MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE

UNIVERSITATEA „1 DECEMBRIE 1918” DIN ALBA IULIA

FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE
FISCALITATE ȘI MANAGEMENT FINANCIAR

Prescripția dreptului de a stabili creanțe fiscale

Lucrare la disciplina Procedură fiscală, evaziune și control fiscal

Coordonatori: Lect. univ. dr. Bogdan Manole Decebal

Cadru didactic asoc. ec. dr. Mihon Simion Iosif

Masteranzi:
Medrea Rareș Călin
Voicu Gheorghe Alexandru

Alba Iulia
2020
 CUPRINS
CAPITOLUL I..............................................................................................................................................4
DEFINIREA Ș I CLASIFICAREA CREANȚ ELOR..........................................................................................4
1.1. Creanța.............................................................................................................................................4
1.2. Clasificarea creanțelor......................................................................................................................4
1.3. Creanța fiscală..................................................................................................................................5
CAPITOLUL II.............................................................................................................................................6
PRESCRIPȚ IA.............................................................................................................................................6
2.1. Obiectul, termenul și momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție a dreptului de
a stabili obligații fiscale............................................................................................................................6
2.2. Întreruperea și suspendarea termenului de prescripție a dreptului de a stabili obligații fiscale......7
2.3. Efectul împlinirii termenului de prescripție a dreptului de a stabili creanțe fiscale..........................9
Concluzii și recomandări............................................................................................................................11
 Introducere

 
În condițiile concurenței tot mai acerbe ale pieței, operatorii economici se văd puși
în situația de a oferi o atenție sporită asupra fluxurilor de numerar. Este bine cunoscut
faptul că peste 90 % din societățiile comerciale care se află în procedura de faliment, se
regăsesc în această situație datorită lipsei lichidităților. Paradoxal, acestea pot avea profit.
Așadar profitul nu asigură societățile în privința continuității activității, acesta fiind mai
degrabă un indicator sintetic al situațiilor financiare.
  Unul dintre elementele care afectează fluxurile de numerar este reprezentat de
către taxe și impozite datorate către bugetul statului. Am putea spune că ele joacă un rol
vital în desfășurarea activității economice, numărul și dimensiunea impozitelor fiind unul
dintre factorii care influențează deciziile de continuare a investițiilor, sau dimpotrivă de
stopare.
” Lupta” continuă dintre operatorii economici, care doresc să plătească taxe și
impozite cât mai mici, pe de o parte și statul care dorește o impozitare dimensionată
astfel încât să acopere cheltuielile publice, pe de altă parte, dă naștere unor raporturi
juridice. Este bine cunoscut și îndelung discutat că statul intră în aceste raporturi juridice
fiind mai ”egal” decât partea opusă. ”Arthur Leffer rămâne celebru pentru ideea pe care
a demonstrat-o cu ajutorul unei curbe care îi poartă numele, potrivit căreia de la un
anumit prag orice creștere a presiunii fiscale provoacă o scădere a sumei prelevărilor
obligatorii încasate de puterea publică”1
Așadar este foarte important pentru orice operator economic să arunce o privire
atentă asupra drepturilor și obligațiilor sale în raport cu autoritățile. Unul dintre aceste
drepturi este acela de prescripție, foarte important în condițiile în care statul nu mai are
dreptul de a urmării creanțele care îndeplinesc anumite condiții prevăzute de lege. 
Asupra dreptului la prescripție a creanțelor fiscale se va concentra lucrarea de față.

