Deltaplanul este o aeronavă în care pilotul zboară atârnat în ham.

Decolarea se face prin alergare

pe panta de zbor sau prin remorcaj iar pilotajul se efectuează prin schimbarea poziției corpului.
Deltaplanele cântaresc cu aproximație între 25 și 35 de kilograme și sunt demontabile. Astfel, ele pot
fi ținute în spații mici, lungimea unui deltaplan demontat poate fi de 4 sau 6 metri. Deltaplanele sunt
de o mare diversitate, de la cele de școală până la deltaplane de performanță Un zbor cu deltaplanul
poate dura ore întregi, în zbor în patrulare la pantă (în curent dinamic) sau se poate câștiga înălțime
în curent termic (în termică). Urcarea în termică, la nori sau în termică albastră (atunci cand nu se
formeaza nori Cumulus) permite să faci zbor de distanță.

Deltaplanul se compune din două mari elemente: voalura și structura de rezistență. Deși
performanțele deltaplanelor diferă foarte mult, totuși ele au în general, aceleași elemente
constructive.
1. Structura de rezistență
1.1 Țevi de duraluminiu:

 Borduri, travers, chila. Rolul acestora este de a asigura forma deltaplanului. Traversul
poate fi fix sau flotant;
 Doi montanți, bara de comanda. Rol: montanții împreuna cu bara de comanda formeaza
trapezul, acesta folosește pentru pilotaj;
 Turn. Rol: împreuna cu cablurile superioare susțin aripile deltaplanului la sol.
1.2 Cabluri din inox (hobanaj): superioare și inferioare. Cablurile inferioare denumite și "de zbor"
folosesc in pilotaj și totodata, în aer, limiteaza deplasarea bordurilor, traversului și a chilei. Cablurile
sunt trecute prin cose și eclise și se prind prin sertizare cu inele din cupru sau aluminiu.
1.3 Elemente de îmbinare: din tabla de duraluminiu, plăci inox, șuruburi inox.
Îmbinările deltaplanului sunt: nasul (partea din fața unde se îmbina chila cu bordurile), îmbinarea
bord-travers, inima (locul unde se îmbina chila cu traversul, turnul și montanții, totodata locul unde
se gaseste acroșarea pilotului). Piulițele sunt de tip nylon stop sau normale (în acest caz trebuie sa
fie siguranțate).
1.4 Lateuri. Țevi din duraluminiu sau PVC cu rolul de a asigura profilul aripii deltaplanului. La
deltaplanele de școala sunt numai pe extrados și au un profil ușor curbat sau sunt drepte.
Lateurile se introduc în buzunare cusute la intradosul voalurii.
Forțele care acționeaza pe țevile deltaplanului sunt:
La sol:

 turnul la compresiune (susține greutatea aripilor);

 traversul la încovoiere (datorită construcției deltaplanului);
 bordurile la torsiune (la capatul de aripă voalura este prinsă de bord și forțează bordul în
jos datorită greutații voalurii).
În zbor:

 chila la încovoiere (extremitățile chilei sunt acționate în sus de mânecă și voalura de la

nas, mijlocul chilei este tras în jos de greutatea pilotului);
 montanții la compresiune;
 bara de comandă la întindere (datorită cablurilor laterale care trag în sus datorită forței
de portanță a aripilor);
  bordurile la încovoiere (datorita fortei de portanta de pe aripa) si torsiune (datorita
voalurii prinse la capatul de aripa);
 traversul la încovoiere (datorită forței de portanță a aripii transmise prin îmbinarea bord-
travers).
2. Voalura Voalura este confecționată din pânză de dacron și are rolul de a asigura forța de portanță
necesară zborului. 2.1 Extrados. Reprezinta partea de deasupra aripii; 2.2 Intrados. Este partea de
dedesubt a aripii; 2.3 Mâneca. Are rolul de asigura prinderea voalurii de chilă; 2.4 Buzunare pentru
lateuri. Sunt transversale pe voalură, cusute la intradosul acesteia.
 caracterisitică a voalurii este suprapunerea intradosului peste extrados, măsurată în procente. Cu
cât suprapunerea este mai mare cu atât profilul va fi mai aerodinamic și aripa va avea performanțe
mai bune. Deltaplanele de școală au o suprapunere cuprinsă între 5–30% în timp ce deltaplanele de
performanță pot ajunge până la 100%.

3. Termeni constructivi
Anvergura reprezintă lungimea aripii măsurată între extremitățile aripii. Se notează cu litera b,
anvergura are valoare constantă; Profunzimea este lățimea aripii măsurată între bordul de atac și
bordul de fugă. Este variabilă în lungul anvergurii, valoarea maximă este în dreptul chilei, pe centrul
aripii deltaplanului; Capătul aripii reprezintă extremitatea aripii și este locul unde voalura se prinde la
bord prin intermediul unui surub inox de 6 mm; Lobi - aripa deltaplanului este flexibilă, în zbor
datorită forței de portanță (distribuită pe aripa) se deformează. Deltaplanele de școală au lobii mai
mari pentru a fi mai stabile in zbor; Bord de atac este partea din fata a deltaplanului, format din țeava
bordului care trece prin voalură; Bord de fugă este partea din spate a voalurii deltaplanului; Unghi la
nas este unghiul format de tevile bordului la îmbinarea din nas. La deltaplanele de școală este de
aproximativ 90 grade sau puțin mai mult. La deltaplanele de performanță poate ajunge la 130 grade.