Sunteți pe pagina 1din 15

Prof. univ. dr.

Nicolae NEACŞU
Prof. univ. dr. Ion IONESCU
Conf. univ. dr. Andreea
BĂLTĂREŢU

ECONOMIA TURISMULUI

1. Aspecte generale
Denumire curs Economia Turismului
Tip curs Curs obligatoriu
Durata cursului/credite Semestrul 1/Anul II MTC
Perioada de accesare a Prelegeri:
cursului Seminar:
Manuale recomandate Economia turismului, Editura Pro Universitaria, Bucureşti, 2006,
Autori: N. Neacşu, O. Snak, P. Baron
Economia turismului intern şi internaţional, Editura Pro Universitaria,
Bucureşti, 2008, Autor: Andreea Băltăreţu
Economia turismului, Editura Sylvi, Bucureşti, 2004, Autor: Ion
Ionescu
Obiectivul principal al - iniţierea studenţilor în studierea fenomenului turistic la scară naţională
cursului şi mondială, pregătirea lor cu un ansamblu de cunoştinţe teoretice şi
practice, cu un sistem de instrumente capabil să le permită implicarea
nemijlocită în soluţionarea problemelor cu care se confruntă acest
sector.
- ca disciplină economică de ramură Economia Turismului cercetează
mecanismele economice ale proceselor desfăşurate în domeniul
turismului, aportul acestuia la progresul economic şi social.
Modul de stabilire a notei - activitatea în cursul semestrului (prezenţă, referate,
finale proiecte)-33%
- nota la examenul scris-67%
Adresa e-mail responsabil ucdc_cercetare@yahoo.com
pentru contactul cu studenţii cercetare@ucdc.ro
ticuionescu@gmail.com
andreeabaltaretu@gmail.com
Titularii cursului Prof. univ. dr. Nicolae NEACŞU
Prof. univ. dr. Ion IONESCU
Conf. univ. dr. Andreea BĂLTĂREŢU
2. Conţinutul tematic al cursului
1. Turismul – fenomen economico-social, definiţii şi concepte; Factorii care influenţează evoluţia
turismului; Locul şi rolul turismului în economie.
2. Formele de turism şi circulaţia turistică, Forme de turism – definiţii şi criterii de clasificare;
Circulaţia turistică; Evoluţii ale turismului mondial în ultimii 5 ani.
3. Organizarea şi coordonarea turismului, Rolul statului în turism; Organizarea şi coordonarea
activităţii de turism; Asociaţiile profesionale din turism.
4. Piaţa turistică, Definiri, caracteristici; Cererea turistică – conţinut, tipologii; Oferta turistică –
concepte, conţinut; Sezonalitatea turistică.
5. Resursele turistice ale României, Definiri; Resursele turistice naturale; Resursele turistice
antropice; Valorificarea resurselor turistice.
6. Baza tehnico-materială a turismului din România, Caracteristici, structură, dinamică; Tipologia
unităţilor de cazare şi criteriile de clasificare; Alimentaţia publică în turism; forme de activitate şi
tipologia unităţilor.
7. Forţa de muncă şi serviciile turistice la nivel naţional, Caracteristicile profesiunilor din turism;
Evoluţia şi structura forţei de muncă în turismul României; Locul serviciilor turistice în sfera
serviciilor; Funcţiile serviciilor turistice; Clasificarea serviciilor turistice; Particularităţi şi
caracteristici ale serviciilor turistice; Calitatea serviciilor şi a personalului din turism.

1
8. Transporturile turistice, Transporturile – element constitutiv şi factor determinant al dezvoltării
turismului; Evoluţia transporturilor turistice rutiere, aeriene, navale şi feroviare.
9. Industria hotelieră la nivel naţional, Piaţa serviciilor hoteliere în România; Capacităţile de
cazare în industria hotelieră; Funcţiile hotelurilor; Rolul lanţurilor hoteliere în dezvoltarea
turismului.
10. Alimentaţia publică şi Agrementul turistic, Conţinutul şi structura alimentării publice în
turism; Rolul şi funcţiile alimentaţiei publice în turism în ansamblul ofertei turistice; Conceptul
de animaţie în turism; Forme şi mijloace de agrement turistic.
11. Eficienţa economică şi socială a turismului, Sistemul de indicatori ai eficienţei economice în
turism; Eficienţa socială a turismului; Căi de creştere a eficienţei activităţii de turism.
12. Perspectivele turismului românesc. Globalizare şi Integrare Europeană, Evoluţia turismului
românesc; Premise şi direcţii în integrarea euroturistică a României; Dimensiuni, structuri şi
tendinţe ale globalizării serviciilor turistice.
Conţinutul proiectelor - program
1. Programul unui produs turistic cu temă: Tema, traseul/circuit (min. 11/2 zile), desfăşurarea pe
etape/zile, calculaţia costul/valorii de vânzare a programului; afiş şi pliantul turistic.
2. Program de valorificare a potenţialului turistic al zonei „x“, al staţiunii „y“, al judeţului „z“: amplasarea
în teritorii (schiţă de hartă), căi de acces, dezvoltarea economico-socială, inventarul potenţialului,
analiza echipamentelor turistice, evaluarea cererii – dinamică, structură, prognoze, soluţii de
valorificare – propuneri orizont 2015.
3. Bibliografia minimă obligatorie
- N. Neacşu şi colab. (2006) – Economia turismului, Editura Pro Universitaria, Bucureşti
- N. Neacşu, A. Băltăreţu, M. Neacşu (2008) – Economia Turismului – studii de caz, statistici,
legislaţie, Editura Uranus, Bucureşti
- A. Băltăreţu (2008), Economia turismului intern şi internaţional, Editura Pro Universitaria,
Bucureşti
- I. Ionescu (2004), Economia turismului, Editura Sylvi, Bucureşti
4. Bibliografia facultativă
- R. Minciu (2005) – Economia Turismului, Editura Uranus, Bucureşti
- N. Neacşu (2000) – Turismul şi dezvoltarea durabilă, Editura Expert, Bucureşti
- I. Ionescu (2000) – Turismul, fenomen social-economic şi cultural, Editura Oscar Print, Bucureşti
- Bran Fl. şi colab. (2002) – Economia turismului şi mediul înconjurător, Editura Economică, Bucureşti
- R. Minciu şi colab. (2007) – Economia Turismului – aplicaţii, Editura Uranus, Bucureşti
- *** Ghiduri turistice pe judeţe, staţiuni, oraşe
- *** Internet – Anuarul statistic al României şi Buletinul statistic pentru turism

