Sunteți pe pagina 1din 39

♫♫♫ Dreptul Mediului – Cursul 1

- definiţia dr mediului înconjurător cuprinde ansamblul normelor juridice ce


reglementează raporturile sociale privind atitudinea oamenilor faţă de mediul
înconjurător, în principal relaţiile legate de protecţia, conservarea & ameliorarea
Page | 1 mediului în scopul realizării dezvoltării durabile
- necesitatea protecţiei mediului a apărut ca răspuns la criza ecologică actuală ce este
determinată de modificările produse de om mediului
- toate vieţuitoarele de pe Terra produc modificări mediului şi se adaptează la rândul
lor la acesta, dar aceste modificări nu sunt de natură să producă perturbări echilibrului
ecologic
- echilibrul ecologic = ansamblul stărilor şi interrelaţiilor dintre elementele
ecosistemelor ce asigură menţinerea structurii, funcţionarea şi dinamica ideală a
acestora
- iniţial, nici omul nu a produs schimbări esenţiale în ecosistemele terestre, dar raportul
dintre om şi mediu s.-a schimbat după Revoluţia Industrială
- prin mijloacele pe care a început să i le ofere ştiinţa şi tehnica, folosind pe scară largă
combustibilii fosili, exploatând resursele naturale şi dezvoltând noi tehnici agricole,
omul a început să intervină în mod substanţial în mediul înconjurător
- totuşi, principala cauză a deteriorării mediului a reprezentat-o concepţia greşită ce a
caracterizat progresul civilizaţiei începând cu a 2a jumătate a sec. 19, şi anume că
omul poate să-şi subordoneze natura, că fiecare progres în dezvoltarea civilizaţiei
reprezintă „o victorie împotriva naturii”
- dar, agresiunea umană asupra mediului a devenit evidentă, mai ales după WW2, astfel
încât se poate considera că primele semnale cu privire la criza ecoligică au apărut în a
2a jumătate a sec. 20
- iniţial, după 1970, prima reacţie a ecologiştilor şi chiar a economiştilor a fost
susţinerea că singura soluţie pentru salvarea planetei ar fi stoparea creşterii economice,
numită de economişti „creştere economică zero”
- ulterior, s-a dovedit că această soluţie nu este nici viabilă dpdv economic, nici posibilă
deoarece omul nu este dispus să renunţe la beneficiile dezvoltării economice
- în realitate, s-a dovedit că nu există o contradicţie reală între creşterea economică şi
protecţia mediului
- soluţia propusă de Conferinţa de la Rio (1992) - cauza principală a deteriorării
mediului este mediul neadecvat de consum şi de producţie îndeosebi în ţările
dezvoltate
- se poate realiza un echilibru între creşterea economică şi protecţia mediului, echilibrul
sintetizat în principiul dezvoltării durabile

Mijloacele de Protecţie a Mediului

- între acestea, dreptul joacă un rol foarte important, determinant deoarece obligaţiile
juridice au o caracteristică specială – în caz de nesocotire a acestora, se poate apela la
forţa de constrângere a statului
- dar dreptul nu este cu siguranţă singurul mijloc de protecţie
- de o relevanţă serioasă sunt şi – dezvoltarea tehnologiilor nepoluante, găsirea de noi
surse de energie, educaţia şi informarea, politicile de mediu, cooperarea internaţională,
găsirea unor pârghii economice care să permită ca în costurile individuale de producţie
să fie incluse şi costurile de protecţie a mediului, etc.
Obiectul Dreptului Mediului

= relaţiile sociale referitoare la protecţia, conservarea & dezvoltarea mediului înconjurător în


scopul realizării dezvoltării durabile
Page | 2
- mediul înconjurător – dincolo de definiţiile din diferite ştiinţe (geografie, geologie,
urbanism, biologie, etc.) şi chiar de definiţia legală din OUG nr. 195/2005, dpdv
juridic, ne interesează următoarele caracteristici:
1) includerea în noţiunea de mediul înconjurător alături de elementele naturale şi a celor
create de om, în interacţiunea şi interdependenţa lor
2) raportarea noţiunii de mediu la scopul normelor juridice de protecţie a mediului,
deoarece, dpdv juridic ne interesează acele componente ale mediului (noţiuni extrem
de largi) ce pot fi protejate prin adoptarea de norme juridice

- protecţia mediului = presupune stabilirea de obligaţii privind utilizarea raţională a


resurselor naturale şi combaterea poluării mediului
- dincolo de diferitele definiţii din reglementările naţionale şi/sau din doctrină, se poate
considera că prin poluare = introducerea de către om în mediu direct/indirect a unor
substanţe sau energii, introducere ce are sau poate avea ca rezultate asemenea efecte
dăunătoare, cum sunt : punerea în pericol a sănătăţii omului, vătămarea resurselor vii
& a ecosistemelor sau diminuarea beneficiilor sau a altor utilizări legitime ale
mediului
- dincolo de definiţiile legale, prin resurse în dreptul mediului se înţeleg nu numai
resursele neregenerabile (minerale, combustibili fosili), ci şi celelalte resurse naturale
(apa, solul, flora, fauna), inclusiv cele inepuizabile (ex. – anumite categorii de energii
precum energia eoliană)
- conservarea mediului = presupune stabilirea unor obligaţii privind menţinerea &
reproducerea calităţii factorilor naturali prin instituirea unor măsuri speciale de
ocrotire în starea lor actuală iniţială şi salvarea
- dezvoltarea, ameliorarea mediului = presupune stabilirea unor obligaţii ce au ca
scop îmbunătăţirea stării & calităţii factorilor naturali şi ai celor creaţi prin activităţi
umane
- uneori, noţiunea de „protecţie” este folosită în sens larg, cuprinzând toate cele 3
elemente
- natura = acea componentă a mediului ce nu a fost influenţată de activitatea, prezenţa
omului, ceea ce există independent de societatea umană
- deşi în concret este greu de stabilit ce reprezintă natura, termenul influenţează regimul
juridic al elementului mediu
- în doctrina de dreptul mediului se arată că tot ceea ce este natural trebuie respectat &
protejat
- ori de câte ori omul doreşte să producă o modificare în natură, sarcina probei că
această modificare nu produce efecte negative, nu pune în pericol echilibrul ecologic,
revine celui ce produce modificarea
- această noţiune influenţează însăşi conţinutul ramurii de drept, care iniţial era definit
ca fiind un drept al protecţiei naturii, de unde şi denumirea de drept ecologic, iar în
prezent este definit ca fiind dreptul mediului natural şi antropic şi a echilibrului dintre
acestea
Caracterele Dreptului Mediului

- este o ramură nouă de drept, primele reglementări au apărut după 1970, noua
Page | 3 dezvoltare după 1990
- are un caracter foarte dinamic deoarece trebuie să dea răspuns cât mai rapid problemei
legate de dezvoltare în raport cu protecţia naturii
- are o dimensiune naţională, internaţională & comunitară
- are în primul rând caracter preventiv – majoritatea normelor de protecţie a mediului
urmăresc prevenirea degradării mediului deoarece odată deteriorat, este aproape
imposibil de readus în starea iniţială
- are un caracter orizontal = împrumută tehnici & instituţii din alte ramuri de drept
- este un drept de finalitate, de coordonare deoarece dezvoltarea trebuie realizată numai
în sensul dezvoltării durabile
- are un caracter interdisciplinar, foloseşte noţiuni & pârghii nu numai din alte domenii
de drept, ci şi din domenii – economic, al ştiinţei, tehnicii etc
- normele de dreptul mediului au în marea lor majoritate caracter imperativ, de ordine
publică
- soluţia este dată de art 1 din OUG nr. 195/2005 ce prevede că obiectul acesteia îl
constituie reglementarea protecţiei mediului, obiectiv de interes public major pe baza
principiilor & elementelor strategice ce conduc la dezvoltarea durabilă a societăţii
- aceste dispoziţii relevă valoarea social – juridică deosebită conferită păstrării
echilibrului ecologic şi imprimă un caracter imperativ normelor de dreptul mediului
- majoritatea normelor de dreptul mediului, fiind de ordine publică, nu permit derogări
de la prescripţia lor
- dreptul mediului are un caracter mixt (drept public + drept privat) în care majoritarea
normelor sunt de drept public, ţinându-se cont şi de actorii de drept privat

Problema Autonomiei Dreptului Mediului

- datorită caracterului disciplinar & pluridisciplinar, iniţial s-a considerat că protecţia


mediului nu reprezintă obiectul unei ramuri autonome de drept
- problemele de mediu ar putea fi reglementate de DIP, Dr Funciar, Dr Adm, PIDO, etc
- în acest moment, autonomia ramurii de drept nu mai este pusă în discuţie
- în favoarea soluţiei autonomiei se aduc următoarele argumente:
♦ are un obiect propriu de reglementare, principii & metode specifice în literatura de
specialitate (adoptarea de reglementări a consolidat autonomia)
♦ este un drept de coordonare, de sinteză

Izvoarele Dreptului Mediului + Particularităţi

1) caracter eterogen – se regăsesc în numeroase reglementări internaţionale, naţionale,


comunitare, declaraţii, acte având ca scop obiectiv protecţia mediului, precum şi în
reglementări din alte ramuri de drept ce conţin dispoziţii care interesează protecţia
mediului
2) au caracter tehnic – în ansamblul normelor care au ca scop protecţia mediului, un rol
important îl ocupă normele care conţin prescripţii de ordin tehnic, de ex. – normele
privind calitatea apei, a aerului (dar, aceste prescripţii tehnice au şi caracter juridic
deoarece sunt incorporate în normele juridice
3) actele normative privind protecţia mediului au în general o structură specifică,
conţin 2 părţi:
♦ partea generală – ce cuprinde norme juridice în sens clasic (dispoziţie +
sancţiune); normele juridice din această materie au în general ca obiect
obligaţiile de a face sau de a nu face
Page | 4 ♦ anexele – în care sunt cuprinse normele tehnice ce reprezintă conţinutul
concret, tehnic al normelor din prima parte
- evident, normele tehnice din aceste anexe completează normele generale, fac corp
comun cu acestea
- în dreptul românesc, aceste dispoziţii cu caracter tehnic sunt cuprinse de obicei (marea
lor majoritate) în acte normative cu forţă juridică inferioară (HG-uri, ordine ale
miniştilor, ordine ale administraţiei publice locale)
4) un rol tot mai important îl ocupă izvoarele de soft-law, adică izvoarele care nu au forţă
juridică obligatorie dpdv formal (Declaraţia de la Stockholm, Declaraţia de la Rio)

♫♫♫ Izvoarele Dreptului Mediului – Cursul nr. 2

1. Actele internationale in materia Drepturilor Omului la care Romania este parte de ex:
• Conventie Europeana pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor sale
fundamentale care nu consacra expres dreptul la un mediu sanatos, dar necesitatea
garantarii acestuia a fost stabilita in jurisprudenta CEDO in principal in baza
dispozitiilor art.8 si art.1 din Protocolul 1.
• Conventia de la Aarhus din 1998 privind accesul la informatie, participarea publicului
la luarea deciziei si accesul la justitie in problemele mediului.

2. Constitutia Romaniei

- care garanteaza prin art. 22 dreptul la viata, art.35 dreptul la un mediu sanatos:
♪ alin (1) - statul recunoaste oricarei personae dreptul la un mediu inconjurator
sanatos si echilibrat ecologic
♪ alin (2) - statul asigura cadrul legislative privind exercitarea acestui drept .
al.(3): persoanele fizice si juridice au indatorirea de a proteja si ameliora mediul inconjurator
- art.44 alin (7) – in materie de proprietate
- art.137 alin (2) lit.d). si e).
- art. 20 – care are aplicabilitate generala

3. Legea-cadru privind protectia mediului

- de lege lata OUG 195/2005 privind protectia mediului cu modificarile si completarile


ulterioare care abroga legea protectiei mediului nr.137/195,prima lege-cadru a
mediului adoptatata in Romania
- contine in principal dispozitii privind - principiile dreptului mediului, garantiile
dreptului fundamental la un mediu sanatos, procedura de reglementare a activitatilor
cu un impact asupra mediului(avizele, acordurile de mediu, autorizatiile etc.) ,
definirea termenilor utilizati in cuprinsul acesteia, dispozitii privind rolul autoritatilor
in acest domeniu, pincipalele reguli privind raspunderea pentru mediu si rolul
organizatiilor neguvernamentale in ceea ce priveste protectia mediului, dispozitii
generale privind protectia principalilor factori de mediu care se completeaza insa cu
dispozitiile din legile speciale
- OUG nu reprezinta un cod al mediului, ci numai reglementarea-cadru in aceasta
materie. In dreptul comparat exista tendinta de a se adopta coduri de mediu care sa
contina toate dispozitiile aplicabile in aceasta materie
Page | 5
4. Legile speciale

- in afara dispozitiilor din legea-cadru, diferiti factori de mediu sunt protejati prin
reglementari speciale (de ex. - Legea apelor nr.107/2006, Legea nr. 111/1996 privind
desfasurarea activitatilor nucleare)

Raportul dintre legea-cadru si legile speciale:

