CAVALCADA

�n freamat lung de mare treapat

pe armasari de-arama grea,
gonind s-ajunga p�n la capat,
�nalti, cu pumnul pe plasea,
at�tia trec si r�d cum schioapat
�n urma lor, pe gloaba mea.

�n urma lor pe gloaba mea !

Galopul lor �nghite poste,

potcoava sfarma cremenea,
sau scoala sm�rcuri sa ma-mposte
cu smoala-i putreda si rea,
caci m-au lasat la zeci de poste
�n urma lor, pe gloaba mea.

�n urma lor pe gloaba mea !

Nu-i poticneste-n drum nici sete,

nici rani nu-si spala la cismea,
nici muntii nu le stau perete.
Eu cad �n fiece v�lcea,
las zdrente-n fiece scaete,
julit ma urc pe gloaba mea.

�n urma lor pe gloaba mea !

Si cum merg cetele buimace

spre nicaieri, spre nimenea,
se-afunda goana �n baltoace
si cade primul fr�nt din sa.
Pe l�nga santu-n care zace
eu trec la pas cu gloaba mea.

�n urma lor pe gloaba mea !

Si r�nd pe r�nd �ncep sa cada,

le suna zaua a tinichea,
eu n-am nici zale, n-am nici spada,
dar cred �ntr-un cr�mpei de stea ;
si-n timp ce corbii vin sa-i roada
t�r�s ma urc pe gloaba mea.

�Naintea lor pe gloaba mea !