Studiul fenomenelor superioare

Scopul lucrarii:
Deternimarea coeficientului tensiunii superficiale a apei prin metoda desprinderii picăturilor.
Aparate și materiale necesare:
O balanță, o cutie cu mase marcante, un micrometru, un tub de sticlă îngust la un capăt, o pîlnie,
un robinet, doua vase pentu colectarea picăturiloe de apă și pentru stabilirea frecvenței căderii lor, un saiv
cu clește, o pană din lemn moale sau un st de ace de grosime diferită.
Noțiuni teoretice:
Suprafața de separare dintre lichid și mediul gazos înconjurator se numește suparafața liberă a
lichidului. Este stabilit că suprafața liberă a oricărui lichid este supusă acțiunii unor forțe tangențiale la
suprafață, care tind să micșoreze suprafața lichidului. Aceste forțe se numesc forțe de tensiune
superficială.
Așa dar, la modificarea arie suprafeței libere a lichidului, de exemplu, la mărirea ei, se va efectua
un lucru mecanic împotriva forțelor de tensiune suprficială. Acest lucru cauzează variația (în cazut dat –
creșterea) energieri potențiale a moleculelor care formează așa numitul strat superficial al lichidului.
Stratul superficial este format din toate molecule de la suprafața lichidului ce se află într-un strat de
grosime egală cu raza de acțiune moleculară rm=10-9 m.
Adică, moleculele din stratul superficial posedă o energie potențială mai mare decît cea a
moleculelor din interiorul lichidului. Evident, enrgia potențială a stratului superficial este cu atît mai
mare , cu cît este mai mare și suprafața liberă a lichidului. Din Mecanică este cunoscut, că orice
sistemtinde întotdeuna să ocupe o stare (de echilibru stabil), în care energie potențială a lui este minimă.
De aici rezultă, că și aria suprafeței libere a lichidului tinde să fie minimă. Din geometrie cunoaștem că
pentru un volum fixat corpul cu suprafața laterală minimă este o sferă. În acest caz lichidele, în lipsa
forțelor exterioare, trebuie să posede p forma sferică. Mai multe exemple demostreză acestă afirmație:
picăturile mici de apă sau de mercur, pentru care forța de greutate se neglijează din cauza maselor mici, au
formă aproape sferică. Picăturile de ulei aflat într-o soluție de apă cu alcool da fel au formă sferică,
deoarece uleiul se află într-un mediu cu aceeași densitate și astfel se exclude influența asupra picăturilor
de ulei a forțelor exterioare, în cîmpul gravitațional forma suprafeței libere minime este mai
complicată:picăturile se turtesc, iar o cantitate de lichid mai mare cugre sau ia forma vasului.
Experimental s-a constatat, că la o temperatură fixă modului forței de tensiune superficială F este
proporțional cu lungimea conturului / ce mărginește suprafața liberă a lichidului și depinde de natura
acestuia:
F= Ϭ*l (1)
Coeficientul de proporționalitate Ϭ, care depinde de natura lichidului și temperatură, se numește
coeficient de tensiune superficială. Din (1) rezultă:
F
Ϭ= (2)
l
Coeficiemtul tensiunii superficiale Ϭ este numeric egal cu forța de tensiune superficială F ce
acționează pe o unitate de lungime a conturului suprafeței libere a lichidului.
 [Ϭ]SI=N/m
S-a menționat mai sus, că la modificarea ariei suprafeței libere a lichidului se efectuează un anumit
lucru sau împotriva forțelor de tensiune superficială, sau de către însăși aceste forțe. Este stabilit că lucrul
mecanic în acest caz este proporțional cu variația suprafeței libere a lichidului.
A= - Ϭ*∆S (3)
Semnul “-“ în relația (3) arată că la efectuarea unui lucru mecanic pozitiv de către forțele de
tensiune superficiale suprafața liberă a lichidului se micșorează (dăcă ∆ S≥ 0, A ≤ 0 ).
Considerînd ∆ S = 1, din (3) obținem:
|A| = Ϭ;
adică: coeficientul tensiunii superficiale Ϭ este numeric egal cu lucrul mecanic efectuat pentru varianția
ariei suprafeței libere a lichidului cu o unitate:
[Ϭ]SI = J/m2 = N*m/m2 = N/m.
Menționăm, că Ϭ se micșorează cînd temperatura lichidului crește și la temperatura de fierbere a
lichidului Ϭ = 0.
Există mai multe metode de determinare a mărimii Ϭ. În lucrarea de față vom determina
coeficientul tensiunii superficiale a apei prin metoda desprinderii picăturii. Să urmărim procesul
formării unei picături la căpatul tubului, din care picură apa cu viteza de 30-50 de picături într-un minut.
Pe măsura creșterii cantității de apă în picătură crește și aria suprafeței libere a picăturii, deci, și forța de
tensiune superficială care menține picătura la capătul tubului. Concomitent, între picături și capătul tubului
apare o îngustare cilindrică. În monentul desprinderii picăturii dela tubul de sticlă îngustarea are cel mai
mic diametru. Desprinderea picăturii se produce în momentul în care forța ei de greutate m 0g devine egală
cu forța de tensiune superficială F (1), adică:
F = m0g sau Ϭl = m0g (4)
unde m0 este masa pcăturii; g- accelerația gravitațională, iar l- lungimea conturului suprafeței libere a apei
în monetul desprinderii picăturii ( sau perimetrul “gîtuiturii”).
Deoarece l = πd, unde d este diamnetrul îngustării, pentru coeficientul tensiunii superficiale obținem:
Ϭ = m0g/πd (5)
Întrucît masa unei singure picături este foare greu de determinat cu o precizie suficientă, se determină
masa M a n picături. Atunci m0 = M/nși din (5) avem:

Ϭ = Mg/nπd (6)
Experimental s-a stabilit că d = 0,9D, unde D este diametrul interioral tubului din care picură apa.
Astfel, pentru coeficietul tensiunii superficiale Ϭ obținem definitiv:
Ϭ = Mg/0,9πnD (7)
În scopul simplificării calculelor subtituim în (7) valoarea expresiei:
g 9,81∗10 3
= =¿2,89*103
0,9 πD 0,9∗14∗1,2
 Ϭ= 2,89*103*M/n (8)
Mersul lucrării:

1. Măsurați diametru interior al tubului de sticlă de la care se vor desprinde picăturilr de apă.
Pentru aceasta introduceți pana de lemn (sau acul cu diametrul potrivit) în tub şi observați pînă la
ce adîncime intră ea (el) , apoi măsurați cu micrometrul diametrul penei (acului) în acel loc.
Efectuați măsurările de 2-3 ori , rotind de fiecare dată pana (acul) , şi luați valoarea medie.
2. Realizați montajul experimental ca în figura 1 a).
3. Închideți robinetul şi turnați apă în tub ( sau pîlnie ).
4. Cîntăriți cu balanța vasul pentru colectarea picâturilor ( m1).
5. Aşezați sub tubul de sticlă un alt vas şi deschideți robinetul astfel,încît într-un minut să picure 30-
50 de picături.În acest caz se considerâ că picătura se desprinde numai sub acțiunea forței de
greutate.
6. Aşezați sub tubul de sticlă vasul cîntârit şi lăsați să picure în el 70 de picături.
7. Cîntariți vasul cu apa colectată (m2) şi determinați masa apei M=m2-m1.
8. Repetați punctul 5,apoi aşezați vasul în care se conțin 70 de picături şi lăsați să picure în el încă 40
de picături.Cîntăriți vasul cu 110 picături (m21) şi determinați masa apei M1= m12-m1.
9. Repetați punctul 8, lăsînd să picure încă 40 de picături în vasul care conține 110 picături.
10. Completați tabelul de mai jos cu rezultatele măsurărilor şi calculelor efectuate conform expresiei
(8).
11. Repetați de 1-2 ori măsurările utilizînd,dacă e posibil ,tuburi cu diametrele interioare diferite.
12. Calculați valoarea medie ¯σ,calculați erorile absolută şi relativâ cu ajutorul formulelor :
∆σ
ε= ∗100 %
σ
∆ σ=σ∗ɛ
13. Prezentați rezultatul obtinut sub forma σ =( σ ± ∆ σ ) ;
14. Comparați rezultatul obținut cu valoarea din tabelele speciale(ținînd cont de temperatură) şi trageți
concluziile privind rezultatele obținute.
Întrebări şi însărcinări:
 Care este sensul fizic al coeficientului de tensiune superficială?
 De ce factori depinde coeficientul tensiunii superficiale?Cum se explică aceste dependențe?
 Deduceți formula pentru determinarea coeficientului tensiunii superficiale prin metoda
desprinderii picaturilor.
 De ce este necesară o desprindere cît mai lentâ a picaturilor?
 Două eprubete identice conțin cîte acelaşi număr de picături de apă.Într-o eprubetă apa e
curată,în alta-cu sapun.Sunt oare egale volumele picaturilor număraate?Argumentați
raspunsul.Se va schimba oare rezultatul calculelor,dacă experimentul se va efectua în alt
loc al Pămîntului?
 fig.1

m m M D
(kg* σ ∆σ ɛ
Nr. (kg* (kg* n 10−3 )
(m*
(N/m) (N/m) (%)
10−3 ) 10−3 ) 10−3 )
1 102,16 4,06 100 0,0406 1,6      
2 102,16 8,35 200 0,041 1,6      
3 102,16 12,56 300 0,041 1,6      
4 102,16 16,84 400 0,042 1,6      
Medi
102,16     0,041 1,6      
a
1 95,18 3,97 100 0,0397 1,5      
2 95,18 7,77 200 0,0388 1,5      
3 95,18 11,62 300 0,0387 1,5      
4 95,18 15,57 400 0,0389 1,5      
Medi
95,18     0,039 1,5      
a

Calcule:

M −3
N
σ1¿ k =2.89∗106 0.0397∗10 =1.14
n 100 m
g
k= =2.08∗106
π∗D

0.0388∗10−3 N
σ2¿ 2.89∗106 =0.56
200 m
0.0387∗10−3
6 N
σ3¿ 2.89∗10 =0.37
300 m

0.0389∗10−3 N
σ 4¿ 2.89∗106* =0.28
400 m
σ 1+ σ 2+ σ 3+σ 4 1.14+0.56+ 0.37+0.28 N
σ= = =0.58
4 4 m
∆ σ=σ −σ
N
∆σ1=I 0.58-1.14 I= I 0.56 I
m
N
∆σ2=I 0.58-0.56 I= I 0.02 I
m
 N
∆σ3=I 0.58-0.37 I= I 0.21 I
m
N
∆σ4=I 0.58-0.28 I=I 0.3 I
m
∆ σ 1+ ∆ σ 2 +∆ σ 3+ ∆ σ 4
∆ σ= =0.27
4
∆σ 0.27
ε= ∗100 %= ∗100 %=¿46,55
σ 0.58
Concluzie:
În urma efectuării lucrării de laborator Nr.3 ,am căpătat rezultatul care conține e eroare de fața de
rezultatul tabelelor.Această eroare apare din cauza mai multor factori:
 Măsurarea neprecisă a diametrului interior a tubului;
 Diferența dintre frecvențele de desprindere a picăturilor;
 Cîntarirea masei picăturilor cu ajutorul balanței tehnice.