Şcoala Postliceală Sanitară „Christiana” Zalău

An şcolar: 2020 -2021

Anul I A/I B– Asistent medical generalist
Modulul 13 : IGIENĂ, PREVENIREA ȘI CONTROLUL INFECȚIILOR
Profesor propunător: Huluban Viorica Mihaela

Suport de curs
Sem I

IGIENĂ, PREVENIREA ȘI CONTROLUL INFECȚIILOR

Igiena aerului

Aerul pur este teoretic un amestec de oxigen și azot în proporție de ¼.

În realitate este un amestec de gaze format din Azot 78-79 %,
Oxigen 20-21 %,
Bioxid de Carbon 0,03-0,04 %
și alte gaze: argon, neon, ozon etc.

Aerul interactioneaza permanent cu organismul si actiunea lui asupra organismlui poate fi nu

numai pozitiva, ci si negativa. Orice deviere in starea aerului poate influenta atit direct, cit si
indirect functile organismului.
Amestecul de gaze, vapori de apa, care se mentine ca un invelis in jurul pamintului este
numit atmosfera. Inaltimea atmosferei este apreciata la cca 50 000 km, dupa care urmeaza spatiul
interplanetar. Fizico-chimic atmosfera are o structura neomogena, aceasta structura permite
impartirea atmosferei in mai multe straturi (de la suprafata Terrei):

1
 Troposfera – se intinde in mediu pina la 10 km de la suprafata solului,
Stratosfera – se intinde pina la altitudinea de cca 50 km.
Mezosfera – Aici temperatura scade, presiunea atmosferica scade.

O actiune permanenta asupra organismului o are troposfera. Ea este prezentata in

importanta igienica a aerului:

1. Prin aer se realizeaza aportul de oxigen si este indepartat bioxidul de carbon. Prin
proprietatile fizice aerul influenteaza procesele de termoreglare a organismului.

Compozitia chimica a aerului si influenta asupra organismului uman

1. Influenta variatiei presiunii partiale a oxigenului

2. Influenta variatiei presiunii partiale a dioxidului de carbon

3. Influenta variatiei presiunii partiale a azotului

4. Influenta variatiei concentratiei ozonului

Aerul este un amestec de gaze si cantitati mici de vapori de apa, pulberi, bacterii, fungi,
spori, polen.

Dintre straturile atmosferei, doar troposfera are influenta nemijlocita asupra organismului
uman, asupra caruia intervine prin compozitia chimica si proprietatile fizice.

Datorita compozitiei chimice, aerul participa nemijlocit la realizarea schimburilor

respiratorii din timpul actului respirator, in urma caruia in aerul expirat scade concentratia
oxigenului, creste cea a dioxidului de carbon, iar saturatia in vapori de apa este aproape maxima.

Variatia presiunii partiale a oxigenului prin scaderea concentratiei

In mediul ambiant, variatia presiunii partiale a oxigenului prin scaderea concentratiei se

poate produce doar in conditii exceptionale, in incaperi ermetic inchise si aglomerate, unde, datorita
respiratiei umane, proportia gazelor din aer se modifica:

In general, scaderea concentratiei oxigenului este bine tolerata pana la valoarea de 16-17 volume %;

diminuarea oxigenului sub 16 volume % este urmata de manifestarile clinice caracteristice

hipoxiei si de agravarea unor afectiuni respiratorii sau cardiovasculare preexistente.
scaderea concentratiei oxigenului sub 6 volume % este urmata de decesul rapid al
persoanelor din ambianta.

Variatia presiunii partiale a oxigenului prin scaderea presiunii atmosferice.

In practica curenta se intalnesc numai manifestarile patologice determinate de reducerea
presiunii partiale a oxigenului prin scaderea presiunii atmosferice.

2
 Presiunea atmosferica scade pe masura cresterii altitudinii, concomitent scazand si presiunea
partiala a oxigenului. Astfel, la cca. 5 500 m altitudine, presiunea partiala a oxigenului reprezinta
doar jumatate din presiunea partiala de la nivelul marii.

La un procent de cca. 20% din persoanele care ajung la altitudinea de peste 1 500 m se
instaleaza simptomele sau manifestarile bolii de altitudine, care au o mare variabilitate individuala.
In general copiii, persoanele cu antecedente cardio-respiratorii si femeile in perioada premenstruala
au o vulnerabilitate crescuta.

Daca ascensiunea este foarte rapida, de exemplu, cu avioane nepresurizate sau cu baloane,
scaderea intr-un timp scurt a presiunii partiale a oxigenului determina variate forme ale bolii
hipoxice prin urmatoarele mecanisme fiziopatologice specifice:

hiperventilatie datorita hipooxigenarii tisulare, care secundar genereaza alcaloza respiratorie,

compensata partial prin cresterea eliminarilor urinare de bicarbonati;

afectarea pompei de sodiu oxigeno-dependente, care determina retinerea sodiului si a apei in

sectorul intracelular, cu deplasarea potasiului in spatiile extracelulare si edem celular;

stimularea, prin mecanism hipoxic, a secretiei de hormon antidiuretic, ceea ce amplifica

retentia hidrica si edemul celular.