- teoretic se aplica principiul specialia generalibus derogant, dar in general in aceasta


materie legile speciale nu contin, de fapt, derogari de la legea-cadru ci completari ale
dispozitiilor acestora
- si in ceea ce priveste reglementarile speciale se aplica dispozitiile principale din legea-
cadru privind principiile dreptului fundamental la un mediu sanatos si dispozitiile
privind rolul organizatiilor neguvernamentale si raspunderea (daca nu exista reguli
derogatorii)
- rolul reglementarii cadru este de a unifica, de a asigura coerenta aplicarii dispozitiilor
din legile speciale

5. Conventiile internationale (multilaterale/bilaterale)

- care au ca scop protectia mediului (altele decat cele in material Drepturilor Omului)
- de ex: Conventia UNESCO din 1972 privind patrimonial cultural si national
- ca si caracter general, in doctrina majoritatea conventiilor globale in domeniu sunt
criticate deoarece consacra numai reguli generale si nu dispozitii concrete, tehnice
care ar fi mult mai eficiente dar, din pacate, aceasta se datoreaza faptului ca datorita
unor cause de ordin politic, economic este greu de ajuns la un consens international in
aceasta materia
- totusi exista tendinta ca in anumite domenii (foarte importante) sa fie adoptate ulterior
protocoale care contin obligatii concrete

6. Hotararile de Guvern

7. Ordine ale Ministrilor

8. Acte ale autoritatilor publice locale (hotarari adoptate de consiliile locale in exercitarea
atributiilor ce le revin in domeniu protectiei mediului) si ale consiliilor judetene si ale
consiliului general al Municipiului Bucuresti, in temeiul Legii administratiei publice nr.
215/2001

9. Reglementari din alte domenii care nu au ca scop principal protectia mediului dar
contin dispozitii care asigura protectia mediului
10. Reglementarile U.E.
- care se aplica fie in dreptul national (de ex: Regulamentul nr.1980/2000 privind sistemul
revizuit de acordare a etichetei economice comunitare)

11. Doctrina si jurisprudenta


Page | 6 - nu sunt izvoare de drept in sens formal, dar joaca un rol foarte important pentru ca normele
de dreptul mediului au un caracter abstract, tehnic si eterogen

12. Izvoare de soft-law


- de ex: Declaratia de la Rio din 1992

13. Intelegeri la nivel national sau local incheiate intre agentii economici, autoritati si
organizatii neguvernamentale
- caracteristica acestor obligatii este afacerea ca ele sunt adoptate de buna voie, desi nu sunt
cuprinse in acte normative
- sunt incurajate in dreptul comparat deoarece agentii economici aplica de buna voie aceste
obligatii
- regula este ca aceste intelegeri de mediu nu contin abligatii de protectie sub nivelul celor
prevazute in actele normative in vigoare
- prin aceste intelegeri, in schimbul sprijinului acordat de autoritati si de organizatiile
neguvernamentale, agentii economici aplica reguli mai stricte (standard mai ridicat) decat
cele prevazute in actele normative

Principiile Dreptului Mediului

- sunt acele reguli esentiale, de maxima aplicabilitate, care stau la baza unei ramuri de
drept (mediului)
- reprezinta o importanta deosebita deoarece:
(a) dreptul mediului, fiind o ramura noua de drept, dinamica si evolutiva,
trebuie sa gaseasca rapid raspuns la problemele degradarii mediului si
pentru aceasta, atunci cand nu au fost inca adoptate norme speciale
intr-o anumita materie in jurisprudenta se aplica principiile
(b) normele de dreptul mediului se gasesc in izvoare (acte normative)
foarte diverse, principiile fiind acelea care asigura coeziunea aplicarii
normelor
(c) au un caracter complex (juridic, economic, decizional; de ex: principiul
poluatorul plateste), caracter perfect adaptat naturii complexe a
dreptului mediului
(d) sunt specifice dreptului mediului - de ex: principiul precautiei –
reprezentand si argumentele pentru autonomia acestei ramuri de drept
- in acelasi timp, dezvoltarea principiilor dreptului mediului in actele normative interne
si internationale si mai ales in doctrina nu este in afara de critica deoarece sunt prea
generale si au continut complex ceea ce determina dificultati in aplicarea lor practica
- de asemenea in multe situatii ele sunt numai enuntate in cuprinsul actelor normative
fara a li se dezvolta, determina continutul, ca de exemplu si in reglementarile privind
protectia mediului
- in plus, de multe ori mai ales in dreptul international al mediului se apeleaza prea des
la enuntarea principiilor in loc sa fie adoptate norme complete de protectie
- datorita caracterului lor complex, continutul acestora este determinat in mod diferit in
practica si doctrina, ceea ce creeaza obstacole in calea aplicarii lor

Page | 7 Concluzii:

Principiile trebuie sa joace si in viitor un rol esential in dreptul mediului (datorita importantei
acestora), dar enuntarea lor nu e suficienta, nu suplineste adoptarea de norme concrete de
protectia mediului.

Clasificarea principiilor:

- principiile dreptului mediului pot fi clasificate dupa mai multe critetii, dar cele mai
importante in aceasta ramura sunt:

1. principii interne si internationale (de ex: principiul cooperarii colective)


- majoritatea principiilor au deopotriva caracter intern si international

2. principii juridice (preponderant caracter juridic; de ex. - principiul poluatorul plateste) si


principii cu caracter decizional (joaca un rol mai important in decizia de mediu; de ex. -
principiul precautiei)
- intre cele 2 categorii exista legaturi si majoritatea au deopotriva caracter juridic si decizional

3. principii traditionale (de ex: principiul poluatorul plateste) - care insa au si ele caracter
evolutiv si principii noi – afirmate in general dupa 1980 si consolidate in Declaratia de la Rio
(de ex: principiul precautiei si principiul participarii publicului la decizia de mediu)

4. principii afirmate expres in OUG 195/2005 si principii doctrinare


- tendinta este ca doctrina si jurisprudenta o iau inaintea legiuitorului.

5. principii de maxima generalitate in dreptul mediului (de ex: principiul poluatorul plateste)
si principii speciale (care se aplica intr-un anumit domeniu, de ex: principiul proximitatii care
este specific regimului juridic al deseului)

♫♫♫ Dreptul Mediului – Cursul 3

Aceste principii trebuie aplicate coroborat astfel incat aplicarea unuia dintre acestea sa
nu aduca atingere altor principii.

~Pe plan intern~

Ele sunt in mod expres prevazute de art. 3 din OUG 195/2005: principiile si
elementele strategice ce stau la baza prezentei ordonante sunt:
a). Principiul integrarii politicii de mediu in celelalte politici sectoriale;
b). Principiul precautiei in luarea deciziilor;
c). Principiul actiunii preventive;
d). Principiul retinerii poluantilor la sursa;
e). Principiul poluatorul plateste;
f). Principiul conservarii biodiversitatii si a ecosistemelor specifice cadrului biogeografic
natural;
g). Utilizarea durabila a resurselor naturale;
h). Informarea si participarea publicului la luarea deciziilor precum si accesul la justitie in
problemele de mediu;
Page | 8 i). Dezvoltarea colaborarii internationale pentru protectia mediului.

- enuntarea expresa a principiilor protectiei mediului chiar in legea-cadru este


binevenita, dar solutionarea aleasa de OUG 195/2005 este in acelasi timp criticabila
pentru ca:
1) principiile sunt doar afirmate fara a li se determina continutul ceea ce ridica dificultati
in aplicarea normelor din aceasta materie
- totusi, continutul poate fi determinat potrivit actelor internationale la care Romania e
parte, a legilor speciale (solutia nu este intru totul corecta deoarece ar putea fi
interpretate in sensul ca se aplica numai in domeniul special respectiv si nu in general)
+ in doctrina
2) legea trateaza laolalta principiile si elementele strategice, ceea ce poate determina
confuzii intre acestea
3) principiile enuntate expres in art. 3 trebuie completate cu cele cuprinse in alte
dispozitii ale OUG 195/2005 (de ex. - art. 1 alin (1) – foloseste expres principiul de
dezvoltare durabila) + cu cele enuntate in doctrina

1. Principiul integrarii cerintelor de mediu in celelalte politici sectoriale; art. 3 lit. a)

- principiul a fost mai intai afirmat in doctrina si apoi introdus printr-o modificare a
OUG 195/ 2005
- el reia partial dispozitiile art. 6 din Tratatul CE, potrivit caruia cerintele de mediu
trebuie integrate in definirea si aplicarea politicilor si actiunilor comunitare prevazute
la art. 3, in special in scopul promovarii dezvoltarii durabile
- principiul se fundamenteaza pe aceea ca majoritatea actiunilor, politicilor,
reglementarilor din alte materii (ca de ex: in domeniu energetic, al transporturilor, in
ceea ce priveste dezvoltarea economica in general) trebuie sa se tina cont de protectia
mediului
- in acest moment este evident ca o protectie reala a mediului nu se poate realiza numai
prin masuri speciale in aceste domeniu, ci numai prin integrarea cerintelor de mediu in
alte actiuni, politici sau interpretari, aplicari ale reglementarilor din alte domenii

2. Principiul poluatorul plateste

- principiul a fost afirmat pentru prima data in Declaratia Consiliului Europei din 1968
privind lupta impotriva poluarii aerului si a fost reluat de Organizatia pentru
Cooperare si Dezvoltare economica in 1972
- de asemenea, se regaseste in Declaratia de la Rio din 1992 si este prevazut expres in
art. 3 lit. e). din OUG 195 si in numeroase conventii internationale
- principiul are la baza elementele din teoria economica potrivit careia costurile speciale
externe care insotesc productia trebuie sa fie internalizate, adica sa fie luate in calcul
in costurile de productie pentru ca ele contribuie la sporirea calitatii acestora (inclusiv
a resurselor)
- in acelasi timp, bunuri care in trecut se considera ca nu au o valoare de intrebuintare si
nu necesita cheltuieli pentru a fi reproduse cu insusirile lor initiale (de ex: apa, aerul)
intra in prezent in categoria bunurilor care costa si au valoare
- fundamentul principiului rezulta si din dreptul fundamental la un mediu sanatos,
cetateanul neputand fi obligat sa suporte consecintele degradarii mediului de catre
Page | 9 poluator
- in plus, din punct de vedere economic, cetateanul nu poate fi obligat sa plateasca
accesul la mediu nici direct, dar mai important nici indirect prin subventionarea din
fonduri publice a cheltuielilor de poluare (repararea prejudiciului ecologic, cheltuieli
legate de diminuarea efectelor poluarii si cheltuieli de prevenire a poluarii) trebuie sa
fie suportate de cel care cauzeaza poluarea si nu de societate
- in plan juridic, intelegerea principiului in acest sens larg influenteaza materia
raspunderii civile pentru mediu si determina definirea notiunii de prejudiciu intr-un
sens specific dreptului ecologic
- astfel, autorul trebuie sa suporte si cheltuielile legate de prevenirea poluarii precum si
cele de limitare a efectelor poluarii
- in sens restrans, principiul poluatorul plateste presupune eliminarea subventiilor
destinate protectiei mediului astfel incat costurile legate de poluare sa fie suportate de
cel care cauzeaza si nu de societate
- aceasta nu inseamna ca statul nu trebuie sa-si indeplineasca obligatia de a asigura
cetatenilor un mediu sanatos deoarece autoritatile au indatorirea de a inlatura efectele
poluarii, ci inseamna ca trebuie gasite mijloace legale care sa permita identificarea
poluatorului si obligarea lui sa suporte costurile legate de poluare
- asigurarea unui just echilibru intre responsabilitatea autoritatilor de a asigura protectia
mediului si aplicarea principiului poluatorul plateste este realizat prin intermediul
normelor de protectie a mediului (atat cele cu caracter preventiv, cat si cele din
materia raspunderii civile cat si prin regulile specifice dreptului concurentei)
- dupa aderarea la U.E, ajutorul de stat pentru protectia mediului poate fi acordat numai
cu respectarea dispozitiilor comunitare in materie, respectiv instructiunile privind
ajutorul de stat pentru protectia mediului adoptate de Comisia Europeana in 2001
- principiul se aplica nu numai in dreptul intern ci si la nivel comunitar, precum si in
dreptul international, fiind afirmat si de art. 174 alin (2) din Tratatul C.E. si in
numeroase conventii internationale

3. Principiul actiunii preventive

- principiul este expres consacrat si de art. 3 din OUG 195 si de art.174 alin (2) din
Tratatul C.E. si in numeroase conventii internationale
- principiul prevenirii presupune protectia mediului prin anticiparea consecintelor unui
proiect, plan sau activitate
- aceasta se reflecta in primul rand in chiar scopul normelor de protectie mediului
- majoritatea normelor de protectie a mediului sunt norme cu caracter preventiv
- in plus, specific acestuia, mai presupune un control prealabil in ceea ce priveste
inceperea, desfasurarea oricaror planuri, proiecte sau activitati
- mai presupune rolul studiului de impact
- importanta unei evaluari tehnice prealabile este prevazuta nu numai in dreptul intern
(vezi procedura de reglementare din OUG) care are la baza evaluarea impactului, dar
si in dreptul international, de exemplu exista dispozitii exprese in acest sens in
Conventia de la ESPOO cu privire la evaluarea impactului asupra mediului in context
transfrontalier din 1991, ratificata de Romania prin Legea 22/2001
- in sensul aceste conventii, evaluarea impactului asupra mediului inseamna o procedura
nationala cu scopul evaluarii impactului probabil asupra mediului in ceea ce priveste o
activitate propusa
Page | 10 - in prambulul conventiei se precizeaza ca statele sunt constiente de necesitatea
elaborarii de masuri cu caracter preventiv, de atenuarea si monitorizarea oricarui
impact negativ asupra mediului in general si in special in context transfrontalier
c). Activitati de planificare
d). Stabilirea de obligatii cu caracter preventiv pentru persoanele fizice si juridice
e). Supravegherea calitatii mediului pentru identificarea si prevenirea riscurilor atat de titularii
activitatilor prin programe proprii de supraveghere cat si de autoritati