5. Prezentarea cursului

5.1. Prezentarea capitolului: Turismul – fenomen economico-social

5.1.1. Introducere la capitol: Turismul reprezintă în zilele noastre, prin conţinutul şi rolul său,
un domeniu distinct de activitate, o componentă de primă importanţă a vieţii economice şi sociale
pentru un număr din ce în ce mai mare de ţări ale lumii. Turismul, fiind receptiv la prefacerile
civilizaţiei contemporane, evoluează sub impactul acestora, dinamica sa integrându-se procesului
general de dezvoltare. La rândul său, prin vastul potenţial uman şi material pe care îl antrenează
în desfăşurarea sa, ca şi prin efectele benefice asupra domeniilor de interferenţă, turismul
acţionează ca un factor stimulator al progresului şi al dezvoltării.
5.1.2. Obiectivul capitolului: însuşirea unor definiţii, concepte, terminologii privind turismul ca
fenomen economico-social; cunoaşterea factorilor care influenţează evoluţia turismului; evaluarea
locului şi rolului turismului prin indicatori specifici.
5.1.3. Cuvinte cheie: turism, turist, vizitator, excursionist, turist în tranzit, vacanţier, turism
intern, turism receptor, turism emiţător, turism interior, turism naţional, turism internaţional,
industria turistică, contul satelit al turismului
5.1.4. Rezumatul capitolului:
Multiplele conexiuni ale turismului şi implicaţiile sale în plan economic, social, cultural şi politic,
rolul său activ în societate, transformările sale ca fenomen, argumentează actualitatea preocupărilor
pentru cunoaşterea conţinutului turismului, a sensibilităţilor şi incidenţelor sale, pentru descifrarea
2
mecanismelor de funcţionare. Se prezintă interdependenţele cu celelalte componente ale economiei,
turismul poziţionându-se la intersecţia mai multor ramuri şi sectoare economice.
Efectele turismului se manifestă în plan economic (încasări, cheltuieli, profituri), în domeniul
ocupării forţei de muncă) generator important de locuri de muncă), în domeniul comerţului mondial
(export de bunuri şi servicii) şi în plan socio-cultural (creşterea nivelului de cultură şi civilizaţie,
creşterea calităţii vieţii). Turismul evoluează sub incidenţa a numeroşi factori diferiţi ca natură şi rol,
cu acţiune globală sau particulară, cu influenţă favorizantă sau restrictivă, cu durată permanentă,
ciclică sau conjuncturală. Principalele categorii de factori care influenţează evoluţia turismului sunt:
factorii economici (veniturile, preţurile – tarifele, nivelul taxelor – impozitelor etc.), factorii tehnici,
factorii sociali (timpul liber, moda în turism), factorii demografici (numărul şi structura populaţiei,
gradul de urbanizare), factorii naturali şi cultural-istorici, factorii psihologici, educativi şi de
civilizaţie, factorii organizatori şi politici etc.
Se prezintă, în final, indicatorii care reliefează locul şi rolul turismului în cadrul economiei
naţionale:
- Ponderea (aportul) încasărilor turistice în P.I.B.
= încasări din turism/P.I.B. x 100
- Ponderea personalului din turism în total populaţie activă
= Nr. pers. turism/Populaţie activă x 100
- Ponderea cheltuielilor din turism în totalul chelt. de consum
= Total chelt. turistice/Total chelt. comune x 100
- Aportul turismului în exportul de mărfuri
= încasări din turismul internaţional/Venituri din exp. de mărfuri x 100
- Ponderea cheltuielilor turistice în importul de mărfuri
= Total cheltuieli români în străinătate/Chelt. cu importul de mărfuri şi servicii x 100

Cunoaşterea indicatorilor este importantă pentru analize comparative cu alte ramuri, cu alte
ţări şi pentru a se acţiona în sensul creşterii contribuţiei turismului la dezvoltarea generală a
economiei şi la ridicarea nivelului calităţii vieţii.
5.1.5. Lista de subiecte: pentru pregătirea evaluării (examen) se prezintă întrebări la sfârşitul
acestei sinteze.

5.2. Prezentarea capitolului: Formele de turism şi circulaţia turistică

5.2.1. Introducere la capitol: dezvoltarea turismului, integrarea sa în structura economiilor


moderne, în sfera necesităţilor şi consumului populaţiei se reflectă într-o îmbogăţire continuă a
conţinutului său şi o diversificare a formelor de manifestare. De asemenea, participarea la
mişcarea turistică a unor categorii sociale tot mai largi, asociată cu varietatea mobilurilor cererii, au
favorizat apariţia unor noi forme de turism, adaptarea lor permanentă la cerinţele turiştilor şi
condiţiile călătoriilor.
Intensificarea călătoriilor – interne şi internaţionale – creşterea rolului turismului în ansamblul
relaţiilor internaţionale ca şi în viaţa economică şi socială au determinat preocupări pentru
evoluarea dimensiunilor şi efectelor sale, pentru elaborarea unui sistem unitar de înregistrare şi
urmărire a circulaţiei turistice.
5.2.2. Obiectivul capitolului: cunoaşterea formelor de turism, a câmpurilor de interferenţă
dintre acestea, a dimensiunilor şi structurii circulaţiei turistice, a metodelor de înregistrare a
circulaţiei turistice şi a indicatorilor specifici de comensurare. Cunoaşterea volumului şi structurii
circulaţiei turistice prezintă importanţă deosebită pentru definirea strategiei în dezvoltarea
turismului.
5.2.3. Cuvinte cheie: ţară/zonă emiţătoare, ţară/zonă receptoare, flux turistic, specializare în
turism, avantaj comparativ şi competitiv, indicatorii circulaţiei turistice, turism itinerant, turism de
sejur, turism continuu, turism sezonier, turism social, turism individual, turism în grup, turism de
afaceri, turism de congres şi reuniuni, agroturism, turism ecologic.
5.2.4. Rezumatul capitolului: în activitatea turistică internă şi internaţională se practică o
gamă largă de forme şi aranjamente turistice, determinate de modalităţile de satisfacere a nevoii
de turism, de condiţiile de realizare a echilibrului ofertă-cerere, de particularităţile organizării
călătoriei.

3
În general, forma de turism poate fi definită prin aspectul concret pe care îl îmbracă
asocierea/combinarea serviciilor (transport, cazare, alimentaţie, agrement, tratament) ce alcătuiesc
produsul turistic, precum şi modalitatea de comercializare a acestuia.
Delimitarea clară a conţinutului fiecărei forme de turism prezintă importanţă pentru
identificarea, pe de o parte, a comportamentului vizitatorului în materie de consum şi cheltuieli şi,
pe de altă parte, a responsabilităţilor şi obligaţiilor organizatorilor de vacanţe (touroperatori şi
agenţii de voiaj) şi/sau prestatorilor de servicii (societăţi de transport, hoteluri, restaurante etc.).
Intensificarea circulaţiei turistice interne şi internaţionale, diversificarea formelor de petrecere
a vacanţei, transformările din industria turistică, participarea unui număr sporit de ţări la mişcarea
turistică – acutizează nevoia de informaţii privind volumul şi structura circulaţiei turistice. Se pune
problema găsirii unor metode de înregistrare a circulaţiei turistice şi a compatibilizării sistemelor de
înregistrare statistică, în concordanţă cu recomandările OMT – Ottawa, 1991. O problemă
importantă în măsurarea fenomenului turistic este culegerea informaţiilor – modalităţile de
înregistrare şi instrumentarul utilizat în acest scop. Principalele metode de înregistrare a volumului
circulaţiei turistice sunt:
- înregistrarea (controlul) la frontieră, înregistrarea în spaţiile de cazare, informaţiilor
provenind de la instituţiile financiar-bancare, anchete/sondaje în rândul turiştilor sau asupra
gospodăriilor şi persoanelor. Un loc aparte în structura sistemului de indicatori ai turismului revine
celor referitori la circulaţia turistică; aceştia exprimă cererea reală sub diferite aspecte, dar uneori
şi pe cea potenţială sau chiar ofertă-cerere.
Principalii indicatori ai circulaţiei turistice sunt:
- numărul de turişti (sosiri, plecări, persoane cazate, total, români, străini din care pe ţări etc.);
- numărul înnoptărilor sau zile-turist, idem;
- durata medie a sejurului;
- densitatea circulaţiei turistice, preferinţa relativă pentru turism, volumul
încasărilor/cheltuielilor aferente circulaţiei turistice etc.
Cunoaşterea formelor de turism, a fluxurilor turistice, a volumului şi structurii circulaţiei
turistice favorizează adoptarea unor politici şi strategii de dezvoltare a turismului la nivel naţional,
regional sau cele privind priorităţile în dezvoltarea unor forme de turism în concordanţă cu cererea
internă/internaţională.
5.2.5. Lista de subiecte: pentru pregătirea evaluării (examen) se prezintă întrebări la sfârşitul
acestei sinteze.