Desi raul de altitudine se manifesta sub variate forme care nu pot fi clasificate in entitati
distincte, in functie de dominanta tulburarilor sunt descrise urmatoarele forme de manifestare:

 boala de munte acuta ;

 edemul pulmonar de mare altitudine;

 edemul cerebral de mare altitudine.

Tratamentul raului de altitudine

Boala de munte acuta, in formele obisnuite, necesita administrarea de lichide,

acetazolamida, analgezice, regim alimentar hipocaloric, reducerea efortului fizic si, rareori,
revenirea la altitudine joasa.

Edemul pulmonar de mare altitudine, prin caracterul de urgenta medicala, impune

oxigenoterapie, administrarea de acetazolamida si transportarea rapida la joasa altitudine.

Edemul cerebral de mare altitudine beneficiaza, in plus, de administrarea intravenoasa de

dexametoza, dar fara rezultatele scontate.

Profilaxia raului de altitudine

Prevenirea aparitiei formelor comune de manifestare ale raului de altitudine se poate preveni
printr-o serie de masuri simple si la indemana oricui:

ascensiunea lenta, cu limitarea efortului fizic, ritmarea pasilor cu frecventa respiratorie;

3
 renuntarea la fumat, la consumul de alcool si de alimente sarate;

evitarea ascensiunilor de catre persoanele neantrenate;

contraindicarea ascensiunilor pentru persoanele cu afectiuni cardio-respiratorii;

administrarea profilactica de acetazolamida (50-125 mg per os cu opt ore inaintea

ascensiunii).

Raul de avion, descris de unii autori in cadrul tulburarilor generate de modificarea presiunii
partiale a oxigenului, este o kinetoza care apare la persoane cu labilitate neuro-vegetativa datorita
zgomotelor si trepidatiilor din aeronava.

Se manifesta prin fenomene vegetative si vestibulare: ameteli, transpiratii reci, paloare,

greturi, varsaturi si tulburari de echilibru.

Pentru prevenirea tulburarilor, se recomanda:

plasarea pasagerilor la mijlocul avionului;

folosirea ,,dusurilor de aer ,;

administrarea de sedative si de antiemetice.

S2
S2 25.09.2020

Igiena apei

NECESARUL DE APĂ ȘI MODUL DE ACOPERIRE

• Constituient esențial al materiei vii, cu rol în desfășurarea tuturor proceselor vitale. În organismul
adult apa reprezintă 60-65%, mai mult la organismele tinere: 90% la nou născut, 70% la adolescent.
• Apa este indispensabilă în procesele de:absorbție,difuziune și excreție,osmoză,în menținerea
echilibrului acido-bazic, în termoreglare, în metabolismul intermediar,etc.

NEVOIA DE APĂ
• Nevoia de apă pe 24 ore a unui adult este de aprox. 2,5 litri, din care 1,5 litri apă ca atare, restul
fiind acoperit de apa care intră în compoziția diferitelor alimente.
• Eliminarea apei din organism este de 2,5l/zi astfel: - 1,5 litri prin urină - 0,5 litri prin transpirație -
0,3 litri prin respirație - 0,2 litri prin dejecții .
• Pierderile și aportul de apă sunt echivalente,ceea ce realizează echilibrul hidric al organismului.
Scăderea cantității de apă din organism cu 1% din greutatea corpului provoacă senzația de sete.

NEVOIA DE APĂ
• Colectivitățile umane utilizează mari cantități de apă în următoarele scopuri:
- nevoi fiziologice
- nevoi individuale ( curățenie corporală, spălarea alimentelor,etc.)

4
-nevoi urbanistice (salubritatea publică,stopirea spațiilor verzi,etc.)
-nevoi industriale
-nevoi zootehnice
• Cantitatea totală de apă care este furnizată unei localități împărțită la numărul locuitorilor și
numărul zilelor dintr-un an formează consumul specific de apă care se exprimă în litri.

SURSE DE POLUARE A APEI

• Surse organizate- permanente, bine cunoscute și acceptate ca atare;
acestea sunt: -apele reziduale comunale sau menajere
-apele reziduale industriale
• Surse neorganizate-caracter accidental(reziduuri solide depozitate pe malul raurilor, apele de
irigație reantoarse,etc.)
• Poluanți: -Germeni -Substanțe toxice -Substanțe radioactive –Suspensii

PATOLOGIA INFECȚIOASĂ TRANSMISĂ PRIN APĂ

condiții pentru apariția unei boli hidrice:
1. Existența unui eliminator de germeni( bolnav,purtător)
2. Viabilitatea în apă a germenilor patogeni un timp sufficient
3. Existența unei populații receptive

Igiena solului

Proprietăţile fizice ale solurilor

• Culoarea • Textura • Scheletul
• Structura • Porozitatea• Adezivitatea
• Gradul de dezvoltare a structurii
• Plasticitatea • Compactitatea • Consistenţa
• Prezenţa neoformaţiunilor şi incluziunilor

Compozitia chimica a solului

Compoziţia chimică a solului este foarte variată şi cuprinde aproape toate substanţele chimice,
minerale, organice cunoscute. Partea minerală a solului este determinată de originea lui.
În compoziţia solurilor nisipoase intră compuşii siliciului (SiO2), a celor calcaroase-compuşii
calciului (CaO), celor lutoase - compuşii aluminiului (Al203).
Partea organică a solului este alcătuită din resturile lumii animale şi celei vegetale.
Solurile sărace în elemente minerale vor aduce o cantitate insuficientă a acestora pentru organism şi
ca urmare vor apărea dereglări fiziologice, iar în unele cazuri maladii specifice. Aceste afecţiuni
sunt cunoscute sub denumirea de "endemii geochimice'' (guşa endemică, caria dentară ş.a.).