4. Principiul precautiei in luarea deciziilor

- principiul are caracter intern, comunitar si international


- este un principiu nou, aparut dupa 1980 si care s-a desprins din principiul prevenirii
poluarii
- principiul justifica luarea de masuri chiar si atunci cand din datele stiintifice nu rezulta
cu exactitate daca o activitate este periculoasa pentru mediu -> rezulta ca atunci cand
datele stiintifice sunt neconcludente in ceea ce priveste efectele unor activitati, decizia
de mediu trebuie sa fie in sensul neinceperii activitatii, aceasta deoarece pericolul
degradarii e prea mare pentru a risca o decizie care se poate dovedi ulterior gresita
- principiul precautiei are caracter mai degraba decizional decat juridic si se aplica in
procesul de reglementare a activitatilor cu impact asupra mediului

5. Principiul dezvoltarii durabile

- principiul este prevazut in art. 1 alin (1) din OUG 195/2005, dar si in Declaratia de la
Rio
- de asemenea, este reluat partial in art. 3
- este un principiu nou, afirmat pentru prima data in 1997 intr-un raport al Comisiei
Mondiale pentru mediu si dezvoltare numit “Viitorul nostru comun” si reluat expres
in Declaratia de la Rio

- principiul presupune ca dezvoltarea economica trebuie sa acopere necesitatile


prezente, fara a compromite insa posibilitatile generatiilor viitoare de a-si satisface
propriile cerinte cu privire la mediu

- inseamna asigurarea unei folosinte prudente, rationale a resurselor, luandu-se in


considerare si interesele generatiilor viitoare privind mediul

- potrivit principiului 4 din Declaratia de la Rio pentru asigurarea dezvoltarii durabile,


protejarea mediului trebuie sa faca parte integranta din procesul de dezvoltare si nu
poate fi luata in considerare in mod izolat
6. Principiul retinerii poluantilor la sursa

- are caracter intern dar si international


- constituie un principiu, in primul rand moral si continutul sau se reflecta in general in
caracterul preventiv si imperativ al normelor de protectie a mediului care stabilesc
Page | 11 obligatii specifice pentru agentii economici si pentru alte subiecte de drept
- trebuie inteles acest principiu in legatura cu principiul poluatorul plateste

~ Pe plan international ~

1. Principiul cooperarii

- este consacrat in Declaratia de la Stockholm, in Declaratia de la Rio si in majoritatea


econventiilor internationale in materie
- pentru ca mediul nu cunoaste frontiere, cooperarea bilaterala si multilaterala e
esentiala
- un rol important in dezvoltarea cooperarii il joaca institutiile internationale (in primul
rand O.N.U.)
- a evoluat de-a lungul timpului, Declaratia de la Rio punand accentual in principiul 7
pe rolul special al statelor dezvoltate care au o responsabilitate sporita in efortul
international pentru protectia mediului

2. Principiul sic utere tua

- presupune obligatia statelor de a se asigura ca activitatile exercitate in limitele


jurisdictiei lor internationale nu cauzeaza daune mediului altor state sau mediului
aflate in afara jurisdictiilor nationale
- a fost recunoscut pentru prima data in a 2-a jumatate a sec. al 19-lea in dreptul fluvial
- a fost afirmat pe care jurisprudentiala in rezolvarea diferendului dintre S.U.A. si
Canada generat de topitoria .. si e afirmat expres in Declaratia de la Stockholm si in
Declaratia de la Rio

3. Principiul protejarii patrimoniului comuni al umanitatii

- cuprinde 2 componente:
a) obligatia statelor de a proteja mediul aflat in afara jurisdictiei nationale si
b) obligatia statelor de a proteja elementele din patrimonial mondial cultural si
natural al umanitatii indiferent sub ce jurisdictie se afla

4. Principiul informarii si consultatii prealabile

- este prevazut in Conventia de la ESPOO din 1991, in Conventia de la Helsinki din


1992 si in Conventia privind protectia si utilizarea durabila a fluviului Dunarea din
1994
- presupune obligatia statelor de a se informa reciproc cu privire la actiunile care pot
avea efecte asupra mediului altor state
- o aplicare a acestui principiu se gaseste in Conventia de la Viena privind notificarea in
caz de accident nuclear, dar si in alte conventii internationale
5. Principiul folosirii celor mai bune tehnici disponibile

- este afirmat in Conventia privind protectia si utilizarea durabila a fluviului Dunarea


care si defineste in anexa nr. 1 aceste tehnici
Page | 12

♫♫♫ Dreptul Mediului – Cursul nr. 4


Dreptul Fundamental la un Mediu Sănătos
- în prezent, dreptul fundamental este recunoscut în numeroase acte internaţionale,
precum şi în legislaţiile naţionale

- Declaraţia de la Stockholm – omul are un drept fundamental la libertate, la egalitate şi


condiţii de viaţă satisfăcătoare, a cărui calitate să-i permită să trăiască în demnitate şi
bunăstare

- Carta Africană a Drepturilor Omului şi ale Popoarelor – art. 24 – toate popoarele au


dreptul la un mediu sănătos, propice dezvoltării lor

- Convenţia Europeană a Drepturilor Omului nu cuprinde în mod expres referirile la


dreptul fundamental la un mediu sănătos, dar jurisprudenţa Comisiei şi ulterior a
CEDO a stabilit că deteriorarea mediului poate avea ca efecte încălcarea drepturilor
din Convenţie (ex. – dreptul la viaţă privată, de familie şi domiciliu, dreptul la viaţă şi
dreptul la proprietate)

- de exemplu, în cazul López Ostra c. Spaniei (1994) s-a arătat că dreptul la un mediu
sănătos are legătură cu dreptul la viaţă privată, domiciliu şi viaţă de familie prevăzut
de art. 8 din Convenţie. Curtea a arătat că atingeri grave aduse mediului pot afecta
bunăstarea unei persoane şi o pot lipsi de bucuria folosinţei domiciliului său, dăunând
vieţii sale private, de familie, fără ca prin aceasta să-i pună în pericol sănătatea

- în toate cazurile trebuie avut în vedere echilibrul just, care trebuie menţinut între
interesele concurente ale persoanelor şi ale mediului în ansamblul său

- în cauza Tătar c. României (ianuarie 2009) s-a arătat că poluarea cauzată de


Societatea Aurul SA din Baia Mare poate deteriora calităţii persoanelor care locuiau în
zonă, aducând atingere vieţii private şi de familie a acestora; statul trebuia să-şi
îndeplinească obligaţiile pozitive de a lua toate măsurile pentru a preveni şi a stopa
această situaţie, ceea ce nu s-a întâmplat în cauză

- în cauza Brânduşe c. României (2009), Curtea a arătat, făcând trimitere la principiile


sale jurisprudenţiale referitoare la atingerile grave de ordin material (zgomote,
mirosuri, etc.) aduse dreptului la viaţă privată şi de familie, că autorităţilor nu le revine
numai o obligaţie negativă de a nu acţiona de o manieră care să aducă atingere
dreptului la viaţă privată şi de familie, ci şi obligaţia pozitivă de a adopta şi pune în
aplicare reglementările legale necesare pentru desfăşurarea activităţilor cu impact
asupra mediului, în aşa fel încât să fie asigurată o protecţie efectivă a cetăţenilor
- deciziile luate trebuie să asigure păstrarea unui just echilibru între interesele
concurente

- este important ca publicul să poată avea acces la concluziile studiilor efectuate, în aşa
fel încât, să poată evalua pericolul
Page | 13
- Curtea a arătat că spaţiul de viaţă al reclamantului reprezentat de o celulă din
penitenciarul în care-şi executa pedeapsa privativă de libertate, este afectat de o
manieră suficient de gravă, care nu constituie o simplă consecinţă a privării de
libertate

- autorităţile şi-au încălcat obligaţia pozitivă de a acţiona de o manieră care să ducă la


rezolvarea situaţiei create ca urmare a faptului că rampa de gunoi care a funcţionat
efectiv într-o anumită perioadă în apropierea locului de detenţie al reclamantului, a
fost folosit în continuare de către proprietar fără ca autorităţile competente să intervină
eficient

- potrivit art. 37 din Carta Drepturilor Fundamentale a UE (2000), adoptată în 2007,


politicile Uniunii trebuie să prevadă un nivel ridicat de protecţie a mediului şi de
îmbunătăţire a calităţii acestuia, care să fie asigurat în conformitate cu principiul
dezvoltării durabile

- potrivit art. 1 din Convenţia de la Aarhus privind accesul la informaţie, participarea


publicului la luarea deciziei şi accesul la justiţie în problemele de mediu – pentru a
contribui la protejarea dreptului oricărei persoane din generaţiile actuale şi viitoare de
a trăi într-un mediu adecvat sănătăţii şi bunăstării sale, fiecare parte va garanta dreptul
privind accesul la informaţie, participarea publicului la luarea deciziei în problemele
de mediu, conform Convenţiei

Legislaţii Naţionale
- după anul 1970, numeroase constituţii consacră sub diferite forme dreptul fundamental
la un mediu sănătos (Constituţiile Portugaliei, Greciei, Braziliei, Bulgariei, Turciei,
României – după revizuirea din 2003)

- unele legi fundamentale consacră expres acest drept, altele stabilesc obligaţii statului
de a proteja mediul, ceea ce determină corelativ recunoaşterea indirectă a dreptului
cetăţeanului la un mediu sănătos

- în ceea ce priveşte formularea ce consacră acest drept, reglementările diferă

- unele se limitează doar la consacrarea dreptului la un mediu sănătos, altele califică şi


starea acestuia (ex. - salubru, sănătos, natural, echilibrat, acceptabil, cel mai ridicat
nivel de protecţie, etc.)

- aşadar, cerinţele de protecţie merg de la limita de a menţine viaţa până la o calitate


ridicată, până la un înalt nivel de protecţie
- dar în concret, cel mai important nu este modul în care reglementarea formulează/
consacră dreptul la mediu, ci modalităţile în care autorităţile asigură, în concret,
garantarea acestui drept

- în ceea ce priveşte noţiunile de „sănătos” şi „echilibrat”, folosite şi de art. 35 din


Page | 14 Constituţie, în literatura de specialitate s-au făcut următoarele precizări:

(a) termenul de „sănătos” se referă la un mediu nepoluat, propice dezvoltării


fizice şi intelectuale; acesta are şi o dimensiune umană, urmărind apărarea
integrităţii fizice şi spirituale a persoanei

(b) termenul de „echilibrat” indică dimensiunea natural, care se referă la un


mediu ecologic raţional

Conţinutul Dreptului Fundamental la un Mediu Sănătos

- precizări importante cu privire la conţinutul şi garantarea dreptului la un mediu sănătos


au fost aduse în Proiectul de Declaraţie cu privire la Drepturile Omului şi Mediului
adoptat la Geneva în 1994

- documentul are la bază principiile celor mai importante acte internaţionale în materia
drepturilor omului, inclusiv principiile din Declaraţia de la Stockholm, cea de la Rio şi
din Agenda 21 (din 1992)

- Declaraţia reafirmă dreptul fundamental al omului la un mediu sănătos şi accentuează


legătura acestuia cu celelalte drepturi fundamentale ale omului

- dreptul la un mediu sănătos presupune în principal:

(1) dreptul de a trăi într-un mediu nepoluat, nealterat de activităţi ce pot afecta
mediul, sănătatea, bunăstarea oamenilor şi dezvoltarea durabilă

(2) dreptul la cel mai ridicat nivel de sănătate, neafectat de degradarea


mediului

(3) accesul la resurse de hrană şi apă adecvate

(4) dreptul la condiţii de locuit, la condiţii de folosire a terenurilor şi la condiţii


de viaţă într-un mediu sănătos

(5) dreptul la un mediu de muncă sănătos

(6) dreptul de a nu fi expropriaţi ca urmare a deciziilor sau acţiunilor


autorităţilor cu privire la mediu, cu excepţia cazurilor justificate, expres
prevăzute de lege, cu obţinerea unei reparaţii adecvate
(7) dreptul la asistenţă în caz de catastrofă de mediu, naturală sau produsă de
om

(8) dreptul de a beneficia de folosinţa durabilă a naturii şi a resurselor acesteia

Page | 15 (9) dreptul la conservarea elementelor reprezentative ale mediului

(10) protecţia drepturilor populaţiilor indigene

- garantarea dreptului fundamental la un mediu sănătos presupune:

(1) dreptul la informaţia de mediu

(2) dreptul de a participa la decizia de mediu

(3) dreptul de asociere în vederea protecţiei mediului

(4) dreptul la repararea prejudiciului de mediu

- dreptul la un mediu sănătos presupune în acelaşi timp îndeplinirea obligaţiilor cu


privire la protecţia mediului

- aceste obligaţii aparţin în primul rând statelor, care trebuie să ia măsuri legale,
administrative şi orice alte măsuri pentru garantarea dreptului la un mediu sănătos

- aceste măsuri trebuie să aibă ca scop prevenirea degradării mediului, stabilirea


remediilor necesare şi reglementarea folosirii resurselor naturale

- între aceste măsuri, un loc esenţial îl ocupă autorizarea prealabilă a activităţii cu


impact asupra mediului, participarea publicului la luarea deciziilor de mediu, stabilirea
de remedii pentru prejudiciul suferit, etc.