5.3. Prezentarea capitolului: Organizarea şi coordonarea turismului

5.3.1. Introducere la capitol: organizarea activităţii turistice urmăreşte sincronizarea şi corelarea


acestui domeniu cu celelalte ramuri ale economiei naţionale, integrarea turismului în sistemul funcţional
unitar al economiei, în strategia generală a dezvoltării. De asemenea, organizarea este sinonimă cu un
ansamblu de măsuri (legislative, organizatorice, administrative etc.) capabil să favorizeze derularea
călătoriilor.
5.3.2. Obiectivul capitolului: cunoaşterea structurilor organizatorice în turism, a organismelor
internaţionale de turism, organizarea turismului în România şi a strategiilor dezvoltării turismului
românesc.
5.3.3. Cuvinte cheie: structuri organizatorice (organism central, local, regional, sectorial),
strategie, obiective şi acţiuni, tipologia organismelor naţionale şi internaţionale.
5.3.4. Rezumatul capitolului: Turismul, ca oricare alt domeniu de activitate, are nevoie – pentru a
evolua unitar, coerent, eficient – de un cadru instituţional corespunzător, un ansamblu de verigi cu
contribuţii bine definite, un sistem de relaţii funcţionale între acestea, un sistem informaţional adecvat.
Structurile organizatorice în turism sunt: organizaţii sectoriale, organizaţii pe destinaţii şi organizaţii
naţionale sau internaţionale. Sistemul de organizare a activităţii turistice este structurat pe trei trepte:
organism central-coordonator la nivel naţional, organism regional/local şi organizaţii sectoriale
(specializate pe segmente ale activităţii de turism) precum şi societăţile comerciale din turism.
În majoritatea ţărilor lumii, activitatea turistică este coordonată pe plan naţional de un organism
central, cu atribuţii mai largi sau mai restrânse, în funcţie de nivelul de dezvoltare a turismului, şi
importanţa acestuia în economie, de experienţa în domeniu, dar şi de modul de structurare a
economiei (număr de ministere, sfera de cuprindere a acestora etc.)
Aceste organisme centrale-naţionale se pot întâlni sub una din formele (tipologia organismelor
naţionale de turism):

4
- minister de sine stătător (Ministerul Turismului), Ministere mixte sau combinate (Ministerul
Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului), secretariat de stat independent sau în cadrul unui minister
cu structură mixtă, Oficiu Naţional de Turism, Autoritatea Naţională de Turism, Comisariat de Stat
pentru Turism, Departamente, Directorate, Comisii, Comitete, Direcţii Generale de Turism, în cadrul
unor ministere cu structură complexă.
Indiferent de forma administrativă, aceste organisme centrale-naţionale, reprezintă statul şi
au rol de: coordonare a activităţii turistice în plan naţional, elaborare a strategiei de dezvoltare a
turismului, îndrumare şi control a agenţilor economici din turism, promovarea turismului pe plan
intern şi internaţional, formare profesională şi reprezentare în organismele internaţionale. În
prezent în România există ca organism central-coordonator al activităţii de turism Ministerul
Turismului.
Rolul Statului în turism se concretizează în funcţiile sale: stimulare; coordonare-
supraveghere şi control; producător de servicii turistice; de promovare.
Principalele organisme internaţionale de turism sunt: Organizaţia Mondială a Turismului
(OMT/WTO); Federaţia Universală a Asociaţiilor Agenţiilor de Voiaj (F.U.A.A.V./U.F.T.A.A.);
Federaţia Internaţională a Ziariştilor şi Scriitorilor de Turism (F.I.Z:E.T.); Federaţia Internaţională de
Termalism şi Climatologie (F.I.T.E.C.); Federaţia Mondială a Bucătarilor şi Cofetarilor (F.M.B.C.);
Asociaţia Internaţională a Hotelurilor (A.I.H./I.H.A.); Federaţia Internaţională a Automobilului
(F.I.A.); Academia Internaţională de Turism (A.I.T.); Organizaţia Internaţională a Transportatorilor
pe Cablu (O.I.T.C.), Consiliul Mondial al Turismului şi Călătoriilor (W.T.T.C.); Asociaţia
Internaţională a Transportatorilor Aerieni (A.I.T.A./I.A.T.A.) etc.
5.3.5. Lista de subiecte: pentru pregătirea evaluării (examen) se prezintă întrebări,
centralizat, la sfârşitul acestei sinteze.

5.4. Prezentarea capitolului: Piaţa turistică

5.4.1. Introducere la capitol: Dinamica economico-socială antrenează schimbări


fundamentale şi în condiţiile de desfăşurare a diferitelor activităţi şi procese; între acestea piaţa
capătă un rol tot mai important în reglarea raporturilor din economie, în realizarea echilibrului
acesteia; practic, piaţa verifică măsura în care diversele activităţi sunt în concordanţă cu nevoile
reale ale societăţii.
Dezvoltarea tot mai accentuatăa turismului, în majoritatea ţărilor lumii, a condus la
constituirea şi dezvoltarea pieţii turistice.
5.4.2. Obiectivul capitolului: însuşirea unor definiţii, concepte şi probleme privind conţinutul şi
caracteristicile pieţei turistice, cererea şi consumul turistic, sezonalitatea activităţii turistice, oferta şi
producţia turistică, preţurile produselor turistice, tendinţele actuale pe piaţa turistică.
5.4.3. Cuvinte cheie: piaţa, cererea, consumul, oferta, producţia, potenţialul, sezonalitatea,
gradul de valorificare, piaţa actuală (reală, efectivă), piaţa potenţială, piaţa teoretică,
nonconsumatori relativi, nonconsumatori absoluţi, bazin cerere, bazin ofertă.
5.4.4. Rezumatul capitolului: Piaţa turistică reprezintă sfera economică în care produsul
turistic apare sub forma ofertei, iar nevoia turistică sub forma cererii, este sfera de confruntare a
ofertei cu cererea şi în care se finalizează tranzacţii prin intermediul actelor de vânzare-cumpărare.
Piaţa turistică are un conţinut complex cuprinzând atât servicii (transport, cazare, alimentaţie,
agrement – distracţii, tratament, informare etc.) cât şi mărfuri (produse alimentare, nealimentare
etc.).
Piaţa turistică are interferenţă şi este condiţionată de dimensiunile şi dinamismul pieţelor de
servicii şi de mărfuri, asupra cărora exercită o serie de influenţe.

Piaţa de servicii Piaţa turistică Piaţa de mărfuri

Piaţa turistică este repartizată neuniform teritorial ca urmare a diferenţierii marcante rezultată
din repartizarea neuniformă a atracţiilor turistice a patrimoniului turistic şi ca urmare a diferenţierilor
în repartizarea cererii (dezvoltarea economico-socială, mărimea veniturilor şi nr. populaţiei etc.)
Cererea turistică este formată din ansamblul persoanelor care îşi manifestă dorinţa de a se
deplasa periodic şi temporar în afara reşedinţei proprii pentru alte motive decât prestarea unor
activităţi remunerate la locul de destinaţie.
Consumul turistic este format din totalitatea cheltuielilor efectuate de către cererea turistică
pentru achiziţionarea unor servicii şi bunuri legate de motivaţia turistică.
5
Produsul turistic reprezintă ansamblul de servicii şi de facilităţi care se materializează în
ambianţa specifică a factorilor naturali şi artificiali de atracţie şi a amenajărilor turistice create, care
reprezintă elemente componente ale ofertei turistice şi pot exercita o forţă pozitivă de atracţie
asupra turiştilor.
Oferta turistică este constituită din patrimoniul turistic, baza tehnico-materială, serviciile
prestate turiştilor şi mărfurilor oferite acestora. Astfel spus, oferta turistică reprezintă totalitatea
produselor turistice oferite sau care pot fi oferite pe piaţă şi care pot avea un caracter concurenţial
între ele.
Atât oferta cât şi cererea turistică se caracterizează printr-o sezonalitate pronunţată. Oscilaţiile
sezoniere ale activităţii sunt cele determinate, în principal, de condiţiile de realizare a echilibrului
ofertă-cerere şi se concretizează printr-o mare concentrare a fluxurilor de turişti în anumite perioade
ale anului, în celelalte remarcându-se o reducere importantă a sosirilor de turişti. În ce priveşte
activitatea turistică, sezonalitatea se reflectă, pe de o parte, în utilizarea incompletă a bazei materiale
şi a forţei de muncă, influenţând negativ costurile serviciilor turistice şi calitatea acestora, durata de
recuperare a investiţiilor, rentabilitatea etc., iar pe de altă parte, în nivelul scăzut al satisfacerii
nevoilor consumatorilor, afectând, pe termen lung, frecvenţa călătoriilor şi dinamica circulaţiei
turistice.
5.4.5. Lista de subiecte: pentru pregătirea evaluării (examen) se prezintă întrebări,
centralizat, la sfârşitul acestei sinteze.

