CONDIŢIA JURIDICĂ A

STRĂINULUI – ELEMENT
ESENŢIAL ÎN DREPTUL
INTERNAŢIONAL PRIVAT
CATEGORII

 Achiziţii Publice

 Arbitraj

 Asistenţa juridică internaţională în materie penală

 Calificarea infracţiunilor

 Conflictul de legi şi jurisdicţii

 Criminalistica

 Criminologie

 Drept Administrativ

 Drept bancar

 Drept Cadastral

 Drept civil. Contracte

 Drept civil. Introducere

 Drept Comercial

 Drept Comunitar

 Drept Concurenţial

 Drept Constituţional

 Drept Constituţional Comparat

 Drept consular şi diplomatic

 Drept contravenţional

 Drept execuţional civil

 Drept Execuţional Penal

 Drept Financiar şi Fiscal

 Drept Fiscal European

 Drept Funciar

 Drept Informaţional

 Drept Instituţional

 Drept internaţional privat

 Drept Internaţional Public

 Drept Locativ

 Drept Militar

 Drept Medical

 Drept Notarial

 Drept Parlamentar

 Drept penal

 Drept Penal European

 Drept Penitenciar

 Drept Poliţienesc

 Drept Privat Roman

 Drept procesual civil (partea generală)

 Drept procesual civil (partea specială)

 Drept procesual penal (p. g.)

 Drept procesual penal (partea specială)

 Drept Roman

 Drept Social European

 Drept Vamal

 Dreptul Afacerilor

 Dreptul Comerţului Internaţional

 Dreptul comunitar al afacerilor

 Dreptul Contenciosului Administrativ

 Dreptul contractelor comerciale

 Dreptul European al Concurenţei

 Dreptul familiei

 Dreptul Mass-media

 Dreptul mediului

 Dreptul muncii

 Dreptul Proprietăţii Intelectuale

 Dreptul Protecţiei Sociale

 Dreptul Transporturilor

 Dreptul Urbanismului

 Drepturi Reale

 Etica şi Deontologia Juridică

 Filosofia Juridică

 Garantarea executării obligaţiilor

 Insolvabilitatea

 Istoria Dreptului

 Litigii economice

 Logica Juridică
 Mari sisteme de drept contemporan

 Medicina Legală

 Politologie

 Procedură Contravenţională

 Protecţia drepturilor consumatorului

 Protecţia juridică internaţională a Drepturilor Omului

 Psihologie Judiciară

 Publicitate imobiliară

 Sociologie Juridică

 Succesiuni

 Teoria Generală a Dreptului

 Teoria generală a obligaţiilor

RSS FEEDS

 RSS - Articole

 RSS - Comentarii

 
 
 
 
 
 
