Dreptul la un proces echitabil-drepturi si obligatii cu caracter civil

Respectarea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale reprezinta baza unei

societati democratice, statele avand obligatia de a le respecta, conform bunei-credinte si pe
baza aderarii la diferite organizatii cu putere jurisdictionala supranationala, o incalcare a
acestor principii din partea statelor constituind premisele unei reactii din partea celor din
urma intru corijarea inechitatilor astfel create, respectandu-se principiul fundamental al
raspunderii internationale a statelor. Ea este o forma particulara a raspunderii statului pentru
ilicitul international, Conventia Europeana a Drepturilor Omului reprezentand ,, instrumentul
constitutional al ordinii publice europene in domeniul drepturilor omului” i , fiind, cu alte
cuvinte, „ instrumentul ordinii publice europene pentru protectia fiintelor umane, avand ca
misiune asigurarea respectului angajamentelor asumate de inaltele parti contractante” ii.
Notiunea de „ proces echitabil” este foarte cuprinzatoare, Articolul 6 al Conventiei fiind
aplicabil atunci cand instantele nationale sunt chemate sa se pronunte atat asupra unor cauze
privitoare la drepturi si obligatii in materie civila, cat si cu privire la acuzatii cu caracter
penal. Daca cea de-a doua notiune este ceva mai clara, dreptul la un proces echitabil in
materie penala adresandu-i-se numai persoanei inculpatului, notiunea de „drepturi si
obligatii” in materie civila are, pentru Curtea Europeana, un inteles foarte larg. Astfel, Curtea
nu s-a rezumat doar la drepturile si obligatiile pe care dreptul intern le identifica a fi civile, ci
a inclus, etapizat, o multitudine de alte drepturi. Fac parte, in acceptiunea Curtii, litigiile
dintre privati, litigiile dintre privati si stat, avestea din urma fiind analizate in functie de
obiectul lor si natura dreptului supus analizei, in speta publica sau privata.

Aplicabilitatea Articolului 6 din Conventie in chestiuni civile presupune existenta

concomitenta a unor elemente si anume:

 Necesitatea existentei unui litigiu asupra unui drept sau obligatie (Benthem c.
Olandei, §§32-36);

 Existenta unui continut de fond cu privire la acest drept sau obligatie si

 Dreptul sau obligatia ce formeaza obiectul cauzei sa fie de natura civila.

1
 Se contureaza in acest fel un conflict de drept in baza legislatiei nationale. Conform
criteriilor Curtii, Articolul 6 poate recunoaste un litigiu cu privire la un drept sau o obligatie
in cazul in care:

 Este necesar sa fie interpretat intr-un mod substantial, si nu unul formal;

 Poate privi nu doar existenta reala a unui drept, ci, totodata, domeniul sau de
aplicare sau modul in care acesta poate fi exercitat;

 Priveste aspecte ce tin de fapte sau de lege;

 Trebuie sa fie real si grav;

 Trebuie sa aiba un caracter decisiv in ceea ce priveste drepturile reclamantului

si nu trebuie sa prezinte o conexiune simpla, lipsita de temei ori consecinte
izolate.

Reprezentative pentru criteriile de mai sus sunt cauza Benthem c. Olandei, unde
autoritatile au refuzat acordarea unei licente de exploatare a unei instalatii de gaz, litigiul
avand natura reala si grava date de faptul ca, in trecut, reclamantul utilizase obiectul cu
caracter de longevitate si cauza Le Compte, Van Leuven și De Meyere c. Belgiei, cauza
avand la baza suspendarea temporara a drepturilor de practica in domeniul medical, in ciuda
faptului ca litigiul a afectat domeniul de aplicare si modalitatea de exercitare a drepturilor
subiectilor in cauza, mai curand decat esenta acestora .

Un litigiu cu fundamente in dreptul national presupune posibilitatea unei reclamatii

recunoscute in baza dreptului inter, cel putin pe motive discutabile. Dreptul nu trebuie sa
existe doar in abstracto, reclamantul trebuind sa arate conexitatea pretentiei specifice supuse
analizei in cadrul reglementarilor, procedurilor interne.

Caracterul legislatiei care trateaza modalitatea de rezolvarea a diferendului, fie el

civil, administrativ sau comercial, etc., ori autoritatile ce detin competenta in privinta
solutionarii (autoritate sau organism local, tribunal, curte) sunt de o mai mica importanta. Cat
timp acest organism este investit in a determina litigiul, Articolul 6 se aplica in continuare.
Totodata, in cazul in care organismul nu detine caracteristicile necesare unui tribunal, se
poate pune problema independentei sau impartialitatii actului decizional.

