John Stuart Mill

Studentă: Stoicheci Cosmina

FSP, Resurse umane, Grupa 4

CUPRINS
Fertilitatea și eșecurile
Pledoarei lui Mill pentru libertate
Prefață de ADRIAN- PAUL
ILIESCU....................................................................................................................................................5
I. Introducere........................................................................................................................................43
II. Despre libertatea gândirii și a cuvântului.........................................................................................63

III. Despre individualitate, ca unul dintre elementele bunei stări........................................................120

IV. Despre limitele autorității societății asupra individului.................................................................148

V. Aplicații..........................................................................................................................................176

INTRODUCERE
Am ales acest autor și această carte, deoarece ,,libertatea``este un concept complex și
pentru a afla cum a fost tratat de autor și societate.
 John Stuart Mill(20 mai 1806-8 mai 1873) a fost un filosof britanic al epocii victoriene,
unul dintre cei mai influenți gânditori liberali ai secolului al XIX-lea, care a adus contribuții la
dezvoltarea utilitarismului.
Prima publicație a sa o reprezintă două scriscori apărute într-un ziar în 1822. În 1823 a
format Societatea Utilitaristă(care s-a destrămat în 1826) și a devenit funcționar la ,,East India
Company``.
În 1865 a publicat An Examination of Sir William Hamilton`s Psilosophy, în același an
fiind ales membru al Parlamentului(unde apără dreptul la vot și la emancipare al femeii) și apoi
devenind Lord Rector la St. Andrew`s University.
Mill a fost o personalitate multilaterală: a scris tratate de economie și logică, a dezvoltat
filosofia utilitaristă și filonul tradiției empiriste engleze și a fost cel mai important dintre liberalii
secolului al XIX-lea. Începând cu anul 1842, Mill introduce termenul de sociologie în circuitul
sociologic din Anglia.
În logică a dezvoltat o teorie a inducției și procedee de experimentare. În morală, John
Stuart Mill a adaptat utilitarismul lui Jeremy Bentham într-un utilitarism care consideră fericirea ca
scop final al moralei. În politică, a avut poziția unui liberal care nu cerea intervenția statului decât în
beneficiul celor slabi și în special a femeii.
La Mill se pot găsi preocupări şi pentru distribuirea echitabilă a veniturilor sau pentru rolul
comunităţii în viaţa socială.. 
Filosoful britanic nu consideră ofensa o faptă negativă întrucât este de părere că o acțiune nu
poate fi restricționată pentru că încalcă o convenție morală a unei societăți.
Mill apără cu o convingere puternică libertatea de exprimare. Aceasta este o condiție necesară
pentru progresul intelectual și social. 
,,Despre libertate``încearcă să arate efectele pozitive ale libertății asupra tuturor oamenilor și
a societății în ansamblu. Am ales acest autor și această carte, deoarece ,,libertatea``este un concept
complex ; pentru a afla cum a fost tratat de autor și societate ; pentru a afla cum contribuie libertatea la
bună starea oamenilor și a societății ce îl face pe om să nu se simtă liber.
Tema acestei cărți este libertatea civilă sau socială: natura și limitele puterii ce poate fi
exercitată în mod legitim de către societate asupra individului.
Prin libertate se înțelegea protecția împotriva tiraniei conducătorilor politici.
Țelul patrioților era acela de a îngrădi puterea pe care cârmuitorul trebuia lăsat să o exercite
asupra comunității; și ei înțelegeau prin libertate tocmai această îngrădire.
Înclinațiile și aversiunile societății, sau măcar cele mai puternice dintre acestea, sunt astfel
principalul factor care a determinat efectiv regulile destinate să fie respectate de toată lumea, reguli a
căror încălcare este sancționată, fie de lege, fie de opinia publică.
Omenirea are mai mult de câștigat lăsând pe fiecare să trăiască așa cum crede el că e mai
bine decât silind pe fiecare să trăiască așa cum li se pare celorlalți că ar fi bine.
 2. DESPRE LIBERTATEA GÂNDIRII ȘI A CUVÂNTULUI
John Stuart Mill considera că niciun fel de conducere(fie ea cea mai bună sau cea mai rea) nu
are dreptul să-și exercite puterea de constrângere : ,,Eu însă contest dreptul oamenilor de a exercita
această putere de constrângere atât prin acțiunile lor, cât și prin acțiunile cârmuirii. O atare putere este
ea însăși nelegitimă. Chiar cea mai bună dintre cârmuiri nu este cu nimic mai îndreptățită să o exercite
decât ar fi cea mai rea dintre ele``.
În acest capitol, autorul susține cu tărie faptul că orice persoană are dreptul la o părere proprie,
chiar dacă este vorba doar de o singură persoană care să se opună întregii omeniri. Acesta ne spune că
întrega specie umană( atât urmașii cât și generația actuală) va fi afectată prin împiedicarea exprimării
opiniei, iar dacă acea opinie este corectă, atunci aceștia vor trăi în minciună și faptul că niciodată nu
putem fi siguri, că o idee nespusă nu conține elemente utile.