1 Vote

Autor: Cristina Nicu

INTRODUCERE
Instituţia străinului a fost una dintre cele mai dezbătute şi greu evoluate în întreaga istorie. Începînd
cu epoca antică, perpetuîndu-se pînă la etapa actuală, aceasta a avut diferite reglementări de jure şi
a suferit modificări esenţiale.
Străinul, iniţial era pe o poziţie mai joasă decît sclavul, şi era tratat ca fiind un duşman al teritoriului
străin pe care se afla.
Actualmente, sub egida Dreptului Internaţional Public şi Privat, numeroaselor tratate şi convenţii cu
privire la condiţia acestuia, instituţiei i-au fost oferite importante drepturi şi obligaţii, foarte mult
asemănătoare cu cele ale cetăţenilor unui stat. Astfel, au fost excluse doar cîteva din drepturile pe
care şi le poate exercita în mod normal un cetăţean, cum ar fi drepturile politice.
Condiţia juridică a străinului prezintă importanţă atît pentru dreptul internaţional privat, cît şi pentru
cel intern, pentru a i se cunoaşte statutul acestuia şi pentru a facilita reglementarea juridică a
acestuia.
În lucrarea de faţă am încercat a scoate în evidenţă, din punctul meu de vedere, principalele aspecte
care se referă la condiţia juridică a străinului, am încercat să evidenţiez principalele trăsături şi
deosebiri dintre un străin şi un apatrid, precum şi am efectuat o tentativă de ilustrare a cadrului
normativ internaţional şi intern care reglementează poziţia acestuia pe plan intern şi internaţional.
Lucrarea de faţă este structurată în trei capitole, care şi-au propus să studieze mai îndeaproape cele
expuse mai sus.
Sursele bibliografice folosite sunt diverse. Am consultat şi analizat atît surse autohtone, în special
suporturi de curs pentru conţinutul lor sumar şi bogat în acelaşi timp de informaţii cu privire la tema
cercetată. Datele web au prezentat şi ele o importantă sursă de studiere, avînd în vedere progresul
tehnico-ştiinţific dezvoltat, dar şi din cauza accesului facilitat la baza legislativă a R. M.
CAPITOLUL I. CONSIDERAŢII GENERALE CU PRIVIRE LA CONDIŢIA JURIDICĂ A
STRĂINULUI
Prin condiţia juridică a străinului înţelegem totalitatea normelor juridice prin care se  determină
drepturile şi obligaţiile pe care le poate avea străinul în ţara forului. Noţiunea se referă atît la
pesoanele fizice cît şi la cele juridice[1].
Condiţia juridică a străinului are carater unilateral, în sensul că este stabilită de statul de reşedinţă a
străinului. Conform dreptului internaţional privat al Republicii Moldova străinii, au în condiţiile legii
aceleaşi drepturi ca şi cetăţenii proprii cu excepţiile prevăzute de lege. Regimul juridic al străinilor se
deosebeşte de condiţia juridică a stăinilor prin aceea că are caracter complex şi se stabileşte prin
diferite acte normative şi prin reglementări internaţionale[2].
Avînd în vedere tema abordată în prezenta lucrare, se impune, în mod necesar a da o noţiune
sintagmei de „străin”, pentru a putea vorbi mai departe despre statutul acestuia.
Străinul este persoana care se află pe teritoriul unui stat, fără a avea cetăţenia acestuia[3]. Fără
doar şi poate, aceasta este una dintre cele mai rezumative definiţii ale noţiunii de străin, noţiune care
cuprinde însă toate elementele necesare definirii sintagmei date.
Conform Legii cu privire la statutul juridic al cetăţenilor străini şi al apatrizilor, se consideră a fi
cetăţeni străini persoanele care nu au cetăţenia Republicii Moldova, dar care poate face dovada
apartenenţei sale la un alt stat.
Prin urmare, conform legii sus menţionate, deducem că străinul este orice persoană fizică care are o
altă cetăţenie decît cea a R. M, precum şi apatrizii.
Legea în cauză deci, asimilează cetăţeanul străin cu apatridul. În ciuda acestui fapt, există însă şi
deosebiri, majore pe alocuri, cum ar fi[4]:

1. unele texte de lege se referă numai la cetăţenii străini, astfel, apatrizii cu domiciliul în ţară nu
se expulzează.
2. statutul personal al apatridului este supus legii domiciliului, iar în lipsa acestuia, de legea
reşedinţei.
3. dovada cetăţeniei este supusă unor reglementări personale.
4. cetăţenii străini beneficiază de acordurile încheiate dintre statul nostru cu statul respectiv;
5. cetăţenii străini beneficiază de protecţie diplomatică şi consulară.

Condiţia juridică a străinului este reglementată de un set de acte normative în domeniu, fapt pentru
care se impune o enumerare a acestora. Astfel avem[5]:

12. Constituţia Republicii Moldova din 29 iulie 1994//Monitorul Oficial nr.1 din 12.08.1994(care
instituie regimul naţional străinilor);

12. Codul civil al Republicii Moldova Nr.1107-XV din 6 iunie 2002//Monitorul Oficial nr.82-86/661
din 22.06.2002 (care consacră la fel regimul naţional);

12. Codul de procedură civilă al Republicii Moldova nr.225-XV, din 30 mai 2003//Monitorul
Oficial al Republicii Moldova nr.20/234 din 12.06.2003;

12. Codul familiei al Republicii Moldova Nr.1316-XIV din 26 octombrie 2000, Moldpres, Chişinău,
2000//Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.47-48/210 din 26.04.2001;
 12. Codul navigaţiei maritime comerciale al Republicii Moldova din 30 septembrie 1999//
Monitorul Oficial nr.1-4/2 din 11.01.2001;

12. Codul silvic din 1996/Monitorul Oficial 4-5/36, 16.01.1997;

12. Legea Republicii Moldova nr.275 din 1994 cu privire la statutul juridic al cetăţenilor străini şi
al apatrizilor pe teritoriul Republicii Moldova//Monitorul Oficial nr.20/234 din 29.12.1994;

