderea
stabilităţii după suprafaţa de rupere, de înclinare αcr.

dE 
 0;
d
1 K cos 
 cr  1    arctg
2 1  K sin  
 Suprafeţe plane frânte (Seed şi Sultan)

-suprafaţa de alunecare este reprezentată de mai multe plane

-în condiţii de echilibru ale masei alunecătoare, forţele de rezistenţă sunt mobilizate
numai într-o cotă parte, funcţie de coeficientul de siguranţă Fs ,considerat constant
în lungul suprafeţei de rupere

- metoda consideră masa alunecătoare


alcătuită din blocuri, forţele dintre blocuri fiind
d
dirijate cu un unghi
 tg 
d  arctg 
 Fs 
- pentru cazul în care suprafaţa de alunecare este reprezentată sau poate fi redusă la cel
mult trei plane distincte, există şase necunoscute care pot fi determinate prin scrierea a
şase ecuaţii de echilibru

G (1  ru cos2  )  ( R2  R2 ) sin  d  (c  l  sin  d ) / Fs

N
cos  (tg  sin  ) / Fs
F  ( R1  R2 ) cos d  N sin  d  ru G cos sin   T cos  K s G  0
B. Suprafaţa de alunecare circular-cilindrică

Consideraţii generale:
- permit încorporarea în expresia coeficientului de siguranţă, indiferent de modul
de definire al acestuia şi a forţelor statice ce echivalează efectul seismului.

- consideră volumul de pământ supus alunecării ca fiind alcătuit din volume elementare sau
fâşii
B.1. Metoda normală sau Fellenius

B.2. Metoda Bishop simplificată

 B.1. Metoda normală sau Fellenius

-forţele ce apar pe feţele laterale ale unei fâşii sunt paralele cu suprafaţa de rupere,
egale ca mărime, situate pe un acelaşi suport, de sens contrar

- forţele nu introduc efecte asupra forţei normale pe suprafaţa de rupere

-coeficientul de siguranţă este definit ca raport al momentelor forţelor ce se opun

alunecării şi al celor ce generează alunecarea

-pentru taluzuri aflate în prezenţa unui regim permanent de curgere a apei

n

 c  b  sec
i i  bi (hi   w hiw ) cos i tg 
Fs  i 1
n

 (h sin
i 1
i i  K s hi ai / R)  bi

sau
n

 c  b  sec
i i  (1  ru )Gi cos i tg 
Fs  i 1
n

 G (sin
i 1
i i  K s ai / R)
 STUDIU DE CAZ
CALCULUL FACTORULUI DE STABILITATE
METODA FELLENIUS

nr.fasi sin tgф bi/cos αi

e di hi γ bi Gi αi αi cos αi фi i Ti Ni Fi ci Si di/R Si*di/R

-4 0,5 2,40 19,5 2 23,4 40 0,64 0,77 18,00 0,32 15,04 17,93 5,82 6,53 4,68 0,04 0,1902

-3 0,7 4,80 19,5 2 65,52 29 0,48 0,87 18,00 0,32 31,76 57,31 18,62 8,00 13,10 0,06 0,7458

-2 0,6 6,90 19,5 2 80,73 20 0,34 0,94 18,00 0,32 27,61 75,86 24,65 6,39 16,15 0,05 0,7876

-1 0,3 8,40 19,5 2 49,14 9 0,16 0,99 18,00 0,32 7,69 48,54 15,77 3,04 9,83 0,02 0,2397

0 0,2 9,40 19,5 2 36,66 0 0,00 1,00 18,00 0,32 0,00 36,66 11,91 2,00 7,33 0,02 0,1192

1 0,6 10,40 19,5 2 121,68 10 0,17 0,98 18,00 0,32 21,13 119,83 38,94 6,09 24,34 0,05 1,1871

2 1 10,00 19,5 2 195 19 0,33 0,95 18,00 0,32 63,49 184,38 59,91 10,58 39,00 0,08 3,1707

3 1,4 9,20 19,5 2 251,16 29 0,48 0,87 18,00 0,32 121,76 219,67 71,37 16,01 50,23 0,11 5,7175

