ISTORIA UNIUNII EUROPENE

Următorii lideri vizionari au inspirat crearea Uniunii Europene în care trăim astăzi.
Fără energia și motivarea lor, nu ne-am putea bucura de acest spațiu de pace și stabilitate cu
care ne-am obișnuit.
Pe lângă pionierii prezentați mai jos, multe alte persoane au construit și inspirat
proiectul european. Această secțiune dedicată pionierilor UE este, prin urmare, în continuă
evoluție.
Konrad Adenauer, Joseph Bech, Johan Beyen, Winston Churchill, Alcide De Gasperi, Nicole
Fontaine, Walter Hallstein, Ursula Hirschmann, Nilde Lotti, Marga Klompé, Anna Lindh,
Sicco Mansholt, Melina Mercuori, Jean Monnet, Robert Schuman, Paul-Henri Spaak, Altiero
Spinelli, Simone Veil, Louise Weiss, Helmut Kohl și François Mitterrand.
1945 - 1959
O Europă pașnică - începuturile cooperării
Uniunea Europeană a fost creată pentru a se pune capăt numărului mare de războaie
sângeroase duse de țări vecine, care au culminat cu cel de-al Doilea Război Mondial.
Începând cu anul 1950, țările europene încep să se unească, din punct de vedere economic și
politic, în cadrul Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului, pentru a asigura o pace
durabilă. Cele șase țări fondatoare sunt Belgia, Franța, Germania, Italia, Luxemburg și Țările
de Jos. Anii 1950 sunt marcați de Războiul Rece dintre Est și Vest. În Ungaria, manifestările
de protest din 1956 îndreptate împotriva regimului comunist sunt reprimate de tancurile
sovietice. În 1957, Tratatul de la Roma pune bazele Comunității Economice Europene (CEE),
cunoscută și sub denumirea de „piața comună”.
1960 - 1969
O perioadă de creștere economică
Anii 1960 sunt benefici pe plan economic și datorită faptului că țările UE încetează să mai
aplice taxe vamale în cadrul schimburilor comerciale reciproce. Ele convin, în aceeași
perioadă, să exercite un control comun asupra producției de alimente. Întreaga populație
beneficiază, acum, de suficiente alimente și în curând se înregistrează chiar un surplus de
produse agricole. Luna mai a anului 1968 a devenit celebră datorită mișcărilor studențești
care au avut loc la Paris. Multe dintre schimbările apărute la nivelul societății și al
comportamentului vor rămâne apoi asociate cu așa-numita „generație '68”.
1970 - 1979
O comunitate în creștere - primul val de extindere
Danemarca, Irlanda și Regatul Unit aderă la Uniunea Europeană la 1 ianuarie 1973, numărul
statelor membre ajungând, astfel, la nouă. Deși de scurtă durată, brutalul război arabo-
israelian din octombrie 1973 provoacă o criză energetică și probleme economice în Europa.
Ultimele dictaturi de dreapta din Europa iau sfârșit odată cu căderea regimului Salazar din
Portugalia, în anul 1974 și cu moartea generalului Franco în Spania, în 1975. Prin intermediul
politicii sale regionale, UE începe să transfere sume foarte mari pentru crearea de locuri de
muncă și dezvoltarea infrastructurii în zonele mai sărace. Crește influența Parlamentului
European asupra afacerilor europene – în 1979, pentru prima oară, cetățenii europeni pot
alege membrii acestuia prin vot direct. Lupta împotriva poluării se intensifică în anii 1970.
UE adoptă norme de protecție a mediului și introduce, pentru prima dată, principiul
„poluatorul plătește”.