- de asemenea, un rol important îl joacă cooperarea internaţională şi organizaţiile


internaţionale

Consacrarea Dreptului Fundamental la un Mediu Sănătos în Dreptul Românesc

- înainte de modificările din 2003, Constituţia României din 1991 nu consacra expres
dreptul fundamental la un mediu sănătos

- dar, existenţa acestuia a fost dedusă din recunoaşterea unor drepturi cu care prezintă
strânse legături, precum dreptul la viaţă, sănătate, informaţie, dreptul la un nivel de trai
decent – dreptul rezultând din obligaţia corelativă a statului de a asigura refacerea şi
ocrotirea mediului, precum şi ocrotirea echilibrului ecologic

- art. 5 din Legea nr. 137/1995 privind mediul (abrogată de OUG nr. 195/2005)
prevedea expres că statul recunoaşte tuturor persoanelor dreptul la un mediu sănătos,
arătând garanţiile acestuia
- dreptul la un mediu sănătos este recunoscut nu numai în doctrină, cât şi în
jurisprudenţă => în Decizia 112/1997 a secţiei de contencios-administrativ a Curţii
Supreme, se arată că Legea nr. 137/1995 consacră dreptul la un mediu sănătos, iar
pentru apărarea acestui drept, art. 5 alin (1) lit. d) garantează persoanelor fizice şi
juridice dreptul de a se adresa direct sau prin intermediul unor asociaţii autonome
Page | 16
administrative/judecătoreşti pentru a preveni situaţia care ar încălca dreptul la un
mediu sănătos sau, după caz, producerea unui prejudiciu direct/indirect

- acest drept subiectiv are şi o bază constituţională în art. 134 alin (2) din Constituţie -
obligă statul să asigure refacerea mediului înconjurător, precum şi menţinerea
echilibrului ecologic

- Constituţia României, revizuită în 2003, garantează în art. 35 dreptul la un mediu


sănătos:

♫ alin (1) – statul recunoaşte dreptul oricărei persoane la un mediu


înconjurător sănătos şi echilibrat ecologic
♫ alin (2) – statul asigură cadrul legislativ pentru exercitarea acestui drept
- => obligaţia statului de a lua măsuri adecvate pentru exercitarea acestui drept

- disp. art. 35 alin (2) care se referă expres numai la cadrul legislativ, trebuie coroborate
cu disp. alin (1) ale aceluiaşi art. & ale disp. art. 135 alin (2) lit. e) care se referă la
obligaţia statului de a asigura refacerea şi ocrotirea mediului înconjurător, precum şi
menţinerea echilibrului ecologic

- => statul trebuie să ia toate măsurile necesare pentru garantarea dreptului

- soluţia rezultă şi din jurisprudenţa CEDO

- în sens restrâns, garantarea exercitării acestui drept se realizează în conformitate cu


disp. art. OUG nr. 195/2005

♫ alin (3) – persoanele fizice şi juridice au îndatorirea de a proteja şi ameliora


mediul înconjurător => obligaţia corelativă a dreptului garantat în alin (1)
- din aceste dispoziţii rezultă caracterul imperativ al normelor de protecţie a mediului

- conform art. 5 din OUG nr. 195/2005, statul recunoaşte oricărei persoane dreptul la un
mediu sănătos şi echilibrat ecologic, garantând în acest scop:

(a) accesul la informaţiile privind mediul, cu respectarea condiţiilor de


confidenţialitate prevăzute de legislaţia în vigoare

(b) asocierea în organizaţii pentru protecţia mediului

(c) consultarea în procesul de luare a deciziilor privitoare la dezvoltarea


politicii şi legislaţiei de mediu, emiterea actelor de reglementare,
elaborarea planurilor şi programelor
(d) dreptul de a se adresa direct sau prin intermediul organizaţiilor pentru
protecţia mediului, autorităţilor administrative/judecătoreşti, după caz, în
probleme de mediu

(e) dreptul la despăgubiri pentru prejudiciul suferit


Page | 17
♫♫♫ Garantiile Dreptului la un Mediu Sanatos – Cursul nr. 5

- permit exercitarea dreptului in conditii optime;


- sunt prevazute in art.5 din OUG 195/2005;

1. Accesul la Informatia de Mediu

- dreptul la informatia de mediu isi are izvorul in:


♪ Conventia de la Aarhus din 1998 privind accesul la informatie, participarea
publicului si accesul la justitie in probleme de mediu
♪ Declaratia de la Rio
♪ art. 8 al Conventiei Europene a Drepturilor Omului, astfel cum a fost interpretat in
jurisprudenta CEDO;
♪ art. 5 lit. a). si art. 20 alin (2) din OUG 195/2005
♪ Directiva nr. 4 din 2003/CE
♪ HG nr. 878/2005 privind accesul publicului la informatia de mediu

- in conditiile in care exista neconcordante (inclusiv in sensul lipsei de reglementare sau


a unei reglementari adecvate intre dispozitiile dreptului intern si dispozitiile
Conventiei de la Aarhus), in conformitate cu prevederile art. 20 din Constitutie, se
aplica in mod direct, cu prioritate dispozitiile Conventiei de la Aarhus
- accesul la informatia de mediu, potrivit HG 878/2005, transpune in dreptul national
directiva din 2003 in aceeasi materie
- dispozitiile acestui act normativ se completeaza cu ale Legii nr. 544/2001 privind
accesul la informatia de interes public si ale Conventiei de la Aarhus
- potrivit HG din 2005, obligatiile autoritatilor in aceasta materie se bazeaza pe 2
coordonate:
1). raspunsurile la solicitarile de informatie privind mediul si
2). diseminarea informatiei privind mediu

1) Raspunsurile la solicitarile de informatie privind mediul


Problema: Ce se intelege prin informatie de mediu?

- art. 2 pct. 1 din HG arata expres ce se intelege prin informatie de mediu; ca de ex. - orice
informatie cu privire la:
(a) starea elementelor de mediu
(b) factorii poluanti care afecteaza sau pot afecta starea elementelor de mediu
(c) masurile, activitatile care afecteaza/pot afecta elementele mediului, precum si
masurile sau activitatile destinate sa protejeze mediul
(d) rapoarte referitoare la implementarea legislatiei privind protectia mediului
(e) analizele cost-beneficiu sau alte analize si prognoze economice folosite in cadrul
masurilor si activitatilor prevazute la lit.c)
(f) starea sanatatii si sigurantei umane inclusiv contaminarea elementelor de mediu
- informatia de mediu detinuta de autoritatile de mediu reprezinta informatia de mediu
aflata in posesia sa si care a fost elaborata sau primita de aceasta.

Page | 18 Problema: Cine poate solicita informatia de mediu?


- orice persoana fizica sau juridica poate sa solicite informatia de mediu
- autoritatile publice sunt obligate sa puna la dispozitia oricarui solicitant, la cererea
acestuia, informatia privind informatia de mediu detinuta, fara justificarea scopului in
care aceasta informatie a fost ceruta

Problema: Cine trebuie sa furnizeze informatia?


- pe de-o parte, autoritatile publice – care sunt definite in sens larg, expres prevazut de
actul normativ, iar pe de alta parte, orice persoana fizica/juridica care indeplineste
responsabilitati sau functii ori furnizeaza servicii publice in legatura cu mediul si este
sub controlul unei persoane/ autoritati astfel cum sunt definite in notiunea de
“autoritati”

Problema: Cat costa informatia de mediu?


- ca regula, accesul la informatia de mediu este gratuita
- numai in mod exceptional autoritatile pot sa aplice anumite tarife pentru costurile
legate de copiere

Problema: In ce termen trebuie furnizata informatia de mediu?

- informatia de mediu trebuie pusa la dispozitia solicitantului tinand cont de termenul


specificat de acesta, cat mai repede posibil sau cel mai tarziu in termen de o luna
- numai in conditii exceptionale, expres prevazute, termenul poate fi prelungit la 2 luni,
iar solicitantul trebuie informat despre prelungirea termenului si motivele prelungirii
lui

Problema: In ce forma trebuie pusa la dispozitia solicitantului informatia de mediu?


- de regula, in forma solicitata trebuie pusa la dispozitia solicitantului
- exceptiile sunt expres prevazute ( de ex. - e deja pusa la dispozitie in alta forma etc.)

Problema: Cand poate fi refuzata informatia de mediu?


- HG din 2005 enumera limitativ si expres cazurile in care poate fi refuzata informatia
privind mediul, iar acestea sunt de stricta interpretare
- aceste cazuri se pot clasifica :
♫ imposibilitatea materiala a autoritatii de a fruniza informatia (art.11); de ex.
- nu detine informatia respectiva; cererea este evident nerezonabila
♫ divulgarea acestei informatii afecteaza alte drepturi fundamentale care
implica confidentialitatea; situatii care de asemeena sunt expres reglementate; de ex. -
furnizarea afecteaza relatiile internationale, securitatea publica, apararea nationala,
cursul justitiei, confidentialitatea datelor personale, interesul sau protectia oricarei
persoane care a oferit informatiile cerute etc.
- pentru fiecare caz in parte satisfacerea interesului public prin divulgare este analizat in
comparatie cu interesul satisfacut prin pastrarea confidentialitatii
- anumite categorii de informatii (de ex: cele cu privire la starea mediului) nu pot fi
refuzate
- autoritatile trebuie sa comunice solicitantului in mod expres ca nu poate furniza in
totalitate/in parte informatia ceruta si sa arate motivele acestui refuz
Page | 19 - refuzul poate fi atacat in justitie

Problema: Accesul la justitie.


- HG din 2005 garanteaza accesul la justitie acelora care sunt lezati intr-un drept al lor
de aceasta hotarare sau care nu au primit raspunsul la solicitarea de informatie
- HG din 2005 reglementeaza procedura accesului la justitie, dar in virtutea art. 6 din
Conventia Europeana a Drepturilor Omului, cel vatamat se poate adresa in mod direct
instantelor de judecata

2) Autoritatile trebuie sa aiba un rol activ in diseminarea informatiei de mediu

- HG din 2005 prevede expres obligatiile autoritatilor in acest sens aratand si categoriile
de informatii care trebuie puse, obligatoriu, la dispozitia publicului, de ex. - rapoartele
privind starea de mediu, datele sau rezumatele datelor rezultate din monitorizarea
activitatii ce afecteaza mediu, actele de reglementare cu privire la activitatea cu impact
semnificativ asupra mediului etc. (art. 22 din HG)
- HG din 2005 prevede si anumite obligatii privind informarea publicului in sarcina
agentilor economici
- neindeplinirea acestei obligatii constituie contraventie

2. Dreptul de a se Asocia in Organizatii pentru Protectia Mediului

- aceste dispozitii reprezinta o aplicare a dispozitiilor constitutionale, care garanteaza dreptul


la asociere, dar dincolo de dreptul de a se asocia in organizatii privind protectia mediului, se
pune problema rolului pe care organizatiile neguvernamentale il pot juca in protectia
mediului, care este influentat de un complex de factori printre care:
♪ recunoasterea acestora ca parteneri in procesul de decizie
- OUG 195/2005 obliga autoritatea centrala in domeniul protectiei mediului sa realizeze
consultari periodice cu organizatiile neguvernamentale, dar se pune problema
eficientei practice a consultarilor
♪ finantarea, sprijinirea acestor organizatii
♪ rolul organizatiilor neguvernamentale in justitie

- potrivit art.20 alin (6) din OUG nr. 195/2005, organizatiile neguvernamentale care
promoveaza protectia mediului au dreptul la actiuni in justitie in probleme de mediu,
desi acest text se gaseste in capitolul 2 al OUG intitulat “ procedura de reglementare”
in raport cu dispozitiile art.5 lit.b). si d). si cu dispozitiile Conventiei de la Aarhus, ele
(organizatiile neguvernamentale) au dreptul de a se adresa justitiei si in alte probleme
legate de protectia mediului, nu numai in ceea ce priveste strict procedura de
reglementare
- potrivit Legii 137/1995, in trecut (acum e abrogata) textul nu se regasea in capitolul
dedicat procedurii de reglementare, ci se aplica in ceea ce priveste protectia mediului
in general
3. Dreptul de a fi consultat in procesul de luare a deciziilor privind dezvoltarea politicii
si legislatiei de mediu, emiterea actelor de reglementare in domeniu si elaborarea
planurilor si a programelor