Odată ce omului îi lipsește încrederea în capacitatea de a judeca de unul singur, el se sprijină pe
faptul că ceea ce zice lumea nu este greșit. De aceea, autorul consideră că pentru omul pentru care
,,lumea``înseamnă mai mult decât acea parte a ei cu care vine în contact( partidul, grupul, biserica sau
clasa căreia îi aparține), fiind aceea de țară sau epocă, acesta poate fi considerat ca fiind aproape un
liberal și un om cu vederi largi.
Bineînțeles că epocile nu sunt mai ferite de greșeală decât indivizii, în fiecare epocă fiind
susținute opinii, care, în epocile următoare, au fost considerate nu doar greșite, ci chiar absurde, și este
sigur că multe opinii astăzi vor fi respinse în epocile următoaroare.
Sociologul francez Henri Mendras susținea că într-o societate tradițională se cunoaște toată
lumea și toate aspectele fiecăruia, nu avem nevoie de a descoperi pe alți, în timp ce într-o societate de
masă, trebuie în permanență să descoperim pe alții. De aceea exprimarea opinilor este o caracteristică
fundamentală a societății de masă, în opoziție cu societatea tradițională.
Mill găsește ciudat faptul că amenii admit valabilitatea argumentelor în favoarea dezbaterii
libere, obiectând însă împotriva „ducerii lor până la extrem" și consideră că aceștia nu conștientizează
faptul că, dacă temeiurile oferite nu sunt bune în cazul extrem, atunci nu sunt bune în niciun caz.
Autorul afirmă că, pretenţia ca o opinie să fie apărată de orice atacuri publice nu constă în
gradul de adevăr al opiniei ci în importanța pe care aceasta o are pentru societate. Așadar sunt susținute
anumite convingeri utile bunei stări a oamenilor, întrucât conducerea va avea datoria de a susține aceste
convingeri cum are și datoria de a apăra oricare dintre interesele societății.
Cei care îşi au pâinea asigurată şi care nu dorsc să obţină nici un favor de la oamenii aflaţi la
putere sau de la organele puterii nu au de ce se teme să-şi recunoască deschis opiniile, oricare ar fi
acelea; ar putea să-i deranjeze cel mult faptul că lumea va gndi şi va spune lucruri rele despre ei, ceea
ce ar trebui să poată suporta chiar fără a avea o foarte puterincă vocaţie eroică.
Consider că, opinile pot fi de mare folos mai ales dacă sunt ingenioase, și pot reprezenta un
ajutor și pentru cei din jur, iar aceastea sunt dovada clară a existenței celor călora le-au exprimat,
mențin vie amintirea acestora. Ca de exemplu Socrate, care ,,a fost condamnat la moarte, dar filozofia
socratică s-a înălțat ca soarele pe cer, răspândind lumină pe întregul firmament intelectual``. Deși
acesta a fost omorât, deoarece a intrat în conflict cu autoritățile și cu opinia publică în vremea aceea,
aceasta a fost primul om care a avut curajul să spună adevărul indiferent de consecințe.
 Datorită opiniilor religioase, mulți au fost reduși la tăcere: Arnold de Brescia, Savonarola,
albigenzii, lolarzii, etc.
Intoleranța socială îi face pe oameni să-şi ascundă părerile sau să se abţină de la orice efort
activ de a le răspândi.
Mill susține că ,,niciun om nu poate fi mare gânditor dacă nu recunoaşte că, în calitate de
gânditor, prima sa datorie este de a urma drumul propriei sale raţiuni, indiferent la ce concluzii l-ar
conduce aceasta și că adevărul are mai mult de câștigat chiar de pe urma erorilor făcute de un om care,
pe baza studiilor şi a pregătirii cuvenite, gândeşte cu capul său, decât de pe urma opiniilor corecte ale
acelora care le susţin doar pentru că nu pot gândi ei înşişi``.
Conform autorului ,,libertatea de gândire este necesară nu numai, şi nici în primul rând,
pentru a crea mari gânditori. Dimpotrivă, ea este la fel de indispensabilă, sau chiar indispensabilă într-o
măsură mai mare, pentru a da fiinţelor omeneşti obişnuite putinţa de a atinge dezvoltarea mintală de
care sunt capabile``.
Libertatea de gândire este în opinia lui Mill unul dintre principiile care fac o societate demnă
de a fi numită „liberă” alături de libertatea de exprimare a opiniilor şi a publicării acestora, insintându-
se asupra faptului că „acest principiu necesită libertatea gusturilor şi a părerilor; libertatea de a ne făuri
astfel planul existenţei încât să corespundă structurii însuşirilor noastre; libertatea de a face tot ce
poftim, supunându-ne însă consecinţelor care pot urma, fară a stârni rezistenţa semenilor noştri,atâta
timp cât nu îi vătămăm în mod direct; chiar dacă aceştia ar considera comportamentul nostru de a fi
smintit, pervers sau cu totul greşit îndrumat.”
Prin urmare, acesta consideră că este responsabilitatea indivizilor de ași forma opinii cât mai
aproape de adevăr și să nu le exprime și impună altora numai dacă au siguranța că au dreptate și că
opinia publică ar trebui ca, în fiecare situație particulară să-și hotărască verdictul pe baza împrejurărilor
specifice cazului iar adevărata moralitate a dezbaterii publice este de a acorda respectul cuvenit fiecărui
om care, indiferent ce opinie ar susţine, are calmul şi onestitatea de a se pronunţa corect în privinţa
oponenţilor săi şi părerilor lor, fără a exagera cu nimic în defavoarea lor, fără a ascunde nimic din ceea
ce pledează ori s-ar putea presupune că pledează în favoarea lor.1

