Monetele Ţării Româneşti

-catalog-

Cuprins:

I. Vladislav I (1364-1377)
II. Vladislav I şi Radu I asociaţi la domnie (1377)
III. Radu I şi Vladislav I asociaţi la domnie (1377)
IV. Radu I (1377-1383)
V. Dan I (1383-1386)
VI. Dan I şi Mircea I cel Bătrân asociaţi la domnie (1383-1386)
VII. Mircea I cel Bătrân şi Dan I asociaţi la domnie (1386)
VIII. Mircea I cel Bătrân (1386-1418)
IX. Mircea I cel Bătrân şi Petrus (1410-1418)
X. Mircea I cel Bătrân şi Mihail I asociaţi la domnie (1413-1418)
XI. Vlad I (1394-1397)
XII. Mihail I (1418-1420)
XIII. Mihail I şi Petrus
XIV. Dan II (1422-1426; 1427-1431)
Banatul de Severin – emisiune locală
XV. Vlad II Dracul (1437-1442; 1444-1447)
XVI. Basarab II (1442-1444)
XVII. Vladislav II (1447-1456)
XVIII. Vlad III Țepeș (1448; 1456-1462; 1476)
XIX. Radu III cel Frumos (1462-1473; 1473-1475)
XX. Basarab III Laiotă (cel Bătrân) (1473; 1474; 1475-1476; 1477)
XXI. Mihai Viteazul (1593-1601) - medalii
XXII. Mihnea Radu (Mihnea III) (1658-1659)
XXIII. Constantin Brâncoveanu (1688-1714) - medalii
XXIV. Constantin Hangerli (1797-1799) - medalii
 Monetele Ţării Româneşti

14. Dan II
(1422-1426; 1427-1431)

Dan al II-lea a fost fiul fostului domnitor Dan I. Ajunge domnitor în toamna anului 1422 fiind
aliat al lui Sigismund și câștigă tronul împotriva lui Radu al II-lea, domnitor vasal turcilor. Domnia îi
este întreruptă de Radu care revine de mai multe ori cu ajutor turcesc pentru a-și recaptata tronul. Dan
are câteva conflicte si cu Alexandru cel Bun de la care încearcă să cucerească cetatea Chiliei, conflicte
pe care le pierde.

I. Tipuri monetare

Emisiunile monetare atribuite lui Dan al II-lea sunt ducaţi munteni de două tipuri. Tipul cu
efigie care a fost bătut după reforma lui Mircea cel Bătrân, același tip monetar contiună să fie emis sub
Mihail I și la începutul domniei lui Dan al II-lea. În a două parte a domniei Dan face o reforma
monetară, se păstrează pe avers iconografia cu domnitorul văzut din față, dar pe revers se modifică și
avem coiful muntean cu acvilă deasupra. Monedele au un diametrul mai mare și crește și procentajul
argintului din monete.

II. Descrierea monetelor

Descriere avers și legenda Descriere revers și legenda

Ducat Domn încoronat, stând în faţă, ţine în
Tip Ia mâna dreaptă lancea, în stânga globul
cruciger. Poartă haină lungă, strânsă la
mijloc.
Scut despicat, înclinat spre dreapta: I
patru grinzi; II plin. Pe colţul stâng al
scutului un coif deschis spre dreapta,
deasupra acvilă cu capul întors spre
stânga şi aripile strânse.

Legendă în limba slavonă (cu variante): Legendă în limba slavonă (cu variante):

+IWД-aNBO
Ducat Domn încoronat, stând în faţă, ţine în
Tip Ib mâna dreaptă lancea, în stânga globul
cruciger. Poartă haină lungă, strânsă la
mijloc.
Legendă în limba slavonă (cu variante):
+IWД-aNBO
Scut despicat, înclinat spre dreapta: I
plin; II. patru grinzi. Pe colţul stâng al
scutului un coif deschis spre dreapta,
deasupra acvilă cu capul întors spre
stânga şi aripile strânse.
Legendă în limba slavonă (cu variante):

+IWД-aNBO]
+IWД-aNBO
Ducat Domn încoronat, stând în faţă, ţine în Coif de tip grand heaume spre dreapta,
Tip II mâna dreaptă lancea, în stânga globul deasupra acvilă cu capul întors spre
cruciger. Poartă haină lungă, strânsă la stânga şi aripile strânse; trei globule în
mijloc. câmpul dreapta

Legendă în limba slavonă (cu variante):

Legendă în limba slavonă (cu variante):

+IW-aNB +IW-aNB

III.Dimensiunile monetelor

ducat tip I Argint (Ag)/Bilon (Bi) diametrul: 13-14 mm; greutatea: 0,20-0,40 g.
ducat tip II Argint (Ag)/Bilon (Bi) diametrul: 14-15 mm; greutatea: 0,40-0.60 g.