Solurile bogate în substanţe minerale aduc o cantitate de surplus al acestora care de asemenea duc la
afecţiuni nefavorabile (fluoroza ş.a.).

Igiena radiaţiilor

Radiațiile reprezintă un factor permanent al mediului înconjurător, acționand atat sanogen cat și
patogen.
• Radiațiile se caracterizează prin: energie , frecvență, lungime de undă. Din punct de vedere al
acțiunii biologice efectele sunt cu atat mai pronunțate cu cat energia este mai mare.

5
Radiațiile se grupează în două categorii:
 RADIAȚII IONIZANTE
 RADIAȚII NEIONIZANTE

 RADIAȚIILE IONIZANTE
Sunt radiații care au proprietatea de a ioniza materia asupra căreia acționează datorită energiilor
mari eliberate la locul de acțiune.
• Acestea sunt:-radiațiile electromagnetice(radiații X, radiații gamma) cu mare putere de penetrare
în corpul uman, efect patogen în iradiere externă.

- Efecte somatice, care pot fi precoce sau tardive, funcție de doză și ritm de expunere, cu
manifestări hematologice(leucemii).
- Efecte genetice, acțiunea radiațiilor ionizante asupra descendenților persoanelor iradiate.
• Radiațiilor ionizante nu li se atribuie nici un efect sanogen, iar efectele patogene-cel puțin la
nivelul efectelor genetice și al celor cancerigene

 RADIAȚIILE NEIONIZANTE
Sunt radiații electromagnetice care transferă la locul de absorbție energii care nu sunt capabile să
producă fenomenul de ionizare sau îl produc foarte slab.
În mod natural în mediu există:
-radiații ultraviolet
-radiații luminoase
-radiații infraroșii, sursa naturală fiind soarele;
Emise de surse artificiale:
-microundele
Radiația UV solară ajunsă pe sol are efect sanogen. Efectul bactericid al radiațiilor solare contribuie
la purificarea naturală a aerului, solului și apei. • Efecte asupra organismului uman: -efectul
metabolic, cu stimulare a metabolismului bazal; efect asupra metabolismului fosfo-calcic: prin
iradierea pielii, 7-dehidrocolesterolul(provitamina D3) existent în piele,mai ales în glandele
sebacee, se transformă în colecalciferol(vitamina D3).Vitamina D3 reglează absorbția calciului la
nivelul intestinului subțire și depunerea lui în oase. Carența vit.D3=rahitism la copii, osteomalacie
la adulți.
Radiațiile UV artificiale produse de lămpile de UV cu lungimea de undă de 250-280nm se
utilizează pentru dezinfecția aerului, apei, a locurilor de muncă din laboratoarele de microbiologie,
virusologie sau culturi celulare. Efectul bactericid depinde de lungimea de undă și de doză.
• Aplicația terapeutică cu ultraviolete se face local și general.
-Local se face doza-eritem(echivalentă cu o arsură ușoară, de gradul I),după ce am testat
sensibilitatea tegumentului (biodozimetria).
-General, se folosesc în doză progresivă, se începe cu 1-2 minute și se ajunge la 10-15
minute(SOLAR)
RADIAȚIILE ULTRAVIOLETE ( RUV )
• Indicații:
- pentru acțiunea lor antiinflamatoare, antalgică și antinevralgică se prescriu în: boli reumatismale
cronice, subacute și chiar acute, mialgii, nevralgii, nevrite.
- pentru acțiunea bactericidă se folosesc în : procesele supurative cronice specifice(tuberculoză
osteo-articulară,ganglionară),procese inflamatorii nespecifice(acnee, furunculoză
stafilococică,dermite),ulcere varicoase.
- pentru acțiunea antialergică desensibilizantă în: astmul bronșic(doza-eritem).
- pentru acțiunea hematopoietică în : anemii,rahitism,spasmofilie.
• Contraindicații: cancer, tuberculoză, stări febrile.

6
 S3
02.10.2020

Igiena alimentatiei

Igiena alimentatiei este o ramura a stiintei igienice care elaboreaza bazele normativelor alimentatiei
rationale si sanatoase. 

