Sunteți pe pagina 1din 2

O SCRISOARE PIERDUTA

“O scrisoare pierduta” este una dintre cele mai reprezentative opere ale lui Ioan Slavici pentru faptul ca
in ea sunt incadrate marile mete si motive ale creatiei autorului si pentru ca reflecta viziunea aceastuia
intr-un mod cu totul original.

Acest lucru se manifesta si in ceaa ce priveste incadrarea textului in genul literar al realismului. O prima
trasatura a speciei fiind tehnica detaliului si incadrarea actiunii intr-un timp si spatiu precis. Totodata
faptele sunt relatate verosimil, iar personajele sunt incadrate in tipologii.

Genul dramatic reuneste operele scrise pentru a fi prezentate pe scena. Textul dramatic comunica
mesajul prin dialog si replici, completate cu indicatii scenice, privitoare la decor. Intre specile dramatice,
comedia are cateva trasaturi specifice: starneste rasul, punand in lumina defectele morare sau fizice,
conflictul este derizoriu, bazat pe contrastul intre aparenta si esenta, iar finalul este fericit.

Titlul textului este alcatuit dintr-un substantiv si un adjectiv care, in sens denotativ reprezinta un obiect
de santaj, iar in sens conotativ, un obiect cu mare putere, un obiect ce imparte personajele in doua
tabere ce isi schimba componenta in functie de posesia scrisorii.

Tema este pusa in evidienta prin dezvaluirea in particularitatiilor societatii romanesti sec 19, fiind o
comedie de moravuri, autorul satirizeaza aspecte din viata politica sau de familie a mari burghezii.
Atacul la adresa societatii inalte dezvaluie ipostaza “formelor fara fond”.

Compozitional, comedia este alcatuita din patru acte cu scene reprezentative, construite pe tehnica
amplificarii comflictului.

Indicii spatio-temporali sunt ironic prezentati si au rolul de a-l orienta pe cititor in lumea fictiunii.
Actiunea este plasata in ” capitala unui judet de munte, in zilele noastre”, pe durata a trei zile.

Actiunea comediei are subiect concentrat.

1. In expozitiune- sunt prezentate personajele Tipatescu si Pistanda care citesc ziarul lui
Catavencu “Racnetul Carpatilor” si numara steagurile

2. Intriga- Venirea lui Trahanache cu vestea detinerii unei scrisori de amor de adversarul
politic acest lucru declanseaza conflictul principal. Naivitatea lui Zaharia si calmul sau
contrasteaza cu zbuciumul amorezilor Zeo si Tipatescu, care actioneaza impulsiv pentru
a recapata scrisoarea.

3. Actul al doilea consta in numaratoarea voturilor si declansarea conflictului secundar,


reprezentat de Farfuridi si Branzovenescu, ei temandu-se de tradarea prefectului. Zoe
ordoneaza eliberarea lui Catavencu si incearca sa-l convinga pe amant prin farmece
femeiesti sa-l sustina pe Catavencu in schimbul scrisorii
4. Actul al treilea muta actiunea in sala mare a primariei unde cei doi candidati isi rostesc
discursurile incoerente. Rostirea unui nou candidat, Dandanache, isca o cearta in sala,
Catavencu pierdand palaria cu scrisoarea.

5. Ultimul act aduce rezolvarea conflictului intial, scrisoarea ajunge la Zoe, iar Catavencu se
supune conditilor ei. Dandanache se dezvaluie a fi mai prost decat Farfuridi si „mai
canalie decat Catavencu“, ajungand deputat tot prin santaj. Totul se incheie cu
festivitatea in cinstea noului ales.

In concluzie, comedia ilustreaza stralucri o lume ridicola, de carnaval, o lume a ambitilor nejustificate.
Din aceasta perspectiva , Caragiale este un scriitor extrem de actual, punand in lumina defectele
societatii umane.