Sunteți pe pagina 1din 8

Glandele endocrine

Sistemul endocrin reprezintă totalitatea glandelor endocrine, care la rândul


lor secretă hormoni, pentru a coordona activitatea organismului. Sistemul
endocrin are rol de comunicare şi coordonare şi se bazează în exercitarea funcţiilor
sale pe hormoni, fiind controlat de către sistemul nervos.
O glandă este un organ situat în corpul unui animal, care sintetizează o
substanţă pentru eliberarea hormonilor sau a laptelui matern, adeseori printr-un flux
sanguin (glandele endocrine) sau prin cavităţile din interiorul corpului său de la
suprafaţa acestuia glandele exocrine).
ENDOCRIN, EXOCRIN. Glandele sunt organe care produc o secreţie şi se
clasifica în exocrine şi endocrine, în funcţie de mediul în care îşi expulzează secreţia.
Glandele exocrine elimina substanţele pe care le produc în tubul digestiv, urinar,
genital sau în exterior (piele). Este cazul glandelor sudorale, lacrimale, salivare,
stomacale, intestinale, mamare şi altele.
Glandele endocrine nu au o conductă de eliminare. Ele îşi trimit produsele de secreţie
direct în sânge. Exista însă glande cu caracter mixt, precum pancreasul sau ovarele.
Glandele endocrine sunt: hipofiza, epifiza, hipotalamusul, tiroida,
paratiroidele, timusul, suprarenalele, pancreasul endocrin, ovarele şi testiculele.
1. Hipofiza (glanda pituitară)
Are greutatea de 0,5 grame.Este situată la baza diencefalului intr-o depresiune a
osului sfenoid numita saua turceasca are forma rotunjită și diametrul de 1,3cm. Este
formată din trei lobi, anterior, mijlociu şi posterior, ultimul fiind conectat la
hipotalamus.
Lobul anterior si cel intermediar
formeaza adenohipofiza. Lobul posterior
impreuna cu tija hipofizara
formeaza neurohipofiza.
Este denumită şi “glanda şefă” datorită

rolului important pe care îl au unii din


hormonii secretaţi de ea în controlul
secreţiei celorlalte glande ca şi a
legăturii directe pe care o are cu centrul
de control al sistemului nervos – hipotalamusul.
Hipotalamusul asigura acest control secretând factorii stimulant şi inhibant al
secreţiilor hipofizare.
Hormonii secretaţi de hipofiză sunt:
 Hormonul somatotrop(STH): este hormonul de creştere, deoarece stimuleaza
cresterea oaselor
- stimuleaza descarcarea de glucoza din ficat
- stimuleaza sinteza de corpi cetonic
- secretia este controlata de hipotalamus si are loc tot timpul vietii
- la copil - hipersecretia determina gigantism (inaltime peste 2 metri, intelect
normal)
- hiposecretia determina piticism (inaltime de 1.20 m, intelect normal)
- la adult - hipersecretia determină acromegalia (cresterea exagerata a oaselor
fetei, ingrosarea buzelor, cresterea viscerelor - inima, ficat, rinichi, limba)
- hiposecretia determină caderea parului, unghiilor, dintilor, sterilitatea
si in final moartea.
 Oxitocina favorizează naşterea prin stimularea contracţiilor musculaturii netede
a uterului şi alăptarea prin expulzia laptelui din glanda mamară;
 Hormoni glandulotropi: tirotropina, corticotropina si gonadotropinele. Ei
controleaza actiunea altor glande.
Hormonul tireotrop (TSH) stimulează sinteza şi secreţia de hormoni tiroidieni.
Hipersecretia de TSH poate duce duce la hipertiroidism (de exemplu boala Basedow)
iar hiposecretia duce la insuficientă tiroidiană.
Hormonul adenocorticotrop  (ACTH) activează metabolismul lipidic, glucidic şi
proteic, hipersecretia sa determina determină boala Cushing (obezitate, diabet,
hipertensiune).
Hormonii gonadotropi controlează funcţia glandelor femeişti şi bărbăteşti. Secretia
hormonilor gonadotropi este controlata de hipotalamus. Sunt doi hormoni
gonadotropi : 
- hormon stimulator al foliculilor ovarieni (FSH), controleaza ovogeneza si
secretia de hormoni estrogeni, iar la barbati determină spermatogeneza;
- hormon luteinizat (LH), care controleaza ovulatia, dezvoltarea corpului galben si
secretia de progesteron, iar la barbati stimuleaza secretia de hormoni
androgeni (testosteron);
Hormonul antidiuretic (ADH sau vasopresină), implicat în absorbţia apei la nivelul
rinichilor. Absenţa vasopresinei duce la apariţia diabetului insipid, boală manifestată
prin nevoia frecventă de a urină şi prin senzaţia continuă de sete.
 Prolactina (hormon mamotrop sau luteotrop LTH): declanseaza si intretine
secretia lactata. Prolactina este un inhibitor al activității gonadotrope, fiind capabilă
să prevină ovulatia.
Lobul intemediar al hipofizei secreta  hormonul melanocitostimulator (MSH) care
produce pigmentarea pielii.

