Sunteți pe pagina 1din 15

CONTRACTUL DE VANZARE-CUMPARARE COMERCIALA

-REFERAT-

CUPRINS:

1. Notiuni si caractere juridice


1.1.Consideratii generale privind contractul de vanzare-cumparare comerciala
1.2.Notiune
1.3.Caracterele juridice ale contractului de vanzare-cumparare
2. Conditii de validitate a contractului de vanzare-cumparare
2.1.Capacitatea juridica a partilor
2.2.Incapacitatile speciale (interdictiile)
2.3.Consimtamantul partilor
2.4.Obiectul contractului de vanzare-cumparare
3. Obligatiile vanzatorului
3.1.Obligatia de predare a lucrului vandut
3.2.Obligatia de garantie pentru evictiune in dreptul civil
3.3.Obligatia de garantie pentru evictiune in dreptul commercial
4.Obligatiile cumparatorului
4.1.Obligatia de plata a pretului
4.2.Obligatia de primire a lucrului vandut
5.Varietati ale contractului de vanzare-cumparare
5.1.Vanzarea dupa greutate, numar sau masura
5.2.Vanzarea pe incercate

1. Notiuni si caractere juridice

1.1. Consideratii generale privind contractul de vanzare-cumparare comerciala

Vanzarea-cumpararea este o operatie comerciala care inlesneste si face posibil schimbul de


marfuri.
Marea majoritate a actelor de comert prevazute de art. 3 C.com. se afla in legatura cu contractul
de vanzare-cumparare. Astfel:
─ realizarea circulatiei marfurilor se realizeaza pe calea unei vanzari-cumparari comerciale;
─ intreprinderile de transport fac posibila tocmai aceasta circulatie, dupa ce in prealabil a fost incheiat
un contract de vanzare-cumparare;
─ intreprinderile de asigurare garanteaza realizarea echivalentului marfurilor vandute, daca au fost
distruse in caz de forta majora;
─intreprinderile de banca finanteaza – prin intermediul operatiunilor de credit – schimbul, punand la
dispozitie fondurile necesare cumparatorului sau vanzatorului.
Elementele contractului, incheierea, executarea, desfiintarea sunt aspecte reglementate de
Codul civil, care constituie principalul izvor de drept in materia contractului de vanzare-cumparare.
In art. 60-73 din Codul comercial, legiuitorul reglementeaza unele aspecte ale vanzarii
comerciale, cum ar fi: transferul dreptului de proprietate asupra lucrului vandut si al riscurilor, pretul
vanzarii, consecintele nerespectarii obligatiilor.
Determinarea comercialitatii unui contract de vanzare-cumparare se face fie in functie de
criteriul pozitiv prevazut in art. 3 pct. 1 si 2 C.com., fie, potrivit criteriului negativ prevazut in art. 5
C.com.

1.2. Notiune

Potrivit art. 1294 Cod civil “vinderea este o conventie prin care doua parti se obliga intre sine,
una a transmite celeilalte proprietatea unui lucru si aceasta a plati celui dintai pretul lui”.
Doctrina de specialitate a definit contractul de vanzare-cumparare intocmai ca si legiuitorul, cu
urmatoarele precizari:
─ transmiterea dreptului de proprietate este de natura contractului de vanzare-cumparare si nu
de esenta lui (se transmite fie un drept real fie un drept de creanta);
─ vanzarea-cumpararea poate sa aiba ca obiect unul sau mai multe bunuri corporale sau
incorporale, ori o universalitate juridica sau o universalitate de fapt.
Nu pot face obiectul vanzarii-cumpararii urmatoarele drepturi:
─ Drepturile “intuitu personae” (de exemplu , dreptul la pensie, dreptul la intretinere)
─ Drepturile patrimoniale cu caracter strict personal (de exemplu, dreptul la abitatie al sotului
supravietuitor, dreptul real de uz ).
Consideram ca vanzarea-cumparare poate fi definita ca fiind acordul de vointa care se
realizeaza intre doua parti, numite vanzator si cumparator, prin care vanzatorul se obliga, in
principal, sa transmita dreptul de proprietate si sa predea lucrul vandut, iar cumparatorul se
obliga sa plateasca pretul lucrului.
Cadrul legal al contractului de vanzare-cumparare este Codul civil art. 1294-1404, Codul
comercial art. 60-73 si diferite legi speciale.

1.3 Caracterele juridice ale contractului de vanzare-cumparare

a) Contractul de vanzare-cumparare este un contract sinalagmatic (bilateral) perfect, existand