3. DESPRE INDIVIDUALITATE, CA UNUL DINTRE ELEMENTELE BUNEI STĂRI

1
John Stuart Mill ``Despre libertate``, ed. Humanitas, 63-119( Bucureşti: Humanitas, 2005).
 În cel de-al doilea capitol autorul tratează individualitatea ca unul dintre elementele necesare
bunei stări.
Acesta susține că nimeni nu pretinde că acțiunile ar trebui să fie la fel de nonlimitate ca și
opinile și faptul că o opinie poate atrage o pedeapsă doar dacă este exprimată oral în fața unei mulțimi
ațâțate sau dacă este scrisă pe o pancardă la vederea mulțimii, presupunând că nu ar trebui să deranjeze
dacă această opinie circulă prin presă.

Faptele care inculpează oamenii fără vreun act îndreptățit pot fi ținute sub control prin
dezaprobare; prin intervenția oamenilor.
Mill consideră că atunci când un individ nu face rău intenționat unei persoane, ci doar
acționează conform propriilor convingeri, păreri, acesta are dreptul de a-și exprima liber opinile și de a
le pune în practică, dar pe propriul său risc,
Atunci când oamenii vor conștientiza că adevărul are mai multe laturi, diversitatea va fi un
bine.
Fiind un apărător al libertății, Mill consideră că este necesar ca oamenilor să se lase libertate
deplină de manifestare, atâta timp cât aceștia nu fac rău celorlalți.
Mai mulți autori au încercat să sintetize varietatea de dificuștăți și probleme succitate de
principiul lui Mill. În perspectiva lui David Spitz, este vorbe de următoarele obiecții:
1. Mill este victima propriilor sale opțiuni contradictorii(pe de o parte utilitarismului, și pe de
altă parte concepția drepturilor abstracte ale individului) iar aceste opțiuni implică cerințe ce intră în
conflict; 2. dihotomia dintre acte care îl privesc doar pe individ și acte ce îi privesc şi pe ceilalți este o
falsă dihotomie; 3) concepția lui Mill despre individualitate echivalează cu o pledoarie pentru
iresponsabilitate socială; 4) Mill concepe greşit natura, şi deci limitele adecvate, ale libertății(Spitz, op.
cit., pp. 211-232).
Mai recent, John Gray listează următoarele obiecții: 1) principiul lui Mill nu poate da libertății
prioritatea şi distribuția egală cerute de o moralitate liberală; 2) prohibirea constrângerilor paternaliste
asupra libertății nu poate primi o justificare utilitaristă constrângătoare; 3) nu se poate formula nici o
concepție neutră moral sau evaluativ necontroversată asupra daunei sau vătămării (concepție necesară
principiului lui Mill); 4) reprezentarea bunei stări umane implicate de principiul lui Mill nu este o
aplicație a utilitarismului, ci expresia unui ideal axat pe o etică perfecționistă; 5) felul cum este
concepută prosperitatea umană este nerealist şi implauzibil, deoarece privilegiază interesul pentru
autonomie; 6) Mill este incapabil să ofere o procedură de decizie (necesară rezolvării conflictelor dintre
interesele umane vitale) şi deci ajunge la pluralism valoric, la fel ca, mai târziu, Isaiah Berlin şi Joseph
Raz(Gray, op. cit., p. 135).