2. Epifiza
Epifiza sau glanda pineala este o mica
glanda situata adanc in structura nervoasa
centrala, intre cele 2 emisfere cerebrale.
Are formă conică, este situată în partea
posterioară a diencefalului şi are ca
principal hormon secretat melatonină, care
acţionează inhibator asupra glandelor
sexuale şi are efect hipoglicemiant.
Melatonina, împreună cu o altă
substanță (serotonina) au rol important în
inducerea, menținerea și eficiența
somnului.

3. Hipotalamusul
Hipotalamusul, componentă a sistemului nervos central este considerat şi glandă
endocrină deoarece secretă hormoni care asigura controlul nervos al hormonilor
secretaţi de hipofiza şi implicit şi al celor al altor glande endocrine.
Din limba greaca = sub talamus, este o regiune a creierului mamiferelor (de
dimensiunea unei alune) localizat sub talamus, fiind o arie importanta a regiunii
centrale a diencefalului, avand ca functie determinată procese metabolice si alte
activitati anatomice.
Hipotalamusul leaga sistemul nervos de sistemul endocrin sintetizand secretia
neurohormonilor, fiind necesar in controlarea secretiei de hormoni a glandei
peturiare, printre ele eliberarea hormonului gonadotropina.
Neuronii ce secreta GnRH sunt legati de sistemul limbic care ajuta la controlarea
emotiilor si a activitatii sexuale. Hipotalamusul controleaza deasemenea temperatura
corporala, foamea si setea.

4. Tiroida
Este cea mai voluminoasă glanda cu secreţie internă (25-30 g); ea se afla în
regiunea anterioară a gâtului, înaintea laringelui şi a traheei. Macroscopic este
formată din doi lobi şi o porţiune intermediară – istm.

Tiroida, glanda situată în regiunea gâtului intre trahee şi laringe produce şi secretă
trei hormoni tiroxina (T4) şi triiodotironina (T3) – importanţi pentru creşterea şi
dezvoltarea normală şi armonioasa a organismului, cu efecte pe metabolismul
glucidelor, proteinelor şi lipidelor cu producere de energie, calcitonina fiind cel de-al
treilea hormon tiroidian, rolul principal fiind prevenirea creşterilor de calciu seric
peste limita normală
Hipersecreția hormonilor tiroidei duce la scăderea în greutate, nervozitate,
hiperfagie, intoleranță la căldură, piele caldă și umedă: boala Basedow-Graves (gușa
exoftalmică – gușa mărită și globii oculari proeminenți).
Hiposecreția hormonilor duce, în copilărie, la cretinism gușogen (dezvoltare fizică și
psihică deficitară, piele uscată și îngroșată, deformații osoase). Dacă apare la adult,
forma bolii este mai puțin gravă: mixedem (creștere în greutate, piele uscată,
senzație permanentă de frig, reacții întârziate).
5. Paratiroidele
Sunt patru glande mici aflate în partea posterioară a tiroidei şi care secretă hormonii:
parathormonul şi calcitonina care au rol în menţinerea echilibrului (absorbţia şi
fixarea) fosforului şi a calciului organismului. Hiperfuncţia acestor glande determină
decalcifierea osoasă, iar hipofuncţia lor conduce le dezvoltarea defectuoasă a dinţilor
şi întârzieri mintale.