1
 Brezeanu P, Fiscalitate. concepte,teorii, politici și abordă practice, Wolters Kluher, 2010 p28
 CAPITOLUL I

DEFINIREA ȘI CLASIFICAREA CREANȚELOR

1.1. Creanța

Aceasta reprezintă un drept subiectiv patrimonial relativ care îndreptățește creditorul de a

cere debitorului îndeplinirea obligației. Din punct de vedere juridic, creanța este un act prin care
se atestă dreptul creditorului de a primi o sumă de bani, alte bunuri economice sau valori de la
debitor la un termen stabilit.2 Creanța constituie un activ pentru creditor și un pasiv pentru
debitor. Pentru a valorifica anumite ceranțe, acestea trebuie să îndeplinească anumite condiții
prevăzute de lege, acestea fiind: 

 să nu constituie obiectul unui litigiu;

 cuantumul creanțelor să fie precis determinat;
 să fie ajunse la data scadenței, pentru a se cere de îndată executarea lor pe cale silită.3

1.2. Clasificarea creanțelor

La un moment dat orice activitate poate să constituie un raport obligațional și poate

atrage de la sine o îndatorire, iar datorită acestui fapt creanțele sunt destul de multe.
Majoritatea și printre cele mai des întâlnite creanțe sunt cele care iau naștere din raporturi
obligaționale reglementate de către relațiile între profesioniști, Dreptul Civil, Dreptul Muncii sau
Codul Fiscal.
În acest mod, putem distinge următoarele tipuri de creanțe:
a) Creanțele civile - conform noului Cod Civil, acestea rezultă din raporturile
patrimoniale încheiate între persoane fizice definite ca necomercianți sau neprofesioniști
b) Creanțele comerciale - acestea sunt rezultate în urma în urma încheierii unor contracte
comerciale 
c) Creanțele bancare - acestea fiind rezultate de obicei în urma activităților desfășurate
cu o anumită bancă

2
 https://www.advocate.ro/definitie_juridica_Creanta_ , accesat la data de 12.01.2020
3
 https://legeaz.net/dictionar-juridic/creanta , accesat la data de 12.01.2020
 d) Creanțele salariale - sunt reglementate de Dreptul Muncii și iau naștere în urma unui
raport de munca care se creează între creditor ca fiind salariat și debitor ca angajator.4

1.3. Creanța fiscală

Această creanță este reprezentată de dreptul la încasarea oricărei sume de bani cuvenită
bugetului general consolidat, reprezentând creanța fiscală principală și creanța fiscală accesorie.
Creanța fiscală principală este dreptul la perceperea impozitelor, taxelor și
contribuțiilor sociale, dar și dreptul contribuabilului la restituirea unor sume plătite fără a fi
datorate și la rambursarea sumelor cuvenite, în situațiile și condițiile prevăzute de lege.5
Creanța fiscală accesorie reprezintă dreptul la perceperea dobânzilor, penalităților sau
majorărilor aferente unor creanțe fiscale principale, precum și dreptul contribuabilului de a primi
dobânzi, în condițiile legii.6
Stabilirea creanțelor fiscale reprezintă activitatea de determinare a materiei impozabile,
de calculare a bazei de impozitare și a creanțelor fiscale.
Creanțele fiscale se stabilesc prin declarație de impunere depusă de contribuabil sau prin
decizie de impunere emisă de organul fiscal.
Declarația de impunere poate fi întocmită prin completarea unui formular pus la
dispoziție gratuit de către organul fiscal, iar în aceasta contribuabilul/ plătitorul trebuie să
calculeze cuantumul obligației fiscal, dacă acest lucru este prevăzut de lege.
Decizia de impunere este emisă de către organul fiscal competent, acesta poate emite
decizie de impunere ori de câte ori acesta stabilește sau modifică baza de impozitare ca urmare a
unei verificări, a unei inspecții fiscale ori a unei verificări a situației fiscale personale, efectuate
în condițiile legii
Organul fiscal poate să renunțe la stabilirea creanței fiscale și să nu emită decizie de
impunere ori de câte ori constată încetarea persoanei juridice sau decesul persoanei fizice și nu
există succesori.
Organul fiscal central poate renunța la stabilirea creanței fiscale și să nu emită decizie de
impunere dacă creanța fiscală principală este mai mică de 20 de lei, dar în situația în care decizia
are ca obiect mai multe tipuri de creanțe fiscale principale, plafonul se poate aplica totalului
acestor creanțe.7