1980 - 1989
Schimbări majore – căderea zidului Berlinului
Sindicatul polonez Solidarność („Solidaritatea”) și liderul său, Lech Walesa, devin celebri în
Europa și în lume în urma grevelor personalului de pe șantierul naval Gdansk, din vara anului
1980. În 1981, Grecia devine cel de-al 10-lea stat membru al UE, fiind urmată, cinci ani mai
târziu, de Spania și Portugalia. În 1986 este semnat Actul Unic European. Este vorba despre
un tratat care pune bazele unui vast program pe șase ani, destinat soluționării problemelor
legate de libera circulație a mărfurilor în UE, dând astfel naștere „pieței unice”. 9 noiembrie
1989 este data unei schimbări politice majore: cade zidul Berlinului și, pentru prima dată
după 28 de ani, se deschid granițele dintre Germania de Est și cea de Vest. Acest lucru
conduce la reunificarea Germaniei, care are loc în octombrie 1990.
1990 - 1999
O Europă fără frontiere
Odată cu căderea comunismului în Europa Centrală și de Est, țările europene devin vecini și
mai apropiați. În 1993, pieței unice i se adaugă cele „patru libertăți”: libera circulație a
mărfurilor, serviciilor, persoanelor și capitalurilor. În acest deceniu s-au semnat încă două
tratate: Tratatul de la Maastricht privind Uniunea Europeană (1993) și Tratatul de la
Amsterdam (1999). Oamenii devin preocupați de protecția mediului și de luarea unor măsuri
comune în materie de securitate și apărare. În 1995, UE primește trei noi membri: Austria,
Finlanda și Suedia. Un mic sat din Luxemburg, Schengen, dă numele său acordurilor care le
vor permite treptat europenilor să călătorească fără a li se verifica pașapoartele la graniță.
Milioane de tineri pleacă la studii în alte țări cu ajutorul UE. Comunicarea se face din ce în ce
mai ușor, pe măsură ce încep să fie folosite telefoanele mobile și internetul.
2000 – 2009
O nouă extindere
Euro este noua monedă de schimb pentru mulți europeni. Din ce în ce mai multe țări adoptă
moneda euro. Data de 11 septembrie 2001 devine sinonimă cu „Războiul împotriva terorii”
după ce trei avioane de linie sunt deturnate și îndreptate către clădiri din New York și
Washington, iar un alt avion deturnat se prăbușește pe un câmp. Țările din UE își intensifică
cooperarea în lupta împotriva criminalității. Diviziunile politice dintre estul și vestul Europei
sunt, în sfârșit, înlăturate, odată cu aderarea la UE, în 2004, a nu mai puțin de 10 noi țări,
urmate de Bulgaria și România în 2007. O criză financiară lovește economia mondială în
septembrie 2008. Tratatul de la Lisabona este ratificat de toate statele membre ale UE, înainte
de a intra în vigoare în 2009. Acesta pune la dispoziția Uniunii Europene instituții moderne și
metode de lucru mai eficiente.
2010 - 2019
Un deceniu dificil
Criza economică globală lovește puternic Europa. UE ajută mai multe țări să facă față
dificultăților și pune bazele așa-numitei „uniuni bancare” pentru a face sectorul bancar mai
sigur și mai fiabil. În 2012, Uniunea Europeană primește Premiul Nobel pentru Pace. În 2013,
Croația devine al 28-lea stat membru al UE. Schimbările climatice reprezintă în continuare un
subiect important, iar liderii politici convin să reducă emisiile poluante. La alegerile europene
din 2014, în Parlamentul European sunt aleși mai mulți deputați eurosceptici. În urma
anexării Crimeii de către Rusia, se stabilește o nouă politică de securitate. Creșterea
extremismului religios în Orientul Mijlociu și în diferite țări și regiuni ale lumii conduce la
tulburări și războaie care determină numeroase persoane să-și părăsească țara și să încerce să
se refugieze în Europa. UE se confruntă nu doar cu dilema gestionării fluxului de migranți, ci
și cu mai multe atacuri teroriste.
Din punctul meu de vedere,cea mai avantajoasa perioada pentru
intreaga comunitate europeana este 1990-1999, deoarece s-au aplicat cele 4 libertati
fundamentale: libera circulație a mărfurilor, serviciilor, persoanelor și capitalurilor.