IV. Catalogul monetelor lui Dan II

Avers Revers descriere

Ducat Tip Ia

14.1

MBR 228

Iliescu1956 tip unic

seria I

Ducat Tip Ib

14.2

MBR 229

Iliescu1956 tip unic

seria II
 Ducat Tip II

14.3

MBR -
Iliescu1956 -

V. Bibliografie:

1. OCTAVIAN ILIESCU, Ducaţi necunoscuţi emişi de voievozi ai Ţării Româneşti în secolul

al XV-lea, BSNR, 77-78, 1983-1985, p. 257-289.
2. G. BUZDUGAN, O. LUCHIAN, C. C. OPRESCU, Monede şi bancnote româneşti,
Bucureşti, 1977
3. E. OBERLÄNDER-TÂRNOVEANU, Descâlcind firul Ariadnei – Contribuţii pentru o
„Arheologie” a numismaticii medievale româneşti. Partea II, CN, XIX-XX, 2013-2014, p.
65-81
4. O. ILIESCU, Cu privire la problema realizării unui „corpus" al monedelor feudale
româneşti, SMIM, l, 1956, p. 285-323
5. http://monederomanesti.cimec.ro/dan2.htm

14BS. Banatul de Severin – emisiune locală

(1405/7-1430)

(atribuite de L. Réthly: Nicolae Redwitz – ban de Severin, bătute la Severin; A-M. Velter: Dan II
bătute la Severin; E. Isacescu: Ţării Româneşti – 1396-1430, bătute la Severin)

Banatul de Severin a fost înființat ca provincie de graniță în 1230 cu scopul de a apară granița
sudică a regatului maghiar. În 1247 este dat în stăpânire pentru administrare și apărare ordinului
Cavalerilor Ioaniți. Începând cu anul 1290, Banatul de Severin intră în posesia domnitorilor munteni,
probabil în urma unui război. Până în anul 1430, acesta își schimbă stăpânirea de mai multe ori, când
maghiară, când munteană, în funcție de starea relațiilor dintre cele două țări. Este păstrat că o entitate
administrativă diferită de restul țării alături de domeniile din Transilvania primite de domnitorii Țării
Românești drept rasplată de la regele maghiar cât timp le erau vasali: Amlașul și Făgărașul. În
documentele vremii domnitorii Țării Românești poartă titlul de ban al Severinului.

În cetatea Severinului se presupune că a fost înființată a două monetărie a țări și au fost bătute
unele tipuri monetare al Țării Românești, de exemplul ducaţii reformați ai lui Mircea cel Bătrân cu
numele lui PETRUS/PETRUSIAN/PETRUSLAN pe revers.

Se cunoaște un timp monetar prezentat mai jos care a fost atribuit în secolul XIX de către L.
Réthly lui Nicolae Redwitz ca ban al Banatului de Severin. În anul 1980 apar două studii în care E.
Isacescu consideră că monedele sunt emisiuni ale Țării Românești bătute la Severin în perioada 1396-
1430, iar în alt studiu Ana-Maria Velter consideră că sunt emisiuni monetare ale Țării Românești bătute
la Severin în timpul domniei lui Dan al II-lea.

Propunerea mea este că sunt o emisiune locală pentru Banatul de Severin sau zona limitrofă
cetății Severinului, bătute pentru domnitorii Țării Românești in perioada 1405/7 - 1430. Pentru această
emisiune monetară se păstrează pe avers iconografia ducaţilor care circulau în Țara Românească în
această perioada și pe revers este stema cetății Severinului sau a Banatului de Severin.
Emisiuni monetare locale se cunosc în Moldova; emisiunile Cetății Albe (în timpul stăpânirii
tătare, genovese și moldovenești), se mai cunosc emisiunile coloniilor genovese de la Marea Neagră
(Vicina, Isacea, Cetatea Albă), emisiunile locale din Dobrogea, ale lui Dobrotici și Terter, emisiunile
locale ale Hoardei de Aur din sudul Basarabiei și zona Buceagului.
Posibil și banul de bronz atribuit lui Radu I să fie o emisiune locală pentru o zonă sau cetate din
Țară Românească sau de la sudul Dunării (dacă nu cumva nici nu este o emisiune valahă). Este singură
moneda de bronz (ban) cunoscută în istoria numismaticii medievale a Țării Românești în perioada
domnitorilor de la Vladislav I la Dan al II-lea (cu excepția monetelor prezentate aici).

I. Tipuri monetare

Monetele au dimensiunile între 13 și 15 mm, sunt dintr-un aliaj de argint inferior, din aramă și
unele prezintă urme de argintare. Baterea este îngrijită și centrată pe unele monede, iar la altele
neîngrijită și descentrată.
Monetele sunt de un singur tip dar se pot clasifica în mai multe subtipuri în funcție de diferitele
particularități ale aversului și reversului, în funcție de pastilă monetară și modul de batere.

II. Descrierea monetelor

Descriere avers și legenda Descriere revers și legenda

Ban Domn încoronat în picioare, Scut timbrat de o coroana, având
Tip I văzut din fată, imbrăcat într-o în interior o cruce cu brațele
haină lungă strânsă la mijloc, egale şi ancorate. În câmp la
ținănd în mâna dreaptă un dreapta şi la stânga sigle.
buzdugan sau un sceptru, iar în
mâna stângă o cruce sau globul
cruciger. În câmp la dreapta şi la
stânga sigle.

