Sunteți pe pagina 1din 9

UNIVERSITATEA CRESTINA “ DIMITRIE CANTEMIR” BUCURESTI

FACULTATEA DE DREPT CLUJ – NAPOCA


Programul de studii DREPT
Anul 3 IFR

REFERAT
RECURSUL

CĂTĂLINA HUDREA

Cluj Napoca
-2020-
CUPRINS

Capitolul I - Notiuni generle asupra cailor de atac

Capitolul II - Notiuni generale asupra recursului


2.1 Consideratii generale
2.2 – Obiectul si subiectele recursului
2.2.1 - Hotărârile susceptibile de recurs
2.2.2 - Părţile
2.2.3. - Procurorul
2.2.4. - Terţele persoane
2.2.4. - Terţele persoane

CAPITOLUL III - Sesizarea instanţei de recurs şi motivarea recursului


3.1. - Termenul de recurs
3.1.1. - Termenul de recurs de drept comun
3.1.2. - Termene speciale
3.1.3. - Întreruperea termenului de recurs
3.1.4. - Sancţiunea nerespectării termenului de recurs
3.2. - Cererea de recurs
3.2.1.- Cuprinsul cererii de recurs
3.2.2. - Depunerea cererii de recurs
3.2.3. - Efectele cererii de recurs

2
CAPITOLUL I
NOŢIUNI GENERALE ASUPRA CĂILOR DE ATAC

Procesul civil este activitatea desfăşurată de instanţă, organul de executare şi


alte organe ori persoane care participă la înfăptuirea de către instanţele judecătoreşti a
justiţiei în pricinile civile deduse judecăţii şi executării silite a hotărârilor judecătoreşti
sau a altor titluri executorii, conform procedurii stabilite de lege.
Procesul civil este o activitate care se desfăşoară în timp, începând cu cererea
prin care instanţa este sesizată şi sfârşind cu punerea în executare a hotărârii pe care
instanţa o pronunţă în cauză. Această activitate este opera participanţilor la procesul
civil şi constă dintr-o serie de acte de procedură şi raporturi juridice procesuale, care se
stabilesc între ei. Printre aceşti participanţi se numără, părţile litigiante şi organele
create de lege, cu atribuţii în domeniul justiţiei şi anume instanţa de judecată, procurorul
şi organele de executare.
Căile de atac sunt mijloace sau remedii juridice procesuale prin intermediul
cărora se poate solicita verificarea legalităţii şi temeiniciei hotărârilor judecătoreşti şi, în
final, remedierea erorilor săvârşite. Ele sunt indispensabile, în orice sistem procesual,
pentru remedierea eventualelor greşeli de judecată sau de ordin strict procedural.
Căile de atac se pot clasifica in:
a) Căi ordinare şi căi extraordinare de atac
b) Căile de atac de reformare şi căile de atac de retractare
c) Căi de atac devolutive şi căi de atac nedevolutive
d) Căi de atac comune şi căi de atac speciale
e) Căi de atac suspensive şi căi de atac nesuspensive de executare

CAPITOLUL II
NOŢIUNI GENERALE ASUPRA RECURSULUI

2.1. Consideraţii generale

Recursul este calea de atac prin intermediul căreia părţile sau Ministerul Public
solicită, în condiţiile şi pentru motivele limitativ determinate de lege , desfiinţarea unei
hotărâri judecătoreşti pronunţate fără drept de apel, în apel sau de un organ cu activitate
jurisdicţională1.
În prezent, recursul este reglementat în art. 315 C. Procesual Civil. Dispoziţiile
legale menţionate nu realizează o reglementare detaliată a recursului. De aceea s-a
stabilit în art.316 C.proc.civ. că : „Dispoziţiile de procedură privind judecata în apel se
aplică şi în instanţa de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în
acest capitol”.
Recursul prezintă câteva atribute importante. Cel mai important atribut al
recursului este acela de a constitui o cale extraordinară de atac. Un alt atribut al
recursului este acela ca el constituie o cale de atac de reformare. Recursul se adresează
unei instanţe superioare în scopul exercitării controlului judiciar şi la casării hotărârii
nelegale sau netemeinice.
Recursul, spre deosebire de apel, nu este suspensiv de executare. De la această
regulă există şi unele excepţii. Aceste excepţii sunt prevăzute în mod expres de lege.
1
Ion Deleanu, Noul Cod de procedură civilă, Comentarii pe articole,, Bucureşti, Ed.Universul Juridic, 2013

