Igienă curs 2

FACTORII DE MEDIU ÎN RELAŢIE CU

STAREA DE SĂNĂTATE
Principii:
1. Asigurarea unei calităţi corespunzătoare a aerului respirabil, prin scăderea poluării.
2. Asigurarea unei cantităţi de apă suficiente şi de bună calitate
3. Asigurarea unor alimente cu o valoare nutritivă bună şi necontaminate
4. Asigurarea unei locuinţe salubre, cu anumite condiţii de confort şi care să prevină transmiterea bolilor.

Aerul
Cel mai important factor de mediu. Indispensabil vietii. Fara aer organismul uman nu poate supravietui mai
mult de cateva minute, in timp ce fara apa poate trai cateva zile, iar fara alimente chiar cateva saptamani.
Expunerea este dată în cea mai mare parte de calitatea aerului:Exista factori externi şi interni care
influenteaza calitatea aerului:
 Non-ocupaţionali (60..70%)
 Ocupaţionali
 Industrial
 Non-industrial
 Din mijloacele de transport
Calitatea aerului în relaţie cu starea de sănătate:
 Modificarea componentei naturale a aerului respirator
 Prezenţa unor compuşi străini
Compoziţia chimică a aerului: 21% O2, 0,04%CO2, 79%N2 şi gaze rare (Ar,Cripton, Xenon, O3),
vapori de apă, germeni naturali:

Atmosferic Expirat Alveolar

O2 21 16 14,5
CO2 0,04 4,5 5,5
N2 79 80 80

1.Variatia azotului
In conditiile cresterii presiunii sale partiale (la coborarea sub nivelul marii) azotul are anumite influente
asupra organismului. Astfel, o data cu cresterea presiunii atmosferice la coborarea sub nivelul marii creste si
presiunea partiala a gazelor din aer. Oxigenul se fixeaza pe hemoglobina, Co2 intra in sistemele tampon ale
organismului, iar azotul areactiv se dizolva in sange si se fixeza pe lipidele din tesutul adipos si tesutul nervos
determinand NARCOZA HIPERBARA sau BETIA ADANCURILOR.
Tulburarea evolueaza in doua etape:
-de excitatie:hiperreflectivitate, hipercardie, hiperpnee, buna dispozitie.
-de inhibitie:hiporreflectivitate, hipocardie, hipopnee, adinamie, lipotimie, deces.
Actiunea nociva a azotului se manifesta si la ridicarea la suprafata apei. In acest caz are loc o scadere a
presiunii atmosferice, deci si a scaderii presiunii partiale a azotului, care trece din starea dizolvata in stare de
gaz eliminandu-se la nivelul plamanului. Daca viteza de reducere a presiunii partiale a azotului este mai mare
decat viteza sa de eliminare prin plamani, azotul gazos ramane in sange si poate produce embolii gazoase
grave, chiar mortale la nivelul creierului, cordului sau plamanilor. Pentru a evita aceste fenomene este necesar
ca revenirea la suprafata sa se faca lent cu pauze.
Simptomele emboliei gazoase: dureri articulare, dureri musculare, hiperestezie cutanata.

1
Igienă curs 2

2.Variaţia pO2
Oxigenul este gazul cel mai necesar organismului uman.

Scăderea pO2
Cea mai mare parte a O2 se consumă în procese de combustie (Ex. 1l benzină à 2..3Kg O2). Se estimează că
dacă în procesele de combustie s-ar arde tot combustibilul natural de pe glob, concentraţia O 2 ar scădea cu
maxim 3%. Scăderea pO2 se produce în spaţii închise şi neventilate, prin respiraţie, dar nu apare riscul de
hipoxie decât în încăperi închise ermetic.
Scaderea presiunii partiale a O2 este datorata scaderii presiunii atmosferice de exemplu, in cazul ridicarii de
la suprafata solului. La fiecare 10m altitudine presiunea atmosferica scade cu 1 mmHg.
Datorita scaderii presiunii partiale a O2 are loc aparitia unei hipoxemii si a unei hipoxii cu tulburarile
respective.
In acest caz apar doua sindroame:

1.RAUL DE MUNTE-apare in cazul ascensiunii pe munte la persoanele neantrenate de la 2500-3000 m.

Simptome:
Oboseala prematura, cresterea frecventei pulsului, cresterea frecventei si amplitudinii respiratorii, cefalee,
vertije si chiar lipotimie.
Daca aceeasi persoana se ridica cu un balon se constata ca nu apare nici un simptom.
Explicatia - in cazul unei ascensiuni pe munte se produce si un consum crescut de oxigen datorita efortului
muscular.
De aceea este contraindicata ascensiunea pe munte a persoanelor cu insuficienta respiratorie, insuficienta
cardiaca, persoane cu un grad avansat de anemie si persoane neantrenate.

2.RAUL DE ALTITUDINE-apare in cazul ascensiunilor cu aparate de zbor la peste 6-7000 m altitudine.

Apar aceleasi simptome ca in cazul raului de munte la care se adauga cresterea tensiunii arteriale, aritmii,
dureri precordiale, infundarea timpanului, scaderea acuitatii auditive, senzatie de greata, voma, simptome care
apar datorita scaderii presiunii partiale a oxigenului cu hipoxemie si hipoxie la care se adauga zgomotul si
vibratiile aparatului de zbor, golurile de aer.

Creşterea pO2
Poate apare la oxigenoterapie (50..60%). Trebuie să existe şi o cantitate mică de CO 2, care să stimuleze
respiraţia. Trebuie umezit, deoarece O2 pur ar produce arsuri. Oxigenoterapia trebuie făcută cu intermitenţe,
pentru a nu modifica permeabilitatea alveolo-capilară, cu apariţia edemului pulmonar acut.
Hiperoxia reprezintă intoxicaţia celulei nervoase cu O2.
Oxigenoterapia hiperbară: se administrază oxigen în concentraţii şi la presiune crescută (2..2,5atm). Se
foloseşte când se urmăreşte deblocarea rapidă a hemoglobinei de un toxic.

3.Modificarea pCO2
E determinată de creşterea concentraţiei CO2, modificările de presiune nemodificând mult pCO2. Riscul
apare doar în spaţii închise: expunere profesională (ex. Industria berii), accidental din cauza acumulării în
zonele declive (ex. Fântână).
Există o tendinţă de creştere a concentraţiei CO 2 în aerul atmosferic, datorită proceselor de combustie,
apărând “fenomenul de seră”. CO2 formează un strat izolator, care împiedică răcirea Pământului. Exagerarea
acestui proces determină creşterea temperaturii aerului şi creşterea umidităţii. La nivelul ecosistemului, se
topesc gheţarii, creşte suprafaţa de apă şi apar modificări climatice (caniculă).

2
 Igienă curs 2
Creşterea concentraţiei CO2 e tolerată până la 4%, când se egalează presiunea CO2 din aerul expirat şi din
spaţiul alveolar. Apar fenomene compensatorii: Co2 actioneaza ca un excitant al centrului respirator cu
creşterea frecvenţei si amplitudinii respiratorii.
La concentraţii de 6..8% CO2: dispnee, senzaţie de lipsă de aer, creşterea TA.
La o concentraţie de 16% CO2 se produce paralizia centrilor respiratori, cu moarte prin stop cardio-
respirator.