Pentru filozoful politic englez, care este considerat ca unul din cei mai importanți gânditori
liberali contemporani, există 2 sensuri(politice) ale conceptului de libertate:

1. libertatea negativă;
2. libertatea pozitivă.
 Libertatea negativă precizează care este limita independenței comportamentului individual,
fiind astfel identificabilă cu lipsa constrângerilor din partea altor persoane asupra activității mele. În
privința acestei folosiri a conceptului de libertate Isaiah Berlin face următoarele precizări :

 constrângerea este distinctă de incapacitate (care ține de natură);

 libertatea nu are valoare fără condiții adecvate pentru folosirea ei;
 nu se poate vorbi despre o libertate(ex: "libertatea socială") ci doar despre libertate
individuală;
 libertatea nu este unicul scop al oamenilor, fiind uneori acceptabil să se renunțe la
libertate in favoarea altor valori;
Libertatea pozitivă privește sursa comportamentului, utilizarea derivând din dorința individului
de a fi propriul său stăpân. Libertatea concepută ca libertate pozitivă este corelată în mod direct cu
opiniile despre ceea ce constituie "un eu, o persoană, un om".
Pentru ca libertatea să nu mai fie subapreciată, Mill consideră că oamenii ar trebui să fie
conștienți de faptul că libera dezvoltare a individualității este unul dintre primele lucruri esențiale
pentru buna stare și că răul vine din faptul că spontaneitatea individuală abia dacă este recunoscută de
gândirea comună ca având o valoare în sine sau ca un lucru ce s-ar cuveni ca atare să fie preţuit.
Dimpotrivă, aceasta nu ocupă niciun loc în idealul majorității reformatorilor societății și ai moralei,
fiind privită mai curând cu neîncredere, ca o piedică, aducătoare de necazuri şi, eventual, împotriviri în
calea acceptării unanime a ceea ce aceşti reformatori consideră ei înşişi a fi binele suprem al omerii.
Legându-se de doctrina prin care Wilhelm von Humboldt, eminentul savant şi, nu mai puţin,
politician, a alcătuit substanţa unui tratat- doctrina conform căreia „ţelul omului, ceea ce îi este prescris
de porunca eternă, nestrămutată a raţiunii şi nu sugerat de dorinţe vagi şi trecătoare, este dezvoltarea
cea mai înaltă şi mai armonioasă a puterilor sale către un întreg complet şi coerent", Mill susține faptul
că puțini oameni, din afara Germaniei, înţeleg sensul acestei doctrine și că obiectul „către care fiecare
fiinţă omenească trebuie să-şi îndrepte neîncetat eforturile şi pe care trebuie să-l aibă permanent în
vedere mai ales cei ce intenţionează să-i inluenţeze pe semenii lor este individualitatea forţei şi a
dezvoltării"; şi că, pentru aceasta, există două cerinţe, „libertatea şi varietatea situaţiilor"; şi că dn
reunirea acestora iau naştere „vigoarea individuală şi diversitatea multiplă" care laolaltă alcătuiesc
„originalitatea".
Bineînțeles, că pentru a hotărî pentru sine, omul trebuie să se folosească de toate aptitudinile
sale, precum spiritul de observație, raționamentul și judecata și capacitatea de acțiune. Așadar, pentru
Mill, omul care îi lasă pe alții să aleagă și să hotărască în numele lui nu are nevoie decât de imitație.
Pentru John Stuart Mill, libertatea individuală înseamnă dezvoltare. Așadar, omul, prin natura
sa umană, lăsându-se purtat de forțele interioare; având libertatea de a face acest lucru,bineînțeles cu
posibilitatea existenței unor riscuri, se poate dezvolta: ,, Natura umană nu este o maşină care să fie
construită după un model şi pusă să facă exact lucrul care i-a ost prescris, ci un arbore ce trebuie să
crească şi să se dezvolte sub toate aspectele, conform tendinţei forţelor lăuntrice care fac din el un lucru
viu``.
Un autor din secolul XIX, a cărui identitate a rămas necunoscută , dar ale cărui obiecții rămân
până astăzi substanțiale, i-a reproșat lui Mill tendința de a privi personalitatea individuală ca pe o,,
fortăreață``ce trebuie să rămână ,,inexpugnabilă`` la influențele sociale; această tendință escamotează în
mod regretabil faptul esențial că nu orice influență sau constrângere socială are caracter nefast, căci
dezvoltarea personalității poate suferi de pe urma absenței constrângerilor formative la fel de mult pe
cât poate suferi de pe urma prezenței celor deformante( Filosofia politică a lui J.S. Mill, coord. G. Ene,
Polirom, 2000, p. 175).
 Consider că, omul care acționează conform dorințelor și impulsurilor sale dă dovadă de tărie: ,,
Despre un om ale cărui dorinţe şi impulsuri sunt cu adevărat ale sale, fiind o expresie a propriei sale
firi, aşa cum a dezvoltat-o şi modificat-o propria sa cultură, se spune că are caracter...... Iar dacă, pe
lângă faptul că impulsurile respective îi aparţin lui însuşi, ele sunt şi puternice şi alate sub cârmuirea
unei voinţe puternice, atunci el are un caracter puternic``.(Mill, p. 129).
J.F. Stephan crede că ,,originalitatea constă în a gândi cu capul tău, nu a gândi altfel decât
alții``(Stephen, în Spitz, op. cit., p.149).
După părerea mea societatatea nu dorește firi puternice, deoarece cu greu le poate controla și
manipula, putând conduce la dezorganizarea sistemului social(în cazul creșterii disproporționale a
abaterilor sociale). De exemplu, în cazul asociației ,, Societatea studențior români``, care a fost
înființată la Paris în anul 1845. În cadrul asociației, caracterele puternice și ideile diferite creau
divergențe(Școala Doctorală, Științe Juridice, Politice și Sociologice, p. 97, Becciu Sorin, Societatea
civilă ca factor de presiune asupra procesului decizional în unele regimuri autoritare).