 6. Timusul
Este un organ cu funcţie limfoidă şi endocrina, situat în etajul superior al cutiei
toracice, retrosternal. El se dezvolta
până la vârsta de doi ani, după care
rămâne staţionar până la 14 ani, când
începe să involueze, dar nu dispare
complet şi rămâne fără importanţă
fiziologică.
Timusul îndeplineşte două funcţii:
organ limfoid şi glanda endocrină.
Alături de splină, măduva oaselor,
ficat, ganglioni limfatici, timusul
generează “limfocite T” sau timocite, care contribuie la imunitatea organismului prin
elaborare de anticorpi.
Funcţia endocrină este mai puţin cunoscută, însă prin hormonul sau secretat
favorizează:
- creşterea şi dezvoltarea organismului prin acţiunea asupra cartilajelor de conjugare,
calcifierea oaselor, apariţia dentiţiei, reglarea metabolismului calciului;
- dezvoltarea normală a organelor şi glandelor genitale, maturarea sexuală care se
definitivează la pubertate, când începe şi involuţia timusului.

  7. Glandele suprarenale
Sunt în număr de două, aşezate la polul superior al fiecărui rinichi, în nişte spaţii
numite lojile glandelor suprarenale; au o greutate de câte 10 – 12 g.
Glanda suprarenală este constituită la exterior dintr-o capsula fibroasă, iar în interior
din parenchimul glandular, care este structurat în două zone:
   – zona corticală, corticosuprarenala, de origine mezodermică;
   – zona medulară, medulosuprarenala, de origine cetodermica.

Atat secretia corticală, cat si a medularei suprarenale sunt stimulate in conditii de


stres (stari de incordare neuropsihica, de emotii, traumatisme, frig sau caldura
excesiva). Acesti hormoni au rol important in reactia de adaptare a organismului in
fata diferitelor agresiuni interne si externe.
Corticosuprarenala secretă un număr mare de hormoni care, după acţiunea lor
biologică predominantă, se pot împărţi în trei grupe:
1. Hormonii glucocorticoizi (cortizonul şi hidrocortizonul) intervin în
metabolismul glucidic, lipidic, protidic şi mineral; în principal ei produc o stimulare a
gluconeogenezei hepatice şi în acelaşi timp o scădere a ritmului de degradare a
glucozei celulare – ei sunt factorii hiperglicemianţi. Reglarea glucocorticoizilor se
realizează prin secreţia ACTH hipofizar.
Hipersecretia determina boala Cushing (obezitate, diabet, hipertensiune).
Hiposecretia determina boala Addison (anorexie, intelect diminuat, hipotensiune).
2. Hormonii mineralocorticoizi (aldosteronul  şi  dezoxicorticosteronul) intervin
în reglarea metabolismului hidromineral şi indirect a volumului sanguin. Hipersecretia
de aldosteron provoacă tulburări ale metabolismului electrolitic, boala Conn.
3. Hormonii sexuali (estrogenii, androgenii şi progesterona) au funcţii
asemănătoare cu cei secretaţi de gonade, însă sunt produşi în cantităţi mai mici.
contribuie, impreuna cu hormonii gonadali la aparitia si dezvoltarea caracterelor
sexuale secundare la pubertate (dezvoltarea musculaturii, depunerile lipidice,
pilozitatea si timbrul vocii)
Medulosuprarenala secretă doi hormoni principali: adrenalină  şi 
noradrenalina.
Actiunea acestor hormoni este identica cu efectele excitatiei sistemului nervos
simpatico, sunt mediatori chimici ai sistemului nervos simpatic

