LUCRAREA III

PENDULUL MACH

Obiectivul experimentului:
 măsurarea perioadei de oscilaţie a unui pendul în funcţie de unghiul de
înclinare a planului de oscilaţie.

Teoria lucrării
Pendulul Mach este un pendul al cărui plan de oscilaţie poate fi înclinat, astfel
încât oscilaţiile se produc numai sub acţiunea acelei componente G’ a greutăţii G, care
este situată în planul de oscilaţie (figura 1). Într-adevăr, în fiecare moment putem
descompune greutatea G  m  g în două componente: G'  mg cos  , conţinută în
planul de oscilaţie şi G' '  mg sin  , perpendiculară pe planul de oscilaţie. Ultima
componentă este anulată de reacţiunea legăturilor rigide (a, b din figura 1), astfel încât
perioada oscilaţiilor este determinată de G'  mg cos   mg' :

 
T '  2  2 (1)
g' g cos 
de unde
T2 g'
2
  cos  (2)
T' g
unde T este perioada de oscilaţie a pendulului în poziţie normală (neînclinat), iar T’
este perioada de oscilaţie a pendulului înclinat cu unghiul  faţă de orizontala
locului. Astfel se poate verifica, în acelaşi loc pe suprafaţa Pământului, legea după
care perioada de oscilaţie a unui pendul este invers proporţională cu rădăcina pătrată
din acceleraţia gravitaţională. Acesta este şi scopul lucrării de faţă.

Dispozitivul experimental
Corpul G este suspendat prin două tije rigide, a şi b, astfel încât este obligat să
oscileze în jurul axei AB, planul de oscilaţie fiind planul mediator al segmentului AB
(figura 1). Cadrul rigid ABCD poate fi înclinat cu diferite unghiuri  faţă de
orizontala locului. Componenta G'  mg cos  din planul de oscilaţie rămâne

45
permanent paralelă cu latura AD sau BC. Situându-se în planul de oscilaţie, vom avea
un pendul obişnuit supus forţei gravitaţionale G'  mg cos  .

a)

b)

Fig. 1 Reprezentarea schematică a pendulului Mach

a) Vedere laterală, b) Vedere în planul de oscilaţie

În figura 2 este reprezentat dispozitivul experimental utilizat în realizarea

acestei lucrări.

46
 Fig. 2 Pendulul Mach

Modul de lucru
1. Scopul lucrării este verificarea relaţiei (2). Pentru a determina
perioada de oscilaţie, se măsoară timpul unei serii de circa 10 - 20
oscilaţii mici (pentru a fi izocrone) şi se împarte acest timp la numărul
oscilaţiilor respective. Măsurătoarea se realizează cu pendulul în
poziţia normală, neînclinat (perioada T) şi apoi cu pendulul înclinat cu
diferite unghiuri (perioadele T’). Se vor considera unghiuri de
înclinaţie ce variază din 5o în 5o până la 70º. Raportul pătratelor
perioadelor trebuie să fie egal cu cosinusul unghiului de înclinaţie β
ales. În locul perioadelor se pot lua direct duratele unui număr egal de
oscilaţii în cele două poziţii.
Rezultatele experimentale se vor trece în următorul tabel:
cos  T 2 T '2  cos 
β(º) T’ (s) T 2 T '2
(din tabelul trigonometric) (eroarea absolută)
0
5
10 ... ... ... ...
15
25

47
30
35
...

2. Cu ajutorul datelor din tabelul de mai sus se va reprezenta

grafic perioada T’ în funcţie de unghiul β. Alura graficului obţinut este
prezentată în figura 3.

Fig. 3 Reprezentarea grafică a perioadei în funcţie de unghiul β

3. Considerând g =9,806 ms-2, din perioada T a pendulului în

poziţie normală se va determina λ .Se va compara λ cu lungimea
geometrică L a pendulului. Lungimea L se măsoară între axa de
suspensie şi centrul corpului suspendat de cele două tije.
g T 2
 (3)
4  2

48
 T (s) L (m) λ (m)

4. Cu valoarea λ astfel determinată se va trasa grafic, folosind

relaţia (1), curba teoretică T '  T '   .

49