Lucrare de laborator nr.

Tema:Determinarea concentraţiei prafului în aerul mediului de

producţie

Scopul lucrării: determinarea concentraţiei prafului în aerul zonei de muncă şi aprecierea

sanitaro-igienică a conţinutului de praf din mediul aerian.

Noţiuni generale

Una din cele mai răspândite noxe de producţie în construcţie, industria materialelor de
construcţie, industria minieră şi multe alte ramuri ale industriei este praful prezent în aerul zonei
de muncă. Praful poate efectua un număr mare de angajaţi ce se află concomitent în zona
poluată. Nimerind în organele de respiraţie, pe piele şi învelişurile mucozitate, praful devine
sursa îmbolnăvirilor şi intoxicărilor, cauza traumării căilor superioare de respiraţie, ochilor,
pielii şi altor organe.
Praful de producţie prezintă prin sine particule solide minuscule, capabile să se afle timp
îndelungat în aer în stare de suspensie.
După un şir de indici praful poate fi clasificat în modul următor:
• după provenienţă (componenţă): organic (de provenienţă vegetală şi animală, precum şi
chimică); neorganic (prafurile de calcar, ciment, ipsos, cuarţ, inclusiv prafurile metalice
de plumb, aluminiu, zinc etc);
• după dispersitate: praf vizibil, cu dimensiunea particulelor mai mare de 10 mkm; praf
microscopic - dimensiunea particulelor mai mică de 10 mkm;
• după toxicitate: praf agresiv sau toxic (de plumb, arseniu, bitum); praf inert (de lemn,
zahăr, ciment etc.)
• după pericolul incendiar - exploziv: cu pericolul de explozie (aerosoluri şi ceţuri formate
de prafurile organice, de sulf, magneziu); fără pericol de explozie (de azbest, corund
etc).
Cel mai periculos este considerat praful cu dimensiunea particulelor mai mică de 5
mkm, care pătrund adânc în tuburile pulmonare, concresc cu ţesutul pulmonar, înrăutăţind
funcţia lui de bază asimilarea oxigenului şi eliminarea dioxidului de carbon, fapt ce provoacă
slăbirea organismului, scăderea capacităţii de muncă şi rezistenţei organismului la diferite boli
infecţioase şi de altă natură.
Afectarea plămânilor cauzată de acţiunea fizico-chimică a prafului poartă denumirea de
pneumoconioză care în dependenţă de praful ce a cauzat-o poate fi sub formă de silicoză,
silicatoză, azbestoză, cimentoză, antracoză etc. Afară de bolile de plămâni, praful de producţie
poate provoca boli de piele (dermatite, exeme), boli de ochi (conjuctive), boli a căilor superioare
de respiraţie (astmă nazală, faringită, bronşită etc).
 Gradul de influenţă a prafului asupra organismului uman depinde de componenţa fizico-
chimică a acestuia, de dimensiunea şi forma particulelor, de concentraţia lui în aerul zonei de
muncă.
Normele sanitare de proiectare a întreprinderilor industriale (SN 245-71) şi STAS
12.1.005-88 „Aerul zonei de muncă. Cerinţele sanitaro-igienice generale" reglementează
concentraţiile maxime admise (C.M.A.) ale substanţelor dăunătoare în aerul încăperilor de
producţie.
Prin C.M.A. se subînţelege concentraţia, care în cazul muncii zilnice în condiţiile
respective timp de 8 ore sau altă durată a zilei de muncă, dar nu mai mult de 40 ore pe
săptămână, pe perioada întregului stagiu de muncă nu provoacă dereglări ale stării sănătăţii atât
în procesul activităţii de muncă, cât şi în termenele îndepărtate ale vieţii generaţiilor actuale şi
viitoare.

Schema instalaţiei de laborator pentru determinarea concentraţiei prafului în aer şi a

eficienţei curăţirii acestuia de către respiratoare:
1 - ambalaj cu praf;
2 - ventilator;
3 - cameră de praf;
4 - respirator;
5 - bucşă conică;
6 - dispozitiv portfiltru;
7 - furtun din cauciuc;
 8 - aspirator;
9 - robinete ale reometrelor;
10 - reometre;
11 - duze de absorbire a reometrelor;
12 - întrerupător;
13 - suport pentru întărirea respiratorului.
V t⋅273⋅ P
0 . 02⋅273⋅755
V 0= =0 . 018=
(273+t )⋅760 (273+25 )⋅760 m3;
în care:
V, - volumul de aer trecut prin filtru timp de o minută la temperatura (°C),m3;
P - presiunea atmosferică în locul măsurării, mm Hg;
t - temperatura aerului în locul măsurării, C.
Durata luării probelor variază în dependenţă de concentraţia prafului în aer.
Cantitatea de aer trecută prin filtru într-o minută se recomandă în limitele de 10 ... 20 litri.
Pentru determinarea concentraţiei prafului prin metoda gravimetrică în lucrarea de
laborator sunt utilizate următoarele aparate şi utilaje: instalaţia pentru determinarea
concentraţiei prafului (vezi des.), cronometrul, barometrul, balanţa analitică cu complet de
greutăţi.

Tabelul 1
Greutatea prafului

aerului
(în

aConcentraţia
probei

mg filtrului
până la captarea Greutatea filtrului

admisă
Concentraţia reală a
prafului în aer,mo/m
Durata experienţei,
în încăpere,
°CTemperatura

prin filtru
Presiunea, mm Hg

normale),

prafului
captarea

mVolumul
Nr.experientei

normelor
reţinut, mg
decaptării

245-71
Greutatea

masimâ
min
aer

trecut
probei,

condiţii

(CMA)
după
aerului
Locul

N.S.
conform
sanitare

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11
Camer
1 a cu 25 755 436 439 3 5 min 0.02 33,3 6
praf

Concluzie:

În urma efectuării lucrării de laborator s-a observat că în zona de muncă unde se degajă
calcarul cu concentrația prafului de 33,3 mg/m3 care depășeste concentrația maximă admisibila de 6
mg/m3. În acest caz trebuie luate masuri de protecție :
 de utilizat respiratoare
 de modificat utilajul de farimitarea a calcarului astfel încît să se treacă de la un
proces uscat la unul umed de fărîmițare
 de utilizat haine speciale, mănuși de protecție