Page | 20
- art.20 al.4 din OUG 195/2005 prevede ca modalitatea de realizare a participarii
publicului la elaborarea de planuri si programe se stabileste prin HG
- in acest sens a fost adoptata HG 564/2006 privind cadrul de realizare a participarii
publicului la elaborarea planurilor si programelor in legatura cu mediul
- conform art.20 al.3 din OUG 195/2005, consultarea publicului e obligatorie in cazul
procedurilor de emitere a actelor de reglementare si e stabilita prin acte normative
speciale
- aceste dispozitii, din reglementarile interne, se completeaza cu dispozitiile Conventiei
de la Aarhus din 1998

- potrivit dispozitiilor Conventiei de la Aarhus, participarea publicului presupune 3


componente:
(a) participarea publicului la deciziile privind activitatile specifice (decizia de autorizare
in sens larg)
- autoritatile au obligatia de a pune la dispozitia publicului informatiile necesare (expres
prevazute) privind modalitatea de desfasurare a procedurii de consultare
- de asemenea, autoritatile au obligatia de a furniza si informatii privind descrierea
activitatii propuse, a efectelor semnificative asupra mediului, a masurilor initiate, a
principiilor alternative studiate de solicitant etc.
- autoritattile trebuie sa se asigure ca in decizia luata se tine seama de rezultatul
participarii publicului
(b) participarea publicului in timpul pregatirii platformelor programelor si politicilor
legate de mediu
(c) participarea publicului in timpul pregatirii regulamentelor de aplicare a actelor
normative si intrumentelor legale obligatorii general aplicabile

♫♫♫ Dreptul Mediului – Cursul 6 (săptămâna nr. 7)

4) Dreptul de a se adresa direct/prin intermediul organizaţiilor pentru protecţia


mediului autorităţilor administrative şi/sau judecătoreşti în probleme de mediu
indiferent dacă s-a produs sau nu un prejudiciu
- OUG nr. 195/2005 - art. 5 lit. d)
- accesul la justiţie în problemele de mediu se exercită în baza art. 6 & 8 din Convenţia
Europeană a Drepturilor Omului
- de asemenea, Convenţia de la Aarhus din 1998 are dispoziţii cu privire la accesul la justiţie
- pentru legislaţia în materie procedurală – C. Proc. Civ.
- diferite legi speciale/reglementări speciale în materia protecţiei mediului cu condiţia ca
procedurile create să nu aducă atingere accesului la justiţie garantat de CEDO şi OUG
195/2005
- art. 5 lit. d):
(a) accesul la justiţie este garantat indiferent dacă s-a produs sau nu un prejudiciu
(acţiunea poate avea şi ea cu caracter preventiv)
(b) organizaţiile neguvernamentale în materie de mediu au dreptul de a se adresa
justiţiei în probleme de mediu [acest drept este conferit expres de art. 20 alin (6) din OUG nr.
195/2005, dar nu se aplică numai în ceea ce priveşte procedura de reglementare, capitol unde
este situat art. 20 alin (6)]

Page | 21 - aceste dispoziţii, privind (b), au o deosebită importanţă dpdv al dreptului procesual
civil
- în literatura de specialitate se arată că, pentru a fi parte în procesul civil, trebuie
îndeplinite cumulativ următoarele condiţii, care sunt în acelaşi timp şi condiţii de
exerciţiu ale acţiunii civile - calitatea procesuală, capacitatea procesuală, existenţa
unui drept sau a unei situaţii juridice pentru a cărei realizare este necesară calea
justiţiei şi existenţa unui interes
- în doctrină, dreptul ONG-urilor de a se adresa justiţiei este analizat fie în legătură cu
problema calităţii procesuale (cea mai des întâlnită – opinie Prof. Milena Tomescu),
fie în legătură cu problema interesului
- dispoziţiile OUG 195/2005 interesează în primul rând în ceea ce priveşte calitatea
procesuală
- ca regulă generală, calitatea cerută pentru a putea exercita acţiunea în justiţie trebuie să
corespundă cu calitatea de titular al dreptului ce se discută, deoarece acţiunea are ca
obiect protecţia dreptului subiectiv, ce aparţine subiectului activ al dreptului subiectiv
civil
- ca excepţie, în anumite împrejurări, acţiunea poate fi pornită nu numai de titularul
dreptului, ci şi de alte persoane cărora legea le recunoaşte calitatea procesuală (ex. –
procurorul sau autoritatea tutelară), dar numai dacă legea le recunoaşte acest lucru
- dispoziţiile OUG nr. 195/2005 sunt extrem de importante pe plan procedural pentru că
ele dau expres asociaţiilor guvernamentale, care au ca scop protecţia mediului,
legitimare procesuală activă în legătură cu protecţia mediului
- în lipsa acestor prevederi exprese, ele nu ar avea această legitimare

(5) Dreptul la despăgubiri pentru prejudiciile suferite – analizat la cursul privind


Răspunderea Civilă pentru Mediu

Relaţia Dreptului Fundamental la un Mediu Sănătos cu celelalte Drepturi


Fundamentale

- dreptul la un mediu sănătos este un drept din generaţia a 3a, un drept de solidaritate,
precum şi un drept la dezvoltare, pace, etc.
- iniţial, au existat opinii conform cărora dreptul românesc ar veni în contradicţie cu alte
drepturi fundamentale, determinând limitarea/chiar anularea lor (ex. – s-a considerat
că acesta ar avea o incidenţă negativă asupra dreptului de proprietate, dreptului la
dezvoltare sau asupra libertăţii de a desfăşura o activitate economică)
- în prezent, existenţa dreptului fundamental la un mediu sănătos este în afară de
discuţie şi se consideră că de principiu, el nu vine în contradicţie cu celelalte drepturi
fundamentale, ci dimpotrivă, contribuie în raport cu noile cerinţe ale dezvoltării
sociale
- în teorie, se subliniază că în realitate el constituie o premisă a celorlalte drepturi
fundamentale
- în concret, în practică, în prezent, se pune problema limitelor în care pot fi exercitate
diferitele drepturi fundamentale în situaţia în care ele interferează
- stabilirea acestor limite este evolutivă în concret, dar premisa de la care trebuie pornit
aşa cum s-a subliniat şi în speţa López Ostra c. Spaniei – trebuie găsit un just echilibru
între interesele persoanelor afectate şi interesul general

Dimensiunile Dreptului Fundamentale la un Mediu Sănătos


Page | 22
- dreptul fundamental la un mediu sănătos are o dimensiune:
(a) individuală – implică dreptul fiecărui individ la un mediu sănătos
(b) de solidaritate colectivă

Protecţia Atmosferei

- atmosfera = masa de aer care înconjoară suprafaţa terestră, incluzând şi stratul


protector de ozon
- protecţia atmosferei necesită un regim juridic specific determinat de următoarele
cauze:
(a) aerul nu are frontiere
(b) măsurile legate de protecţia atmosferei necesită acţiuni din partea
autorităţilor locale, naţionale, globale
(c) poluanţii atmosferici se răspândesc foarte repede, iar poluarea atmosferică,
mai ales accidentele de poluare atmosferică sunt foarte periculoase pentru
viaţa şi sănătatea omului (cele mai grave accidente de poluare care pot
determina pierderea a sute de vieţi omeneşti sunt cele de poluare a
atmosferei)
(d) poluarea atmosferei este creată de surse fixe, mobile sau difuze, ceea ce
determină luarea unor măsuri complexe, în care un rol important îl joacă
planificarea şi elaborarea de strategii
(e) în răspândirea şi acţiunea negativă a poluanţilor atmosferici, un rol foarte
important îl joacă condiţiile naturale, în special cele meteo, care nu pot fi
controlate
(f) complexitatea măsurilor în ceea ce priveşte protecţia atmosferei este
determinată de faptul că unii poluanţi au caracter primar (produc efecte
negative în mod direct), dar alţii au caracter secundar (sunt produşi prin
interacţionarea în atmosferă a anumitor substanţe sau prin interacţionarea
cu anumite componente naturale ale atmosferei)
(g) regimul juridic al protecţiei atmosferei are la bază respectarea principiului
de abordare integrată a protecţiei mediului

Protecţia Atmosferei pe Plan Intern

- necesită în primul rând luarea unor măsuri preventive


- protecţia atmosferică presupune pe plan intern:
(1) elaborarea unei strategii naţionale privind protecţia atmosferei – strategia
se actualizează periodic de Autoritatea Publică Centrală pentru Protecţia
Mediului şi se adoptă prin HG
(2) stabilirea de obligaţii juridice specifice persoanelor fizice şi juridice –
obligaţiile au în primul rând un caracter tehnic, fiind prevăzute în OUG nr.
195/2005, OUG nr. 243/2000 privind protecţia atmosferei, etc.
- importante sunt de subliniat şi măsurile ce trebuie luate pentru izolarea şi protecţia
fonică a surselor de zgomot şi vibraţii pentru a nu se depăşi nivelul limită a
zgomotului ambiental
(3) stabilirea competenţelor autorităţilor publice în acest domeniu şi este vorba
în primul rând de autoritatea centrală pentru protecţia mediului, care
Page | 23 elaborează politicile, strategiile, planurile de acţiuni în domeniu şi de
asemenea coordonează implementarea mecanismelor de monitorizare a
calităţii aerului
- în plus, organizează activitatea de monitorizare a calităţii aerului
- mai departe, stabileşte după caz, prin acte de reglementare privind valorile limită de
emisie, având însă competenţe specifice
- de asemenea, mai este vorba şi de alte autorităţi centrale, precum – autoritatea centrală
pentru transport în ceea ce priveşte elaborarea reglementărilor privind condiţiile
tehnice pe care trebuie să le îndeplinească mijloacele de transport sau cele pe care
trebuie să le îndeplinească combustibilii)
(4) stabilirea competenţelor autorităţilor administraţiei publice locale (ex. – în
vederea diminuării poluării fonice sau acele produse de surse mobile prin
restricţionarea circulaţiei autovehiculelor)
(5) rolul măsurilor de urgenţă în acest domeniu (datorită pericolului pe care îl
produce depăşirea limitelor admisibile)
- astfel, în cazul depăşirii valorilor limită de emisie, autoritatea competentă poate lua
toate măsurile necesare, inclusiv întreruperea temporară a activităţii poluante până la
îndepărtarea cauzelor poluării
- titularii activităţii care au generat aceste depăşiri au obligaţia să informeze autoritatea
competentă cu privire la această situaţie
(6) evaluarea calităţii aerului:
- evaluarea calităţii aerului pe teritoriul României se realizează pe baza valorilor
stabilite în acord cu standardele naţionale şi ale UE
- rezultatele evaluării trebuie aduse la cunoştinţa publicului şi se raportează Comisiei
Europene
- pe baza evaluării calităţii aerului înconjurător, se elaborează 3 categorii de zone,
cuprinzând nivelurile de poluare
- pentru zonele în care valorile sunt mai mari decât valoarea limită se adoptă planuri şi
programe de gestionare a calităţii aerului în vederea atingerii valorii limită într-o
anumită perioadă
(7) monitorizarea calităţii aerului – presupune obligaţii pentru:
(a) titularii de activităţi care au obligaţia să realizeze monitorizarea
propriilor activităţi şi să raporteze informaţii autorităţilor competente
(autoevaluare)
(b) autorităţile centrale şi locale au obligaţia de monitorizare a calităţii
aerului
(c) autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului informează
Comisia Europeană cu privire la calitatea aerului înconjurător, potrivit
reglementărilor comune
(8) reglementările activităţilor care constituie surse fixe de poluare presupun
rolul autorităţilor şi reglementările obligaţiilor titularilor acestor activităţi
- desfăşurarea activităţilor care constituie surse fixe de poluare este permisă numai în
baza acordului şi/sau autorizaţiei de mediu eliberate în urma abordării integrate a
impactului asupra mediului
- valoarea limită pentru poluanţii emişi se atmosferă este prevăzută de reglementările în
vigoare
(9) reglementările activităţilor din surse mobile şi surse difuze:
- sursele mobile sunt mijloacele de transport
- autoritatea publică centrală şi cea locală pentru mediu stabilesc valoarea limită pentru
Page | 24 poluanţii emişi de sursele mobile în conformitate cu standardele europene şi
internaţionale
- sursele difuze sunt acelea care nu pot fi definite specific
(10) stabilirea cadrului sancţionator:
- nerespectarea dispoziţiilor în această materie atrage răspunderea penală,
contravenţională, civilă, după caz