5.5. Prezentarea capitolului: Resursele turistice ale României

5.5.1. Introducere la capitol: Un teritoriu interesează sub aspect turistic în măsura în care
acesta oferă resurse turistice naturale şi antropice, a căror valorificare, pe fondul unor
amenajări tehnice şi turistice, în contextul protejării mediului înconjurător, poate determina o
activitate de turism, care să permită introducerea acestuia în circuitul turistic. Componentele
naturale şi antropice sunt privite ca atracţii turistice sau resurse turistice. Ordonanţa Guvernului nr.
58/1998 (Legea Turismului) stipulează: „Resursele turistice sunt componente ale mediului natural
şi antropic, care prin calităţile şi specificul lor, sunt recunoscute, înscrise şi valorificate prin turism,
în măsura în care nu sunt supuse unui regim de protecţie integrală”.
5.5.2. Obiectivul capitolului: Cunoaşterea resurselor natural şi antropice, a structurii acestora,
a importanţei acestora în stabilirea priorităţilor privind programele de valorificare a acestora în
scopul dezvoltării activităţii de turism intern şi internaţional în România.
5.5.3. Cuvinte cheie: resurse turistice, potenţial turistic natural, potenţial turistic antropic,
potenţial cultural-istoric, potenţial tehnico-economic, potenţial socio-demografic, dotări tehnico-
edilitare, patrimoniu, servicii turistice, infrastructura tehnică general, rezervaţii, arii protejate,
bioclimat, climatoterapie, floră, faună, parcuri naţionale, parcuri natural, potenţial cinegetic, ape
minerale-termale-termominerale, mofete, saline, patrimoniu cultural, instituţii muzeale etc.
5.5.4. Rezumatul capitolului: Trei elemente naturale majore ale Europei definesc cadrul
natural şi turistic al României, care şi-au pus amprenta pe istoria şi civilizaţia poporului român:
Munţii Carpaţi, Fluviul Dunărea şi Marea Neagră.
Carpaţii Româneşti, cărora le revine 1/3 din suprafaţa ţării (237.500 kmp), se impun ca o
componentă de bază în structura geografică şi peisagistică a României. Cu aceeaşi importanţă se
înscriu şi în activitatea de turism, prin complexitatea şi bogăţia potenţialului său.
Sistemul montan românesc se caracterizează prin: diversitate de aspecte peisagistice,
alternarea unităţilor montane, submontane şi depresionare, a culoarelor de văi; varietatea şi
configuraţia învelişului vegetal; reţea de ape şi lacuri; bogăţie de ape minerale şi termominerale;
fond cinegetic şi piscicol. Munţii Carpaţi sunt uşor accesibili şi oferă condiţii favorabile pentru
odihnă şi tratament, sporturi de iarnă, alpinism, speoturism, vânătoare, pescuit, drumeţia şi
cunoaştere.
Litoralul Românesc al Mării Negre este prima zonă turistică a ţării deoarece deţine circa
45% din capacităţile de cazare ale României. Din mai până la sfârşitul lunii septembrie, în cele 13
staţiuni de litoral, se înregistrează peste 2,5 milioane de turişti români şi străini. De la Chilia la
Vama Veche, litoralul măsoară 245 km, din care 40 km (între Gura Chiliei şi Sfântu Gheorghe)
ţărmul este deltaic. Staţiunile se întind de la Năvodari la 2 Mai pe o lungime de 70 de km.
Dunărea (regele fluviilor europene-Napoleon), prin cei 2858 km (Munţii Pădurea Neagră-
Marea Neagră), din cei 1075 km frontieră naturală a României (12 judeţe riverane) străbate 9 ţări
(Germania, Austria, Slovacia, Ungaria, Croaţia, Serbia, Bulgaria, România şi Ucraina) şi 4 capitale

6
(Viena, Bratislava, Budapesta şi Belgrad). Valorificarea potenţialului turistic al Fluviului Dunărea se
face, în principal, prin croaziere.
Delta Dunării, Rezervaţie a Biosferei (Programul UNESCO), prin originalitatea peisagistică,
geologică, climatică şi biogeografică reprezintă un unicat european. Suprafaţa totală Deltei Dunării
este de 564.000 ha (locul 3 în Europa şi 24 în lume) din care 82% pe teritoriul României.
Patrimoniul natural al Deltei Dunării cuprinde 5148 specii de floră şi faună, din care: avifauna 315
specii de păsări, fauna acvatică 136 de specii, fauna piscicolă 150 de specii. Fondul cinegetic
dispune de 18 fonduri de vânătoare.
Potenţialul turistic natural al României este dublat de un variat şi bogat patrimoniu cultural-
istoric şi tehnico-economic (antropic). În ţara noastră există unicate mondiale cu valoare turistică
deosebită-Cetăţile dacice din Munţii Orăştiei, Cetăţile ţărăneşti din Transilvania, Bisericile de lemn
din Maramureş, Mănăstirile din Bucovina, Moldova şi Nordul Olteniei, Monumentele Stilului
Brâncovenesc din Muntenia şi Oltenia, Creaţiile lui Eminescu, Brâncuşi, Enescu, Grigorescu.
Acestea sunt completate de vestigii ale antichităţii (Istria, Tomis, Callatis), cetăţi şi vestigii daco-
romane, ruine ale unor centre urbane (Drobeta, Apullum, Napoca, Potaissa, Tomis, Sarmisegetusa
etc.), vestigii ale cetăţile medievale (Dăbâca, Biharia, Piatra Craivii, Curtea de Argeş, Severinului
etc.), monumentele istorice şi de artă medievală-mănăstirile (Voroneţ, Humor, Suceviţa, Arbore,
Moldoviţa etc.), monumentele de artă şi arhitectură medievală (catedrala romano-catolică de la
Alba Iulia, clădiri religioase la Sebeş, Cluj-Napoca, Timişoara, Oradea, Iaşi etc.), obiceiuri, datini,
folclor.
În semestrul II (anul II) din anul 2009 în structura disciplinelor de la Facultatea de
Management Turistic şi Comercial s-a introdus disciplina „Resurse şi destinaţii turistice” care
completează şi detaliază acest important capitol al disciplinei de Economia Turismului.
5.5.5. Lista de subiecte: pentru pregătirea evaluării (examen) se prezintă întrebări,
centralizat, la sfârşitul acestei sinteze.