2
 Vor fi identificate temeiuri in cadrul reglementarilor nationale in cazul in care legea
impune piedici procedurale spre a fi revendicat un drept special mai cu seama decat
impedimente substantialepentru actiuneiii.

Cu privire la litigii fara baze in dreptul intern merita amintitite cauza Balmer-
Schafroth și alții c. Elveției [CG], potrivit careia reclamantii au depus mai multe contestatii
privind functionarea unei centrale nucleare aflata in apropierea resedintelor stabile ale
acestora, neidentificandu-se nicio legatura rezonabila, suficienta intre actiunea in cauza si
impactul asupra integritatii fizice a subiectilor, cauza fiind lipsita de hotarare, precum si
cauza OAO Plodovaya Kompaniya c. Rusiei, in cadrul careia se incerca apararea unei marci
comerciale printr-o pretinsa cumparare de la o companie de stat in urma cu o perioada destul
de lunga, inexistenta vreunui document care sa legitimeze cererea de succesiune corporativa
ducand la ineficienta demersului de a apara respectiva marca prin intermediul procedurilor
specifice, fiind in afara sferei de aplicabilitate a Articolului 6.

Eliminarea din jurisdictia instantelor nationale a unei categorii vaste de creante civile
ori acordarea imunitatii fata de raspunderea civila unor categorii sau grupuri mari de persoane
contravine principiilor democratice, al statului de drept. O asemenea ingerinta ar putea fi
catalogata, cu usurinta, ca fiind o restrangere a psoibilitatilor procedurale, avand, totodata, un
caracter opresiviv.

Cu toate acestea, Curtea solicita motive temeinice spre a nu lua in considerare

hotararile instantelor nationale, privite ca restrictii de fond pentru depunerea unei cereri, mai
ales in cazul masurilor adoptate de instantele superioare ce sunt prezumate a-si desfasura
activitate conform principiilor Conventiei. Asadar, in ceea ce priveste aplicabilitatea,
Articolului 6 ii este recunoscuta o autonomie semnificativa, dar nu deplina, in ceea ce
priveste dreptul intern.

Notiunea de „drepturi si obligatii civile” nu se suprapune cu cea fixata in cadrul

legislatiilor statelor semnatare.

Articolul 6 este incident, neinteresand statutul partilor sau caracterul legislatiei care
reglementeaza stabilirea litigiului, importante fiind caracterul de drept in cauza si existenta
impactului direct asupra drepturilor si obligatiilor de drept privat privit ca rezultat al
proceduriiv.

3
 Latura economica a dreptului constituie un element important, insa nu unul decisiv cu
privire la aplicabilitatea Articolului 6. Necesitatea existentei caracterului pecuniar, intemeiat
pe o pretinsa incalcare a drepturilor de acelasi fel reprezinta conditii minimaliste de
promovare a unei astfel de cererivi. Existenta unei creante financiare privita ca un alt capat de
cerere pe langa plangerile reclamantului nu duc neaparat la incadrarea litigiului ca fiind de
natura civilavii.

Elementele de drept privat sunt cele ce trebuie sa guverneze inaintea celor de drept
public pentru o calificarea a actiunii ca fiind de natura civila. Totodata, se remarca lipsa unor
criterii elaborate pentru a putea defini, in mod universal, un litigiu civil, spre deosebire de
definitia unei infractiuni.

Se inscriu in aceasta categorie a litigiilor civile cauzele Tre Traktörer AB c. Suediei

sau Pudas c. Suediei, unde au fost dezbatute probleme ridicate de o limitare a dreptului de a
desfasura o activitate economica prin promovarea unui regulament administrativ sau prin
retragerea licentei. Totodata, merita amintita cauza Richard-Dubarry c. Franței, unde
problema a fost creata de o actiune in raspundere delictuala promovata pe fondul unei
presupuse gestionari defectuoase, inefieciente a fondurilor publice, avand ca parti autoritatile
publice impotriva unui fost primar. Tot aici intra reclamatiile privitoare la conditiile de
detentieviii, o cerere de eliberare dintr-un spital cu profil psihiatric ix, litigiile de munca,
inclusiv cele referitoare la salarii sau concedierix.