4
 https://e-juridic.manager.ro/articole/clasificarea-creantelor-elemente-esentiale-si-delimitari-juridice-16047.html
5
Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, Titlul I, Capitolul I, art. 1, pct.11
6
Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, Titlul I, Capitolul I, art.1, pct. 12
7
Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, Titlul V, Capitolul II, art. 96
 CAPITOLUL II

PRESCRIPȚIA

2.1. Obiectul, termenul și momentul de la care începe să curgă termenul de

prescripție a dreptului de a stabili obligații fiscale

Creanțele fiscale pot să fie stinse, printre altele și prin prescripție, existând două categorii
de termene de prescripție, prescripția dreptului de a stabili obligații fiscale sau sancțiuni
contravenționale și prescripția de a cere executarea silită a acestora.
Dreptul organului de a stabili creanțe fiscale se prescrie în termen de 5 ani, cu excepția
cazului în care legea dispune altfel. Acest termen începe să curgă de la data de 1 iulie a anului
următor celui pentru care se datorează obligația fiscală, dacă legea nu dispune altfel.
Exemplu: Un agent economic este supus unui control fiscal în perioada 01.08.2019-
31.08.2019 în urma căruia se stabilesc creanțe fiscale după cum urmează:
Pentru anul 2013 - T.V.A - 30.000 lei. Termenul de prescripție va începe să curgă
începând cu 1 iulie 2014, așadar creanța este eligibilă și se vor adăuga sume accesorii după cum
urmează: 

Dobânzi : 01.01.2014 - 28.02.2014: 59*0,04%*30.000 = 708

01.03.2014 - 31.12.2015: 605*0.03%*30.000= 5.445
01.01.2016 - 31.08.2019: 970*0.02%*30.000 = 5.820
Total dobânzi - 11.973

Penalități: 01.01.2014-31.12.2015  730*0.02%*30.000 =4.380

01.01.2016-31.08.2019 970*0.01%*30.000 = 2.910
Total penalități - 7.290
Total sume accesorii: dobânzi + penalități - 19.263
Total sume datorate: 30.000 + 19.263 = 49.263
 Dreptul de a stabili creanțe fiscale se prescrie în termen de 10 ani în cazul în care acestea
rezultă din săvârșirea unei fapte penale. Acest termen curge de la data săvârșirii faptei ce
constituie infracțiune sancționată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă.8
Așadar, dacă un contribuabil este condamnat penal, termenele de prescripție ale creanțelor
fiscale se vor prelungi cu încă 5 ani față de durata prevăzută de art. 110 alin. 1. 
Ex: Societatea A a fost condamnată penal la data de 13.01.2012. Organele fiscale efectuează
control în perioada 01.04.2015 - 30.06.2015. Creanțele fiscale care au legatură cu condamnarea
vor avea termenul de prescripție 13.01.2022.

2.2. Întreruperea și suspendarea termenului de prescripție a dreptului de a

stabili obligații fiscale

Termenele de prescripție se întrerup în următoarele cazuri:

a) în cazurile și condițiile stabilite de lege pentru întreruperea termenului de prescripție a

dreptului la acțiune;
b) la data depunerii de către contribuabil sau plătitor a declarației de impunere după
expirarea termenului legal de depunere a acesteia;
c) la data la care contribuabilul sau plătitorul corectează declarația de impunere sau
efectuează un act voluntar de recunoaștere a creanței fiscale datorate;
Alte cazuri în care termenele de prescripție se pot întrerupe sunt prvăzute de codul de
procedură civilă
1. printr-un act voluntar de executare sau prin recunoaşterea, în orice alt mod, a dreptului a
cărui acţiune se prescrie, făcută de către cel în folosul căruia curge prescripţia;
2. prin introducerea unei cereri de chemare în judecată sau de arbitrare, prin înscrierea
creanţei la masa credală în cadrul procedurii insolvenţei, prin depunerea cererii de intervenţie în
cadrul urmăririi silite pornite de alţi creditori ori prin invocarea, pe cale de excepţie, a dreptului a
cărui acţiune se prescrie;
3. prin constituirea ca parte civilă pe parcursul urmăririi penale sau în faţa instanţei de
judecată până la începerea cercetării judecătoreşti; în cazul în care despăgubirile se acordă,
potrivit legii, din oficiu, începerea urmăririi penale întrerupe cursul prescripţiei, chiar dacă nu a
avut loc constituirea ca parte civilă;
4. prin orice act prin care cel în folosul căruia curge prescripţia este pus în întârziere;9