Protecţia Atmosferei pe Plan Internaţional


Principalele Documente Internaţionale în Domeniul Protecţiei Mediului

(a) Declaraţia de Principii asupra Luptei Împotriva Poluării aerului adoptată de


Consiliul Europei din 1968 ce reprezintă un document de soft-law, ce a pus bazele
modalităţilor moderne de protecţie a atmosferei la nivel naţional şi internaţional
(b) Convenţia de la Geneva din 1979 asupra Poluării Atmosferei transfrontiere pe
distanţe lungi
- prima convenţie internaţională unilaterală având ca obiect principal protecţia
atmosferei
- are ca obiect de asemenea reducerea şi prevenirea poluării atmosferei, inclusiv a
poluării atmosferei pe distanţe lungi
- prin poluarea atmosferei transfrontieră pe distanţe lungi se înţelege poluarea
atmosferei a cărei sursă fizică este cuprinsă total/parţial în zona supusă jurisdicţiei
naţionale a unui stat şi care are efecte dăunătoare într-o zonă supusă jurisdicţiei unui
alt stat la o distanţă la care nu este în general posibil să se distingă contribuţiile
surselor individuale
- obligaţiile părţilor sunt cu caracter general, de a coopera în această materie
- totuşi, o atenţie deosebită este acordată anumitor poluanţi ca de exemplu bioxidul de
sulf/dioxidul de azot care au un rol important în formarea ploilor acide
- această convenţie-cadru a fost urmată de mai multe protocoale, care stabilesc unele
măsuri complete pentru reducerea emisiilor de poluanţi care generează ploile acide

(c) Convenţia de la Viena din 1985 privind Protecţia Stratului de Ozon – părţile se
obligă să coopereze pentru protecţia mediului şi a sănătăţii umane împotriva
efectelor adverse ale activităţii care modifică stratul de ozon

(d) Convenţia-cadru asupra Schimbărilor Climatice de la Rio din 1992:


- obiectivul convenţiei este de a realiza stabilirea concentraţiilor gazelor cu efect de seră
în atmosferă la un nivel care să prevină imixtiuni periculoase ale omului în sistemul
climatic
- potrivit convenţiei, statele îşi asumă obligaţii specifice în acest domeniu
- în baza acestei convenţii, a fost adoptat Protocolul de la Kyoto, care obligă părţile să-şi
reducă emisiile antropice de gaze cu efect de seră (aceste obligaţii sunt diferenţiate în
raport de ţările dezvoltate şi cele în curs de dezvoltare) şi impuse mecanisme flexibile
pentru reducerea emisiilor ce produc efect de seră
- un mecanism modern, dar foarte controversat este mecanismul de comerţ de credite de
emisii, care permite posibilitatea de a tranzacţiona o parte din creditele de emisii
pornindu-se de la faptul că nu contează de unde provin gazele, ci efectul final, şi
anume reducerea acestora

♫♫♫ Dreptul Mediului – Cursul nr. 7


Protecţia Faunei
Page | 25 - în sens larg, prin faună se înţelege totalitatea speciilor de animale
- fauna prezintă interes sub aspectul protecţiei animalelor
- protecţia faunei urmăreşte următoarele finalităţi:
(a) ocrotirea animalelor faţă de activitatea de vânătoare, distrugere şi
comercializare, acte ce pot duce la dispariţia speciei
(b) ocrotirea faţă de acte de cruzime
(c) măsurile care urmăresc această finalitate reglementează comportamentul
uman faţă de animale ca fiinţe vii sensibile indiferent de speciile din care
fac parte
- în anul 1978, sub auspiciile UNESCO, a fost adoptată Declaraţia Universală a
Drepturilor Animalelor
- la baza acestui document se află concepţia că viaţa este unică, toate fiinţele vii au
origine comună şi s-au diferenţiat în cursul evoluţiei speciei => orice fiinţă vie posedă
anumite drepturi naturale, iar animalele dotate cu sistem nervos, necesită măsuri
speciale
- coexistenţa speciei pe TERRA implică recunoaşterea de către specia umană a dreptului
la existenţa altor specii
- animalele au în principiu următoarele drepturi (nefiind drepturi subiective în sens
juridic):
(a) dreptul egal la viaţă în cadrul ecosistemului
(b) dreptul la respect a oricărei vieţi animale
(c) interzicerea relelor tratamente şi a actelor de cruzime
(d) dreptul animalelor sălbatice de a trăi libere în mediul lor natural şi de a se
reproduce
(e) dreptul animalelor ţinute de om sub dependenţă la îngrijire şi întreţinere
(f) incriminarea activităţilor care provoacă moartea animalelor
- aceste principii au fost traduse pe plan juridic în adoptarea de norme juridice cu privire
la protecţia animalelor

Pe Plan Intern
A. Principiile Reglementate în Legea nr. 205/2004 privind Protecţia Animalelor

- deţinător de animale = proprietarul, persoana care deţine un animal cu orice titlu


valabil sau orice persoană fizică/juridică în îngrijirea căreia se află animalul

Obligaţiile Deţinătorului:
(a) să respecte normele sanitar-veterinare
(b) să aibă un comportament lipsit de brutalitate faţă de animal
(c) obligaţia de a asigura condiţiile elementare, necesare scopului pentru care sunt
crescute
(d) obligaţia de a nu le abandona/izgoni 
(e) obligaţia de a asigura, în funcţie de nevoile specifice, un adăpost corespunzător,
hrană şi apă suficiente, posibilitatea de mişcare suficientă, îngrijire şi atenţie,
asistenţă medicală
(f) deţinătorii de animale nu au dreptul să le aplice rele tratamente şi cruzimi
(g) este interzisă eutanasierea animalelor, cu excepţia animalelor cu boli incurabile,
constatate de medicii veterinari
(h) deţinătorii pot deţine animale sălbatice, numai cu autorizaţie
(i) deţinătorul are obligaţia de a da îngrijiri şi de a trata în mod corespunzător un
animal bolnav
Page | 26 (j) obligaţia de a respecta condiţiile legale privitoare comerţului cu animale,
transportului animalelor şi folosirii acestora în scop publicitar
- în esenţă, aceste condiţii trebuie să fie în conformitate cu principiul respectării,
asigurării sănătăţii, bunăstării animalelor
(k) animalele pot fi supuse intervenţiilor chirurgicale în cazuri motivate
(l) animalele nu vor fi supuse unor suferinţe inutile în cazul sacrificării sau uciderii,
care se vor efectua cu respectarea reglementărilor legale speciale în vigoare, cu
excepţiile prevăzute de lege
(m)animalele pot fi folosite pentru cercetarea ştiinţifică, diagnosticare de boli,
producere de medicamente, produse biologice atunci când obiectivul activităţii nu
poate fi atins prin alte metode ce nu implică folosirea animalelor

B. Folosirea Animalelor în Scopuri Ştiinţifice sau Alte Scopuri – OUG nr.


37/2002

- ca principiu, folosirea animalelor în scopuri ştiinţifice/experimentale poate fi realizată


numai în unităţi autorizate
- este interzisă folosirea în scop experimental a animalelor sălbatice strict protejate
potrivit reglementărilor internaţionale
- experimentarea pe animale poate fi realizată numai de către persoane competente
atestate sau sub directa supraveghere a unei astfel de persoane
- în cazul în care există o altă metodă ştiinţifică pentru obţinerea aceluiaşi rezultat, care
nu necesită folosirea animalului, experimentul nu va fi autorizat
- toate experimentele trebuie realizate astfel încât să se evite chinuirea animalelor,
durerile şi suferinţele nejustificate
- cu excepţia celor prevăzute de lege toate experimentele trebuie realizate sub anestezie
locală/generală
- după finalizarea fiecărui experiment trebuie să se decidă dacă animalul folosit va fi
lăsat în viaţă sau va fi sacrificat după o metodă care să nu producă alte suferinţe în
cazul în care starea de sănătate nu va mai reveni la normal
- dacă se decide menţinerea în viaţă a animalului, acesta va primi îngrijirile medicale
corespunzătoare
- un animal nu va fi folosit decât o singură dată într-un experiment ce produce durere
sau suferinţă intensă

C. Protecţia Animalelor din Grădinile Zoologice


- Legea nr. 191/2002 privind Grădinile şi Acvariile Zoologice
- grădinile zoologice pot funcţiona numai în baza unei autorizaţii, care trebuie să conţină
condiţii specifice privind normele aplicabile grădinii zoologice
- administratorii grădinilor zoologice sunt obligaţi să respecte condiţiile prevăzute de
lege (participarea la activităţi de cercetare care sporesc beneficiile pentru conservarea
speciilor, promovarea sensibilizării publicului, adăpostirea animalelor în condiţii care
să răspundă cerinţelor biologice şi de conservare pentru speciile individuale,
menţinerea unui standard ridicat de creştere a animalelor, etc.)
- administratorii grădinilor zoologice au obligaţii specifice:
♪ îngrijirea corespunzătoare a animalelor în interesul existenţei şi reproducerii
acestora
♪ să nu funcţioneze fără autorizaţie
♪ să nu pună în libertate neautorizat animalele
♪ să nu desfăşoare activităţi economice sau recreative al căror rezultat poate
Page | 27 afecta viaţa normală a animalelor
♪ să nu exercite acte de cruzime asupra animalelor

D. OUG nr. 155/2001 privind Aprobarea Programelor de Gestionare a


Câinilor fără Stăpân
- consiliile locale au obligaţia de a înfiinţa servicii specializate pentru gestionarea
câinilor fără stăpân
- câinii fără stăpân vor fi capturaţi şi transportaţi în adăposturile serviciilor pentru
gestionarea câinilor fără stăpân, unde vor fi cazaţi pe o perioadă de până la 7 zile
- dacă în urma unui examen medical se constată că sunt agresivi, bolnavi incurabil sau
cronic, vor fi eutanasiaţi imediat
- în cazul în care, după expirarea termenului nu au fost revendicaţi/adoptaţi, vor fi
eutanasiaţi
- în perioada de cazare se rezolvă cu prioritate cererile de revendicare, câinii
nerevendicaţi putând fi adoptaţi
- încredinţarea câinilor nerevendicaţi se face numai după ce au fost sterilizaţi,
deparazitaţi, vaccinaţi, etc.

E. Legea nr. 407/2006 a Vânătorii şi a Protecţiei Fondului Cinegetic


- fondul de interes cinegetic reprezintă resursă naturală regenerabilă, bun public de
interes naţional şi internaţional
- regimul juridic al protecţiei fondului cinegetic este guvernat de următoarele principii:
(a) fondul cinegetic reprezintă o resursă naturală de interes naţional şi
internaţional
(b) fauna sălbatică este o resursă naturală regenerabilă, bun public de interes
naţional şi internaţional, ce presupune că:
♫ vânatul face parte din bunurile care trebuie protejate pentru a fi
transmise generaţiilor viitoare
♫ vânatul este supus unui regim juridic special de dreptul mediului
♫ autorităţile publice au un rol special în protejarea şi paza fondului
cinegetic
- măsurile de protecţie a faunei de interes cinegetic pot fi clasificate în:
(a) măsuri au drept scop administrarea şi dezvoltarea durabilă a fondului
cinegetic:
- administrarea lui se face de către autoritatea publică centrală, care răspunde de
silvicultură şi are atribuţiile prevăzute de Legea nr. 407/2006 (stabilirea criteriilor de
atribuire în gestiune a fondului cinegetic, elaborarea strategiei privind fondul
cinegetic, elaborarea metodelor şi reglementărilor de organizare şi practicare a
vânătorii)
- gestiunea fondului cinegetic reprezintă activitatea de gospodărire durabilă a faunei de
interes general realizat de gestionari în baza contractului de gestiune
- gestionar = persoana juridică care a fost licenţiată în condiţiile legii şi căreia i se
atribuie în gestiune fauna de interes cinegetic din cuprinsul unui fond de vânătoare
(b) măsurile care au ca scop protejarea faunei de interes cinegetic:
- în principiu, gestionarii sunt obligaţi să asigure gospodărirea faunei de interes
cinegetic cu respectarea principiului durabilităţii, pe baza studiilor de evaluare şi a
planurilor de management pentru fiecare fond
- gestionarii sunt obligaţi să asigure paza faunei de interes cinegetic în condiţiile legii
Page | 28 - gestionarii sunt obligaţi să asigure zone de linişte a faunei cinegetice, luându-se măsuri
suplimentare a acesteia
- ca regulă, popularea cu exemplare de vânat inexistente în fondurile cinegetice din
România se poate face doar în condiţiile legii
- acţiunea de practicare a vânatului este admisă în cadrul unei cote de recoltă aprobată
prin metode şi mijloace reglementate, care nu pun în pericol speciile respective

(c) măsurile cu privire la exercitarea vânătorii:


- speciile de interes cinegetic admise la vânătoare – se vânează în locurile, perioadele şi
cu mijloacele admise de lege cu respectarea reglementărilor
- speciile sunt expres prevăzute în Anexele 1 & 2
- perioadele în care se poate practica vânătoarea sunt de asemenea prevăzute în anexe
- vânătoarea se exercită numai de vânătorii care îndeplinesc cumulativ următoarele
condiţii:
♪ permis de vânătoare
♪ posedă autorizaţie eliberată de gestionar
♪ posedă permis de armă de tip B
♪ posedă asigurare obligatorie împotriva accidentelor
- în vederea protecţiei faunei de interes cinegetic, sunt interzise faptele prevăzute de art.
35 din lege:
♪ depăşirea cotei de recoltă care a fost aprobată la nivel de gestionar
♪ accesul cu arme de vânătoare în alte locuri decât cele permise
♪ utilizarea unor tehnici de vânătoare nepermise
- nerespectarea dispoziţiilor atrage răspunderea contravenţională, civilă, penală, după
caz
- cuantumul pentru pagubele produse fondului cinegetic prin fapte ce constituie
infracţiuni/ contravenţii se stabileşte în conformitate cu dispoziţiile din anexă