Pentru o lunga perioada de timp, actiunile legate de accesul la servicii, concedieri ce

contraveneau reglementarilor, precum si repunerea in functie a functionarilor publici au fost
considerate ca fiind inafara sferei de aplicabilitate a Articolului 6xi. O borna conceptuala, un
adevarat reviriment jurisprudential este reprezentat de cazul Vilho Eskelinen și alții c.
Finlandei [CG] Hotărârea din 2007 (§§50-64), moment de la carea Curtea a aplicat o oarecare
prezumtie de aplicabilitatea a Articolului 6, incluzand in categoria litigiilor civile cauze
asemanatoare celei amintite, vizand probleme comune de munca (indemnizatii, salarii, etc.) ,
precum si facilitarea accesului catre o instanta nationala care sa solutioneze astfel de cauze,
neinteresand faptul ca accesul catre justitie se realizeaza prin adresarea catre o instanta
ierarhic superioara ori chiar catre Curtea Constitutionala.xii

Pentru a identifica mai usor cauze ce nu erau considerate ca facand parte din categoria
celor civile voi aminti stabilirea dreptului persoanei de a ocupa o functie politica, in
legislativ, ca presedinte de stat (Paksas c. Lituaniei) ori primar (Cherepkov c. Rusiei);

4
procedurile referitoare la rectificarea datelor cu caracter personala in baza de date Schengen
(Dalea c. Franței, dec.), precum si proceduri disciplinare si concedierea unui ofiter ce apartine
unui grup fundamentalist islamic, neavand posibilitatea de a obtine controlul judiciar asupra
deciziilor superiorilor sai (Suküt c. Turciei, dec.), proceduri de acordare de azil, deportare si
extradare e (Slivenko c. Letoniei, dec.; Monedero Angora c. Spaniei).

Articolul 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului garanteaza dreptul la un

proces echitabil. El proclama principiul suprematiei legii, pe care este construita o societate
democratica, precum și rolul primordial al sistemului judiciar în administrarea justiției, care
reflecta mostenirea comuna a Statelor Contractante.

Chiar si succint exprimata si, adesea, beneficiind de traduceri inexacte, notiunea de

„contestatii privind drepturile si obligatiile civile”, ce determina aplicabilitatea rationae
materia a Articolului 6 sub latura civila, a determinat crearea unei jurisprudente bogate si mai
ales evolutive. Odata cu largirea sferei de aplicabilitate a acestuia, au putut fi rezolvate cauze
privind functionarii publici, ce fusesera pana la acel moment exemplul manifest de excludere
din sfera de aplicabilitate a Articolului 6. Criteriile de delimitare a litigiilor au suferit
numeroase schimbari, de la cel al naturii patrimoniale la criteriul functional, instanta
europeana avand drept scop respectarea dreptului procedural consacrat in articol, precum si o
sfera de aplicare care sa protejeze si sa garanteze respectarea unor drepturi concrete si
efective, delimitandu-se de teoretic si iluzoriu.

5
i
 Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 4 martie 1991, Chrysostomos ş.a. c/ Turcia, § 22, internet
www.echr.coe.int.
ii
Curtea Europeană a Drepturilor Omului, 23 februarie 1995, Loizidou c/ Turcia, § 93, internet
www.echr.coe.int
iii
Hoffmann-La Roche & Co. AG împotriva Comisiei Comunităților Europene. # Cauza 85/76.
Hoffmann-La Roche/Comisia

iv
Osman c. Regatului Unit, §§136-140
v
Baraona c. Portugaliei, §§38-44
vi
Procola c. Luxemburgului, §§37-40
vii
Panjeheighalehei c. Danemarci
viii
Ganci c. Italiei
ix
Aerts c. Belgiei.
x
(Kabkov c. Rusiei).
xi
Pellegrin c.Franței [CG], §§64-71
xii
(Olujic c. Croației, §§31 -43)

Bibliografie:
https://jurisprudentacedo.com/dreptul-la-un-proces-echitabil.html
https://www.juridice.ro/articole
https://www.echr.coe.int/Pages/home.aspx?p=applicants/rum
https://www.universuljuridic.ro/premium/
https://sintact.ro/#/
https://hudoc.echr.coe.int/eng#{%22documentcollectionid2%22:[%22GRANDCHAMBER
%22,%22CHAMBER%22]}
Corneliu Bîrsan, Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Comentariu pe articole, vol. I – Drepturi şi
libertăţi, Editura All Beck, Bucureşti, 2005.
 Frédéric Sudre, Drept european şi internaţional al drepturilor omului, Editura Polirom, Iaşi, 2006.