Se pare, că în prezent societatea a ajuns mult mai puternică decât individualitatea, iar ceea ce
amenință natura umană este lipsa preferințelor și impulsurilor personale(Mill, p.128).

Autorul acestei cărți susținea că oamenii din zilele noastre se conformează chiar și când vine
vorba de propria plăcere, întodeauna ținând cont de alții și că ferindu-se de a da curs propriei lor firi,
aceștia reușesc în cele din urmă să nu mai aibă nicio fire.

Conform teoriei calviniste este de dorit faptul ca oameni să ajungă să nu aibă nicio plăcere sau
să dorească ceva cu putere, Aceasta susține că cel mai mare păcat al omenirii este de a face lucrurile
după placul lui ajungând la concluzia că cel mai mare bine pentru omenire este supunerea.(Despre
libertate, pagina 129).

Scopul lui Mill era de a arăta oamenilor că numai cultivarea individualității ar putea produce
ființe omenești evoluate , ființele evoluate fiind de folos ființelor neevoluate și de a arăta celor care nu
își doresc libertatea că pot fi răsplătiți, deoarece permit persoanelor care își doresc libertate să o
folosească și să profite de ea fără niciun obstacol în calea lor.

Consider că, libera alegere nu produce întodeauna ceva benefic. Ca de exemplu, Roger Crisp
amintește că libera opțiune a electoratului german l-a adus pe Hitler la putere.

Mill își dorea și considera necesar ca un geniu să se desfășoare liber , din punct de vedere al
gândirii dar și din punct de vedere practic. Este logic faptul că un om nu poate crea doar îi este permis
să gândească liber, și poate avea mai multă inspirație dacă trăiește liber.

Acesta este de părere că lucrurilor neobișnuite trebuie să li se lase mai mult spațiu de acțiune
pentru ca în timp să se poată vedea care dintre aceste lucruri sunt potrivite pentru a fi transformate în
obiceiuri.(p. 137).

Cu alte cuvinte fiind spus, oamenii nu se vor bucura de fericire și nici nu se vor dezvolta în așa
fel încât să atingă statura spirituală, morală și estetică pe care firea lor este capabilă să o atingă dacă nu
există o diversitate în felurile lor de a trăi.
 Ceea ce stă în calea dezvoltării omului este despotismul obiceiului, ca de exemplu întregul
Orient unde obiceiul domină, justiția și dreptatea însemnând conformare față de obicei

Acest capitol se încheie prin evidențierea de către Mill a faptului că pe măsură ce lumea se va
asemăna tot mai mult între ea nu va mai exista o puetere independentă care să apere opiniile și
tendințele care par nepotrivite și care nu au acordul publicului larg. Așadar, acesta trage un semnal de
alarmă pentru apărătorii drepturilor individualității prin faptul că se poate opune o anumită rezistență
ilegalității și că este momentul pentru a acționa pentru a nu se ajunge la momentul de a fi incapabili să
nu mai recunoască diversitatea, fiind obișnuiți cu conformizarea.2

4. DESPRE LIMITELE AUTORITĂŢII SOCIETĂŢII ASUPRA INDIVIDULUI

Una dintre cele mai importante trăsături ale istoriei este lupta dintre libertate și autoritate. În
trecut, prin libertate se înțelegea protecția împotriva puterii conducătorilor.