3
Potrivit art.300 alin.(1) C.proc.civ. „Recursul suspendă executarea hotărârii numai în
cauzele privitoare la strămutarea de hotare, desfiinţarea de construcţii, plantaţii sau a
oricăror lucrări având o aşezare fixă, precum şi în cazurile anume prevăzute de lege” 2.
În aceste cazuri legea recunoaşte recursului efect suspensiv în considerarea dificultăţilor
ce ar putea fi create de repunerea părţilor în situaţia anterioară în acele împrejurări în
care hotărârea instanţei de recurs ar determina anularea hotărârii atacate.
Un alt atribut important al recursului este acela de a constitui o cale de atac
nedevolutivă, întrucât în principiu, nu determină o rejudecare în fond a cauzei. De la
această regulă există o excepţie. Într-adevăr, potrivit art.304, recursul declarat împotriva
unei hotărâri care, conform legii, nu poate fi atacată pe calea apelului, nu este limitat la
motivele prevăzute de art.304 C.proc.civ., instanţa având posibilitatea de a examina
cauza „ sub toate aspectele”.

2.2. Obiectul şi subiectele recursului

2.2.1. Hotărârile susceptibile de recurs

Recursul este calea extraordinară de atac, de reformare, nedevolutivă şi în


regulă generală nesuspensivă de executare, prin care partea nemulţumită de hotărârea
instanţei inferioare tinde, invocând anumite motive, modificarea sau casarea acesteia.
Se pot ataca pe cale recursului hotărârile definitive date fără drept de apel, cele
date în apel, precum şi hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională, în condiţiile
prevăzute de lege.
Întrucât, ca regulă, hotărârile date în primă instanţă sunt susceptibile de apel,
conform art.282 alin. (1) C.proc.civ., nu sunt supuse apelului hotărârile judecătoreşti
date în primă instanţă în cererile introduse pe cale principală privind pensii de
întreţinere, acţiunile posesorii, cele referitoare la înregistrările în registrele de stare
civilă, luarea de măsuri asiguratorii şi în alte cazuri prevăzute de lege.
Hotărârile instanţelor judecătoreşti prin care se soluţionează plângerile
împotriva hotărârilor autorităţilor administraţiei publice cu activitate jurisdicţională şi
ale altor organe cu astfel de activitate nu sunt supuse apelului, dacă legea nu prevede
altfel.
Sunt şi încheieri prin care se finalizează judecata unei cereri, date fără drept de
apel:
- încheierea dată pe cale principală în materie de asigurare de dovezi
- încheierea prin care se ia act de renunţarea la judecată
- încheierea asupra sechestrului asigurator
- încheierea dată asupra cererii de poprire asiguratorie
- încheierea asupra cererii de sechestru judiciar
- încheierea pronunţată cu privire la rezolvarea unei cereri de îndreptare sau de
lămurire a hotărârii, dacă şi hotărârea în legătură cu care s-a făcut cererea era
susceptibilă de recurs.

2.2.2. Părţile

2
Codul de procedurăl civilă, (2019), Ed. C.H. Beck

4
Potrivit art. 129 din Constituţia României, împotriva hotărârilor judecătoreşti,
părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.
Codul de procedură civilă nu defineşte noţiunea de „parte interesată” dar se
subînţelege că apelul şi recursul sunt deschise numai celor care figureaza ca părţi în
procesul de fond, adică au calitate şi capacitate procesuală, un drept şi un interes, au
figurat ca părţi în procesul de fond. Calitatea procesuală reprezintă o chestiune de
legitimare , adică de identificare a celui ce cheamă în judecată, ca fiind titularul
dreptului la acţiune şi a celui chemat în judecată ca fiind persoana contra căreia legea dă
dreptul la acţiune3.
Partea care introduce cererea de recurs poartă numele de recurent, iar cel
împotriva căruia se declară recursul se numeşte intimat. Poate avea calitatea de recurent
oricare dintre părţile de la judecata în fond, indiferent de poziţia procesuală pe care a
avut-o, în timpul judecăţii de fond sau în timpul apelului.
Intervenienţii în interes propriu sau oricare dintre terţii care participă la
procesul civil care se judecă în primă instanţă dar care nu au exercitat apelul, nu pot să
exercite nici recursul. Acest lucru este imposibil deoarece recursul nu se poate exercita
trecând peste apel. Persoanele care participă la activitatea judiciară, în calitate de părţi
dobândesc o multitudine de drepturi procesuale, legea specificând de asemenea şi unele
obligaţii.
2.2.3. Procurorul

