DEFINIȚIE: Substantivul este partea de vorbire care denumește obiecte

în sens larg: ființe, lucruri, fenomele ale naturii, însușiri, acțiuni, stări sufletești.

Clasificarea substantivelor: Substantivele pot fi PROPRII sau COMUNE.

Substantivul propriu ESTE UN NUME și denumește individual o ființă sau un
lucru pentru a le deosebi de alte ființe sau lucruri din aceeași categorie.
Substantivele proprii se scriu cu inițială majusculă: Franța, Ion Luca Caragiale.
Substantivul comun indică obiectele de același fel. Se scrie cu literă mică.

Genul substantivelor poate fi feminin, masculin sau neutru.

NUMĂRUL: În general, substantivele au forme de singular și de plural.

DESINENȚELE sunt sunetele așezate la sfârșitul substantivelor pentru a indica
numărul. NOTĂ: Unele substantive au aceeași formă la singular și la plural. Ex:
nume, ochi, pui. Există substantive care nu pot fi puse la numărul singular și se
numesc substantive defective de singular (icre, aplauze, pantaloni, ochelari).
Substantivele care nu au numărul plural se numesc substantive defective de
plural (miere, aur, cinste, fotbal, tenis, creștinism)

Funcția sintactică a substantivelor este de SUBIECT, ATRIBUT,

COMPLEMENT ȘI NUME PREDICATIV.

Jocuri didactice:

1. Ce ştii despre cine? Regula jocului interzice folosirea numelor proprii. Un

elev adresează întrebarea altui elev și solicită un răspuns în care să i se
arate o însuşire folosind construcția substantiv+adjectiv. Exemplu:
„colegul pofticios”, ,,fata din a doua bancă cu părul blond”, ,,băiatul
hazliu”. Cel care ghicește despre cine este vorba va continua jocul.
2. EU SPUN UNA, TU SPUI MULTE. Jocul este folosit pentru formarea
corectă a pluralului substantivelor. Un elev spune un substantiv la
singular, iar următorul elev dă forma de plural a substantivului. Apoi ,
următorul elev trebuie să dea exemplu de un substantiv la singular care
să înceapă cu ultimele 2 litere ale substantivului dat de elevul anterior.