2
Mill. ``Despre libertate,``120-147.
 În acest capitol, autorul vrea să elucideze 3 dileme, și anume: , care sunt limitele legitime ale
independenței individului; unde începe autoritatea societăţii și cât anume din viaţa omului trebuie lăsat
în seama individualităţii şi cât în seama societăţii.

Regulile de conduită au fost determinate de înclinațiile și aversiunile societății, fiind desemnate

pentru a fi respecate de toată lumea, iar dacă oamenii le vor încălca, aceștia vor fi sancționați de lege
sau de opinia oamenilor. Cu toate astea, filozoful francez, Jean Jacques Roussseau, consideră că
,,Libertatea nu constă în faptul că oamenii fac tot ce doresc, ci în faptul că ei nu trebuie să facă ce nu
doresc``.

Consider că, oamenii au dreptul de a refuza ceva care este în condradicție cu voiința și dorința
lor:,, Libertatea este posibilitatea de a spune nu oricărei autorități, artistice, religioase, literare,
filosofice, sociale și chiar politice.``(Ignazio Silone).

Mill este de părere că atât individualitatea cât și societatea trebuie să se concentreze pe ceea ce
preocupă pe fiecare în parte. Așadar, individualităţii trebuie să-i aparţină acea parte din viaţă care
interesează în principal individul, iar societăţii, partea care interesează în principal societatea.

Considerând că omul poate fi tras la răspundere de societate doar referitor la ceilalți, referitor la
omul însuși Mill evidențiază faptul că independența sa este prin drept, absolută, susținând că omul este
stăpânul trupului și spiritului său.

Se pare că, concepția lui Mill, care constă în a face fiecare ce vrea atâta timp cât nu faci rău
libertății celorlalți nu este originală. Ea apare și în spusele lui Rousseau, care relevă faptul că,, la baza
dreptății raționale stă imperativul( Discursul asupra originii și fundamentelor înegalități dintre oameni):
,,Asigură-ți binele propriu făcând cât mai puțin rău altuia.`. Dar asta nu e tot, aceasta se regăsește și la
Kant, în formula normativă( Despre sentință: acest lucru poate fi corect în teorie, însă nu funcționează
în practică): ,,fiecare trebuie să-și urmărească fericirea pe drumul pe care îl consideră bun pentru el, cu
condiția de a nu aduce vreun prejudiciu libertății celorlalți de a urmări un scop asemănător.``

Un om poate afecta și societatea atunci când își greșește sieși. Ca de exemplu persoanele a căror
fericire depinde de respectivul: ,, Nici un membru al acesteia nu este o fiinţă izolată; este imposibil ca
un om să facă ceva care îi dăunează serios sau permanent lui însuşi fără a afecta negativ cel puţin pe cei
aflaţi în strânsă legătură cu el, iar adesea şi pe mulţi alţii.``(Mill,p. 155, 156). De aici putem trage
concluzia că atât individul cât și societatea sunt legați unul de altul.

Autorul este de părere că o întâmplare iese din sfera rezervată libertății atunci când are loc o
daună precisă sau un risc bine determinat de producere a unei daune, fie faţă de un individ, fie faţă de
colectivitate , fiind plasată în sfera moralității sau a legii.

Immanuel Kant consideră morala drept limită pentru drept, acesta nefiind susceptibil de a
acționa asupra resorturilor morale ale ființei. Invers, dreptul derivă din moralitate, deoarece o acțiune
morală are ca mobil ideea de datorie pe care o prescrie legea.( Sistemul normelor sociale ,Ion
TULBURE, doctorand (USM).
 În acest capitol, autorul găsește autoapărarea drept singura justificare ce îi indreptățește pe
oameni sau grupuri de oameni să constrângă libertatea altora.

Acesta identifică o varietate de tipuri de libertăți:libertatea de conștiință, libertatea de a se

exprima, libertatea de a face ceea ce dorim cu condiția de a suporta consecințele, printre care și
libertatea de asociere a indivizilor într-un grup.