Ministerul Public constituie o instituţie destinată a apăra interesele generale ale


societăţii, precum şi drepturile fundamentale ale cetăţenilor.
Potrivit art. 132 alin. (1) din Constituţia României: „Procurorii îşi desfăşoară
activitatea potrivit principiului legalităţii, al imparţialităţii şi al controlului ierarhic, sub
autoritatea ministrului justiţiei”. În ciuda dispoziţiilor clare din legea fundamentală,
Ministerul Public, prin organele sale de conducere, a acreditat tot mai mult ideea unei
independenţe a instituţiei.
Procurorul intervine în activitatea judiciară pentru a apăra interesele generale
ale societăţii. Interesul public intervine şi atunci când procurorul intervine pentru
apărarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor. Acest lucru determină şi statutul special de
parte în procesul civil al procurorului. Acest statut îi este recunoscut şi datorită întinderii
prerogativelor procesuale care-i sunt recunoscute procurorului ca parte în procesul civil.
Astfel, de pildă, efectele hotărârii judecătoreşti nu se răsfrâng în mod direct asupra
procurorului; el participă la activitatea judiciară în condiţiile prevăzute de lege;
procurorul poate exercita căile ordinare de atac chiar dacă nu a fost parte în proces în
faţa instanţei de judecată etc. Exercitarea recursului de către procuror nu este
condiţionată de promovarea acţiunii sau de intervenţia sa în proces, această soluţie este
în conformitate cu litera legii.

2.2.4. Terţele persoane

În principiu, hotărârea judecătorească în materie civilă are putere de lucru


judecat numai între părţile litigiante. Ca atare, dreptul de a ataca cu recurs aparţine, cu
excepţia procurorului, numai părţilor litigiante şi succesorilor în drepturi ai acestora
adică persoanelor care au participat la dezbaterea cauzei sau celor ce le reprezintă4.
3
I. Deleanu ,Tratat de procedură civilă, Ed. Universul Juridic, 2013.
4
Ioan Leş,(2015), Tratat de drept procesual civil Vol II, Bucureşti, Ed. Universul Juridic.

5
Dreptul de a participa într-un proces civil nu poate fi acordat în mod
necondiţionat, ci trebuie să fie supus unor cerinţe de fond şi de formă. În primul rând, şi
în cazul participării terţelor persoane în procesul civil trebuie să fie întrunite condiţiile
necesare pentru îndeplinirea oricărei activităţi judiciare: capacitatea procesuală de
folosinţă, calitatea procesuală şi afirmarea unui interes. Pentru exercitarea formelor de
participare a terţelor persoane în procesul civil este necesară şi întrunirea condiţiei
capacităţii procesuale de exerciţiu.
În mod excepţional, cererea de recurs poate fi introdusă şi de anumite persoane
care nu au participat la judecata de fond acestea sunt: orice persoană interesată;
dobânditorul cu titlu particular al unui drept sau bun, ce formează obiectul litigiului în
cazul în care transmiterea a avut loc după pronunţarea hotărârii de fond şi înainte de
expirarea termenului de recurs; creditorul chirografar, exercită recursul pe calea acţiunii
oblice subrogatorii în numele debitorului său, cu excepţia cauzelor cu caracter strict
personal5.

CAPITOLUL III
SESIZAREA INSTANŢEI DE RECURS ŞI MOTIVAREA
RECURSULUI

3.1. Termenul de recurs

Termenul de recurs poate fi definit ca intervalul de timp înăuntrul căruia partea


sau cel care are legitimare procesuală activă poate să exercite calea de atac a recursului.
Fiind un termen legal, termenul de recurs ar urma să fie un termen fix, dar legea permite
preşedintelui instanţei care primeşte cererea de recurs să prelungească termenul cu 5
zile, pentru a da posibilitatea recurentului să-şi refacă cererea de recurs, dacă ea nu
îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege6.