Igiena alimentatiei este partea igienei care urmareste doua obiective principale:

 cunosterea si punerea in valoare a efectelor favorabile ale alimentatiei asupra sanatatii

 diminuarea sau indepartarea riscului ca produsele alimentare sa devina factori daunatori
pentru consumatori

Sarcinile:

-de a cerceta componenta chimica si valoarea nutritiva a produselor alimentare si de a stabili

normele alimentare atit din punct de vedere cantitativ, cit si calitativ

- de a analiza regimul alimentar si specificul alimetar diferitor contingente de populatie

- de a analiza insuficienta alimentatiei, de a analiza traditiile nationale si particularitatile climato-

geografice

- de a analiza cauzele intoxicatiilor alimentare

- de a studia problemele legate de protectia sanitara a produselor alimentare

- de a elabora masuri de profilaxie a insuficientei de vitamine in organism

- de a stabili indici sanitaro-bacteriologici si sanitaro-chimici

-de a contribui la determinarea normelor sanitare de proiectare a intreprinderilor alimentare si de a

stabili regimul lor de functionare

- de a elabora lucrari privind educatia sanitara

Alimentatia rationala consta in asigurarea optima a necesitatilor energetice si de substante nutritive

in diferite stari fizologice a organismului si conditii de mediu, atit cantitativ, cit si calitativ.

Principiile alimentatie rationale:

 Alimentatia trebuie sa fie suficienta cantitativ, adica sa asigure cantitatea necesara de energie prin
respectarea conditiilor sanitare in timpul transportarii, pastrarii si preparari culinare a produselor
alimentare.

1. prevenirea nocivizarii alimentelor si evitarea consumului alimentar insalubru

7
 2. produsul trebuie sa aiba o calitate adecvata, adica sa contina toate sustantele nutritive
(proteine, lipide, glucide, vitamine, saruri minerale) in cantitati bine echilibrate si sa se
respecte o proportie justa a alimentelor si a substantelor nutritive
3. sa se respecte regimul alimentar care consta in aceea, ca alimentatia sa fie la anumite
intervaluri de timp si strict respectata
4. asigurarea unei bune stari de nutritie – sa se asigure folosirea folosirea maxima a sustantelor
nutritive prin prepararea culinara a alimentelor
5. asigurarea varietatii bucatelor
6. deplina digestie a alimentelor
7. propritetatile organoleptice ale produselor alimentare sa corespunda deprinderilor
consumatorului
8. sa se respecte moderatia, adica sa nu contina un exces de zahar, sare, grasime.

Alimentatia este procesul prin care organismul primeste substantele nutritive necesare desfasurarii
activitatilor fiziologice si isi asigura substratul energetic, enzimatic, hormonal necesar indeplinirii
functiilor principale : relatie, nutritie si reproducere.

Alimentatia este o componenta a stilului de viata alaturi de activitatea fizica, sanatatea mentala si
somnul. Se pot da definitii pentru stilul de viata sanatos, dar lucrul cel mai important este sa ne
comportam astfel incat sa ne reducem riscul de boala. Sigur ca fumatul, comportamentul agresiv,
poluarea mediului, lipsa imunizarilor, consumul de droguri contribuie la cresterea acestui risc.
Preocupari privind mentinerea starii de sanatate exista din antichitate. "Principiul dublei
perfectiuni" mentionat in scrierile rabinice (Talmudul), la romani binecunoscutul "Mens Sana in
Corpore Sano" exprima necesitatea de a mentine o buna stare fizica si mentala. Scrierile mentionau
recomandari despre dieta, valoarea nutritiva a alimentelor, toxicitatea acestora. Preocupari pentru
dieta se regasesc si in lucrarea lui Cornelius "De arte medica".

Prin alimentatie ne asiguram substantele nutritive - proteine, glucide, lipide, minerale si vitamine.
Acestea indeplinesc multiple roluri :

 plastic, intrand in structura membranelor celulare (proteinele si lipidele)

 functional, prin participare la sinteza enzimelor, hormonilor, acizilor nucleici
 energetic
 antioxidant (vitaminele)

De asemenea, substantele nutritive :

 cresc rezistenta la infectii(vitaminele)

 participa la transmiterea impulsurilor nervoase si functia sistemului nervos (vitaminele
B1,B6)
 mentin in stare de functionare sistemul osos (calciu, fosfor, vitamina D)
 participa la mentinerea vederii
 previn aparitia cariilor.

In mod normal trebuie sa existe un echilibru intre aportul de alimente si consumul de energie.
Necesarul caloric este individual in functie de varsta, sex masculin / feminin, greutate, inaltime,
activitate fízica.

Mecanismul de reglare al aportului alimentar este complex.

8
Factorii declansatori sunt reprezentati de : scaderea nivelului de nutriente (glucide, lipide, proteine)
din sange; eliberarea de adipokine (leptina si adiponectina) din tesutul adipos; eliberarea de
hormoni pancreatici : insulina, polipeptid pancreatic, amilina cu efect anorexigen (scad apetitul);
eliberarea de peptide digestive: polipeptidul Y cu efect neutru, grelina care creste senzatia de foame,
GLP1, oximodulina, clecistokinina, bombesina care sunt anorexigene; hormonii tiroidieni (cresc sau
scad aportul alimentar).

Impulsurile din periferie ajung la nivelul sistemului nervos, in hipotalamus unde exista centri de
reglare pentru aportul alimentar si se comanda cresterea sau reducerea acestuia.

In plus stimularea anumitor zone din creier se insoteste de cresterea consumului de alimente foarte
gustoase, cu un cotinut ridicat in zaharoza si grasimi.
Cortexul prefrontal si sistemul limbic sunt implicate in comportamentul de cenzura si autocontrolul
foamei si satietatii.