5.6. Prezentarea capitolului: Baza tehnico-materială a turismului din România

5.6.1. Introducere la capitol: Desfăşurarea activităţii turistice presupune existenţa, alături de


elementele de atracţie, a unor mijloace (resurse) materiale adecvate, capabile să asigure
satisfacerea cerinţelor turiştilor pe durata şi cu ocazia realizării voiajelor. Aceste mijloace,
cunoscute sub denumirea generică de bază tehnico-materială (capitol tehnic), se prezintă într-o
structură diversă (unităţi de cazare şi alimentaţie, mijloace de transport, baze de tratament,
instalaţii şi dotări de agrement etc.), adaptată specificului nevoilor turiştilor, funcţiilor economice şi
sociale ale turismului.
5.6.2. Obiectivul capitolului: cunoaşterea conţinutului şi rolul infrastructurii în turism, a
structurii şi dinamicii echipamentelor turistice, a distribuţiei teritoriale a bazei tehnico-materiale şi a
problemelor legate de investiţiile turistice.
5.6.3. Cuvinte cheie: capitolul tehnic, infrastructura generală şi specifică, investiţia specifică,
durata de recuperare, randamentul economic al investiţiei, facilităţi turistice, grad (coeficient) de
utilizare.
5.6.4. Rezumatul capitolului: Baza tehnico-materială este constituită din totalitatea clădirilor,
mijloacelor de muncă, instalaţiilor, obiectelor de inventar şi a materialelor folosite în sectorul turistic şi
care concură la realizarea circulaţiei turistice. Baza tehnico-materială a turismului reprezintă ansamblul
mijloacelor de cazare, hrană, tratament, agrement, transport (căi şi mijloace), destinate satisfacerii
cererii turistice. Dezvoltarea turismului şi realizarea rolului său social-economic este condiţionată de
modernizarea, dezvoltarea, diversificarea şi perfecţionarea continuă a bazei tehnico-materiale.
Volumul activităţii turistice într-o ţară, regiune, zonă, oraş, staţiune este determinat de volumul
cererii turistice şi de gradul de echipare a teritoriului receptor cu facilităţi turistice. Facilităţile turistice
reprezintă ansamblul mijloacelor materiale necesare pentru a înlesni participarea populaţiei la
activitatea turistică şi pentru crearea şi organizarea eficientă a serviciilor solicitate de turişti.
Facilităţile turistice sunt de bază (componentă specifică, directă a unui produs turistic) şi
complementare (înlesnirile sau serviciile cu caracter general de care beneficiază şi turiştii).
Principalele categorii de facilităţi sunt:
- facilităţi de transport şi comunicaţii;
- facilităţi de cazare;
- facilităţi de alimentaţie;
- facilităţi sportive, de agrement şi distracţie;
7
- facilităţi comerciale;
- facilităţi de ocrotire a sănătăţii şi balneo-medicale;
- facilităţi cultural-artistice;
- facilităţi de telecomunicaţii;
- facilităţi pentru servicii cu caracter general;
- facilităţi de organizare a odihnei şi recreerii;
- facilităţi speciale;
- facilităţi de gospodărire comunală.
Componenta cea mai importantă a bazei materiale specifice este reţeaua unităţilor de cazare,
întrucât răspunde uneia dintre necesităţile fundamentale ale turistului, – odihna şi înnoptarea.
Reţeaua unităţilor de cazare este alcătuită din structuri de diverse tipuri, clasificate după conţinut,
funcţia îndeplinită, categoria de confort, perioada de funcţionare, forma de proprietate. Capacitatea
de cazare a României numără circa 287.000 locuri de cazare în 4.700 unităţi, din care: 1.220 hoteluri
şi moteluri, 702 pensiuni urbane, 1.259 pensiuni rurale, 75 hoteluri pentru tineret, 128 tabere şcolare,
742 vile turistice, 584 alte unităţi.
Baza tehnico-materială se realizează prin investiţii de către stat, particulari, societăţi mixte şi
organizaţii cooperatiste (UCECOM şi CENTROCOOP). Principalii indicatori ce vizează investiţiile
sunt: investiţia specifică, aportul voluntar al investiţiei, durata de recuperare a investiţiei şi gradul de
ocupare (utilizare a capacităţilor de transport, cazare, unităţi de alimentaţie publică etc.).
5.6.5. Lista de subiecte: pentru pregătirea evaluării (examen) se prezintă întrebări, centralizat, la
sfârşitul acestei sinteze.

5.7. Prezentarea capitolului: Forţa de muncă în turism

5.7.1. Introducerea în capitol: Realizarea activităţii turistice presupune prezenţa, alături de


potenţial (natural şi antropic) şi echipamente (baza tehnico-materială), a resurselor umane, factor ce
asigură funcţionalitatea celorlalte componente ale ofertei. Forţa de muncă transformă resursele
naturale şi materiale din potenţiale în efective.
5.7.2. Obiectivul capitolului: cunoaşterea particularităţilor muncii în turism, a problemelor legate
de mobilitatea ridicată datorată, în principal, sezonalităţii activităţii de turism, productivitatea muncii
lucrărilor din turism.
5.7.3. Cuvinte cheie: productivitatea muncii, consum de muncă vie, răspundere materială,
răspundere morală, ocupare sezonieră, fluctuaţie personal, grafic orar de muncă.
5.7.4. Rezumatul capitolului: Dezvoltarea turismului – caracterizat ca un sector intensiv în muncă
– are o serie de consecinţe asupra utilizării resurselor umane în sensul creării de noi locuri de muncă,
determinării unui nivel relativ ridicat de instruire şi a unei anumite structuri profesionale şi pe funcţii.
Specialitatea activităţii turistice, complexitatea sa, dată de multitudinea şi varietatea componentelor, îşi
pun amprenta asupra necesarului de personal şi structurii acestuia, asupra exigenţelor privind
pregătirea şi selecţia, asupra eficienţei utilizării forţei de muncă.
Succesul comercial al produselor turistice depinde de atractivitatea componentelor sale, de
nivelul preţurilor şi tarifelor, dar şi de pregătirea profesională a personalului. Calitatea resurselor umane
din turism determină calitatea serviciilor care determină atractivitatea ofertei, sporirea cererii şi în final
nivelul încasărilor şi profitului unităţilor de turism. O problemă importantă o reprezintă formarea
profesională a forţei de muncă care se poate realiza la locul de muncă, în şcoli profesionale şi licee de
specialitate, precum şi în facultăţi de profil (licenţă, masterat, doctorat).
5.7.5. Lista de subiecte: pentru pregătirea evaluării (examen) se prezintă întrebări, centralizat, la
sfârşitul acestei sinteze.

5.8. Prezentarea capitolului: Serviciile turistice

5.8.1. Introducere la capitol: Ca parte integrantă a sectorului serviciilor, turismul are o serie de
trăsături comune cu celelalte ramuri ale acestuia, dar se şi individualizează prin specificitatea şi
complexitatea conţinutului său, prin formele de concretizare şi tendinţele de evoluţie. Având ca
obiect satisfacerea nevoilor persoanelor apărute cu ocazia şi pe durata călătoriilor, turismul poate fi
privit, în conţinutul său, şi ca o succesiune de servicii (prestaţii), cum sunt cele de organizare a
voiajului, de transport, de odihnă şi alimentaţie, de recreere etc. Prin natura lor, serviciile turistice
trebuie să creeze condiţii pentru refacerea capacităţii fizice a organismului, simultan cu petrecerea
plăcută şi instructivă a timpului liber.

8
5.8.2. Obiectivul capitolului: cunoaşterea conţinutului şi caracteristicile serviciilor turistice,
tipologia serviciilor turistice, a serviciilor turistice de bază şi suplimentare.
5.8.3. Cuvinte cheie: servicii de bază, servicii suplimentare, agrement, forme de transport,
servicii specifice, servicii nespecifice, industria hotelieră, servicii ferme, servicii spontane.
5.8.4. Rezumatul capitolului: Produsul turistic este considerat a fi rezultatul asocierilor,
interdependenţelor dintre atractivitatea unei zone (resurse) şi facilităţile (serviciile) oferite
cumpărătorului; resursele vor lua forma diferitelor produse numai prin intermediul prestărilor de servicii
specifice (găzduire, alimentaţie, transport, agrement). Se desprinde de aici importanţa deosebită a
serviciilor, faptul că în crearea (producerea) şi mai ales, în individualizarea produselor turistice accentul
cade pe servicii. Experienţa mondială a demonstrat că existenţa unui patrimoniu turistic valoros nu
înseamnă automat şi un turism dezvoltat, că resurse de excepţie pot rămâne în afara circuitului
economic, în absenţa serviciilor care să le pună în valoare, să le facă accesibile turiştilor.
Serviciile au o serie de trăsături-caracteristici cum ar fi: caracterul imaterial al prestaţiei,
nestocabilitatea, simultaneitatea producţiei şi consumului lor, inseparabilitatea faţă de persoana
prestatorului, intangibilitatea, personalizarea-particularizarea lor la nivelul grupului sau individului,
dinamică înaltă, fluctuaţie sezonieră, complexitate, substitubilitate, eterogenitate etc.
După natura (caracterul) lor, se poate face delimitare între serviciile specifice (cazare,
alimentaţie, transport, agrement, ghid etc.), determinate de desfăşurarea propriu-zisă a activităţii
turistice şi servicii nespecifice (transport în comun, telecomunicaţii, reparaţii, prestaţii cultural-artistice),
rezultat al existenţei unei infrastructuri generale, care se adresează în egală măsură turiştilor şi
rezidenţilor.
5.8.5. Lista de subiecte: pentru pregătirea evaluării (examen) se prezintă întrebări, centralizat, la
sfârşitul acestei sinteze.