o reciprocitate a obligatiior ce incumba ambelor parti.
Vanzatorul are obligatia de a transmite dreptul de proprietate , de a preda lucrul vandut si de
a-l garanta pe cumparator pentru evictiune si pentru viciile lucrului , iar cumparatorul are obligatia
de preluare a bunului, de a plati pretul si, de regula, de a suporta cheltuielile vanzarii.
Fiind un contract bilateral, se vor aplica efectele specifice acestei categorii de contracte,
respectiv: rezolutiunea sau rezilierea contractului, exceptia de neexecutare a contractului (exception
non adimpleti contrctus) si riscul contractual.
b) Contractul de vanzare-cumparare este un contract cu titlu oneros, ambele parti urmarind
realizarea unui avantaj material.
c) Contractul de vanzare-cumparare este un contract comutativ deoarece ambele parti cunosc
existenta si intinderea obligatiilor pe care le au inca din momentul incheierii contractului.
d) Contractul de vanzare-cumparare este, de regula, un contract consensual, fiind incheiat in
mod valabil prin simplul acord de vointa al partilor, fara indeplinirea vreunei formalitati sau predarea
bunului vandut.
Regula enuntata comporta urmatoarele exceptii:
─ Vanzarea de terenuri se face numai in forma autentica (art. 46 alin. 1 din Legea nr. 18/1991,
deci contractul are caracter solemn). In lipsa formei autentice contractul are nulitate absoluta.
─ Forma autentica nu este necesara in cazul instrainarii constructiilor.
e) Contractul de vanzare-cumparare este, in principal, un contract translativ de proprietate .
Dreptul de proprietate se transmite de la vanzator la cumparator in momente diferite, in
functie de natura bunului vandut:
─ Daca este individual determinat (bun cert) dreptul de proprietate se transmite din momentul
realizarii acordului de vointa, chiar daca bunul nu a fost predat si pretul nu a fost platit(art. 1295
C.civ.).
Riscul pieirii fortuite apartine cumparatorului.
─ Daca bunul este determinat prin caractere generice (bun de gen), dreptul de proprietate se
transmite in momentul individualizarii bunului prin cantarire, masurare, numarare, operatiuni care se
fac de regula, in momentul predarii lui. Riscul pierderii fortuite apartine vanzatorului care va trebui sa
predea cumparatorului un bun de aceeasi calitate si cantitate cu cel care a pierit (“genera non pereunt”)
─ In cazul vanzarii de bunuri viitoare, dreptul de proprietate se transmite in momentul
existentei
─ In cazul vanzarii afectate de termen sau de conditie, dreptul de proprietate se va transmite in
momentul implinirii termenului sau daca se realizeaza conditia.
─ In cazul vanzarii unui teren, dreptul de proprietate se transmite in momentul intocmirii
contractului in forma autentica. Lipsa formei autentice atrage dupa sine nulitatea absoluta a
contractului incheiat.

2. Conditiile de validitate a contractului de vanzare-cumparare

2.1 Capacitatea juridica a partilor

Cu privire la capacitatea de folosinta, potrivit dispozitiilor art. 1306 din Codul civil, regula este
capacitatea, iar incapacitatea este exceptia. Pot cumpara toti cei carora nu le este oprit de lege.
Cazurile de incapacitate de folosinta sunt expres si limitativ prevazute de lege si “sunt calificate
in doctrina de specialitate ca fiind incapacitati speciale” iar in practica judiciara ca fiind “prohibitii sau
interdictii de a cumpara”.

2.2. Incapacitatile speciale (interdictiile)

Se grupeaza in doua categorii:


─ Interdictii legate de persoana care vinde si cumpara sau care cumpara, care pot fi, la randul
lor, interdictii generale si speciale.
─ Interdictii stabilite in functie de natura bunurilor sau de destinatia lor
Interdictiile generale de incheiere a contactului de vanzare-cumparare privesc:
a.Vanzarea intre soti, care este interzisa atunci cand este incheiata direct, cat si atunci cand se
incheie prin persoane interpuse (art. 1307 C.civ.).
Daca se incheie un contract de vanzare-cumparare intre soti, sanctiunea este, in opinia
majoritara exprimata in doctrina, nulitatea relativa. Exista in literatura de specialitate si o alta opinie,
potrivit careia, sanctiunea indreptata impotriva efectelor contractului de vanzare intre soti este nulitatea
absoluta.
Consideram ca exista mai multe argumente pentru constatarea nulitatii absolute a contractului
de vanzare-cumparare intre soti. Argumentele ce consolideaza aceasta opinie pot fi exprimate succint
in urmatoarele idei:
─ Interdictia vanzarii intre soti este o incapacitate speciala de folosinta; or, incalcarea normelor
juridice privind capacitatea de folosinta au drept consecinta nulitatea absoluta a actului juridic incalcat;
─ Regimul juridic al nulitatii absolute este mai favorabil mostenitorilor rezervatari sau care
beneficiaza de raportul donatiilor si intereselor creditorilor;
─ Admitandu-se nulitatea absoluta a contractului de vanzare–cumparare, este exclusa ipoteza
unei donatii irevocabile intre soti.
b.Tutorii nu pot cumpara bunurile persoanelor aflate sub tutela lor atat timp cat nu au dat
descarcare de gestiune.
c.Mandatarii conventionali sau legali nu pot , de regula, cumpara bunurile pentru care au
fost imputerniciti sa le vanda.(art. 1308 pct. 2 C.civ.).
Aceasta interdictie se bazeaza pe faptul ca, in principiu, o persoana nu poate sa actioneze , in
acelasi timp, in numele vanzatorului dar si in interes propriu.
Sanctiunea care poate fi aplicata efectelor contractului de vanzare-cumparare incheiat prin
incalcarea dispozitiei prevazuta in art. 1308 pct. 2 C.civ. este nulitatea relativa.
d.Administratorii bunurilor statului, comunelor, oraselor, municipiilor sau judetelor nu pot
cumpara bunurile aflate in administarea lor.
e.Functionarii publici si cei din comisiile de licitatii nu pot cumpara bunurile statului sau
ale unitatilor administrativ-teritoriale care se vand prin mijlocirea lor (art. 1308 pct. 4 C.civ.).
In mod exceptional, functionarul public poate cumpara daca pretul de vanzare a bunului
respectiv este un pret fix, unde, evident nu intervine factorul subiectiv (interesele cumparatorului).
Sanctiunea indreptata impotriva efectelor unui contract de vanzare-cumparare incheiat cu
ignorarea dispozitiei prevazute la art. 1308 pct. 4 C.civ. va fi nulitatea relativa.
f.Judecatorii, procurorii si cesionarii nu pot fi cesionari (dobanditori ) de drepturi litigioase
care sunt de competenta Curtii de Apel in a carei circumscriptie isi exercita functia sau profesia de
avocat.
g.Cetateniii straini si apatrizii nu pot dobandi dreptul de proprietate asupra terenurilor.
In schimb, daca investesc in Romania constituind o societate comerciala care, potrivit legii romane,
este persoana juridica romana, aceasta poate dobandi terenuri, chiar daca asociat unic este un cetatean
strain sau apatrid.
Privitor la constructii, cetatenii romani sau straini le pot dobandi in proprietate.
In cazul nerespectarii acestor dispozitii, sanctiunea va fi nulitatea absoluta a contractului de
vanzare incheiat.
h.Persoanele insolvabile sau, mai curand, in incapacitate de plata nu pot cumpara
bunurile imobile care se vand prin licitatie pubica (art. 535 C.pr.civ.).