4 2,1 7,80 19,5 2 319,41 41 0,66 0,75 18,00 0,32 209,55 241,06 78,33 27,83 63,88 0,17 10,9067

5 3,2 5,60 19,5 2 349,44 51 0,78 0,63 18,00 0,32 271,57 219,91 71,45 50,85 69,89 0,26 18,1822

1492,14 + 292,70 396,77 137,30 298,43 41,24678

- 22,73

STATIC Fs=1,90
DINAMIC Fd=1,60
 CALCULUL FACTORULUI DE STABILITATE -METODA FELLENIUS
pentru γ* = (l-Kv) γ
φs = φ -arctg  K s 
 2

nr
dif hi γ* bi Gi αi sin αi cos αi фi* tgфi Ti Ni Fi bi/cos αi ci Si di/R Si*di/R

-4 0,5 2,40 16,5 2 19,8 40 0,64 0,77 7,00 0,12 12,73 15,17 1,86 6,53 3,96 0,04 0,1610

-3 0,7 4,80 16,5 2 55,44 29 0,48 0,87 7,00 0,12 26,88 48,49 5,95 8,00 11,09 0,06 0,6310

-2 0,6 6,90 16,5 2 68,31 20 0,34 0,94 7,00 0,12 23,36 64,19 7,88 6,39 13,66 0,05 0,6664

-1 0,3 8,40 16,5 2 41,58 9 0,16 0,99 7,00 0,12 6,50 41,07 5,04 3,04 8,32 0,02 0,2028

0 0,2 9,40 16,5 2 31,02 0 0,00 1,00 7,00 0,12 0,00 31,02 3,81 2,00 6,20 0,02 0,1009

1 0,6 10,40 16,5 2 102,96 10 0,17 0,98 7,00 0,12 17,88 101,40 12,45 6,09 20,59 0,05 1,0045

2 1 10,00 16,5 2 165 19 0,33 0,95 7,00 0,12 53,72 156,01 19,16 10,58 33,00 0,08 2,6829

3 1,4 9,20 16,5 2 212,52 29 0,48 0,87 7,00 0,12 103,03 185,87 22,82 16,01 42,50 0,11 4,8379

4 2,1 7,80 16,5 2 270,27 41 0,66 0,75 7,00 0,12 177,31 203,98 25,05 27,83 54,05 0,17 9,2287

5 3,2 5,60 16,5 2 295,68 51 0,78 0,63 7,00 0,12 229,79 186,08 22,85 50,85 59,14 0,26 15,3850

1262,58 + 247,67 126,87 137,30 252,52 34,901122

- 19,23

Fs=1,69
Fd=0,93
 B.2. Metoda Bishop simplificată

-forţele pe planele laterale ale fâşiei acţionează după direcţie orizontală

-între două fâşii nu există forţe de frecare

-tensiunea tangenţială este obţinută din definirea coeficientului de siguranţă

f
Fs 

-relaţia de calcul a coeficientului de siguranţă poate fi scrisă sub forma:

n
cbi  bi (hi   w hiw tg )

i 1 cos i  (sin i tg ) / Fs
Fs  n

 h b (sin
i 1
i i i  K s ai / R

sau
n
cbi  (1  ru )hi bi tg )