8
Legea nr.207/2015, Titlul V, Capitolul VI, art 110
9
Codul civil, Capitolul III, secț. a 3-a, Art. 2537
 Ex: Societatea A are datorii fiscale în valoare de 3.000 aferente anului 2013. La data de
25.01.2015, depune declarație rectificativă cu privire la aceste datorii. Dacă termenul inițial de
curgere a prescripție era 01.06.2014, în urma depunerii declarației, acesta se suspendă. Pentru
aceste datorii, termenul de prescripție se va relua la data de 01.06.2016 cu dreptul de prescriere
la 01.06.2021.
Acest termen se poate suspenda și în cazul în care societatea achită o parte din datoria
fiscală.
Întrucât plata datoriei se poate face de către orice persoană, nu numai de către titular, ne
face să ridicăm o întrebare: organele fiscale se folosesc de acestă mică portiță pentru a întrerupe
termenele de prescripție achitând sume derizorii în numele contribuabilului?

Termenele de prescripție se pot suspenda în următoarele cazuri:

a) în cazurile și în condițiile stabilite de lege pentru suspendarea termenului de prescripție

a dreptului la acțiune;
b) pe perioada cuprinsă între data începerii inspecției fiscale și data emiterii deciziei de
impunere ca urmare a efectuării inspecției fiscale;
c) pe timpul cât contribuabilul se sustrage de la efectuarea inspecției fiscale;
d) pe perioada cuprinsă între data declarării unui contribuabil inactiv și data reactivării
acestuia.10
O situație aparte care poate fi întâlnită în practică este reprezentată de a doua ipoteză de
mai sus, mai exact suspendarea termenului de prescripție între data începerii inspecției fiscale și
data emiterii deciziei de impunere. În situația aceasta, trebuie să fie respectată durata legală de
desfășurare a inspecției fiscale, altfel, termenul de prescripție nu va fi suspendat.

Codul civil vine în completarea codului de prcedură fiscală:

Prescripţia nu începe să curgă, iar, dacă a început să curgă, ea se suspendă:

1. între soţi, cât timp durează căsătoria şi nu sunt separaţi în fapt;
2. între părinţi, tutore sau curator şi cei lipsiţi de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de
exerciţiu restrânsă ori între curatori şi cei pe care îi reprezintă, cât timp durează ocrotirea şi
socotelile nu au fost date şi aprobate;
3. între orice persoană care, în temeiul legii, al unei hotărâri judecătoreşti sau al unui act
juridic, administrează bunurile altora şi cei ale căror bunuri sunt astfel administrate, cât timp
administrarea nu a încetat şi socotelile nu au fost date şi aprobate;