2.3.Consimtamantul partilor
In practica dreptului comercial incheierea unui contract de vanzare–cumparare este precedata,
uneori, de asa numitele negocieri sau tratative prealabile.
Din punct de vedere juridic, in principiu, aceste negocieri sau tratative nu au forta juridica, deci
nu creeaza obligatii pentru partenerii sai, ceea ce insemna ca ei nu vor fi tinuti sa perfecteze
contractul.
Incheierea contractului de vanzare-cumparare, deci realizarea acordului de vointa, este
precedata uneori de unele acte juridice prealabile, respectiv:
─ promisiunea unilaterala de vanzare;
─ promisiunea bilaterala de vanzare-cumparare;
─ pactul de referinta;
─ dreptul de preemtiune.

• Promisiunea unilaterala de vanzare


Este un antecontract, spre deosebire de oferta de a contracta care este un act juridic unilateral
prin care o persoana se obliga fata de alta sa-i vanda in viitor un anumit bun.
Aceasta operatiune juridica se caracterizeaza prin urmatoarele trasaturi:
─ este un antecontract de vanzare-cumparare care contine obligatia vanzatorului (de facere) de
a incheia contractul de vanzare;
─ cumparatorul are un drept de creanta, respectiv de optiunea de a cere promitentului sa incheie
contractul.

• Promisiunea bilaterala de vanzare


Este un antecontract prin care ambele parti - atat vanzatorul, cat si cumparatorul – s-au obligat
reciproc sa incheie in viitor contractul de vanzare-cumparare in conditiile stabilite si cu indeplinirea
formalitatilor prevazute de lege. De exemplu, daca se vinde un teren , contractul se va intocmi in
forma autentica, iar dreptul de proprietate transmis cumparatorului se va inscrie in cartea funciara
pentru opozabilitate fata de terti.
• Pactul de referinta
Este intelegerea prin care o persoana se obliga fata de alta ca in cazul in care va vinde un
anumit bun sa-i acorde preferinta, la un pret egal. In cazul pactului de preferinta promitentul nu se
obliga sa vanda, asa incat beneficiarul nu-l poate obliga sa incheie contractul.
Raspunderea promitentului fata de beneficiar intervine numai in cazul cand nu-i acorda
preferinta incheind contractul de vanzare-cumparare cu o terta persoana. De regula, raspunderea
vanzatorului promitent este angajata fata de beneficiarul promisiunii numai in privinta daunelor
interese. Contractul de vanzare incheiat cu terta persoana ramane, in principiu, valabil, exceptand
frauda beneficiarului promisiunii si complicitatea tertului achizitor (“fraus omnia corrmpit”).
Subliniem faptul ca in materie comerciala vanzarile-cumpararile se practica deseori in forme
simplificate: comandita scrisa, urmata de executare de indata sau comanda scrisa urmata de acceptare
tot in forma scrisa.
Este stiut faptul ca intocmirea unei facturi cu privire la marfa care face obiectul contractului
inseamna manifestarea de vointa in scopul incheierii contractului.
In legatura cu valoarea juridica a tacerii in materie comerciala, practica judiciara, aplicand
uzantele comerciale, a statuat ca tacerea pastrata un anumit interval de timp de la primirea facturii
valoreaza acceptare, iar precedentele devin uzante, atunci cand sunt confirmate ca atare print-un act
sau fapt de comert.
In dreptul comercial, uneori, manifestarea de vointa poate sa rezulte si din remiterea materiala a
titlurilor reprezentative de marfuri, cand acestea sunt la purtator sau din girul titlurilor reprezentative
de marfuri “la ordin”, cum ar fi conosamentul.
In privinta viciilor de consimtamant se impun cateva precizari in legatura cu dolul.
Potrivit uzantelor comerciale, dolul in materie comerciala nu se apreciaza cu aceeasi
rigurozitate ca in dreptul civil, datorita fptului ca este o obisnuinta pentru comerciant a-si vinde marfa
apeland la o serie de mijloace nu neaparat inselatoare pentru clienti, ci exagerate in raport de calitatea
marfii. Instanta de judecata va aprecia in ce masura mijloacele folosite de vanzator pentru a-si vinde
marfa sunt dolosive.
In privinta dolului prin reticenta, nici acesta nu poate sa aiba ca efec in toate cazurile anularea
contractului de vanzare-cumparare. Acest lucru s-ar putea intampla numai in cazul cand vanzatorul si
numai el ar putea avea posiblitatea sa cunoasca defectiunile de calitate ale marfurilor vandute si nu le-a
adus la cunostinta cumparatorului.

