Relații cu publicul

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Jump to navigationJump to search
Nu confundați cu Relații publice.
Activitatea de relații cu publicul se desfășoară în cadrul Ghișeului de relații cu
publicul, parte a Oficiului de relații cu publicul. Baza legală constă, între
altele, în Legea nr. 233 din 23.04.2002 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr.
27 din 30.01.2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor;

Cuprins
1 Atribuții specifice
2 Tactică
2.1 Urmărirea publicului
2.2 Schimb de mesaje
2.3 Tipuri de arii de relații publice
3 Note
Atribuții specifice
În domeniul primirii în audiență

înregistrează și prezintă cererile de primire în audiență;

anunță persoanele planificate, cu privire la data și ora când sunt primite în
audiență;
asigură însoțirea persoanelor primite la raport sau în audiență pe timpul accesului
în instituție;
asigură transmiterea rezoluțiilor înscrise pe documentele analizate și măsurile
stabilite pe timpul discuțiilor purtate cu petiționarii la structurile și
persoanele nominalizate pentru îndeplinirea activității;
Atribuțiile diferă în funcție de serviciul prestat.

Tactică
Profesioniștii din domeniul relațiilor publice prezintă chipul unei organizații sau
al unui individ, de obicei, pentru a-și articula obiectivele și opiniile oficiale
cu privire la aspecte relevante, în primul rând pentru mass-media. Relațiile
publice contribuie la modul în care o organizație este percepută prin influențarea
mass-media și menținerea relațiilor cu părțile interesate. Potrivit dr. Jacquie
L'Etang de la Universitatea Queen Margaret, profesioniștii din domeniul relațiilor
publice pot fi considerați "lucrători de discurs specializați în comunicare și
prezentarea argumentelor și folosirea strategiilor retorice pentru atingerea
scopurilor manageriale".[1]

Discipline specifice de relații publice includ:

Relații publice financiare - comunicarea rezultatelor financiare și a strategiei de

afaceri
Relațiile publice cu relația cu clienții/publicul - câștigarea publicității pentru
un anumit produs sau serviciu
Comunicarea privind criza - răspunzând într-o criză
Comunicări interne - comunicarea în cadrul companiei în sine
Relațiile guvernamentale - implicarea departamentelor guvernamentale în
influențarea politicii publice
Relațiile cu mass-media - o funcție de relații publice care implică construirea și
menținerea unor relații strânse cu mass-media, astfel încât să poată vinde și
promova o afacere.
Social Media/Marketing comunitar - în climatul de astăzi, profesioniștii din
domeniul relațiilor publice folosesc marketingul social media pentru a distribui
mesaje despre clienții lor pe piețele țintă dorite
Relații publice interne - un profesionist în relații publice angajat să gestioneze
campaniile de presă și de publicitate pentru compania care le-a angajat.
Construirea și gestionarea relațiilor cu cei care influențează o organizație sau
publicul unui individ are un rol central în relațiile publice.[2][3] După ce un
practician de relații publice a lucrat în domeniu, acumula o listă de relații care
devin un avantaj, în special pentru cei din relațiile cu mass-media.

Urmărirea publicului
O tehnică fundamentală utilizată în relațiile publice este de a identifica publicul
țintă și de a adapta mesajele astfel încât să fie relevante pentru fiecare public.
[4] Uneori, interesele diferitelor segmente de public și ale părților interesate
comune unui efort de relații publice necesită crearea unor mesaje distincte, dar
complementare. Cu toate acestea, aceste mesaje ar trebui să fie relevante unul
pentru celălalt, creând astfel o coerență cu mesajul și tema globală. Tactica de
orientare a publicului este importantă pentru practicienii de relații publice,
deoarece se confruntă cu tot felul de probleme: vizibilitate redusă, lipsă de
înțelegere publică, opoziție din partea criticilor și sprijin insuficient din surse
de finanțare.[5]

Pe de altă parte, teoria părților interesate identifică persoanele care au o

participație la o anumită instituție sau problemă.[6] Toate audiențele sunt părți
interesate (sau părțile interesate prezumtive), dar nu toate părțile interesate
sunt public. De exemplu, în cazul în care o organizație de caritate comandă unei
agenții de relații publice să creeze o campanie de publicitate pentru a strânge
bani pentru a găsi un remediu pentru o boală, organizația caritabilă și persoanele
cu această boală sunt părți interesate, dar publicul este oricine este probabil să
doneze bani. Experții în relațiile publice posedă abilități profunde în relațiile
cu mass-media, poziționarea pe piață și branding-ul. Sunt agenți puternici care îi
ajută pe clienți să furnizeze informații clare și lipsite de ambiguitate unui
public țintă care le contează.[7]

Schimb de mesaje