8. Pancreasul endocrin
Este situat in curbura duodenului și prezinta doua portiuni :
- o portiune exocrina care reprezinta 98-99% din pancreas si care este
reprezentata de acinii pancreatici, secreta suc pancreatic
- o portiune endocrina care reprezinta 1-2% si care este reprezentata de insulele
Langerhans, secreta insulina si glucagon.
Insulina
Primul hormon descoperit de un cercetator roman, Nicolae Paulescu in 1921. Este
principalul hormon hipoglicemiant al organismului și intervine in reglarea
metabolismul glucidic, lipidic si protidic.
La nivelul tesuturilor intensifica consumul de glucoza, la nivelul tesutului adipos,
muscular stimuleaza patrunderea glucozei din sange.
Hiposecreția duce la diabet zaharat (caracterizat prin: hiperglicemie, poliurie,
polidipsie, polifagie cu scădere în greutate). Hipersecreția duce la hipoglicemie , cu
alterarea funcției sistemului nervos (foarte sensibil la lipsa glucozei) până la comă.
Glucagonul, produce hiperglicemie, produce glucoza din aminoacizi. Glucagonul
are efecte opuse insulinei.

9. Ovarele → au o activitate dublă: endocrina şi exocrina.


Activitatea exocrină este realizată prin producerea de ovule (ovulaţia), de celule
germinale (ovogeneza, gametogeneza), iar cea endocrina, prin secreţia de hormoni.
Produc hormonii sexuali ai femeii, incluzând hormonii steroizi: estrogenul şi
progesteronul, precum şi inhibina.
Estrogenul şi progesteronul reglează funcţiile ovariene şi dezvoltarea sânilor la
pubertate. Estrogenul ajută la dezvoltarea ovulelor. Progesteronul este necesar în
menţinerea şi dezvoltarea sarcinii, dacă acesta s-a produs.
Estrogenul :
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
   – produc dezvoltarea şi creşterea glandei mamare la fete în pubertate;
   – determina caracterele sexuale secundare la fete;
   – apariţia şi evoluţia normală a ciclului menstrual;
   – stimulează contracţiile uterului.
Progesteronul, ca şi hormonii estrogeni, face parte din grupul hormonilor steroizi
(asemănători hormonilor din corticosuprarenala).
Acţiunea biologică principală a acestui hormon se exercita asupra tractului genital, pe
care îl pregăteşte pentru nidaţia oului şi menţinerea sarcinii. Menţionăm că hormonii
progestationali mai pot fi secretaţi şi de placenta.
Reglarea secreţiei de hormoni ovarieni se realizează de către hipofiza anterioară,
hipotalamus şi sistemul limbic.

10. Testiculul
Activitatea exocrină este realizată de ţesutul seminal, care produce spermatogeneza,
şi activitatea endocrină este realizată de ţesutul interstiţial care secretă hormonii
androgeni.

Partea endocrină a testiculului este


reprezentată de celulele
interstiţiale Leydig, care se găsesc
în ţesutul conjunctiv dintre tubii
seminiferi contorţi; totalitatea
celulelor interstiţiale formează
aşa-numita glanda interstiţială
care secretă testosteronul.

Rol :

- produce dezvoltarea organelor genitale masculine şi menţine integritatea morfo-


functionala a acestora;
- induce dezvoltarea somatică a caracterelor secundare specifice sexului masculin
(îngroşarea vocii, dezvoltarea musculaturii şi a scheletului, a pilozităţii faciale, de pe
piept, regiunea axială, de pe linia albă supraombilicala etc.);
- are o acţiune anabolizantă protidica şi lipidica, stimulând dezvoltarea musculaturii;
- determina osificarea cartilajelor de conjugare.