2.4.Obiectul contractului de vanzare-cumparare

Obiectul contractului este reprezentat de obligatiile (prestatiile) la care s-au obligat partile
contractante.
Obligatiile partilor se refera la bunuri (lucruri) corporale, respective lucrul vandut si pretul.
Asadar, vanzatorul are obligatia de a preda lucrul vandut, iar cumparatorul trebuie sa plateasca
pretul.

Lucrul vandut

Potrivit dispozitiilor Codului civil si, dupa caz, ale legislatiei speciale, lucrul vandut trebuie sa
indeplineasc urmatoarele conditii:
• Prima conditie este ca lucrul sa fie in circuitul civil general (in comert)
Interdictia (prohibitia )vanzarii bunurilor scoase din circuitul civil poate fi absoluta sau relativa.
Prohibitia este absoluta in cazul cand bunurile prin natura lor sau prin determinarea legii sunt
de uz sau de interes public si din acest motiv sunt inalienabile.
Prin natura lor sunt inalienabile asa numitele “res communis” bunuri care nu sunt susceptibile
de apropriatiune, ele apartinand obstei (colectivitatii). Astfel sunt res communis: aerul, razele soarelui,
apa marii sau raul curgator.
Prin dispozitia legiuitorului sunt inalienabile si insesizabile (nu pot fi urmarite pentru realizarea
creantelor) bunurile care fac parte din domeniul public al statului (de interes national sau local). Aceste
bunuri pot fi date in administrare sau pot fi concesionate institutiilor publice, regiilor autonome.
Prohibitia instainarii poate fi si relativa in cazul bunurilor care nu sunt inalienabile, dar care pot
fi vandute numai de catre anumite persoane si in anumite conditii, adica au o circulatie restransa.
Aceste bunuri pot fi concesionate, inchiriate.
In privinta bunurilor care fac parte din patrimonial cultural-national, aratam ca acestea pot fi
instainate daca nu apartin domeniului public. Aceste bunuri pot fi scoase din tara numai pe baza
adeverintei eliberate de oficiul local pentru patrimonial cultural national.
• A doua conditie pe care trebuie sa o indeplineasca lucrul vandut este ca el sa existe in
prezent sau sa poata exista in viitor.
Daca in momentul incheierii contractului bunul pierise vanzarea este nula absolut, deoarece
lipseste obiectul.
Daca in momentul incheierii contractului bunul exista in parte, cumparatorul are urmatoarele
posibilitati:
─ sa ceara rezolutiunea contractului, sau
─ sa ceara executarea partii din lucru ramas cu reducerea corespunzatoare a pretului
• A treia conditie este generala, comuna tuturor contractelor, respectiv bunul trebuie sa
fie determinat sau determinabil, licit, posibil, moral.
• A patra conditie este aceea referitoare la calitatea vanzatorului de a fi proprietarul
lucrului vandut.

Pretul
Pretul reprezinta unul din elementele esentiale ale contractului si principala contraprestatie a
cumparatorului.
Un contract este calificat contract de vanzare-cumparare daca, in schimbul prestatiei pe care o
face cumparatorul, vanzatorul primeste de la acesta o suma de bani.
a)Determinarea pretului. Principiul libertatii stabilirii pretului.
Libertatea de vointa a partilor, care este principiul fundamental in formarea contractului, isi
pune amprenta si asupra determinarii pretului contractual.
Principiul libertatii stabilirii pretului este prevazut in mod expres in HG nr. 206/1993, potrivit
careia preturile si tarifele se stabilesc si se adapteaza de catre agentii economici, indiferent de forma de
organizare si titularul dreptului de proprietate, prin negociere cu beneficiarii.
Acelasi act normativ prevede exceptii de la principiul libertatii stabilirii pretului, exceptii
justificate de existenta monopolului de stat asupra unor bunuri ca: electricitatea, gazele naturale.
Pretul este determinat si in cazul in care in contract se prevede ca se va putea plati pretul
practicat pe piata pentru categoria respectiva de produse. Astfel potrivit articolului 60 C.com.,
“vanzarea pe un pret nedeterminat in contract este valabila daca partile au convenit asupra unui mod de
a-l determina in urma”.
Pretul poate fi determinat si de o terta persoana, numita arbitru, aratata in contract sau
nominalizata ulterior.

