Îşi desface luna sânul, Vede-arama numărându-şi Barbă-Putredă, jupânul. În ajun de miez de noapte Tremura de chiot hanul, Din ungherul unei laviţi Cântă Iepure, ţiganul. O păreche râde-n umbra Nucului de la portiţă: Stă de gât cu-o văduvioară Pristăvelul Niculiţă. Şi se bucură tot satul, Vin feciori din cătănie, Sprinten ţârlăie tilinca, Şi-i atâta veselie… Doar la geam stă singurică Fata jidovului, Ida, Cu ochi verzi ca leuşteanul, Cu păr roş ca, cărămida. Cade-o lacrimă din ochi-i Leneş prelingând fereastra… Suflet obidit şi singur, Ce mai caţi pe lume asta?…