5.9. Prezentarea capitolului: Transporturile turistice

5.9.1. Introducere la capitol: transportul reprezintă una din componentele de bază ale prestaţiei
turistice; el asigură deplasarea turiştilor de la locul de reşedinţă la cel de petrecere a vacanţei, în cazul
turismului de sejur, sau pe toată durata călătoriei, în cazul celui itinerant.
Transporturile turistice, abordate ca parte componentă a prestaţiei turistice, prezintă
caracteristicile generale ale acesteia, între care sezonalitate accentuată în exploatare, rigiditate
datorată capacităţii limitate, participarea unui număr mare de prestatori din domenii diferite (transport,
turism, industrie) la realizarea lor.
5.9.2. Obiectivul capitolului: Cunoaşterea rolului transporturilor în dezvoltarea turismului,
caracteristicile şi evoluţia transporturilor turistice rutiere, aeriene, feroviare şi navale, ierarhia tipurilor de
transport în total sosiri/plecări de turişti în ţara noastră.
5.9.3. Cuvinte cheie: forme de transport, rapid, confortabil, trafic turistic, transport aerian,
transport rutier, transport feroviar, transport naval (fluviatil şi maritim), flotă aeriană, parc auto, nave de
croazieră, curse regulate, curse charter, reglementare, dereglementare.
5.9.4. Rezultatul capitolului: În desfăşurarea efectivă a traficului turistic se apelează la o gamă
variată de mijloace de transport. Utilizarea unuia sau altuia dintre ele, ca şi folosirea combinată, sunt
determinate de factori legaţi de specificul călătoriei şi particularităţile mijloacelor de transport, precum şi
de elemente ţinând de psihologia turiştilor.
Dintre aceştia pot fi menţionaţi ca fiind mai importanţi: distanţa de parcurs şi durata călătoriei,
caracteristicile itinerariilor, starea căilor de comunicaţie şi intensitatea traficului, regularitatea şi
securitatea curselor, motivul voiajului şi componenţa grupurilor, confortul călătoriei, nivelul tarifelor
practicate.
5.9.5. Lista de subiecte: pentru pregătirea evaluării (examen) se prezintă întrebări, centralizat, la
sfârşitul acestei sinteze.

5.10. Prezentarea capitolului: Industria hotelieră

5.10.1. Introducere la capitol: Serviciile oferite turiştilor la locul de petrecere a vacanţei reprezintă
componenta cea mai importantă a activităţii turistice. Ele au ca obiect satisfacerea nevoilor cotidiene
de repaus şi hrană ale turiştilor, precum şi pe cele specifice de distracţie, de recreere. Aceste prestaţii
sunt constituite din servicii de cazare (găzduire), de alimentaţie şi de agrement, la care se adaugă alte
servicii de ordin general sau particularizate pe forme de turism.
5.10.2. Obiectivul capitolului: cunoaşterea problemelor specifice industriei hoteliere, a rolului
acesteia în valorificarea potenţialului turistic şi a particularităţilor industriei hoteliere.
9
5.10.3. Cuvinte cheie: industria hotelieră, industria ospitalităţii, cazare hotelieră.
5.10.4. Rezumatul capitolului: Industria hotelieră este recunoscută ca o componentă distinctă a
economiei şi are ca domeniu de referinţă totalitatea proceselor desfăşurate în unităţile de cazare,
generate de primirea, sejurul şi plecarea călătorului.
Conţinutul industriei hoteliere, funcţiile şi trăsăturile acesteia au evoluat în conexiune cu
dezvoltarea capacităţilor de cazare şi implicarea lor în activitatea turistică. Valorificarea superioară a
potenţialului turistic, prin atragerea în circuitul economic a diferitelor zone, reprezintă o altă latură a
aportului industriei hoteliere la dezvoltarea turismului şi, indirect, a întregii economii. Serviciul de cazare
este constituit din mai multe prestaţii independent: cazarea propriu-zisă şi serviciile complementare
acesteia; alimentaţia şi serviciile specifice asociate ei; activităţile cultural-artistice şi de agrement;
serviciile de informare şi intermediere; activităţile comerciale; serviciile având caracter special. Alături
de varietatea serviciilor puse la dispoziţia turiştilor, un alt aspect situat în centrul atenţiei prestatorilor de
servicii hoteliere îl reprezintă asigurarea unui nivel calitativ corespunzător al acestora.
5.10.5. Lista de subiecte: pentru pregătirea evaluării (examen) se prezintă întrebări, centralizat,
la sfârşitul acestei sinteze.

5.11. Prezentarea capitolului: Alimentaţia publică şi Agrementul turistic la nivel naţional

5.11.1. Introducere la capitol: Alimentaţia publică se individualizează ca o componentă distinctă a


economiei, orientată spre satisfacerea nevoilor de consum – în principal, de hrană – ale populaţiei,
având un rol important în viaţa economică şi socială.
Petrecerea plăcută şi agreabilă a timpului liber la locul destinaţiei se situează printre preocupările
centrale ale ofertanţilor de vacanţe. Activităţile de agrement şi animaţie sunt, de o mare diversitate
tipologică, în concordanţă cu varietatea locurilor de petrecere a vacanţei.
5.11.2. Obiectivul capitolului: cunoaşterea activităţilor de alimentaţie publică şi de agrement, a
conţinutului şi particularităţilor alimentaţiei publice ca parte integrantă a prestaţiei turistice, precum şi a
aspectelor legate de dezvoltarea şi perfecţionarea serviciilor de alimentaţie publică şi de agrement
turistic.
5.11.3. Cuvinte cheie: alimentaţia publică, activitatea de producţie, activitatea comercială,
activitatea de servire, nutriţie, sistem „catering“, agrement, animaţie, parc de distracţie.
5.11.5. Rezumatul capitolului:
Alimentaţia se caracterizează prin complexitate fiind alcătuită dintr-un proces de producţie, unul
de comercializare şi unul de servire. Activitatea de producţie este sensibil asemănătoare celei
desfăşurate în industria alimentară şi asigură realizarea preparatelor culinare şi de cofetărie prin
transformarea unor materii prime de origine vegetală şi animală al căror consum, cel mai adesea, nu
este posibil fără o prelucrare prealabilă de tip industrial sau casnic.
Activitatea comercială reprezintă continuarea firească a celei de producţie; prin intermediul ei se
asigură vânzarea, desfacerea către consumatori a preparatelor obţinute în compartimentele de
producţie dar şi a altor produse, preparate sau nepreparate, astfel încât să se realizeze satisfacerea
unei game cât mai largi de trebuinţe ale consumatorului (turistului).
Activitatea de servire (de prestări servicii) reprezintă cea de-a treia latură a alimentaţiei publice;
strâns legată de procesul de comercializare a produselor specifice (preparate culinare, de cofetărie-
patiserie, băuturi etc.), activitatea de servire are ca obiectiv crearea condiţiilor şi facilităţilor pentru
consumul imediat şi pe loc al acestora.
Activitatea de alimentaţie îndeplineşte în cazul turismului mai multe funcţii (de nutriţie, de loisir,
de convivialitatea şi de afaceri).
Agrementul turistic se poate defini prin ansamblul mijloacelor, echipamentelor, evenimentelor şi
formelor oferite de unităţi, staţiuni sau zone turistice, capabile să asigure individului sau unei grupări
sociale o stare de bună dispoziţie, de plăcere, să dea senzaţia unei satisfacţii, unei împliniri, să lase o
impresie şi o amintire favorabile. Această accepţiune evidenţiază varietatea activităţilor de agrement şi
multitudinea planurilor pe care acţionează, dar şi faptul că acesta se constituie într-un element
fundamental pentru satisfacerea nevoilor turiştilor, ceea ce îi conferă satatutul de componentă de bază
a prestaţiei turistice.
5.11.5. Lista de subiecte: pentru pregătirea evaluării (examen) se prezintă întrebări, centralizat,
la sfârşitul acestei sinteze.

