Drepturile si indatoriile cetateanului roman

fata de romania

Ce trebuie să știi despre drepturile tale

Dacă ești om, atunci ai drepturi și libertăți, iar ele sunt scrise negru pe alb în
Constituție, în Titlul al II-lea, alături de îndatoririle fiecărui român. Ne plac
drepturile pentru că vorbesc despre acele lucruri care ni se cuvin și ne parvin din
oficiu. Avem multe drepturi (și e păcat să nu le știm) și doar două mari
îndatoriri: să ne apărăm țara și să contribuim la cheltuielile publice (prin taxe și
impozite). Înaintea celor două îndatoriri, fiecare, oricare dintre noi are datoria de
a respecta legile țării, lucru care vine din conceptul de stat de drept, explicat mai
sus.

Sigur ai auzit de sintagma „drepturile omului”. Ele sunt fixate în Declarația

Universală a Drepturilor Omului (1948, după finalul celui de-al doilea război
mondial, la a treia sesiune a Adunării Generale a ONU). Ideal, „drepturile
omului” ar trebui să fie transpuse în totalitate în Constituțiile țărilor membre
ONU. Din acest motiv, distingem drepturile constituționale de „drepturile
omului”. De exemplu, Avocatul Poporului protejează doar drepturile
constituționale, nu și drepturile universale care, dintr-un motiv sau altul, nu se
regăsesc în Constituție.
Cum de avem drepturi?
Principii generale.

În absența statului, poporul e doar o adunătură de oameni. Acestor oameni

nimeni nu le poate garanta viața, proprietatea sau libertatea. Statul însă
garantează aceste lucruri, pe baza drepturilor și libertăților înscrise în
Constituție. Cu alte cuvinte, pentru fiecare drept, statul îți asigură mijloacele
pentru a te proteja pe tine sau pentru ca tu să îți fructifici acel drept. Libertățile
sunt niște drepturi mai speciale, față de care statul nu trebuie să îți pună la
dispoziție nimic deosebit, ci doar să ți le garanteze.

Suntem cu toții cetățeni și ne bucurăm în egală măsură de lege. Bogații au

aceleași drepturi și obligații precum săracii, la fel și profesorii și elevii, femeile
și bărbații, tinerii și bătrânii, homosexualii și heterosexualii, romii și secuii,
blondele și pistruiații, cei care locuiesc pe stradă și cei care locuiesc la vilă, cei
care lucrează la stat sau la privat și cei care lucrează în organizații
neguvernamentale sau în sindicate ori cei care sunt șomeri, cei care stau la sat și
cei care stau la oraș și așa mai departe

Nimeni nu e mai presus de lege, indiferent de meseria pe care o practică, de

lungimea părului, de culoarea pielii, de cum alege să-și trăiască viața și de orice
alți factori la care te poți gândi. Când se face o lege, se face doar pentru viitor
(mai puțin legea penală, care se poate aplica și faptelor săvârșite în trecut).

Poate că ai auzit de fraza „sunt cetățean european și am drepturi”. Asta înseamnă

inclusiv că poți să votezi în alegeri europarlamentare sau să fii ales în instituții
europene. Există și o Convenție Europeană a Drepturilor Omului, o
particularizare la Declarația Universală a Drepturilor Omului (ONU) la nivelul
statelor membre ale Consiliului Europei. Distinct de aceasta, există și Carta
Drepturilor Fundamentale a Cetățenilor Europeni la nivelul statelor membre ale
Uniunii Europene. România este membră a Consiliului Europei din 1993 și a
Uniunii Europene din 2007.
Când te simți nedreptățit, ești liber să te adresezi justiției (puterea
judecătorească), care îți va soluționa cauza într-un termen rezonabil, printr-un
proces corect.
Te bucuri de protecția statului român și atunci când ești în afara granițelor
României, fie că ești la studii, la muncă sau în vacanță.
Statul nu garantează toate drepturile pentru toți oamenii, căci unele drepturi sunt
garantate doar pentru cetățenii români