b)Clauze contractuale privind pretul


• Indexarea pretului
Partile contractate au posibilitatea ca in cuprinsul contractului sa prevada o clauza prin care
pretul care se va plati va depinde de un anumit indice convenit de catre parti, denumit “moneda de cont
a contractului”.
• Revizuirea pretului
Partile au posibilitatea sa prevada o clauza de revizuire a pretului mai cu seama potrivit art. 60
C.com. este posibila stabilirea ulterioara a pretului in functie de pretul practicat pe piata, in localurile
de burse.
• Vanzarea cu plata pretului in rate
Poate fi calificata ca o vanzare pe credit, pretul fiind fractionat si platibil la diferite perioade de
timp. In momentul incheierii contractului se achita un avans (parte din pret) dupa care sunt evaluate
ratele in cote progresive egale sau regresive. Creditul poate fi acordat de catre vanzator sau de o terta
persoana.
Este important de retinut ca la pretul convenit se adauga dobanda si cheltuielile accesorii
vanzarii.
Dreptul de proprietate si riscurile pieirii fortuite se transmit de la vanzator la cumparator in
momentul semnarii contractului de vanzare cumparare.
In situatiile in care exista preturi legale pentru anumite categorii de produse, partile
contractante trebuie sa se supuna dispozitiile legale. Daca in contract lipseste clauza cu privire la pret
acesta va fi lovit de nulitate absoluta.
• Alta conditie pe care trebuie sa o indeplineasca pretul este ca el sa fie sincer si serios.
Pretul este sincer daca el corespunde realitatii. Daca pretul este fictiv (simulat) contractul este
nul ca vanzare-cumparare dar poate fi valabil ca o donatie deghizata, in masura in care sunt indeplinite
conditiile legale in materia donatiei.
Pretul este serios daca nu este derizoriu, adica sa existe o vadita disproportie intre valoarea
bunului vandut si pretul stabil.
Daca pretul nu indeplineste conditiile referitoare la sinceritate si seriozitate, contractul va fi
lovit de nulitatea absoluta.

3. Obligatiile vanzatorului
De regula vanzatorul are doua obligatii principale: sa predea cumparatorului lucrul vandut si
sa-l garanteze pentru evictiune si pentru viciile lucrului.

3.1.Obligatia de predare a lucrului vandut


• Cadrul conceptual al obligatiei de predare
Prin predare se intelege obligatia vanzatorului de a pune la dispozitia cumparatorului bunul
vandut, in asa fel incat cumparatorul sa intre in detentia bunului.
• Obiectul predarii si conformitatea
Daca bunul este individual determinat acesta se va preda in starea in care se afla la momentul
realizarii acordului de vointa, iar daca bunul este determinat prin caractere generice el se va preda in
starea existenta in momentul individualizarii lui prin cantarire, masurare, numarare.
Daca bunul vandut este un imobil, mai cu seama teren, se pune problema clarificarii conditiei
de conformitate stabilita de legiuitor in art. 1327 C. civil “pe atat masura”.

Locul predarii
In lipsa unei stipulatii exprese in contract, predarea se va face la locul situatiunii bunului
vandut, in momentul incheierii contractului (art.1319 C.civil).
In cazul bunurilor determinate prin caractere generice in lipsa unei stipulatiuni, plata se va face
la domiciliul sau sediul debitorului.

3.2. Obligatia de garantie pentru evictiune in dreptul civil


Potrivit art. 1336 C. civil, vanzatorul este obligat sa-l garanteze pe cumparator pentru linistita si
utila posesie a bunului.
Evictiunea intervine in cazul in care o terta persoana sau vanzatorul insusi pretinde ca are un
drept asupra bunului vandut.
• Obligatia de garantie a vanzatorului rezultand din fapte personale
Sediul materie este articolul 1339 C. civil potrivit caruia vanzatorul raspunde fata de
cumparator pentru “faptul personal” care poate sa insemne fie o tulburare de drept, fie de fapt. De
exemplu, vazatorul si-a rezervat dreptul de uzufruct, de servitute asupra bunului vandut, fie il
deposedeaza pe cumparator de o parte din terenul vandut. Indiferent ca este o tulburare de drept sau de
fapt cumparatorul se poate apara printr-o exceptie personala numita exceptia de garantie.
Daca vanzatorul vinde de doua ori acelasi imobil, va raspunde fata de primul cumparator daca
cel de-al doilea si-a intabulat titlul in cartea funciara.
Totodata, obligatia de garantie pantru evictiune a vanzatorului se transmite si mostenitorilor
acestuia.
• Obligatia de garantie a vanzatorilor pentru evictiunea care rezulta din fapta unei terte
persoane
Vanzatorul raspunde pentru evictiunea care provine din fapta tertei persoane, daca sunt
indeplinite cumulativ urmatoarele conditii:
a)Fapta tertei persoane sa fie o tulburare de drept
Exista tulburare de drept ori de cate ori terta persoana revendica de la cumparator bunul vandut
considerand ca are un drept legitim asupra lui. Daca exista tulburare de fapt, cumparatorul se poate
apara singur prin intermediul actiunilor posesorii.
b)Cauza evictiunii sa fie anterioara vanzarii.
Vanzatorul raspunde fata de cumparator daca evictiunea are o cauza anterioara vanzarii.
c)Cauza evictiunii sa nu fi fost cunoscuta de cumparator.
Obligatia de garantie pentru evictiune exista numai daca, in momentul cumpararii,
cumparatorul nu a cunoscut faptul ca o terta persoana are un drept asupra lucrului cumparat.
• Efectele obligatiei de garantie pentru evictiune
Evictiunea poate fi totala sau partiala.
a)Evictiunea totala
Cumparatorul are dreptul sa pretinda vanzatorului valoarea fructelor pe care le-a predat tertului
evingator, fructe percepute dupa ca a luat cunostinta de adevaratul proprietar, pentru ca din acel
moment el este consierat “de rea credinta”.
Cumparatorul are dreptul sa pretinda vanzatorului cheltuielile de judecata pe care le-a platit cu
ocazia cererii prin care a fost evins de catre tert plus cheltuielile facute cu incheierea contractului.
Cumparatorul are dreptul sa pretinda si daune interese (despagubiri ) in baza art. 1314 pct. 4
C.civ. coroborat cu art. 1350 C.civ.
b)Evictiunea partiala
In cazul evictiunii partiale cumparatorul isi pierde o fractiune (parte) din lucrul cumparat, fie o
cota ideala din dreptul de proprietate, fie ca terta persoana si-a valorificat un drept cu privire la lucru
(de exemplu un drept de abitatie , superficie, servitute)
Rezolutia vanzarii intervine in cazul in care evictiunea unei parti din lucru sau drept este atat de
importanta, ca daca ar fi stiut, cumparatorul n-ar fi cumparat.