5.12. Prezentarea capitolului: Eficienţa economică şi socială a turismului

10
5.12.1. Introducere la capitol: Utilizarea raţională a resurselor (umane, materiale şi financiare) şi,
corespunzător, desfăşurarea eficientă a producţiei reprezintă obiective centrale pentru orice agent
economic sau sector de activităţi şi, totodată, premise ale dezvoltării. Creşterea eficienţei constituie un
principiu de bază al organizării şi conducerii proceselor în economie, una din cerinţele fundamentale
ale progresului şi bunăstării. În corelaţie cu aceste exigenţe, turismul, privit ca domeniu distinct şi ca
parte integrantă a economiei, înscrie între priorităţile sale gestionarea judicioasă a resurselor şi
obţinerea unor rezultate economice pozitive, concomitent cu satisfacerea în condiţii superioare a
nevoilor turiştilor.
5.12.2. Obiectivul capitolului: cunoaşterea conţinutului şi particularităţilor eficienţei în turism,
criteriile de apreciere şi indicatorii de măsurare a eficienţei economice şi sociale în turism, precum şi a
căilor de creştere a eficienţei economico-sociale a activităţilor de turism (transport, cazare, alimentaţie,
agrement, tratament, turism intern şi internaţional).
5.12.3. Cuvinte cheie: eficienţă, profit, rata rentabilităţii, efect multiplicator, nivel relativ al
cheltuielilor, turism social, macroeconomie, microeconomie, efecte directe, efecte indirecte etc.
5.12.4. Rezumatul capitolului: Potrivit accepţiunii generale, eficienţa presupune compararea
eforturilor, exprimate prin intermediul valorii resurselor consumate, cu rezultatele, concretizate sub
forma producţiei realizate. Eficienţa în turism prezintă o multitudine de faţete şi se exprimă printr-o
paletă largă de indicatori, încercând să surprindă complexitatea activităţii, rezulatatele înregistrate la
nivelul fiecărei componente sau proces – transport, cazare, alimentaţie, agrement, turism intern, turism
internaţional – şi ale domeniului în ansamblul său, latura economică şi socială, efectele directe şi indirecte.
Ţinând seama de criteriile de evaluare a eficienţei, principiile generale de determinare a acesteia,
structura resurselor şi efectelor, se poate construi sistemul de indicatori. O primă categorie o constituie
indicatorii sintetici, cei care reflectă rezultatele întregii activităţi desfăşurate cum ar fi: profitul, rata
profitului, rata rentabilităţii, volumul şi nivelul cheltuielilor. Eficienţa turismului poate fi apreciată şi prin
intermediul unor indicatori parţiali care surprind randamentul utilizării factorilor de producţie luaţi
individual sau rezultatele obţinute într-un compartiment al activităţii. Aceşti indicatori sunt:
productivitatea muncii, randamentul capitalului, coeficientul de utilizare a parcului, coeficientul de
utilizare a capacităţii de transport sau de cazare, parcursul mediu zilnic, aportul net valutar, cursul de
revenire, nivelul servirii.
5.12.5. Lista de subiecte: pentru pregătirea evaluării (examen) se prezintă întrebări, centralizat,
la sfârşitul acestei sinteze.

5.13.Prezentarea capitolului:
Perspectivele turismului românesc. Globalizare şi integrare europeană.

5.13.1. Introducere la capitol: Perspectivele dezvoltării turismului românesc pot fi abordate în


contextul restructurării şi privatizării întregii economii naţionale.
În aceste condiţii se poate susţine ideea că turismul constituie un sector prioritar aflat în
interdependenţă organică cu celelalte ramuri şi sectoare economice.
Pentru aceasta sunt necesare atât însuşirea concepţiei privind locul şi rolul turismului în
economia naţională, stabilirea unor direcţii clare de valorificare a potenţialului turistic naţional, cât şi
aplicarea în cadrul acestora, a unor măsuri, soluţii, bine etapizate şi ştiinţific fundamentate, în toate
subsistemele turismului.
5.13.2. Obiectivul capitolului: Cunoaşterea politicilor şi strategiilor de dezvoltare şi promovare a
turismului intern şi internaţional al României.
5.13.3. Cuvinte cheie: politici turistice, strategii, programe de dezvoltare şi modernizare,
restructurare, privatizare, globalizare, integrare, management.
5.13.4. Rezumatul capitolului:
În stabilirea politicilor şi strategiilor în domeniul dezvoltării turismului şi alinierea acestuia la standardele
de calitate la nivel european, în continuare, un rol deosebit îl are statul prin intermediul Ministerului de
specialitate; căruia îi revine misiunea de a coordona dezvoltarea şi controlul activităţii de turism.
Principalele direcţii de acţiune vizează:
- alinierea turismului la standardele europene;
- creşterea competitivităţii ofertei turistice prin valorificarea optimă a potenţialului turistic,
modernizarea, dezvoltarea şi diversificarea structurilor turistice;
- perfecţionarea cadrului organizatoric şi legislativ necesar dezvoltării unui turism competitiv;
schimbarea conceptelor manageriale;
- diversificarea şi creşterea calităţii serviciilor;
- schimbarea imaginii, în Europa şi în lume, despre România ca ţară turistică;
11
- recâştigarea pieţelor externe tradiţionale şi pătrunderea pe noi pieţe;
- perfecţionarea pregătirii profesionale şi manageriale a forţei de muncă;
- dezvoltarea şi modernizarea infrastructurii rutiere, feroviare, aeriene şi navale;
- diversificarea şi creşterea ofertei de agrement;
- intensificarea acţiunilor de promovare externă prin deschiderea-redeschiderea unor birouri de
informare-promovare în străinătate şi prin participare la mai multe târguri şi burse internaţionale
de turism.
Privatizarea şi dereglementarea în sectorul serviciilor, ca şi liberalizarea preţurilor şi a
schimburilor internaţionale de servicii au creat premisele înfăptuirii procesului de globalizare şi în cadrul
turismului.
Un prim pas l-a constituit crearea marilor lanţuri hoteliere care au evoluat în direcţia expansiunii
în afara graniţelor ţării, generând un proces de mondializare. Potrivit specialiştilor O.M.T., globalizarea
va determina creşterea puternică a concurenţei între destinaţii pentru cucerirea segmentelor de piaţă
cunoscute cărora li se adresează oferta şi pentru cucerirea de noi segmente.
Alianţele strategice, cooperările şi/sau fuzionărilor sunt, de asemenea, forţe care acţionează
asupra procesului de globalizare.
5.13.5. Lista de subiecte: pentru pregătirea evaluării (examen) se prezintă întrebări, centralizat,
la sfârşitul acestei sinteze.