Așadar rămâne de dovedit dacă este datoria societății sau oamenilor să răzbune orice posibilă
ofensă adusă Atotputernicului dar care nu reprezintă un rău făcut indivizilor.3

5.APLICAȚII

În acest ultim capitol al cărții sale, autorul oferă atât aplicații cât și exemple de aplicații pentru
a evidenția mai bine sensul dar și limitele unor anumite maxime, precum:,, individul nu este
răspunzător în fața societății pentru actele sale atâta timp cât acesta își vede de interesele sale, iar dacă

3
3 Mill, ``Despre Libertate``,148-175.
membrii societății vor încerca să-l convingă să renunțe la conduită și nu reușesc, atunci aceștia îl vor
evita doar pentru propriul lor bine. Prin urmare, atunci și numai atunci când conduita acestuia nu
reprezintă un bine pentru societate, aceasta are dreptul de a se impune conduitei individului. Comerțul
poate fi un exemplu, care pentru Mill are semnificația de act social, iar în perspectiva lui, orice
persoană care vinde ceva va acționa într-un anumit fel încât va afecta interesele altor oameni sau chiar
ale societății, prin urmare societatea îl va judeca.

Conceptul de ,,daună``(vătămare), în mod evident, joacă un rol esențial în cadrul concepției lui
Mill.

Pentru acesta, a decide asupra dreptului de intervenție a societății în viața individului înseamnă
a considera că conduita acestuia aduce daune altora.

Consider că, un act poate fi dăunător pentru unii și nedăunător pentru alții, acesta fiind
caracterizat în funcție de modul de a gândi al oamenilor, de concepția lor: ,,Vătămările nu pot fi
judecate izolat, ci trebuie evaluate în context, iar amploarea statistică poate face dintr-un act care, în
sine pare inofensiv, un veritabil pericol social. ``

Dacă societatea va preîntâmpina delictele împotriva sa, luând din timp măsuri de precauție,
atunci maxima conform căreia ,,o conduita greșită ce nu afectează decât persoana în cauză nu poate
îndreptăți intervenția societății în scop de prevenire sau pedepsire``va suferi anumite limitări.(pg170-
171).

Mill este de părere că atunci când un om a provocat odată un act de violență aflându-se sub
influența beției, acesta trebuie supus unei restricții legale speciale, iar dacă va fi găsit beat să i se dea
pedeapsa , iar dacă aflându-se în această stare acesta ar prvoca o altă infracțiune atunci pedeapsa va fi
de o severitate mult mai mare. Așadar, dacă beția are tendința de-al provoca pe omul aflat în această
stare să facă rău altora atunci va fi considerat un delict împotriva lor.(p.182).

Trecând de la Mill la Patrick Devlin, care consideră că ,,se poate argumenta că dacă păcatele
unui om îl afectează doar pe el însuși, ele nu privesc deloc societatea. . Dacă cineva preferă să se
îmbete în fiecare noapte în spațiul privat al casei sale, suferă oare altcineva decât el însuşi? Dar să
presupunem că un sfert sau jumătate din populație se îmbată în fiecare noapte, ce fel de societate ar mai
fi aceea? Nu poți stabili o limită teoretică pentru numărul de oameni care se pot îmbăta înainte ca
societatea să fie îndreptățită să legifereze împotriva beției“ (Morals and the Criminal Law, în Spitz, op.
cit., p. 185).

Chiar dacă a pus accent pe importanța individualității caraterelor dar și pe diversitatea atât în
opinii cât și în modurile de comportare, Mill specifică că diversitatea educației are o importanță ce nu
poate fi îndeajuns subliniată, susținând faptul că învățământul de stat generalizat are drept scop
modelarea oamenilor după același tipar , fiind unul , în concepția sa pe placul puterii predominante în
cadrul conducerii, fie puterea unui monarh, a preoțimii sau a altora ce formează generația respectivă,
iar dacă există un învățământ organizat și controlat de către stat, acesta ar trebui să fie unul dintre
cele ,ai multe experimente concurente, posedând un titlu de exemplu și stimul cu scopul de a menține
celelalte forme de învățământ la un anumit nivel de calitate.(p.194 , p.195).
 Spre finalul capitolului autorul a dorit să precizeze de ce oamenii ar avea obiecții ca domnia să
intervină chiar și atunci când aceasta nu are tendința să implice încălcarea libertîții.

Aceștia obiectează deoarece consideră că pot face mai bine lucrurile decât domnia însăși.

În alt caz, chiar dacă indivizii nu pot face la fel de bine lucrurile ca și funcționarii domniei,
aceștia doresc să o facă ei însuși pentru a se educa, a-și întări capacitățile de acțiune, pentru a-și exersa
modul de a judeca dar și pentru a cunoaște ce au lăsat în seama funcționarilor.