10
Legea nr.207/2015, Titlul V, Capitolul VI, art. 111
 4. în cazul celui lipsit de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă, cât
timp nu are reprezentant sau ocrotitor legal, în afară de cazurile în care există o dispoziţie legală
contrară;
5. cât timp debitorul, în mod deliberat, ascunde creditorului existenţa datoriei sau
exigibilitatea acesteia;
6. pe întreaga durată a negocierilor purtate în scopul rezolvării pe cale amiabilă a
neînţelegerilor dintre părţi, însă numai dacă acestea au fost ţinute în ultimele 6 luni înainte de
expirarea termenului de prescripţie;
7. în cazul în care cel îndreptăţit la acţiune trebuie sau poate, potrivit legii ori contractului,
să folosească o anumită procedură prealabilă, cum sunt reclamaţia administrativă, încercarea de
împăcare sau altele asemenea, cât timp nu a cunoscut şi nici nu trebuia să cunoască rezultatul
acelei proceduri, însă nu mai mult de 3 luni de la declanşarea procedurii, dacă prin lege sau
contract nu s-a stabilit un alt termen;
8. în cazul în care titularul dreptului sau cel care l-a încălcat face parte din forţele armate ale
României, cât timp acestea se află în stare de mobilizare sau de război. Sunt avute în vedere şi
persoanele civile care se găsesc în forţele armate pentru raţiuni de serviciu impuse de necesităţile
războiului;
9. în cazul în care cel împotriva căruia curge sau ar urma să curgă prescripţia este
împiedicat de un caz de forţă majoră să facă acte de întrerupere, cât timp nu a încetat această
împiedicare; forţa majoră, când este temporară, nu constituie o cauză de suspendare a prescripţiei
decât dacă survine în ultimele 6 luni înainte de expirarea termenului de prescripţie;11
Exemplu: societatea A se află în interiorul termenului de prescripție pentru o datorie fiscală
în valoare de 15.750 lei la data de 01.07.2018. Termenul prescripției fiind 01.06.2020. În
perioada 01.03.2019 - 31.03.2019, societatea este supusă unul control fiscal. Pe perioada
desfășurării controlului fiscal, perioada de prescripție se suspendă, astfel încat Termenul final al
prescripției va fi 01.07.2020.

2.3. Efectul împlinirii termenului de prescripție a dreptului de a stabili creanțe fiscale

Dacă organul fiscal constată împlinirea termenului de prescripție a dreptului de stabilire a

creanței fiscale, procedează la încetarea procedurii de emitere a titlului de creanță fiscală.12

11
Codul civil, cap.3, secț. a 2-a, art. 2532
12
Legea nr.207/2015, Titlul V, Capitolul VI, art. 112
 Foarte important este a se retine faptul ca, in gandirea si interpretarea unor organelor
fiscale, data la care s-a nascut creanta fiscala NU este data nasterii efective a acesteia, ci data
emiterii unui act administrativ fiscal (precum o Decizie de impunere), fapt care conduce
la prelungirea cu un an a datei de 1 iunie a anului de la care incepe sa curga termenul de
prescriptie, ceea ce face ca si termenul de prescriptie sa fie de 6 ani , in loc de 5 ani.
Metaforic vorbind, este ca si cand „data la care s-a nascut un copil” NU este data nasterii, a
aparitiei efective pe lume a copilului, ci data emiterii „Certificatului de nastere al copilului”.
In baza unor asemenea interpretari date de organele fiscale prevederilor art. 91 si art. 23 din
O.G. nr. 92/2003, in activitatea practica se ajunge ca un termen de prescriptie, de 5 ani, sa se
intinda si pe 8 ani calendaristici.
In „Decizia 1/13.01.2010 privind solutionarea contestatiei formulata de G. N. impotriva
Deciziei de impunere anuala pentru persoanele fizice romane nr. 16301051315098/25.03.2009”,
emisa de Directia Generala s Finantelor Publice Dolj, se mentioneaza:
„De asemenea, din interpretarea dispozitiilor legale mai sus citate [1] rezulta ca termenul de
prescriptie pentru debitul aferent anului 2003 incepe sa curga de la data de 1 ianuarie a anului
urmator (respectiv 01.01.2005) celui in care s-a nascut creanta fiscala (respectiv 15.04.2005),
astfel ca perioada de prescriptie pentru debitul aferent anului 2003 este 01 ianuarie 2005 –
01.ianuarie 2010 si in cadrul acestui termen organele fiscale au emis in mod legal Deciziei de
impunere anuala nr. 16301051315098/25.03.2009 pentru persoanele fizice romane cu domiciliul
in Romania pe anul 2003”.
Deci, pentru venituri impozabile obtinute in anul 2003, pentru care s-a calculat, s-a retinut si
s-a virat impozitul, cu retinere la sursa, in termenul legal, organul fiscal a stabilit, pentru
diferenta de impozit rezultata din regularizarea efectuata la sfarsitul anului 2003, ca perioada de
prescriptie se intinde pe 8 ani calendaristici, adica pana in data de 1 ianuarie 2010 inclusiv.
 Concluzii și recomandări