3.3.Obligatia de garantie pentru evictiune in dreptul comercial

Este stiut ca vanzarea comericala are ca obiect bunuri mobile, asa incat este interesant de stiut
daca dispozitiile din Codul comercial referitoare la bunuri mobile vandute se aplica si in materie
comerciala.
Fata de imprejurarea ca in legislatia comerciala nu exista dispozitii speciale referitoare la
obligatia de garantie pentru evictiune, evident ca se vor aplica dispozitiile din C.civ.
Este interzis vanzatorului sa–l tulbure pe cumparator in linistita folosinta a dreptului de
proprietate asupra fondului de comert prin fapta de exercitare a aceluiasi comert sau a unuia
asemanator in vecinatatea fondului de comert vandut.

4. Obligatia cumparatorului

4.1.Obligatia de plata a pretului


• Locul si data platii
Plata pretului se face la locul si in momentul in care se face predarea bunului vandut daca nu s-
a prevazut altfel in contract (art. 1326 C.civ.) Predarea se face la locul unde se afla bunul sau
domiciliul ori sediul vanzatorului.
Trebuie spus ca vointa partilor este suverana in privinta locului si datei platii pretului,
dispozitiile Codului civil fiind supletive.
Plata pretului se face integral, potrivit principiului indivizibilitatii platii.
Plata pretului se poate face in rate (pe credit), dar si in acest caz plata pretului este o prestatie
unica, plata in rate fiind o modalitate de executare, deci nu este o vanzare succesiva. Astfel, termenul
de prescriptie pentru plata pretului incepe sa curga de la data stabilita prin contract pentru plata ultimei
rate si pentru ratele neplatite anterior.
Cumparatorul poate face plata si anticipat insa dobanda va fi calculata si datorata pana la
termenul prevazut in contract cu exceptia cazului cand vanzatorul consimte recalcularea ei in functie
de data platii.
Dovada platii se va face potrivit art. 46 C.com. Daca plata pretului s-a facut prin virament
bancar dovada se va face numai prin extras de cont bancar.

• Obligatia cumparatorului la plata dobanzilor


In dreptul civil, art. 1363 C.civ. prevede obligatia pentru cumparator de a plati vanzatorului
dobanda pana la achitarea integrala a pretului, daca sunt indeplinite in mod cumulativ urmatoarele
conditii:
─ Exista conventie in sensul obligarii cumparatorului si la plata unei dobanzi;
─ Lucrul vandut, prin natura lui, este producator de fructe naturale sau civile;
─ In toate celelate cazuri numai din momentul punerii in intarzirere a cumparatorului printr-o
notificare. Dobanda se va calcula din momentul notificarii facute cumparatorului.
• Sanctiunea neplatii pretului (art. 1365 C.civ.)
Neexecutarea obligatiei de plata a pretului de catre cumparator da dreptul vanzatorului sa
aleaga intre:
─ Executarea in natura (fortata) a obligatiei de catre cumparator, actiunea putand fi intentata in
termenul de prescriptie de 3 ani.
─ Invocarea exceptiei de neexecutare a contractului daca vanzatorul insusi nu si-a indeplinit
obligatia de predare a bunului vandut;
─ Rezolutiunea contractului, in conditiile art. 1020, 1021, si 1101 C.civ. si ale legislatiei
speciale.
In dreptul comercial, rezolutiunea contractului de vanzare-cumparare se produce de drept (ope
legis), potrivit art. 67 C.com. care prevede: “cand mai inainte de expirarea termenului fixat pentru
executarea conventiunii, una din parti a oferit celeilalte predarea lucrului vandut sau plata pretului, si
acesta nu-si indeplineste la termenul fixat obligatiunea sa, atunci conditiunea rezolutorie se implineste
de drept in favoarea partii care isi executase obligatiunea sa”.

4.2. Obligatia de primire a lucrului vandut

Luarea in primire a lucrului se va face la locul si la termenul la care vanzatorul era obligat sa-l
predea, cumparatorul urmand sa suporte si cheltuielile ridicarii bunului de la locul predarii.