3.1.1. Termenul de recurs de drept comun

Termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă lege nu


prevede altfel şi curge de la comunicarea hotărârii. Faţă de criteriile de clasificare a
termenelor procedurale, termenul de recurs este imperativ, legal şi absolut.

3.1.2. Termene speciale

Din conţinutul art. 301 C.proc.civ., rezultă că în afara termenului de recurs de


drept comun - 15 zile de la comunicarea hotărârii - pot exista şi termene speciale şi
anume:
- hotărârea prin care se soluţionează conflictul de competenţă este supusă
recursului în termen de 5 zile de la comunicare, cu excepţia celei pronunţate de Înalta
Curte de Casaţie şi Justiţie, care este irevocabilă 7;
- hotărârea prin care instanţa se declară necompetentă este supusă recursului în
termen de 5 zile de la pronunţare ;

5
Minodora Condoiu,(2009), Procesul civil, forma materia şi metoda, Bucureşti, Ed. C.H.Beck, pag.203.
6
Mihaela Tăbârcă, (2019), Drept procesual civil Ed 2, Bucureşti, Ed. Solomon.
7
Codul de procedurăl civilă,(2019), Ed. C.H. Beck.
.

6
- încheierea prin care instanţa se pronunţă pe cale principală asupra cererii de
asigurare a dovezilor poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la pronunţare, dacă
s-a dat cu citarea părţilor şi de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor;
- încheierea de suspendare a judecăţii ca şi încheierea prin care s-a respins
cererea de repunere pe rol a procesului pot fi atacate cu recurs cât timp durează
suspendarea. Nu pot fi atacate încheierile date în recurs;
- hotărârea care constată perimarea este supusă recursului în termen de 5 zile
de la pronunţare;
- ordonanţa de adjudecare este supusă recursului în termen de 5 zile de la
pronunţare, dacă s-a dat cu citarea părţilor, şi de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea
lor;
- încheierea prin care instanţa se pronunţă asupra cererii de ridicare a
sechestrului asigurator poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la pronunţare;
- încheierea de soluţionare a cererii de sechestru judiciar poate fi atacată cu
recurs în termen de 5 zile de la pronunţare ;
- termenul de recurs împotriva hotărârii de divorţ este de 30 de zile;
- încheierea privind luarea măsurilor prevăzute de art. 114 alin. (6), în cazul
proceselor şi cererilor în materie comercială, poate fi atacată cu recurs în termen de 5
zile de la pronunţare, dacă a fost dată cu citarea părţilor şi de la comunicare, dacă a fost
dată fără citarea lor8.

3.1.3. Întreruperea termenului de recurs

Termenul de recurs ca şi cel de apel, este în principiu continuu, neputând fi


întrerupt, nici chiar în cazul incapabililor deoarece aceştia sunt apăraţi prin
reprezentanţii lor legali. Deci, posibilitatea întreruperii trebuie să rezulte dintr-un text
expres de lege.
Termenul de recurs se va întrerupe prin moartea părţii care are interes să facă
recurs, precum şi prin moartea mandatarului căruia i s-a făcut comunicarea hotărârii.

3.1.4. Sancţiunea nerespectării termenului de recurs

Termenul de recurs este un termen imperativ şi peremptoriu, astfel că


nerespectarea lui atrage după sine decăderea părţii din dreptul de a mai exercita această
cale de atac.

3.2. Cererea de recurs

3.2.1. Cuprinsul cererii de recurs

Potrivit art. 302 C.proc.civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea


nulităţii, următoarele menţiuni:
a) numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori , pentru persoanele juridice,
denumirea şi sediul lor, precum şi, după caz, numărul de înmatriculare în registrul
comerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice, codul unic de înregistrare
sau, după caz, codul fiscal şi codul bancar. Dacă recurentul locuieşte în străinătate va
arăta şi domiciliul ales în România, unde urmează să i se facă toate comunicările privind
8
Andreea Tabacu, (2019), Drept procesual civil, Bucureşti, Ed. Universul juridic.

7
procesul;
b) indicare hotărârii care se atacă;
c) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau,
după caz menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat;
d) semnătura.
În lipsa acestor elemente, cererea de recurs va fi anulată.