Este bine sa avem o alimentatie cat mai variata care sa asigure necesarul caloric, dar in egala
masura sa respecte proportiile dintre principiile alimentare si sa asigure necesarul de vitamine si
minerale. Exista alimente pe care ar trebui sa le consumam zilnic : cereale integrale (paine, orez,
paste), legume si fructe, lapte, iaurt, branza. Carnea alba, pestele, oul este bine sa fie consumate de
cateva ori pe saptamana, iar carnea rosie, dulciurile de cateva ori pe luna. Este bine sa evitam
consumul in exces de dulciuri de tip ciocolata, creme, alimente hipercalorice de tip fast food,
snacks-uri.
Se recomanda evitarea consumului de bauturi indulcite cu zahar.

Consumul de alcool nu ar trebui sa depaseasca 25 g alcool pur la femei si 30 g la barbati.

Trebuie sa fim atenti la etichetele nutritionale care trebuie sa contina :

 valoarea calorica a alimentului pe portie sau 100 g

 repartitia pe principii nutritive : glucide, lipide, colesterol, proteine, sodiu, potasiu, fibre,
zahar

Pentru ca un aliment sa fie organic (bio) trebuie sa provina din animale crescute fara antibiotice sau
hormoni de crestere si sa nu se utilizeze pesticide pentru cultivarea fructelor si legumelor.

Pentru a evita contaminarea alimentelor cu microorganisme este bine sa respectam cateva reguli :
spalarea mainilor, spalarea tuturor fructelor si legumelor inainte de consum, prepararea corecta a
alimentelor.
Apa poate fi contaminata cu pesticide, plumb, mercur, clor, microorganisme. Fructele de mare pot fi
contaminate cu mercur rezultat din poluarea industriala.

Prepararea alimentelor

Este importanta cunoasterea etapelor de preparare a alimentelor intrucit prin prelucrare acestea
sufera modificari care determina pierderea continutului nutritiv sau aparitia de compusi toxici.

Prima etapa in prelucrarea alimentelor consta in verificarea starii de salubritate a acestora :

 carnea proaspata are consistenta elastica fiind acoperita de o pelicula umeda, nelipicioasa,
iar sucul este limpede

9
  laptele de vaca proaspat este alb iarna si galbui vara, omogen, fara impuritati, gust dulceag
 pestele trebuie sa aiba un miros placut
 untul proaspat este galben si omogen
 uleiul trebuie sa fie limpede, galben, fara miros
 cartofii trebuie sa fie netezi, luciosi si neincoltiti
 conservele nu trebuie sa prezinte capacul bombat

Decongelarea corecta a carnii se face lent in decurs de 3 - 4 ore. Nu se recomanda decongelarea in

apa calda.

Ouale se spala bine cu apa calda inainte de preparare.

Legumele si fructele se spala inainte de folosire.

Prin prelucrare termica alimentele sufera transformari :

 prin prajire se formeaza produsi toxici si cancerigeni (acroleina si acrilamide), se pierd

vitamine
 prin fierbere se pierd vitamine, de aceea se recomanda fierberea in abur sub presiune
 prin conservare alimentele se protejeaza de actiunea oxidativa a mediului
 prin congelare se mentin proprietatile alimentelor, dar decongelarea trebuie sa fie rapida
daca alimentele vor fi preparate la cald sau lenta daca se consuma crude

Cate mese pe zi sunt necesare?

Nou nascutul mananca la cerere putand avea pana la 8 mese pe zi, sugarul are 6 - 7 mese pe zi,
copilul mic 3 mese si 2 gustari.

Adultii au in general 3 mese principale si eventual 2 gustari.

Este de preferat sa nu mancam intre mese si sa nu omitem micul dejun. Un studiu publicat in revista
Diabetes Care din octombrie 2015 a aratat faptul ca omiterea micului dejun a determinat cresterea
glicemiilor postprandiale dupa mesele de pranz si cina. Omiterea micului dejun a determinat
cresterea IMC - indicele de masa corporala si s-a asociat cu scaderea performantelor scolare.

S4

09.10.2020

Igiena copilului şi adolescentului

•Igiena copilului și adolescentului ca ramură a igienei se ocupă cu studierea factorilor care

influențează starea de sănătate a colectivităților de copii și tineri, în scopul eliminării sau al
10
restrangeriiacțiunii factorilor vătămători și al folosirii celor cu acțiune pozitivă, pentru prevenirea
îmbolnăvirilor și promovarea sănătății copiilor și tineretului.
•Principalele etape ale dezvoltării postnatale au fost stabilite în funcție de criterii morfo-funcționale
și psiho-pedagogice. Din punct de vedere medical igienic și pedagogic se delimitează următoarele
perioade de dezvoltare:

-prima copilărie -perioada de viață a nou-născutului (0-28 zile)

-perioada de viață a sugarului (1-12 luni)
-perioada de viață a copilului mic (1-3 ani)
-a doua copilărie –perioada preșcolarului mic (3-4 ani)
-perioada preșcolarului mijlociu ( 4⅟₂-5 ani)
-perioada preșcolarului mare (5-6 ani)

