Reflexia luminii

Reflexia luminii este fenomenul de schimbare a direcției de propagare

a luminii la suprafața de separare a două medii, lumina întorcându-se în
mediul din care a venit. Apare la suprafața de separare intre două medii
optice.

Legile reflexiei:
Sunt două legi:

Raza de lumină incidentă, raza de lumină reflectată și normala sunt

coplanare în punctul de incidență.

Unghiul de reflexie r este egal cu unghiul de incidență i.

Matematic, a doua lege se scrie i=r

Reflexie totală.

Cazul limită pentru reflexia totală

Reflexia totală este un caz particular care apare atunci când o rază de lumină
se refractă dintr-un mediu mai dens optic într-un mediu mai puțin dens optic
(din sticlă în aer sau din apă în aer).
Legea lui Lambert
O suprafață Lambert are o reflexie maximă când undele electromagnetice cad
perpendicular
Această reflexie este cu atât mai intensă cu cât suprafața de care sunt
reflectate este mai netedă, conform legii lui Lambert, „unghiul de reflexie” — ω
— față de perpendiculară, suprafața efectivă și cosinusul unghiului față de
normală (perpendiculara pe suprafața de reflexie).
I = S x Cos(w) x B
 Microscop

Microscopul este un instrument optic care transmite o imagine mărită a

unui obiect observat printr-un sistem de lentile. Cel mai răspândit tip de
microscop este microscopul cu lumină artificială, inventat prin anii 1600.În anul
1679, unul din pionerii microscopului, Antoni Van Leeuwenhoek, a comunicat
Societății Regale din Londra că numărul de "animale mici" (spermatozoare) pe
care le-a detectat în lapții unui cod —150 de miliarde — era cu mult mai mare
decât numărul total de oameni pe care planeta l-ar putea suporta. La două
secole distanță, în secolul al XIX-lea, puterile de mărire și de rezoluție a
microscoapelor au crescut, lentilele nemaiavând distorsiuni cromatice și
sferice.

Principalele părți componente ale unui microscop optic sunt:

1. Ocularul
2. Turelă rotativă
3. Lentile obiectiv
4. Butoane de reglaj (reglaj grosier)
5. Reglaj fin
6. Platformă
7. Iluminator sau oglindă
8. Diafragma și condensorul
9. Cleme de poziționare

Construcție

Lentila (convexă sau concavă) reprezintă elementul de bază al tuturor

instrumentelor optice. Această bucată de sticlă sau de mase plastice cu
suprafețele curbate modifică traiectoria razelor de lumină care o
traversează. Lentila redirecționează razele de lumină, venind de la
obiect și formând o imagine.Cel mai simplu microscop este format din
două lentile convexe suprapuse, ocular și obiectiv. Obiectul care trebuie
observat este puternic iluminat și privit din transparență. Lentila
convexă a obiectivului produce o imagine a obiectului, care este la
rândul ei mărită de lentila convexă a ocularului. Cele două lentile își
însumează puterile de mărire, ceea ce produce în final o imagine foarte
mărită a obiectului respectiv.Pentru ca imaginea rezultată să fie corectă
trebuie efectuate câteva reglaje:Luminozitatea este ajutată de
condensor (înclinarea oglinzii în multe cazuri) și de deschiderea lentilei
obiectiv.Focalizarea este controlată prin butonul specific și depinde
totodată de grosimea preparatului și a lamelelor sale.
Funcționarea

Formarea imaginii în microscop

Obiectul cercetat având o dimensiune liniară  se așează în apropierea

focarului  al obiectivului pentru a se forma o imagine reală, mărită și
răsturnată. Imaginea este „obiect” real pentru ocularul microscopului așezat
astfel încât să se poziționeze între focarul obiect al ocularului și ocular, în
scopul obținerii unei imagini virtuale și mărite, acesta constituind totodată
și imaginea finală dată de microscop.
 Lentilă (optică)
În optică, lentila este o piesă realizată dintr-un material transparent (sticlă,
material plastic etc.), cu două suprafețe opuse, în general curbe, folosită
singură sau împreună cu alte piese similare pentru a concentra sau
diverge lumina și a forma imagini ale obiectelor. Lentilele se bazează pe
fenomenul de refracție a luminii, adică schimbarea direcției de propagare a
acesteia la trecerea dintr-un mediu transparent în altul.

Istoric

Lentilele, într-o formă sau alta, sunt produse și folosite de om de câteva mii de
ani, dar prima mențiune se găsește în Grecia antică, în comedia Nephelai
(Norii) a poetului Aristofan, care vorbește despre o lentilă convergentă folosită
pentru a da foc unui obiect concentrând razele soarelui cu ajutorul acesteia.
Pliniu cel Bătrân (23-79) scrie că împăratul roman Nero folosea o bucată de
smarald cu suprafețele concave pentru a urmări luptele de gladiatori, probabil
pentru că suferea de miopie. Matematicianul persan Alhazen (965-1038) a
scris primul tratat semnificativ de optică, în care discută despre rolul
cristalinului ochiului în formarea imaginilor pe retină. Lentilele au început să se
răspândească abia după inventarea ochelarilor, probabil în Italia, la sfârșitul
secolului al XIII-lea.

Tipuri de lentile
Lentilele se pot clasifica după modul în care acționează asupra razelor de lumină în:

 lentile convergente, care transformă un fascicul paralel într-unul convergent;

 lentile divergente, care transformă un fascicul paralel într-unul divergent.

După forma lor, lentilele sunt:

 plan-convexe - curbate spre exterior într-o parte și plane pe cealaltă parte;

 biconvexe - curbate spre exterior pe ambele părți;
 meniscuri convergente - curbate spre exterior într-o parte și spre interior pe cealaltă
parte, în așa fel încât efectul este de a transforma un fascicul paralel într-unul convergent;
 meniscuri divergente - la fel ca meniscurile convergente, dar efectul este transformarea
unui fascicul paralel într-unul divergent;
 plan-concave - curbate spre interior într-o parte și plane pe cealaltă parte;
 biconcave - curbate spre interior pe ambele părți.

Aparat fotografic

Aparatul fotografic (sau aparat de fotografiat) este un aparat optic cu

ajutorul căruia pot fi obținute imagini reale ale obiectelor. La aparatele clasice,
fixarea acestor imagini se făcea pe plăci sau filme acoperite cu un strat de
emulsie fotografică. În urma revoluției digitale, majoritatea aparatelor de
fotografiat transformă informația vizuală în informație digitală, cu ajutorul unui
senzor de imagine.
Părțile principale sunt:

 obiectivul fotografic (fix sau interschimbabil);

 obturatorul(controleaza timpul in care filmul a fost expus la lumina. Este
un mecanism complex care poate functiona in modul automat sau manual,
putand controla timpul in care acesta sta deschis.)
 camera obscură (rigida sau pliabilă)
 caseta materialului fotosensibil (fixă sau interschimbabilă);
Diafragma

 este un dispozitiv care controlează și cantitatea de lumină care ajunge

la film sau senzor in cazul aparatelor digitale. Închiderea si deschiderea
acesteia adaptează luminozitatea la condițiile de expunere și extinde
câmpul de claritate. Este ca și irisul ocular, se deschide și se închide în
funcție de cantitatea de lumină procurată, doar că în fotografie noi avem
control dep