F. OUG nr. 23/2008 privind protecţia fondului piscicol aprobată prin Legea
nr. 317/2009
- reglementează protecţia, conservarea, administrarea, exploatarea resurselor acvatice
vii, activitatea de acvacultură, procesarea şi comercializarea produselor obţinute din
pescuit
- principalele măsuri de protecţie a fondului piscicol:
(a) rolul autorităţilor
(b) stabilirea de măsuri de protejare şi administrare a resurselor acvatice vii
(c) măsuri de administrare a pescuitului
(d) monitorizarea activităţii de pescuit
(e) reglementările pescuitului recreativ, sportiv în habitatele piscicole naturale
(f) stabilirea de răspunderi şi sancţiuni
♫♫♫ Principalele Forme de Vegetaţie – Cursul nr. 8
Protecţia Fondului Forestier

- este asigurată prin OUG nr. 195/2005 şi prin Codul Silvic aprobat prin Legea nr.
46/2008
Page | 29
- fondul forestier = totalitatea pădurilor, a terenurilor destinate împăduririi, a celor care
servesc nevoilor de cultură, producţie sau administraţie silvică, a iazurilor, a albilor
râurilor, a altor terenuri cu destinaţie forestieră sau neproductive cuprinse în
angajamentele silvice la 11 ianuarie 1990/incluse în acestea ulterior, constituie,
indiferent de forma de proprietate, Fondul Forestier Naţional (FFN)

- toate terenurile incluse în FFN sunt terenuri cu destinaţie forestieră

- ca o noutate, potrivit Noului Cod Silvic, în noţiunea de „fond forestier” sunt incluse şi
perdelele forestiere de protecţie, care se bucură de un regim special de protejare
datorită interesului pe care-l prezintă pentru protecţia ecosistemelor

Clasificarea Pădurilor din FFN


- în raport cu funcţiile pe care le îndeplinesc, Codul Silvic clasifică pădurile în:

(a) păduri cu funcţii speciale de protecţie a apelor, solului, climei, a


obiectivelor de interes naţional, pădurile pentru recreere, pădurile de
ocrotire a genofondului şi ecofondului, precum şi pădurile din ariile
naturale protejate

(b) păduri cu funcţii de producţie şi protecţie în care se urmăreşte să se


realizeze în principal masă lemnoasă şi alte produse ale pădurii, precum şi
protecţia factorilor de mediu

- importanţa clasificării = gestionarea pădurilor din fiecare grupă se face în mod


diferenţiat, distinct, în raport cu natura funcţiilor urmărite, stabilite prin
amenajamentele silvice

Aspectele Specifice privind Dreptul de Proprietate asupra FF


- FFN este, după caz, proprietate publică/privată şi constituie bun de interes naţional

- dreptul de proprietate asupra terenurilor care constituie FFN se exercită în


conformitate cu dispoziţiile legislaţiei silvice

- după felul de proprietate, FFN este alcătuit din:

♪ FF proprietate publică a statului


♪ FF proprietate publică a unit. adm-terit
♪ FF proprietate privată a persoanelor fizice & juridice
♪ FF proprietate privată a unit. adm-terit
- respectarea regimului silvic este obligatoriu pentru toţi deţinătorii de FF
- exercitarea dreptului de proprietate asupra FF se face în limitele şi în condiţiile legii,
urmărind conservarea şi gospodărirea durabilă a pădurilor

Page | 30

Aspectele Specifice privind Administrarea FF şi Gestionarea Durabilă a


Pădurilor
(a) Administrarea:

- indiferent de forma de proprietate, administrarea şi asigurarea serviciilor silvice se


face prin ocoalele silvice autorizate:

♪ ocoalele silvice proprietate de stat din Structura Regiei Naţionale a Pădurilor


Romsilva (administrarea în principal a pădurilor proprietate publică a statului)
♪ ocoalele silvice private care sunt înfiinţate în condiţiile legii de unit adm-
terit, de persoane fizice/juridice care au în proprietate FF sau de asociaţii
constituite de către acestea
- ocoalele private sunt de interes public şi pot administra/asigura servicii silvice şi
pentru alte proprietăţi, pe bază de contract

(b) Gestionarea:

- gestionarea durabilă a FF se face în conformitate cu amenajările silvice, elaborate în


concordanţă cu obiectivele economice, politice, sociale, cu respectarea dreptului de
proprietate asupra pădurilor, având la bază prima prevedere de Cod Silvic

- ex. – promovarea practicilor care asigură gestionarea durabilă a pădurilor, asigurarea


integrităţii FF, majorarea suprafeţelor ocupate cu păduri, politici forestiere pe termen
lung şi prevenirea degradării ireversibile a pădurilor, etc.

Aspecte Specifice Privind Asigurarea Integrităţii FF


- Codul Silvic stabileşte următoarele principii:

(1) proprietatea forestieră nu poate fi divizată sub limita a 1 ha

- în cazul în care, prin deschiderea unei succesiuni, din cauza nr. de moştenitori se
creează posibilitatea divizării proprietăţii forestiere sub limita a 1 ha, se constituie
moştenirea în favoarea unuia/mai multor moştenitori la nivelul minim prevăzut de 1
ha, cu plata de sultă către ceilalţi moştenitori

(2) este interzisă reducerea suprafeţei de FF:

- de la acest principiu, există o excepţie – este permisă reducerea suprafeţei FFN prin
scoaterea definitivă de terenuri numai pentru realizarea obiectivelor expres şi limitativ
prevăzute de art. 37 din Codul Silvic
- ocuparea temporară de terenuri din FF pe o perioadă determinată de timp, pentru
realizarea obiectivelor expres şi limitativ prevăzute de lege, cu asigurarea plăţii
anticipate a obligaţiei băneşti de către beneficiarul aprobării de scoatere din FF pentru
obiectivele respective
Page | 31
Protecţia FF
- indiferent de forma de proprietate, protecţia FF cuprinde cel puţin 6 aspecte esenţiale:

(a) protecţia împotriva tăierilor ilegale

(b) reconstrucţia ecologică

(c) regenerarea şi îngrijirea pădurilor

(d) protecţia împotriva poluării

(e) protecţia împotriva bolilor şi dăunătorilor

(f) prevenirea şi stingerea incendiilor

(g) protecţia fondului de vânătoare şi pescuitului în apele de munte, inclusiv cele de


acumulare

 - exploatarea masei lemnoase trebuie făcută astfel încât, indiferent de natura


proprietăţii, să se asigure menţinerea integrităţii FFN şi a vegetaţiei forestiere din afara
acestuia, în condiţiile gestionării durabile a pădurilor
- volumul de masă lemnoasă ce se recoltează anual se corelează cu cotele stabilite prin
amenajamentele silvice, aprobate pe fiecare an de producţie, ţinându-se seama de
caracteristicile fiecărei unităţi

- elaborarea amenajamentelor silvice se face în concordanţă cu prevederile planului de


amenajare a terenurilor, avându-se în vedere asigurarea continuităţii funcţiilor pădurii

- proprietarii de păduri sunt obligaţi să asigure paza împotriva tăierii ilegale, a


furtunilor, distrugerilor, degradărilor, păşunatului şi a altor fapte păgubitoare pentru
FF în condiţiile legii

 Regimul Sancţiunilor:
- încălcarea dispoziţiilor privind regimul silvic şi administrarea FF atrage răspunderea
disciplinară, contravenţională, materială, penală

- răspunderea civilă – Codul Silvic – prin prejudiciul adus pădurilor se înţelege efectul
unei acţiuni umane prin care este afectată integritatea pădurii şi/sau realizarea
funcţiilor pe care aceasta ar trebui să le asigure

- aceste acţiuni pot afecta pădurile în mod direct prin acţiuni desfăşurate ilegal/prin
acţiuni al căror efect asupra pădurilor poate fi cuantificat în timp
- sunt incluse în acest tip efectele produse asupra acestora în urma exploatării de resurse
materiale (cu identificarea cauză-efect certificată prin studii realizate de organisme
abilitate), neamenajarea zonelor, delimitarea propagării incendiilor, a poluării realizate
de construcţii
Page | 32 - indiferent de natura juridică a proprietăţii şi suprafeţei pădurilor, prejudiciul se
evaluează conform prevederilor Codului Silvic, de personalul silvic

- răspunderea penală – Codul Silvic sancţionează tăierea, ruperea, distrugerea, scoaterea


din rădăcini fără drept de arbori, puieţi, lăstari din FFN şi vegetaţia forestieră situată în
afara acestuia, indiferent de forma de proprietate

- în perioada în care era in vigoare OG nr. 96/1998 (în prezent abrogată de codul Silvic),
textul din această reglementare cu un conţinut asemănător a fost atacat în
constituţionalitate pe motiv că sancţiunea penală a proprietarului care săvârşeşte
asemenea fapte încalcă prevederile Constituţiei privind garantarea dreptului de
proprietate

- Curtea Constituţională a hotărât că dispoziţiile sunt constituţionale deoarece dreptul de


proprietate se exercită cu respectarea limitelor prevăzute de lege, printre care, sunt
expres menţionate cele cu privire la protecţia mediului

Protecţia Spaţiilor Verzi


- Legea nr. 265/2006 => OUG nr. 195/2005 a fost modificată în sensul introducerii unor
dispoziţii cu privire la regimul juridic al spaţiilor verzi

- potrivit art. 71 din OUG nr. 195/2005, schimbarea destinaţiei terenurilor amenajate ca
spaţii verzi prevăzute în planul urbanistic, este interzisă => acest text a făcut obiectul
controlului de constituţionalitate => Curtea Constituţională – aceste dispoziţii nu
încalcă prevederile art. 44 din Constituţie, cu privire la ocrotirea şi garantarea
dreptului de proprietate

- reglementarea şi administrarea spaţiilor verzi din intravilanul localităţilor se realizează


în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 24/2007, cu modificările ulterioare,
republicată în noiembrie 2009

- potrivit Codului Silvic, administrarea spaţiilor verzi din intravilanul localităţilor


trebuie realizată în scopul asigurării calităţii factorilor de mediu şi a stării de sănătate a
populaţiei

- pentru aceasta, sunt stabilite obligaţii specifice pentru proprietarii şi administratorii de


spaţii verzi, precum şi pentru celelalte persoane
Regimul Ariilor Naturale Protejate
- OUG nr. 195/2005 + OUG nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate,
conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice

Page | 33 - scopul acestei ordonanţe îl reprezintă garantarea conservării şi utilizării durabile a


patrimoniului natural, obiectivele de interes public major şi componentă fundamentală
a strategiei naţionale pentru dezvoltarea durabilă

- OUG 57/2007:

(1) stabileşte categorii de arii naturale protejate:

- pentru asigurarea măsurilor specifice de protecţie şi conservare a bunurilor proprietate


naţională, se instituie un regim diferenţiat de protecţie, conservare şi utilizare potrivit
următoarelor categorii de arii protejate:

(a) de interes naţional – rezervaţii ştiinţifice, parcuri naţionale,


monumente ale naturii, rezervaţii naturale, parcuri naturale

(b) de interes internaţional – situri naturale de patrimoniu natural


universal, geoparcuri, zone umede de importanţă internaţională,
rezervaţii ale biosferei

(c) de interes comunitar (situri natura 2000)

(d) de interes judeţean/local

- pentru fiecare din acestea sunt stabilite regimuri juridice distincte în raport cu
scopul/regimul de management al fiecărei categorii de arie protejate în raport cu
funcţiile şi importanţa acestora

(2) regimul legal al instituirii regimului situaţiei de arii protejate care se poate face în
raport cu fiecare categorie prin lege, HG, ordin al conducătorului autorităţii
publice centrale pentru protecţia mediului, hotărâre a CL sau CJ

(3) reguli privind administrarea reţelei de arii naturale protejate, modalităţi de


administrare a ariilor naturale protejate şi alte bunuri ale patrimoniului natural puse
sub regim special de protecţie şi conservare se stabilesc:

(a) categorii de arii naturale protejate

(b) întinderea ariei naturale

(c) posibilitatea de asigurare a resurselor financiare şi a asigurării funcţionării


administraţiei pentru atingerea obiectivelor de conservare

(4) conservarea habitatelor şi a speciilor sălbatice de floră şi faună

(5) controlul aplicării dispoziţiilor cuprinse în OUG nr. 57/2007


(6) sancţiuni – civile, materiale, contravenţionale, penale

Transferul peste Frontieră al Deşeurilor şi Mărfurilor Periculoase


- se realizează în baza Convenţiei de la Basel privind controlul transporturilor peste
Page | 34 frontieră al deşeurilor periculoase din 1989, la care România a aderat prin Legea nr.
86/1991

- potrivit convenţiei:

♫ fiecare parte trebuie să adopte măsurile necesare pentru a se asigura că


producerea de deşeuri periculoase/a altor reziduuri este redusă la minim; vor fi puse în
funcţiune instalaţii adecvate de eliminare, situaţiilor în interiorul ţării
♫ persoanele fizice/juridice implicate în administrarea deşeurilor periculoase
vor lua măsurile necesare pentru prevenirea creşterii poluării
♫ transportul peste frontieră va fi efectuat astfel încât sănătatea omului şi
mediului înconjurător să fie protejată
♫ părţile nu trebuie să admită exportul de deşeuri periculoase către statele
sensibile, în special către cele în curs de dezvoltare
♫ părţile nu vor autoriza exportul de deşeuri periculoase/de alte reziduuri către
un stat care nu este parte la convenţie sau importul de la un stat care nu este parte

- transportul peste frontieră va fi autorizat de părţi numai dacă:

(a) statul exportator nu are capacitatea tehnică şi instalaţiile necesare pentru


eliminarea deşeurilor în mod eficient şi raţional dpdv economic

(b) deşeurile sunt solicitate ca materii prime pentru reciclare/recuperare de către statul
importator

(c) transportul se conformează şi altor condiţii stabilite de părţi fără a contraveni


dispoziţiilor convenţiei

- pentru ca transportul să aibă loc, statul exportator trebuie să informeze autorităţile


competente ale statului din care deşeurile periculoase urmează să fie transportate

- statul importator este obligat să răspundă în scris, acceptând transportul cu/fără


condiţii, cerând informaţii suplimentare/refuzând permisiunea pentru transport

- statul exportator nu va autoriza începerea transportului până când nu este primită


confirmarea scrisă şi confirmarea existenţei unui contract între exportator şi
eliminator, care să specifice condiţiile în care vor fi eliminate deşeurile

- de asemenea, trebuie să primească consimţământul scris al statului de tranzit

- atunci când un transport asupra căruia statele nu au căzut de acord, nu se poate realiza
în condiţiile prevăzute în contract, statul importator va asigura întoarcerea deşeurilor
în statul exportator, dacă nu se pot găsi soluţii alternative pentru evacuarea lor în
condiţiile protecţiei mediului
- este considerat trafic ilicit orice trafic care s-a efectuat:

♫ fără consimţământul expres al tuturor statelor interesate


♫ fără consimţământul unui stat interesat/cu consimţământul obţinut prin
fraudă, etc.
Page | 35 - în toate situaţiile, statul exportator trebuie să se asigure că deşeurile periculoase vor fi
reimportate, iar dacă acest lucru nu este posibil, să fie eliminate ecologic în termenii
prevăzuţi de convenţie

♫♫♫ Răspunderea Juridică pentru Mediu – Cursul nr. 9 (the last one )

- răspunderea pentru mediu este clasificată după mai multe criterii - clasificarea clasică:

♪ răspundere contravenţională
♪ răspundere civilă
♪ răspundere penală
- se poate adăuga un nou tip de răspundere = răspunderea specifică în dreptul mediului

- se poate considera că fac parte din această ultimă categorie dispoziţiile legislative cu
privire la suspendarea/retragerea diferitelor acte de reglementare (autorizaţii de mediu)
şi răspunderea specială instituită de OUG nr. 68/2007 privind răspunderea de mediu,
cu referire la prevenirea şi repararea prejudiciului asupra mediului

- răspunderea de tip tradiţional se aplică întotdeauna, luându-se în considerare specificul


dreptului mediului

Răspunderea Contravenţională
- în dreptul român al mediului, răspunderea contravenţională reprezintă, în ciuda
criticilor, forma răspunderii juridice cel mai des folosită şi cel mai des aplicată în
practică

(a) în general, organele însărcinate cu constatarea şi aplicarea sancţiunilor, au


competenţe şi o pregătire specifică în domeniu, ceea ce permite un control o
sancţionare eficientă a încălcării dispoziţiilor în materie

- după modificarea din 2006 a OUG nr. 195/2005, amenzile contravenţionale s-au mărit
semnificativ (până la 50.000 RON) ceea ce îmbunătăţeşte eficienţa acestor sancţiuni

(b) indiferent de cuantumul amenzii aplicabile, pentru viitor aplicarea sancţiunii


complementare (suspendarea/anularea acordului/autorizaţiei de exercitare,
suspendarea activităţii agentului economic) este deosebit de eficientă în materia
protecţiei mediului

- împotriva acestui tip de răspundere se aduc următoarele critici:

♪ practic, autorităţile sunt birocratice şi lente


♪ cetăţenii nu au posibilitatea de a influenţa direct declanşarea mecanismelor
specifice
♪ cauzele care înlătură caracterul contravenţional al faptei (OG nr. 2/2001) nu
sunt adecvate obiectivelor vizate prin protecţia mediului
♪ ca tehnică legislativă în ceea ce priveşte descrierea faptei, aceasta nu este
Page | 36 întotdeauna realizată cu respectarea regulilor tehnicii legislative, ceea ce nu
asigură previzibilitatea conduitei ce trebuie adoptată
- în plus, în numeroase cazuri, modul de determinare a conţinutului unei contravenţii se
realizează prin trimitere la normele tehnice, care urmează să fie stabilite abia ulterior,
prin acte normative de valoare inferioară (ordine ale miniştrilor)

- deşi Curtea Constituţională a României a considerat-o constituţională, această tehnică


legislativă nu asigură în practică cerinţa previzibilităţii conduitei ce trebuie urmată

Răspunderea Penală
- este criticată din 2 motive:

(a) în această materie, rolul principal revine normelor preventive şi pentru


răspundere civilă

(b) dificultăţile legate de aplicarea practică a acestui tip de răspundere

- motiv pentru care, în cazurile mari de poluare (poluare industrială) (vezi Tătar c.
României) nu s-a aplicat răspunderea penală

- după reforma începută în 2004, se poate considera că există tendinţe pentru întărirea
rolului răspunderii penale în materie determinate de:

(1) instituirea răspunderii penale a persoanei juridice

(2) înmulţirea infracţiunilor de pericol în această materie, în trecut existând


tendinţa de sancţionare numai a infracţiunilor care aveau drept rezultat
deteriorarea mediului

(3) dacă în trecut erau sancţionate doar faptele care aduceau atingere în
principiu vieţii şi sănătăţii oamenilor, prin intermediul mediului, în prezent,
există tendinţa de incriminare a faptelor ce cauzează vătămarea mediului în
sine, independent de orice interes al omului

Răspunderea Civilă
- reprezintă, dpdv teoretic, cea mai importantă formă de răspundere juridică de dreptul
mediului, deoarece permite acoperirea prejudiciului de mediu, inclusiv indemnizarea
victimei poluării, care-l poate acţiona direct pe autor

- dpdv practic, aceasta este deosebit de greu de aplicat şi de aceea a fost adoptată o
formă specifică de reparare a prejudiciului de mediu, la iniţiativa autorităţilor,
reglementate şi în dreptul român de OG nr. 68/2007
- răspunderea civilă clasică pentru mediu sancţionează o conduită reprobabilă, anti-
socială a subiectului de drept, care prin faptele ilicite produc pagube factorului de
mediu

- răspunderea civilă pentru mediu este în general o răspundere delictuală


Page | 37
- se aplică, în principiu – dispoziţiile din C. Civ. şi dispoziţiile OUG nr. 195/2005

- potrivit art. 95 din OUG nr. 195/2005, răspunderea pentru prejudiciul adus mediului
are caracter obiectiv, independent de culpă

- în mod excepţional, răspunderea poate fi şi subiectivă – pentru prejudiciile cauzate


speciilor protejate şi habitatelor naturale conform reglementărilor speciale (dispoziţii
speciale sunt în legea vânatului şi a protecţiei fondului cinegetic)

- regula rămâne răspunderea obiectivă

- prevenirea şi repararea prejudiciului aduse mediului se realizează conform


prevederilor prezentei OUG şi a reglementărilor specifice, art. 35 şi disp. art. 44 alin
(7) din Constituţie

- repararea prejudiciului de mediu reprezintă şi un drept garanţie expres prevăzut de art.


5 din OUG nr. 195/2005

Elementele Răspunderii Civile


(1) fapta ilicită - fapta are caracter ilicit atunci când contravine normelor dreptului
obiectiv şi reprezintă o încălcare a dreptului subiectiv al persoanei prejudiciate

- în dreptul mediului, faptele generatoare de răspundere includ fie conduite ilicite prin
care se aduc pagube mediului natural, fie anumite activităţi curente, licite în sine, dar
care pot constitui cauze ale prejudiciu de mediu

- în ceea ce priveşte cauzele exoneratoare de răspundere în dreptul mediului, în doctrină


şi în practică se consideră că acestea trebuie interpretate mult mai restrictiv decât în
dreptul comun (ex. – legitima apărare, starea de necesitate, ordinul superiorului), fie
nu pot fi considerate cauze exoneratoare, fie trebuie interpretate foarte restrictiv

- în anumite acte normative (OG nr. 68/2007) sunt arătate limitele cauzelor exoneratoare
de răspundere, care sunt:

(a) acţiunile cu caracter de conflict armat:

♪ ostilităţile
♪ războiul civil sau insurecţiile
(b) un fenomen natural având caracter excepţional, inevitabil şi insurmontabil

Abuzul de Drept
- soluţia că exercitarea unui drept nu înlătură caracterul ilicit al faptei în dreptul
mediului rezultă şi din disp. art. 44 alin (7) din Constituţie

- de asemenea, art. 35 din Constituţie prevede că respectarea obligaţiei de mediu este


obligatorie pentru toate persoanele fizice/juridice
Page | 38

(2) prejudiciul = daune ecologice

- în sens restrâns, prin prejudiciul de mediu se înţelege numai prejudiciul adus mediului
aflat în patrimoniul colectiv elementelor mediului, care nu se regăsesc în patrimoniul
unor persoane

- acest tip de prejudiciu este cel mai greu de acoperit

- în sens larg = prejudiciul adus bunurilor, vieţii/sănătăţii oamenilor direct/ca efect al


degradării mediului, precum şi prejudiciul adus mediului în sens restrâns

- acoperirea daunelor restrânse aduce dificultăţi, deoarece, în principiu, acesta este greu
de cuantificat, nu există dpdv juridic o victimă care să ceară repararea prejudiciului

- acest tip de prejudiciu are cauze difuze, cumulate, etc.

- pentru depăşirea acestei dificultăţi, au fost adoptate reguli speciale (de ex. OG nr.
68/2007) în ceea ce priveşte cuantificarea prejudiciului

- în anumite cazuri, s-a adoptat soluţionarea unei evaluări forfetare (ex. – legea
vânatului, Legea 407/2006 a fondului cinegetic, Codul Silvic)

(3) legătura de cauzalitate este foarte greu de determinat, de aceea au fost adoptate
anumite mecanisme pentru înlăturarea acestor dificultăţi (ex: OUG 196/2005
privind fonduri pentru mediu)

- acest tip de mecanism permite sub diferite forme (taxe, contribuţii etc.) constituite de
poluatori care alimentează un fond de mediu (administrat de o autoritate/instituţie
independenta), să fie folosit pentru susţinerea unor proiecte de protecţie a mediului în
situaţia in care autorul nu poate fi identificat

(4) Culpa:
- în principal, răspunderea pentru mediu este obiectivă
- totuşi, răspunderea subiectiva nu e total exclusă

Reglementări Speciale
- OUG 68/2007 privind prevenirea şi repararea prejudiciilor de mediu
- acest tip de răspundere specială are un domeniu de aplicare restrâns şi anumite
caractere specifice
Domeniul de Aplicare:
Acest tip de răspundere se aplică numai în ceea ce priveşte:
a). prejudiciul asupra speciilor şi habitatelor naturale protejate, definit specific de actul
normativ
b). prejudiciul asupra apelor determinate de actul normativ
Page | 39 c). prejudiciul asupra solului determinat specific de actul normativ

- reglementarea instituie 2 tipuri de răspundere: o răspundere obiectivă pentru titularii


activităţilor profesionale care prezintă risc ridicat pentru mediu şi o răspundere subiectivă
pentru celelalte categorii de activităţi
- specificul reglementării este că autorităţile competente au dreptul să ia măsuri pentru
prevenirea şi repararea prejudiciului de mediu, inclusiv cerându-le operatorilor economici să
ia aceste măsuri
- dacă nu sunt luate aceste măsuri, sunt îndeplinite de autorităţi şi costurile sunt
îndeplinite ulterior

- particularii se pot adresa autorităţilor pentru punerea în mişcare a acestor mecanisme,


dar nu pot cere în mod direct acoperirea prejudiciului

Reglementările Activităţilor cu Impact asupra Mediului


- scopul procedurilor de reglementare (autorizare în sens larg) îl reprezintă realizarea
unui control prealabil al activităţii umane cu impact asupra mediului prin procedura
administrativă specială/de dreptul mediului, care se finalizează prin enunţarea unui act
administrativ special/de dreptul mediului, numit aviz de mediu pentru planuri şi
programe, acord/autorizaţie de mediu, aviz de mediu pentru stabilirea obligaţiei de
mediu, etc.

- ca o caracteristică a acestuia, este esenţială, în derularea lor, participarea publicului la


luarea deciziilor de mediu şi realizarea unei evaluări de mediu, care cuantifică tehnic
posibilele efecte asupra mediului ale activităţii respective

- => litigiile generate de emiterea, revizuirea, suspendarea, anularea actelor de


reglementare se soluţionează de instanţa de contencios-administrativ competentă