i 1 cos i  (sin i tg ) / Fs
Fs  n

 h b (sin
i 1
i i i  K s ai / R
 Eurocodul 8
7.4 Verificări ale stabilităţii şi rezistenţei
7.4.1 Stabilitatea terenului de fundare
1)Sunt necesare verificările următoare:
−stabilitatea generală;
−ruperea locală a terenului.
2)Verificarea stabilităţii generale trebuie efectuată conform regulilor de la 4.1.3.4.
3)Capacitatea ultimă a fundației trebuie verificată în raport cu ruperea prin alunecare și
cu ruperea prin atingerea limitei capacității portante.
4.1.3.4 Verificarea siguranței în metoda pseudo-statică
1)Pentru pământurile saturate, în zonele cu α∙S›0,15, trebuie să se țină seama de
posibila degradare a rezistenței și de eventuala creștere a presiunii interstițiale datorată
încărcării ciclice, luând în considerare limitările enunțate la 4.1.3.3(8).
2)Pentru alunecările latente, atunci când riscurile de reactivare la seism sunt
importante, s-a convenit a se adopta, pentru parametrii de rezistență a pământului, cele
asociate deformațiilor mari.
În cazul materialelor necoezive, susceptibile a fi focarul unei creșteri ciclice a presiunii
interstițiale peste limitele prevăzute la 4.1.3.3., este posibil să se țină seama de această
rezistență, diminuând componenta rezistenței la frecare prin introducerea unui
coeficient potrivit presiunii interstițiale, proporțional cu creșterea maximă a acestei
presiuni.
O asemenea creștere poate fi estimată conform punctului 4.1.3.3.(9).
3) Nu este necesar să se aplice o reducere a rezistenței la forfecare pentru pământuri
necoezive puternic dilatante cum ar fi nisipurile îndesate.
4) Verificarea siguranței pantei terenului trebuie executată conform principiilor din
EN 1997-1:2004.
COMPORTAREA PĂMÂNTURILOR ÎN
REGIM DINAMIC

CURS NR.6
COMPORTAREA PĂMÂNTURILOR ÎN
REGIM DINAMIC

CURS NR.7
3.1(3) Parametri de rezistenta .
 Spectre de raspuns elastic de tipul 1, Spectre de raspuns elastic de tipul 2,
recomandate pentru terenurile de clasa A pana la E (5%) recomandate pentru terenurile de clasa A pana la E
3.1(3) Parametri de rezistenta .
 CONDITII DE TEREN EUROCODE 8

Clasificarea tipurilor de teren cuprinde doua criterii de clasificare pentru

proprietatile dinamic:
1. Clasificarea conditiilor de teren conform EUROCODE 8, partea 1-1
(1994)
2. Clasificarea tipurilor de teren conform standard americam ASCE-7-95
(Minimum Design Load for Buildings and other Structures) (1995)
CLASIFICAREA CONDITIILOR DE TEREN CONFORM EUROCODE 8

A=perioada de colt Tc=0.4 sec

B=perioada de colt Tc=0.6 sec
C=perioada de colt Tc=0.8 sec
A- CARACTERIZARE

- Depozite rigide de -nisip

-pietris
- argile supraconsolidate (zeci de metri grosime)
- Viteza undelor de forfecare vs ≥ 800 m/s si h teren ≥ 5.0 m
- Cresterea graduală a proprietatilor mecanice cu adâncimea vs ≥ 400 m/s la
10m
 B - CARACTERIZARE

- Depozite adânci - nisip

- pietris
- argila – rigiditate medie
- De la h=10m până la sute de metri adancime;
- 400m/s ≥ vs ≥ 200 m/s → h= 10 m
- vs ≤ 350 m/s → h= 50 m
C – CARACTERIZARE:

- Depozite afanate (coeziune redusa), sau fara straturi coezive noi

vs ≤ 200 m/s in ultimii 200 de m
- Depozite predominant coezive noi → medii
vs≤ 200 m/s
METODA PSEUDO STATICA

Pentru calculul pseudo-static, acțiunea seismică trebuie reprezentată printr-

un ansamblu de frțe statice orizontale și verticale egale cu produsul dintre
forțele gravitaționale și un coeficient seismic.
Acțiunea seismică orizontală trebuie considerată ca și cum ar acționa în
sus sau în jos, astfel încât să producă efectul cela mai defavorabil.
În absența studiilor de specialitate, coeficienții seismici orizontali
kh și verticali kv care afectează toate masivele, trebuie luați egali cu:
kh=αS/r
kv=0,50kh dacă avg/ag>0,60
kv=0,33kh în celelalte cazuri
SR EN 1998-5:2004 cuprinde:

1. Generalități

2. Acțiunea seismică

3. Proprietățile terenului

4. Prescripții referitoare la alegerea amplasamentului și a terenului de

fundare

5. Sisteme de fundare

6. Interacțiune teren-structură

7. Structuri de susținere a masivelor de pământ

8. Anexe