Urmează cele 58 de întrebări-probleme, de autocontrol la care trebuie să răspundă cel ce se


pregăteşte la disciplina „Economia turismului“:

1. Definiţi noţiunile: turism, turist, excursionist, vizitator internaţional, călător în tranzit, turism
intern, turism receptor, turism emiţător, turism interior, turism naţional, turism internaţional.
2. Enumeraţi motivele de călătorie potrivit OMT.
3. Prezentaţi componentele industriei turistice.
4. Explicaţi rolul turismului de factor stimulator al dezvoltării.
5. Explicaţi relaţia dintre turism şi forţa de muncă.
6. Prezentaţi conexiunile dintre turismul internaţional şi comerţul mondial.
7. Explicaţi semnificaţiile socio-culturale ale turismului.
8. Explicaţi influenţa veniturilor (preţului, ofertei, timpului liber, etc.) asupra evoluţiei turismului.
9. Caracterizaţi principalele tendinţe în dinamica şi structura turismului internaţional.
10. Analizaţi mecanismul de formare şi orientare a fluxurilor turistice.
11. Caracterizaţi turismul intern şi internaţional al României.
12. Precizaţi care este tipologia voiajelor utilizând următoarele criterii: originea turiştilor,
modalitatea de comercializare a vacanţelor, gradul de mobilitate a turistului, frecvenţa de manifestare
a cererii, tipul mijlocului de transport, motivaţia călătoriei, caracteristicile socio-economice ale cererii.
13. Care sunt avantajele şi limitele turismului organizat/semiorganizat/pe cont propriu?
14. Caracterizaţi principalele metode de înregistrare a circulaţiei turistice.
15. Prezentaţi indicatorii de cuantificare a circulaţiei turistice.
16. La ce se referă procesul de organizare a turismului?
17. Prezentaţi principalele verigi de organizare a turismului şi atribuţiile acestora.
18. Prezentaţi succint OMT/WTO: înfiinţare, rol, organizare şi funcţionare.
19. Enumeraţi principalele obiective strategice al dezvoltării turismului românesc.
20. Prezentaţi conţinutul şi caracteristicile pieţei turistice.
21. Analizaţi raportul dintre cererea şi consumul turistic.
22. Prezentaţi particularităţile cererii şi consumului în turism.
23. Explicaţi sezonalitatea activităţii turistice (particularităţi, cauze, tipuri de variaţii sezoniere,
etape în evoluţia cererii, metode de cuantificare, căi de atenuare).
24. Analizaţi raportul dintre oferta şi producţia turistică.
25. Prezentaţi conţinutul şi particularităţile ofertei turistice.
26. Ce se înţelege prin potenţial turistic, resurse turistice, patrimoniu turistic, potenţial turistic
natural şi potenţial turistic antropic?
27. Să se caracterizeze, pe scurt, potenţialul turistic al Munţilor Carpaţi, al Dunării, Deltei
Dunării şi Mării Negre.
28. Să se prezinte, pe scurt, elementele cele mai valoroase ale potenţialului turistic antropic.
29. Prezentaţi principalele trăsături distinctive ale preţurilor produselor turistice.
30. Ce elemente sunt luate în calcul în stabilirea preturilor produselor turistice.
31. Care este relaţia dintre potenţialul turistic, atracţiile turistice, resurselor turistice, patrimoniul turistic.
12
32. Clasificaţi atracţiile turistice după conţinut, gradul de polarizare, valoare.
33. Analizaţi cu ajutorul informaţiilor statistice gradul de valorificare a potenţialului turistic al României.
34. Enumeraţi componentele infrastructurii turistice (generală şi specifică).
35. Definiţi conţinutul şi rolul capitalului tehnic în turism (infrastructura generală şi specifică).
36. Caracterizaţi baza materială de cazare la nivel naţional (evoluţie, dimensiuni, structură).
37. Enumeraţi particularităţile investiţiilor în turism.
38. Precizaţi modalitatea în care se fundamentează deciziile privind investiţiile în turism.
39. Caracterizaţi sursele de finanţare a investiţiilor în turism.
40. Prezentaţi particularităţile muncii în turism.
41. Prezentaţi indicatorii care influenţează productivitatea muncii în turism.
42. Prezentaţi caracteristicile serviciilor turistice.
43. Clasificaţi serviciile turistice după următoarele criterii: etapele principale în desfăşurarea
călătoriei, importanţa în consum şi motivaţia cererii, forma de manifestare a cererii, natura relaţiilor
financiare, categoria de turişti cărora se adresează, natura (caracterul) lor.
44. Caracterizaţi serviciile turistice de bază/suplimentare.
45. Argumentaţi rolul transporturilor în dezvoltarea turismului.
46. Analizaţi locul formelor de transport în dezvoltarea turismului.
47. Prezentaţi conţinutul şi semnificaţiile industriei ospitalităţii.
48. Caracterizaţi serviciile de cazare hotelieră (conţinut, faţetele calităţii).
49. Prezentaţi conţinutul, rolul şi particularităţile alimentaţiei în calitate de componentă a prestaţiei
turistice.
50. Caracterizaţi principalele direcţii de dezvoltare şi perfecţionare a serviciilor de alimentaţie publică.
51. Caracterizaţi conţinutul şi funcţiile agrementului turistic.
52. Prezentaţi tipologia serviciilor de agrement.
53. Prezentaţi conţinutul şi particularităţile eficienţei în turism.
54. Care sunt principalele categorii de resurse consumate în turism şi indicatorii acestora?
55. Prezentaţi succint indicatorii sintetici care reflectă rezultatele activităţii desfăşurate în turism.
56. Ce este şi cum poate fi caracterizat nivelul servirii?
57. Prezentaţi conţinutul şi particularităţile turismului social.
58. Caracterizaţi succint multiplicatorul turistic al veniturilor/cheltuielilor (tipologie).
59. Explicaţi avantajele integrării României în U.E. asupra dezvoltării turismului internaţional al ţării
noastre.
60. Explicaţi dezavantajele integrării României în U.E. asupra turismului din ţara noastră.
61. Prezentaţi câteva din direcţiile prioritare de acţiune pentru dezvoltarea turismului în
România - orizont 2015.

Prof. univ. dr. Nicolae NEACŞU


Prof. univ. dr. Ion IONESCU
Conf. univ. dr. Andreea BĂLTĂREŢU

13
ECONOMIA TURISMULUI
Proiect

Program de valorificare a potenţialului turistic al unui judeţ/al unei staţiuni


Orizont 2015

Deşi patrimoniul turistic pe care îl deţine ţara noastră este destul de bogat, în aproape toate zonele,
există încă diferenţe în ceea ce priveşte gradul de valorificare a acestuia.
În acest context, proiectul îşi propune analizarea resurselor turistice ale unui judeţ/ staţiuni, a gradului
actual de exploatare în plan economic şi identificarea soluţiilor de antrenare mai largă în circuitul turistic a
acestora.

Conţinutul orientativ al programului este următorul:


1. Localizarea şi caracterizarea judeţului/ staţiunii
scurt istoric al judeţului/ staţiunii
aşezare geografică
căi de acces
nivel de dezvoltare economico-socială
2. Prezentarea potenţialului turistic al judeţului/ staţiunii
- resurse turistice naturale: relief, climă, floră, faună, hidrografie, rezervaţii şi monumente ale
naturii, factori de cură
- resurse turistice antropice: monumente arheologice, monumente istorice, monumente de artă şi
arhitectură, muzee, case memoriale, monumente de arhitectură populară, construcţii contemporane,
etnografie, folclor etc.
- principalele trasee turistice în zonă
3. Analiza bazei tehnico-materiale şi a ofertei de servicii
unităţi de cazare
unităţi de alimentaţie
instalaţii de agrement
unităţi şi instalaţii de tratament
Se vor studia: - dimensiunea (număr de unităţi, număr de locuri)
- structura (pe tipuri, categorii de confort, forme de proprietate)
- distribuţia în teritoriu
Se va efectua o analiză pe 3 ani neconsecutivi (ex.: 2002-2004-2006) determinându-se evoluţia în
timp, indici de dinamică, ritmuri de evoluţie, ponderi.
4. Analiza circulaţiei turistice şi previziunea evoluţiei viitoare
Se vor calcula pe 3 ani neconsecutivi următorii indicatori:
- număr de turişti (pe total, din care români şi străini)
- număr de înnoptări
- sejurul mediu
- gradul de ocupare
- densitatea turistică
- încasări din turism
Se va face o analiză a acestor indicatori pe 3 ani neconsecutivi determinându-se:
- ritmuri de evoluţie
- ponderi
indici de dinamică
Se va realiza o previziune a circulaţiei turistice.
5. Forme de turism practicate în judeţ/ staţiune
6. Propuneri de valorificare a resurselor turistice (orizont 2015)
7. Evaluarea eforturilor investiţionale, posibilităţile de realizare şi efectele scontate în plan economic
8. Harta judeţului judeţului/ staţiunii
14
9. Pliant publicitar

15