5. Varietati ale contractului de vanzare-cumparare

5.1.Vanzarea dupa greutate , numar sau masura


Obiectul contractului
Il formeaza bunuri de gen dintr-un lot determinat , dintr-un gen limitat si este absolut necesar a
se proceda la individualizarea bunurilor prin: cantarire, masurare, numarare.
Efectele contractului
Efectele contractului, respectiv dreptul de proprietate si riscul pierderii fortuite, se transmit
dupa individulizarea bunurilor, fie prin determinarea pretului.
In cazul vanzarii in bloc, obiectul contractului este o cantitate determinata de bunuri dintr-o
masa mica.
Individualizarea bunurilor se face in momentul incheierii contractului.
Efectele contractului in privinta transmiterii dreptului de proprietate si a riscului pieirii fortuite
se produc din momentul realizarii acordului de vointa, data la care se individualizeaza bunurile
vandute.
5.2.Vanzarea pe incercate
Este o varietate a contractului de vanzare –cumparare, in care realizarea acordului de voinata
este supus incercarii bunului de catre comparator. Pentru determinarea calitatii bunurilor trebuie
efectuata o expertiza.
Vanzarea pe incercate nu se confunda cu vanzarea pe gustate, cand contractul nu se
considera incheiat decat dupa ce cumparatorul a gustat bunul si este de acord sa-l cumpere.

BIBLIOGRAFIE:

1. DREPT COMERCIAL, Smaranda Angheni, Magda Volonciu, Camelia Stoica, Editura


Oscar Print, Bucuresti, 2000

2. DREPT COMERCIAL ROMAN, Raul Petrescu , Editura Oscar Print, Bucuresti 1996
3. DREPT COMERCIAL, Stanciu D. Carpenaru, Editura All, Bucuresti 1996