Cel mai reprezentativ motiv pentru care obiectează împotriva intervenției acesteia este acela al
creșterii inutile a puterii sale, care reprezintă un mare pericol.

O administrație greșită nu afectează numai unitățile locale respective, ci și întreaga comunitate.

Așadar, pentru a ca un stat să funcționeze, indivizii nu trebuie împiedicați să contribuie la dezvoltarea
lui.

,,Pe termen lung, valoarea unui stat este valoarea indivizilor ce-l compun.``4

CONCLUZII

În cartea sa, Mill susține că omul are dreptul de-a gândi și de a-și exprima liber opinile pe
propriul său risc; poate acționa conform dorințelor și impulsurilor sale în condițiile în care faptele sale
nu îi afectează pe ceilalți și că societatea este îndreptățită să intervină doar atunci când acțiunile

4
Mill, ``Despre libertate``, 176-207.
individului afectează și pe membrii acesteia, faptul că acțiunile unui individ îl afectează doar pe el
însuși, nu privește societatea.

Așadar acesta concluzionează faptul că societatea are mai multe de câștigat dacă respectă
libertatea individuală, susținând originalitatea, fără ea considerând că nu ar mai exista evoluție.

Conform teologului și filosofului, Toma de Aquino: ,,omul este înzestrat cu liber arbitru, astfel
sfaturile, îndemnurile, poruncile, interzicele, răsplata și pedeapsa ar fi în van``.

Contrar apărătorului libertății(Mill), Devlin este de părere că nici o societate nu poate exista și
atinge o stare bună fără a impune membrilor ei anumite stringențe morale, fără a le interzice anumite
conduite ce constituie, în sine, ceva ră; în viziunea sa, aceste conduite trebuie interzise deoarece
reprezintă Răul, și nu neapărat pentru că ele ar afecta negativ alte persoane decât cele care le practică.

Dar cu toate astea, se pare că gândirea liberală si libertariană contemporană, continuă sub
multiple aspecte optiunea milliană pentru restrângerea maximă a intervențiel publice în sfera libertățil
individuale, pentru respingerea paternalismului și a tutelei sociale asupra persoanelor; în schimb,
gândirea conservatoare(cea a lui Devlin) nu se bucură (în lumea occidentală) de o audiență similară la
nivel academic, mediatic şi politic, chiar dacă ea are rădăcini adânci în mentalitatea omului de pe
stradă.

Se poate deci spune că, deocamdată, intuițiile lui Mill rămân mai fertile şi mai promițătoare
decât cele conservatoare.

Se spune adesea, şi se pare că pe bună dreptate, că John Stuart Mill este ultimul mare liberal
clasic şi primul liberal modern. 

Citind cartea, am realizat cât de mult trebuie prețuită libertatea omului și faptul că ar trebui să
fim bucuroși că ne este permisă exprimarea opiniei și că avem dreptul de a alege pentru noi, de a fi
creatori ai destinului nostru, dar asta nu înseamnă că nu rebuie să ținem cont și de binele celor din
jur.

Așadar, liberetatea ne aparține dar trebuie să știm cum să o folosim.

„Impactul tratatului lui Mill asupra gândirii politice a fost imediat şi a lăsat urme de durată.
El a înlocuit formulările anterioare ale argumentării în favoarea individualismului şi toleranţei, de
la Milton la Locke până la Montesquieu şi Voltaire, şi rămâne pledoaria clasică pentru libertatea
individuală.“ — ISAIAH BERLIN

BIBLIOGRAFIE

1. https://ro.wikipedia.org/wiki/John_Stuart_Mill
 2. Mill, John Stuart, ``Despre libertate``, edited by Adrian-Paul Iliescu , 63-176,
București:Humanitas, 2005.

3. Bădescu, Ilie, Cucu Oancea, Ozana ``Dicționar de sociologie rurală, edited by Mica Valahie,
2011.

4. Iliescu, Adrian-Paul, ``Prefață``, ``Fertilitatea și eșecurile pledoarei lui Mill pentru libertate``,
5-39

5. https://ro.wikipedia.org/wiki/Libertate_(filozofie)

6. Beciu, Sorin, `` Societatea civilă ca factor de presiune asupra procesului decizional în unele
regimuri autoritare``, Școala Doctorală Științe Juridice, Politice și sociologice, 2017.

7. https://ro.scribd.com/doc/135866202/Despre-Libertate-Mill

8. Tulbure, Ion, ``Sistemul normelor sociale`` Revista Națională de drept, 2016.