Deși codul de procedură fiscală prevede un termen de prescripție de 5 ani pentru creanțele
fiscale, nu același lucru se poate spune despre datoriile fiscale ale statului. În cazul unui
contribuabil care are de recuperat T.V.A de la stat, termenul de prescripție este cel satbilit de
către codul civil și anume 3 ani. Și ca și cum nu este suficient de nedreaptă această aplicare a
legii, termenul de prescripție începe să curgă de la data de la care „titularul dreptului la acţiune a
cunoscut sau, după împrejurări, trebuia să cunoască naşterea lui.”
În acest fel putem spune că statul, pe lânga puterea pe care o are prin legiferare, nu „joacă”
tocmai corect în relațiile fiscale cu contribuabilii, punându-se deasupra contribuabilolor prin
aceste măsuri, putem spune, absurde în codițiile în care statul ar trebui să iși protejeze cetățenii și
mai ales economia.
În economia de piață drepturile și obligațiile paticipanților are trebui sa fie egale. Fiecare
actor al aceste mari scene a economiei fiind în mod egal afectat de legislație și de schimbările
sociale, dar statul nu ține cont de aceste reguli, de bun simț, să nu zicem de echitate și emite legi
care înclină balanța de putere și așa dezechilibrată, în favoarea sa. Ceilalți participanți ai scenei
economice sunt nevoiți să suporte unele cheltuieli pentru o corectă și la timp gestionare a
propriilor creanțe, în timp ce autoritățiile se pun sub „umbrela” legislației. Chiar și în aceste
condiții se pare că statul este cel mai ineficient participant al economiei.
Din păcate, tot ce putem face în această privință este să invităm autoritățiile în lumea reală
unde participanții activi ai pieței iși gestionează resursele după puterea și cunoașterea fiecăruia.
Agenții economici sunt „obligați” sa gestioneze și o parte a resurselor statului, din moment ce
legislația cere ca, indiferent de mărime sau formă de organizare, fiecare agent sa raporteze
activitățiile sale catre autorități.
 BIBLIOGRAFIE:

Cărți și lucrări de autor în edituri:

1. Brezeanu, Petre, Fiscalitate. concepte,teorii, politici și abordă practice, Editura Wolters

Kluher, 2010 p28
2. Gyorgy Attila, Tatiana Moșteanu, Buget și trezorerie publică, Editura Universitară, București,
2005

Site-uri consultate:
https://www.advocate.ro/definitie_juridica_Creanta_ (accesat la data de 12.01.2020)
https://legeaz.net/dictionar-juridic/creanta (accesat la data de 12.01.2020)
https://e-juridic.manager.ro/articole/clasificarea-creantelor-elemente-esentiale-si-delimitari-
juridice-16047.html (accesat la data de 11.01.2020)
http://www.mfinante.gov.ro/legis.html?id=5 (accesat la data de 11.01.2020)
https://www.anaf.ro ( accesat la data de 10.01.2020)
https://www.unpir.ro/creanta-fiscala-procedura-insolventei ( accesat la data de 10.01 2020)
http://www.ceccarbusinessmagazine.ro/prescriptia-creantelor-si-datoriilor-a3346/ (accesat la data
de 09.01.2020)
https://contabilul.manager.ro/a/24025/inspectia-fiscala-care-este-termenul-de-prescriptie-al-
creantelor-fiscale.html (accesat la data de 09.01.202)

Cadru legislativ:
1. Legea nr.207/2015
2. OG 92/2003
3. Codul de procedură civilă
4. Legea nr.227/2015
5. Legea nr.82/1991