3.2.2. Depunerea cererii de recurs

Potrivit art.302 C.proc.civ., recursul se depune la instanţa a cărei hotărâre se


atacă, sub sancţiunea nulităţii. Nulitatea fiind expresă, vătămarea se prezumă , partea
care invocă nulitatea fiind scutită de sarcina de a proba vătămarea suferită. Sunt legi
speciale care prevăd că cererea de recurs se depune la instanţa de recurs. De pildă:
- recursul împotriva hotărârii prin care este soluţionată contestaţia asupra
respingerii de către biroul electoral de circumscripţie a unei candidaturi se depune la
instanţa competentă să-l soluţioneze, sub sancţiunea nulităţii;
- cererea de recurs împotriva încheierii prin care s-a încuviinţat efectuarea unei
expertize care să constituie mijloc de probă în faţa Curţii Europene a Drepturilor
Omului si depune la curtea de apel competentă;
- cererea de recurs împotriva hotărârii prin care tribunalul a soluţionat
contestaţia privind înregistrarea sau respingerea candidaturilor se depune la instanţa
competentă să-l soluţioneze, sub sancţiunea nulităţii9.
Cererile de recurs prezentate direct sau primite prin poştă, curier ori fax se
înregistrează mai întâi în registrul general de dosare, în formă informatizată sau scrisă,
după care registratorul le predă preşedintelui instanţei, care le va rezolva în aceeaşi zi.
Persoanei care se prezintă nemijlocit la instanţă cu cererea de recurs i se va
elibera, dacă solicită, dovada scrisă a depunerii cererii.
Registratorul va verifica dacă cererile de recurs, formulate sparat, au fost
prezentate în numărul de exemplare necesar pentru comunicare şi ataşare la dosarul
cauzei. Cererile de recurs motivate sau motivele scrise de recurs formulate separat,
expediate prin poştă în număr insuficient de exemplare, se vor înregistra aşa cum au fost
primite, indicându-se numărul de exemplare pe cerere şi în registru10.
După înregistrare, cererile de recurs se predau grefierului arhivar.

3.2.3. Efectele cererii de recurs

Cererea de recurs produce mai multe efecte:


- învesteşte instanţa cu soluţionarea recursului.
- suspendă executarea hotărârii atacate.
3.3. Căile de atac împotriva hotărârii pronunţate în recurs

Hotărârile instanţelor de recurs sunt decizii irevocabile, indiferent de soluţia la


care s-a oprit instanţa de recurs, nemaiputând fi atacate pe calea ordinară a recursului.
Eventualele greşeli care s-ar fi strecurat în decizii pot fi remediate prin intermediul unor
căi extraordinare de atac cum sunt: contestaţia în anulare şi revizuirea.
Deciziile instanţelor de control judiciar pot fi atacate cu contestaţia în anulare
9
Ioan Leş,(2015), Tratat de drept procesual civil Vol II, Bucureşti, Ed. Universul Juridic.
10
Ioan Leş,(2015), Tratat de drept procesual civil Vol II, Bucureşti, Ed. Universul Juridic.

8
şi atunci când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispoziţiilor de ordine
publică privitoare la competenţă.
În cazul în care cererea de revizuire este admisă, se va proceda la schimbarea
în tot sau în parte, a hotărârii atacate, cu excepţia situaţiei când revizuirea s-a cerut
pentru contrarietate de hotărâri, situaţie în care se va dispune anularea celei din urmă
hotărâri.

BIBLIOGRAFIE

1. Ion Deleanu, Noul Cod de procedură civilă, Comentarii pe articole, Bucureşti,


Ed.Universul Juridic, 2013
2. Codul de procedurăl civilă, (2019), Ed. C.H. Beck
3. I. Deleanu ,Tratat de procedură civilă, Ed. Universul Juridic, 2013.
4. Ioan Leş,(2015), Tratat de drept procesual civil Vol II, Bucureşti, Ed. Universul Juridic.
5. Minodora Condoiu,(2009), Procesul civil, forma materia şi metoda, Bucureşti,
Ed. C.H.Beck, pag.203.
6. Mihaela Tăbârcă, (2019), Drept procesual civil Ed 2, Bucureşti, Ed. Solomon.
7. Andreea Tabacu, (2019), Drept procesual civil, Bucureşti, Ed. Universul juridic.