III. Clasificare

Clasificare după L. Réthly:

I. Monede cu batere îngrijită, din argint inferior și aramă, având diametrul de 11 ½ -13 ½ mm, iar
în câmp dreapta și stânga, atât pe avers cât și pe revers următoarele sigle:
 II. Monede bătute mai grosolan, din argint inferior, cu diametrul de 15 ½ mm, în câmp
următoarele sigle:

III. Monede executate grosolan, din aramă, cu titlul de argint slab, diametrul 12-13 mm cu
următoarele sigle:

Clasificare după Ana-Maria Velter (după iconografie aversului, reversul este asemănător la toate
emisiunile):

I. Baterea este îngrijită și clară. Silueta este mică și bine proporționată. Domnitorul poartă barbă
ușor ascuțită și despărțită în două. Buzduganul este mic, ascuțit, cu corpii ascuțiți foarte
apropiați de măciulie; este ținut de capătul mânerului. Coroana este mică, având șapte zimți. Se
remarcă o poziție nefirească a corpului, plecată spre dreapta.
II. Baterea este destul de îngrijită. Silueta este mai mare, corpul drept, capul mult rontujit, poartă
barbă rotundă, despărțită în două părți. Buzduganul este mare, rotund, cu corpii ascuțiți
depărtați de măciulie, este ținut de mijlocul mânerului. Coroana este mai mare și prezintă patru
fleuroane
III.Baterea este mai puțin îngrijită, imaginile sunt mai șterse, pastilă monetară mai mare.
Domnitorul ține în mâna dreapta un sceptru terminat cu o floare de crin. Silueta este mai mare,
cu față bine încadrată într-o barbă creață, dezordonată. Coroana este mai mică, sceptrul este
ținut de mijlocul mânerului.
IV.Baterea este neîngrijită. Pastilă monetară este mai mare. Silueta este disproporționată, capul
mare, ochii foarte proeminenți, cu barbă ascuțită. Buzduganul este mult turtit și este ținut de
dedesubtul măciuliei. Coroana mai mare cu patru fleuroane.

Monedele se pot clasifică în funcție de iconografia aversului: domnitorul ține în mâna dreapta a)
buzdugan de două tipuri, b) sceptrul terminat cu flaore de crin; domnitorul ține în mâna stânga a) o
cruce, b) un glob cruciger; poziția picioarelor: a) ambele îndreptate spre stânga, b) ambele îndreptate
spre dreapta, c) picioarele îndreptate în poziții diferite; după titlul argintului:a) monede din argint
inferior și aramă, b) monede din argint mai slab și aramă; după modalitatea de batere: a) monede cu o
batere îngrijită și clară, b) batere mai puțin îngrijită, imaginile sunt mai șterse, c) batere neîngrijită;
după sigle: a) aceleași perechi de sigle pe avers și pe revers ex S-L/S-L, K-R/K-R, b) perechi de sigle
diferite pe avers și revers ex: K-R/B-L, ?-R/?-P ; c) grupuri de litere ex: M-NON/WN-CNL, P-T/Ma –
a; tipul siglelor a) alfabet latin, b) alfabet chirilic, c) simboluri – floare de crin

Siglele monetelor identificate de Réthly:

IV. Dimensiunile monetelor

Ban Bilon (Bi)/Arama diametrul: 13-14 mm; greutatea: 0,20-0,60 g.

IV. Catalogul monetelor lui Dan II

Avers / Revers descriere
Ban Tip I

14BS.4

MBR 230-252a

Ban Tip I

14BS.45

MBR 230-252a

Ban Tip I

14BS.6

MBR 230-252a-
V. Bibliografie:

1. ANA-MARIA VELTER, Câteva probleme de numismatică românească– Monedele atribuite

lui Nicolae Redwitz, CercNum. 3, 1980, p. 93-115
2. E. ISĂCESCU, Monedele atribuite lui Nicolae Redwitz, SCN, 7, 1980, p. 99-107
3. S. Manolescu, Contributii privind emisiunea monetara subdivizionara atribuita domnitorului
Dan al II-lea, TS, 9, 2017, p. 153-172
4. G. BUZDUGAN, O. LUCHIAN, C. C. OPRESCU, Monede şi bancnote româneşti,
Bucureşti, 1977
5. E. OBERLÄNDER-TÂRNOVEANU, Descâlcind firul Ariadnei – Contribuţii pentru o
„Arheologie” a numismaticii medievale româneşti. Partea II, CN, XIX-XX, 2013-2014, p.
65-81
6. O. ILIESCU, Cu privire la problema realizării unui „corpus" al monedelor feudale
româneşti, SMIM, l, 1956, p. 285-323
7. http://monederomanesti.cimec.ro/redwitz.htm

Cristian Dincă, 2019