-a treia copilărie –perioada școlarului mic (6-10,11 ani)

-perioada școlarului mijlociu (10-11 ani-13-15 ani) (perioada prepubertară)
-adolescența -13-15 ani-18 ani
-tinerețea -18-25 ani
•Obiectivele activității de igienă în colectivitățile de copii de 0-3 ani sunt:
-promovarea dezvoltării fizice și neuropsihice printr-o alimentație rațională și asigurarea
condițiilor igienice optime în creșe și casele de copii;
-prevenirea bolilor contagioase și a accidentelor.
•Dezvoltarea staturo-ponderală a copiilor la naștere reflectă condițiile de evoluție normală sau
patologică ale sarcinii. Printr-un consens al specialiștilor, copiii cu o greutate la naștere sub 2500 g
sunt considerați prematuri,iar cei cu o greutate sub 3000 g sunt apreciați ca sub ponderali. Greutatea
la naștere a copiilor din țara noastră variază între 3400 ±40 g pentru băieți și 3300 ±40 g pentru fete.
Înălțimea este de 51,5 cm±2,1 cm pentru băieți și 50,9 cm±2,0 cm pentru fete.

•Factorii care condiționează greutatea la naștere a copiilor:

-durata sarcinii;
-numărul sarcinilor anterioare;
-varsta mamei; tinerele sub 16 ani nasc mai frecvent copii cu greutate redusă, ca și femeile
peste 40 ani.
-sexul copilului; încă de la naștere băieții au o dezvoltare staturo-ponderală mai bună decat
fetele.
-dezvoltarea corporală a mamei;
-starea placentară și statusul endocrin matern; integritatea funcțională și anatomică a
placentei, hiperestrogenia mamei influențează pozitiv dezvoltarea la naștere.
-starea de sănătate a gravidei; o acțiune deosebit de negativă o au bolile cardiace și
pulmonare care restrangaportul de oxigen pentru făt.
-alimentația gravidei; aport normal de proteine și vitamine; consumul de alcool și fumatul
sunt factori negativi pentru dezvoltarea prenatală.
-starea social-economică și regimul de muncă și odihnă.

•Factorii de mediu care condiționează sau determină prematuritatea și malformațiile congenitale:

-radiațiile ionizante.
-factori chimici, fie medicamente (hormoni, calmante, sulfamide,etc.), fie intoxicații prin
substanțe toxice industriale, sau administrare de substanțe cu acțiune abortivă.
-factori biologici acționand în cadrul infecțiilor virale (rujeolă, rubeolă) sau în cadrul
infecțiilor bacteriene stafilococice, prin sifilis sau tuberculoză determină întinse și grave
malformații congenitale.

11
 Calculandu-se curba mortalității infantile, in funcție de greutate, s-a obținut o curbă care
prezintă in minimum la greutatea de 3460 g și 53,8 cm pentru înălțime și care prezintă un maximum
atat spre grupele de greutate mică, cat și spre grupele de greutate foarte mare la naștere.
Supradezvoltarea la naștere este condiționată de obezitatea mamei sau de diabetul matern.

•Caracteristici fiziologice evolutive ale copiilor de 0-3 ani

1.Caracteristici ale funcțiilor de reglare termică.
Sugarul și copilul mic au o temperatură centrală mai mare ca a adultului cu 0,3-0,4ᴼ.
Echilibrul termic al organismului copilului mic este mai labil deoarece: termoproducțiaeste intensă
datorită metabolismului crescut, ca urmare a ritmului de creștere intensă a masei corporale și a
activității musculare bogată; în această perioadă de dezvoltare copiii fac ușor hipertermii emoționale
(febra din ziua internării, febra țipătului pană la 38ᴼ), hipertermii de deshidratare sau în alimentația
hiperproteică, sau hipertermii prin supraancălzireîn baie. Față de ușurința fenomenului de
termoproducțiecopiii de 0-3 ani dispun în același timp și de mari posibilități de
termopierdere.Pierderade căldură este datorată suprafeței cutanate mari în raport cu masa corporală(
de 2-3 ori mai mare decatla adult),apoi țesutul adipos este redus ca grosime, iar tegumentele sunt
mai subțiri ceea ce ușurează pierderea căldurii corpului. Controlul nervos al echilibrului termic este
mai puțin perfecționat. Așadar, atenție la confortul termic al copiilor: 22-24 ᴼC în camerele copiilor.

2. Caracteristicile evolutive ale aparatului respirator

-căile respiratorii nazalesunt relativ înguste, meatul mijlociu fiind utilizat pentru respirație
abia de la 3 ani;
-mucoasa nazală fină și bogat vascularizată este ușor iritată de factori mecanici și chimici;
-laringeleare un istm relativ stramtcare determină atunci candse inflamează fenomene de
insuficiență respiratorie;
-și laringele și traheea au partea cartilaginoasă compresibilă, fenomen de luat în seamă la
confecționarea îmbrăcămintei pentru copii;
-toraceleeste relativ stramtpană la coasta a 4-a și dilatat la bază, motiv pentru care copilul are
posibilități reduse de creștere a ventilației prin mărirea amplitudinii respiratorii; el acoperă nevoile
crescute de aer prin polipnee. Nou-născutul are o frecvență respiratorie de 45-55 respirații/minut,
copilul de 1 an 35 respirații/minut, de 2 ani 32 respirații/minut și de 3 ani de 30 respirații/minut.
Respirația este neregulată, ritmul respirator și amplitudinea respirațiilor modificandu-se foarte ușor
sub influența condițiilor externe.