VARIETĂŢI ALE CONTRACTULUI DE VÂNZARE-CUMPARARE


1. Vânzarea după greutate, număr sau măsură
Această varietate de vânzare are ca obiect numai lucruri de gen, dintr-un lot determinat. Pentru
individualizarea cantităţii vândute va trebui să se efectueze numărarea sau măsurarea acesteia.
Caracteristic acestei varietăţi de vânzare-cumpărare este faptul că transferul dreptului de
proprietate asupra bunului şi a riscurilor de la vânzător la cumpărător are loc ulterior încheierii
contractului, şi anume, în momentul individualizării bunurilor prin cântărire, numărare sau
măsurare.
2. Vânzarea cu grămada (art. 1299 C. civ.)
Această varietate de vânzare are ca obiect bunuri care vor fi individualizate printr-o
cantitate determinată prin masa lor. Constituie vânzare cu grămada (în bloc), de exemplu,
cartofii dintr-un depozit, lemnele de foc dintr-un camion etc.
Preţul se determină global, pentru întreaga cantitate.
Dreptul de proprietate şi riscul pieirii fortuite a bunului vândut se transmit de la vânzător la
cumpărător în momentul realizării acordului de voinţă dintre părţi, întrucât din acest moment
lucrul vândut şi preţul au fost convenite de părţi.
1/6
Contracte Translative De Proprietate: Varietati Ale Contractului De Vanzare-Cumparare
3. Vânzarea pe gustate
Potrivit art. 1301 C. civ., „În privinţa vinului, a oliului şi a altor asemenea lucruri care, după
obicei, se gustă mai înainte de a se cumpăra, vinderea nu există până ce cumpărătorul nu le-a
gustat şi n-a declarat că-i convin”.
Vânzarea pe gustate este întâlnită frecvent în pieţe, târguri, unde se desfac bunuri alimentare.
Pentru încheierea validă a unei asemenea vânzări este necesar ca, în prealabil, cumpărătorul
să fi gustat aceste bunuri şi să fi declarat că îi convin.
Proprietatea bunului se transmite după ce acesta este individualizat.
4. Vânzarea pe încercate
Potrivit art. 1302 C. civ., vânzarea pe încercate este un contract încheiat din momentul realizării
acordului de voinţă, sub condiţia suspensivă a încercării lucrului de către cumpărător (sau un
expert). Cumpărătorul ar putea refuza lucrul numai dacă în mod obiectiv acesta este
necorespunzător, fapt poate care poate fi dovedit, în caz de neînţelegere, prin expertiză.
Contractul se consideră perfectat numai după ce cumpărătorul, în urma încercării lucrului a dat
răspuns pozitiv, evident, în termenul fixat de părţi pentru încercare; în caz de
neînţelegere, momentul este apreciat de instanţa de judecată.
Cu vânzarea pe încercate este asimilată şi vânzarea pe mostră, când se cere ca bunul
2/6
Contracte Translative De Proprietate: Varietati Ale Contractului De Vanzare-Cumparare
vândut să corespundă mostrei. Dacă bunul care formează obiectul vânzării-cumpărării nu
corespunde mostrei, cumpărătorul poate refuza preluarea lucrului, putând cere înlocuirea
acestuia cu altul corespunzător mostrei sau rezoluţiunea contractului.
5. Vânzarea de drepturi de creanţă (cesiunea de creanţă)
Această varietate de vânzare constituie un mijloc specific de transmitere a obligaţiilor, care
constă în acordul de voinţă prin care creditorul (cedent) transmite în mod voluntar, cu titlu
oneros sau gratuit, dreptul său de creanţă unei alte persoane, numită cesionar, care devine
astfel creditor în locul său şi care va putea încasa creanţa cedată de la
debitor (debitor cedat).
Operaţiunea este studiată pe larg la materia obligaţiilor.
6. Vânzarea unei succesiuni (moşteniri)
Vânzarea unei succesiuni (moşteniri) este un contract prin care titularul unui drept succesoral
înstrăinează cu titlu oneros acest drept altei persoane, fie comoştenitor, fie o persoană străină
de moştenire.
O asemenea vânzare este posibilă numai după momentul deschiderii succesiunii, pentru că
altfel suntem în prezenţa unui pact asupra unei succesiuni nedeschise, interzis de lege sub
sancţiunea nulităţii absolute, şi numai dacă succesibilul a optat în sensul acceptării succesiunii
în termenul prevăzut de lege (de altfel, faptul vânzării moştenirii echivalează cu o acceptare
tacită a acesteia).
3/6
Contracte Translative De Proprietate: Varietati Ale Contractului De Vanzare-Cumparare
Potrivit art. 1400 C. civ., o asemenea vânzare produce efecte între părţi de la data deschiderii
succesiunii.
7. Vânzarea cu pact de răscumpărare
Codul civil, în art. 1371-1387, în redactarea sa iniţială, aplicabilă până la 2 aprilie 1931,
reglementa pactul de răscumpărare.
Această varietate de vânzare era supusă unei condiţii rezolutorii exprese, prin care vânzătorul
îşi rezerva facultatea de a relua bunul vândut, restituind preţul şi cheltuielile făcute de
cumpărător într-un anumit termen.
Vânzarea cu pact de răscumpărare este interzisă prin lege sub sancţiunea nulităţii absolute, ea
dispărând prin art. 4 al Legii Cametei din 2 aprilie 1931, care a abrogat art. 1371-1387 C. civ.
8. Vânzarea cu arvună (art. 1297-1298 C. civ.)
Prin arvună se înţelege suma de bani pe care una dintre părţi o dă celeilalte cu ocazia încheierii
unui contract sau antecontract, sumă care reprezintă, de regulă, o parte din preţ, urmând ca, în
caz de neexecutare a contractului din culpa uneia dintre ele, aceasta să piardă suma dată,
respectiv să restituie dublul sumei primite.
În cazul în care contractul nu mai poate fi executat din cauze independente de voinţa părţilor
sau dacă acestea înţeleg să pună capăt contractului, ori dacă acesta este lovit de nulitate (art.
1297 alin. 1 C. civ.), convenţia accesorie de arvună rămâne fără efect, ea trebuind să fie
restituită de cel care a primit-o. Dacă contractul este dus la bun sfârşit - părţile executându-şi
obligaţiile asumate -, arvuna este o parte integrantă a prestaţiei părţii care a dat-o.
4/6
Contracte Translative De Proprietate: Varietati Ale Contractului De Vanzare-Cumparare
9. Cesiunea de drepturi litigioase şi retractul litigios (art. 1402-1404 C. civ.)
Un drept este litigios în situaţia în care asupra lui există o contestaţie, un litigiu dedus înaintea
judecăţii.
Definiţia retractului litigios este dată de art. 1402 C. civ., potrivit căruia, „cel în contra cărui
există un drept litigios vândut se va putea libera de cesionar numărându-i preţul real al cesiunii,
spezele contractului şi dobânda din ziua când cesionarul a plătit preţul cesiunii”.
Efectele retractului litigios constau în desfiinţarea cu efect retroactiv a vânzării dreptului litigios
faţă de retractant (debitorul cedat) şi stingerea procesului, deoarece retractantul dobândeşte
dreptul litigios de la adversarul din proces, astfel că se substituie în drepturile acestuia
(cumpărător), cumulând calităţile de reclamant şi pârât, calităţi incompatibile.
10. Vânzarea la licitaţie (art. 1388-1390 C. civ.)
În această situaţie bunul care urmează să fie vândut este pus în vânzare în mod public şi cu
respectarea unor proceduri speciale, fiind vândut (adjudecat) aceluia dintre participanţii la
licitaţie care oferă preţul cel mai mare (art. 1388 C. civ.).
Vânzarea la licitaţie poate fi voluntară sau silită (judiciară).
Licitaţia se desfăşoară sub conducerea unui agent al instanţei de judecată şi se încheie printr-o
ordonanţă de adjudecare, care constituie titlul de proprietate al cumpărătorului.
În cazul în care vânzarea la licitaţie are loc în cadrul procedurii executării silite, sunt aplicabile
normele speciale din Codul de procedură civilă, care instituie această procedură.
5/6
Contracte Translative De Proprietate: Varietati Ale Contractului De Vanzare-Cumparare
11. Vânzarea către populaţie a locuinţelor construite din fondurile statului şi din fondurile
unor unităţi de stat
După anul 1989, organul legislativ a adoptat două acte normative prin care s-a reglementat
vânzarea către populaţie a locuinţelor şi a altor spaţii din fondurile unităţilor economice sau
bugetare de stat, şi anume: Decretul-Lege nr. 61/1990 şi Legea nr. 85/1992.
Potrivit acestor acte normative, sunt supuse vânzării doar locuinţele construite din fondurile
statului, nu şi cele devenite proprietate de stat în temeiul unor acte normative adoptate înainte
de anul 1989.
Potrivit reglementărilor în vigoare, prefecturile judeţene şi cea a municipiului Bucureşti au în
competenţa lor dreptul de a stabili prin decizie lista locuinţelor destinate spre vânzare către
populaţie.
6/6