3. Caracteristicile evolutive ale aparatului cardiovascular

La nașterecordul copilului reprezintă 0,8% din greutatea corporală. Masa cordului se
dublează la 8 luni, ca la 4 ani să fie de patru ori mai mare. Miocardul are o mare vitalitate, bătăile
cordului continuandtimp mai îndelungat după oprirea respiratorie, ceea ce favorizează măsurile de
reanimare care trebuie continuate multă vreme după oprirea respirației.Capilarelese dezvoltă
crescandca densitate pe unitatea de volum în primul an de viață. Nevoile metabolice crescute sunt
compensate de o viteză de circulație mare, tahicardia este fiziologică de 130-150/minut la nou-
născut, 125/minut la 1 an, 110/minut la 2 ani, 100/minut la 4 ani.Adaptarea activității cordului la
nevoi de irigare sporite se face în special prin creșterea minut-volumului cardiac pe baza accelerării
frecvenței cardiace. Minut-volumul cardiac este aproape dublu față de cel al adultului.

4. Caracteristicile evolutive ale aparatului digestiv; dezvoltarea dinților temporari

În primele luni de viață conformația gurii este adaptată pentru supt. Faza inițială a deglutiției
devine voluntară numai după catevaluni, perioadă în care copilul nu înghite alimentele puse pe
partea anterioară a limbii. De asemenea masticația nu este posibilă în primele luni, iar concentrația
de ptialină a salivei ajunge la maxim la sfarșitul primului an. Capacitatea stomaculuicrește continuu

12
în primul an de viață. Golirea stomacului sugarului alimentat natural se face după 2 ore iar a celui
alimentat artificial după 3 ore;cand alimentația este diversificată evacuarea completă are loc în 3-
4⅟₂ ore.
Caracteristicile funcționale ale aparatului digestiv impun adaptarea alimentației la etapele de
varstă, fragmentarea meselor și acoperirea nevoilor de alimentație .

Ce este igiena copiilor și a adolescenților

Aceasta este o disciplină foarte importantă, deoarece pentru modul în care organismul funcționează
în momentul impactului asupra acestuia, depinde existența și formarea acestuia. De asemenea, este
cunoscut faptul că majoritatea patologiilor se formează la o vârstă fragedă.
Astăzi există probleme ale copiilor, printre care răspândirea bolii, numită "școală":
anemie;
miopie;
violarea posturii;
boli asociate cu nervii.
Bolile cronice sunt sistemul nervos, digestia, circulația și alte organe sau sistemele lor. Toate
aceste probleme, primite încă din copilărie sau adolescență, afectează mai târziu bunăstarea,
capacitatea de muncă și chiar speranța de viață. Din acest motiv, este foarte important să examinăm
această problemă într-un stadiu incipient al dezvoltării sale, pentru a lua toate măsurile necesare
pentru a o elimina. Acesta este scopul principal al igienei în medicina copiilor și adolescenților.
Sarcinile de igienă a copiilor Această știință studiază protecția și oportunitățile de promovare a
sănătății. Igiena este împărțită în secțiuni: igiena copiilor (vârsta preșcolară și școlară) și igiena
adolescenților (acest grup include tinerii care studiază în liceu sau universitate).
Igiena copiilor este angajată în activități care contribuie la îmbunătățirea sănătății celor mai
mici cetățeni, deoarece generația tânără este extrem de des bolnavă și o foarte mică parte a acesteia
poate fi considerată aproape sănătoasă. Este foarte important să se creeze un mediu în care copiii
pot trăi, studia, și în viitor și să lucreze cu cele mai puține amenințări sau influențe externe asupra
sănătății, dezvoltării și capacității de muncă.
Întrebarea va fi logică dacă există principii de igienă a adolescenților și copiilor care pot
separa în mod clar nevoile organismului adult și ale celui în curs de dezvoltare. Da, ele sunt și sunt
numite principiile de raționalizare: specificitatea normelor.
Acest concept include studiul sensibilității deosebite a generației tinere la anumite influențe
și factori, atât naturali, cât și activiști umani; volatilitatea normelor. Aceasta se referă atât la igiena
copilului, cât și la adolescență, deoarece în diferite perioade de creștere și dezvoltare organismul are
nevoi diferite, iar acest lucru trebuie luat în considerare; orientare de formare. Igiena este
responsabilă nu numai pentru crearea condițiilor favorabile, care nu vor susține starea de sănătate, ci
și pentru dezvoltarea unor norme care să îmbunătățească sănătatea și să îmbunătățească corpul;
diferențierea normelor. Nu este un secret pentru nimeni că creșterea și dezvoltarea unui organism
depinde nu numai de vârsta individului, ci și de sex. Prin urmare, este necesar să se dezvolte
adaptări speciale, ținând seama de diferitele nevoi ale băieților și fetelor.
Igiena tinerilor se concentrează și pe astfel de probleme: Factorii naturali și artificiali,
condițiile de lucru, care într-un fel pot afecta corpul. Lucrăm la îmbunătățirea protecției sănătății,
creând un mediu în care statutul normal de copil sau adolescent va fi amenințat de un număr minim
de factori sau influențe adverse. Există multe motive pentru agravarea sănătății generației în
creștere. Oamenii de știință, în cele mai multe cazuri, dau vina ecologiei proaste, starea precară sau
chiar urgentă a instituțiilor pentru copii și adolescenți. Desigur, ambele declarații au un drept de a
exista.
Igiena include o procedură de control al calității nu numai a condițiilor, ci și a elementelor
cu care ar trebui să funcționeze generația în creștere. Chiar și starea de manuale ar trebui să aibă

13
confirmare de la stația sanitară și epidemiologică că aceasta poate fi utilizată fără a afecta sănătatea
copiilor și a adolescenților.
Mod, ca element de igienă
Un aspect important este dezvoltarea unei planificări corespunzătoare a zilei, un program
care vă permite să alterați sarcina fizică cu sarcina mentală. În cazul creării unui astfel de program,
puteți scăpa de unele probleme și puteți exclude aspectul secundar. Pentru a asigura bunăstarea, din
punct de vedere al salubrității și epidemiologiei, medicii trebuie să își îndeplinească îndatoririle. De
exemplu, este obligatoriu să se desfășoare astfel de activități: Copil și pediatru să analizeze
rezultatele studiilor de factori sau condiții care afectează cumva corpul unei persoane tinere; să
distribuie copii grupurilor de sănătate bazate pe cunoașterea datelor demografice, fizice și medicale;
să cunoască toate trăsăturile vieții copiilor. Medicii copiilor ar trebui să fie psihologi excelenți,
deoarece perioada adolescentului necesită întotdeauna o abordare complet specială pentru pacient.
Caracteristicile corpului Există anumiți factori care au un impact major asupra sănătății copiilor și
adolescenților. Acestea pot provoca ambele reacții pozitive ale organismului și pot duce la apariția
bolilor și la schimbări semnificative ale stării de sănătate. Sunt importante biologic, social,
epidemiologic și multe alte categorii de factori. De exemplu, numele biologic înseamnă nu numai
dezvoltarea individuală a copilului, ci și sănătatea și vârsta părinților.
Factorii sociali - un subiect separat, deoarece există multe aspecte care pot afecta foarte mult
starea de sănătate a tinerilor. Acestea sunt condiții de locuit, nutriție normală și relații în familie,
personajele membrilor familiei, comunicarea cu oamenii și chiar prezența sau absența animalelor de
companie.
Nutriția și stilul de viață al adolescenților Dieta corectă pentru un adolescent .Foarte
important este alimentele. Nu vă puteți limita mereu la alegerea alimentelor, trebuie să mâncați o
varietate de alimente, care conține multe vitamine de diferite feluri, substanțe utile. În timpul
metabolismului primim energie vitală. Dar merită să ne amintim că supraalimentarea poate avea
consecințe chiar mai rele decât malnutriția. Prin urmare, se pot întâlni cu probleme de vedere,
digestie, curbură de creastă, obezitate, circulația sângelui și multe altele. Mulți decid modul de
viață, regimul zilei, durata somnului, activitatea, absența obiceiurilor proaste. Trebuie să puteți lucra
în mod corespunzător și să vă odihniți în mod corespunzător. Corpul nostru nu-i place
supraîncărcarea, astfel încât trebuie să schimbați tipul de activitate sau odihnă la rândul său. Toată
lumea știe atât de mult pentru starea de sănătate înseamnă epidemii. Ele se reflectă foarte mult în
dezvoltare, deoarece organismul depune mult efort în combaterea bolii și amendamentul după
aceasta.
Este necesar să vă amintiți despre vaccinări, care va ajuta la salvarea tinerilor. Igiena vârstei
în școli acordă o atenție deosebită, deoarece din cauza iluminării necorespunzătoare, a mobilierului
necorespunzător și neconfortabil pentru corpul zilei și numărul de încărcături, sănătatea copiilor
este agravată. Adesea, lipsa de apă potabilă de calitate, alimentația și încălcarea standardelor de
sănătate conduc la rezultate foarte dezastruoase. Complexul tuturor acestor probleme provoacă
apariția a numeroase boli, precum și munca excesivă a unui organism tânăr. Instruire în
informaticăMijloacele tehnice de predare afectează puternic copiii. Iradierea, iluminarea incorectă,
distribuția irațională a timpului pot afecta negativ capacitatea tinerilor de a lucra. Igiena este
obligată să reducă la minimum riscul de agravare a stării de sănătate.

14
 !!!!!!Tema de referat

Igiena copilului şi adolescentului

 Dezvoltarea fizică, indicator direct al stării de sănătate la copii şi adolescenţi
 Maturizarea neuropsihică, indicator direct al stării de sănătate la copii şi adolescenţi
 Etapele de dezvoltare a organismului uman
Norme generale privind igiena în instituţiile pentru ocrotirea, educarea şi instruirea copiilor
şi adolescenţilor

15