12. Legea cetăţeniei Republicii Moldova nr.1024 din 2000//Monitorul Oficial nr.98-101/709 din
02.06.2000;

12. Legea Republicii Moldova nr.273 din 1994 privind actele de identificare din sistemul naţional
de paşapoarte//Monitorul Oficial nr.9/89 din 09.11.1994;

12. Legea Republicii Moldova nr.100 din 2001 privind actele de stare civilă//Monitorul Oficial
nr.96-97/765 din 26.04.2001;

12. Legea Republicii Moldova nr.269 din 1994 cu privire la ieşire şi intrarea în Republica
Moldova//Monitorul Oficial nr.6/54 din 26.01.1995;

12. Legea Republicii Moldova nr.1518 din 2002 cu privire la migraţiune//Monitorul Oficial nr.126-
127/1003 din 06.12.2002;

12. Legea Republicii Moldova nr.1286 din 2002 cu privire cu privire la statutul
refugiaţilor//Monitorul Oficial nr.1-2/2 din 12.09.2002;

12. Legea nr. 459-XII din 1991 cu privire la proprietate/Monitor nr.3-4-5-6/22 din 30.06.1991, etc.

Condiţia juridică a străinului se deosebeşte de conflictele de legi în domeniul stării şi capacităţii

persoanelor. Delimitarea acestor noţiuni se concretizează sub două aspecte diferite[6]:

1. normele care interesează condiţia juridică a străinului sunt materiale, pe cînd un conflict de
legi se soluţionează prin norme conflictuale.
2. drepturile şi obligaţiile străinului sunt stabilite de legea statului unde se află şi nu de legea lui
personală.

Prin urmare, condiţia juridică a străinului se referă la capacitatea de folosinţă, iar conflictul de legi la
capacitatea de exerciţiu. Condiţia juridică a străinului nu se confundă cu capacitatea de folosinţă.
Aceasta din urmă impune şi anumite probleme ce dau naştere la conflicte de legi. Astfel de
probleme sunt determinarea legii ce reglementează începutul şi sfîrşitul capacităţii de exerciţiu,
precum şi a legii aplicabile anumitor incapacităţi de exerciţiu[7].
Sub aspectul condiţiei juridice a străinului, trebuie să menţionăm faptul că interesează şi domeniul
capacităţii de folosinţă a străinului, care este determinată de legea statului în care se află sau cu
jurisdicţia căruia are legătură.
Există o legătură între condiţia juridică a străinului şi conflictul de legi, în sensul că se poate pune
problema conflictului de legi numai în măsura în care se recunoaște străinului un anumit drept, ceea
ce conduce la concluzia că studiul condiției străinului se face în cadrul dreptului internaţional privat.
CAPITOLUL II. FORME ALE CONDIŢIEI JURIDICE A STRĂINULUI
Condiţia juridică a străinului, impune, prin excelenţa dreptului internaţional privat, şi anumite forme,
sub care se prezintă.
Principalele forme ale condiţiei juridice a străinului sunt:

1. regimul naţional,
2. regimul reciprocităţii,
 3. regimul clauzei naţiunii celei mai favorizate,
4. regimul special.

Regimul naţional. Regimul naţional are în vedere acel tratament de care beneficiază străinii pe
teritoriul altui stat. Egalitatea de tratament între cetăţenii proprii şi străini priveşte drepturile civile şi
garanţiile individuale.
Aplicarea acestui tratament exclude drepturile politice pentru străini, fapt care poate fi dedus şi din
prevederile Constituiției R. M[8].
Pe lîngă aceasta, străinii nu au dreptul să participe la viaţa politică prin intermediul partidelor politice,
aceştia avînd interdicţia de a le constitui[9].
Aceste restrîngeri ale drepturilor cetăţenilor străini au drept scop protejarea intereselor statului şi
reglementarea politicii interne doar prin intermediul cetăţenilor proprii. Astfel, aceste restrîngeri pot fi
interpretate şi ca nişte veritabile instrumente de protecţie a suveranităţii şi independenţei statului.
Regimul naţional este apropiat dar nu identic cu cel al cetăţenilor. Pentru străini există anumite
instituţii care nu se referă şi la cetăţeni. De exemplu, regimul intrării, şederii şi ieşirii străinilor. Legea
locală poate să impună şi unele condiţii pentru exercitarea unor drepturi de către străini. În acest
sens, angajarea în muncă a străinilor. Tot potrivit legii locale, străinul poate să aibă mai multe
drepturi decît în propria ţară[10].
Regimul naţional mai este consacrat şi în Codul civil.
Art. 1588, Codul Civil al R. M.
Cetăţenii străini se bucură în Republica Moldova de capacitatea juridică civilă în aceeaşi măsură ca
şi cetăţenii Republicii Moldova. Anumite excepţii pot fi stabilite de legea Republicii Moldova.
Regimul reciprocităţii. Regimul reciprocităţii presupune aplicarea unui tratament identic cetăţenilor
străini aflaţi în R. M., sub condiţia că statul din care face parte străinul să acorde, la rîndul lui, acelaşi
tratament cetăţenilor R. M, de unde reiese şi principiul reciprocităţii între state.
La rîndul ei, reciprocitatea poate fi de 3 feluri:

1. Legislativă – presupune o identitate între dispoziţiile normative, care reglementează condiţia

străinului, în cele două state. În ţara străinului, legislaţia trebuie să acorde aceleaşi drepturi şi
celor care nu sunt cetăţeni. Cu titlu de drept comparat şi exemplificativ, menţionăm art. 2582
alin. 2 Cod Civil Romînia, referitor la recunoașterea în Romînia a persoanelor juridice fără
scop lucrativ sub condiția reciprocității;
2. Diplomatică – derivă din prevederile convențiilor internaționale, la care sunt părți statele în
cauză. Exemplu: Membrii personalului administrativ şi tehnic, membrii familiilor lor care nu sînt
cetăţeni ai Republicii Moldova se bucură, pe bază de reciprocitate, de privilegii  şi imunităţi
doar în cazurile în  care imunitatea  faţă  de jurisdicţia civilă şi administrativă  a  Republicii
Moldova se extinde numai asupra acţiunilor exercitate în cadrul funcţiilor de serviciu[11].
3. Reciprocitate de fapt, care constă din practica statelor în cauză. Cu titlu de drept comparat,
exemplificăm următorul text de lege din Codul Civil al României[12]:

Codul Civil al României. Capitolul IV. Împlinirea prescripţiei. Art. 256. Reciprocitatea
(1) Aplicarea legii străine este independentă de condiţia reciprocităţii.
(2) Dispoziţiile speciale prin care se cere condiţia reciprocităţii în anumite materii rămîn aplicabile.
Îndeplinirea condiţiei reciprocităţii de fapt este prezumată pînă la dovada contrară care se stabileşte
de Ministerul Justiţiei, prin consultare cu Ministerul Afacerilor Externe.
Din punct de vedere al conținutului, reciprocitatea diplomatică şi cea legislativă se împarte în două
categorii[13]:

1. materială, cînd se acordă persoanelor (fizice şi juridice) aparţinînd statului străin aceleaşi
drepturi de care se bucură resortisanţii acestuia pe teritoriul statului în cauză;
 2. formală, cînd se acordă resortisanţilor străini unele drepturi care decurg din legislaţia statului
de reşedinţă, cu condiţia ca cetăţenii statului care acordă acest regim să se bucure în statul
contractant de drepturile care decurg din legislaţia acestuia din urmă.

În relaţiile Republicii Moldova cu statele străine în multe cazuri acordarea străinilor a aceluiaşi volum
de drepturi este practic imposibil datorită deosebirilor de reglementare. Deci, reciprocitatea în
practica noastră de drept internaţional privat trebuie înţeleasă ca formală şi nu ca materială.
Regimul clauza naţiunii celei mai favorizate. Prin regimul clauzei naţiunii celei mai favorizate se
înţelege că străinii, cetăţeni ai unui anumit stat, beneficiază de drepturi la fel de favorabile cu acelea
acordate cetăţenilor oricărui alt stat terţ[14].
În literatura de specialitate română, clauza naţiunii celei mai favorizate este definit ca o prevedere ce
poate fi inserată în convenţii internaţionale – de cele mai multe ori bilaterale – prin care părţile
contractante îşi acordă aceleaşi avantaje şi privilegii pe care le-au acordat sau ar putea să le acorde
în viitor unui stat terţ[15].
Clauza naţiunii celei mai favorizate se practică în două forme[16]:

1. forma necondiţionată şi fără compensare, care obligă fiecare parte contractantă să extindă
asupra celeilalte părţi contractante toate avantajele, drepturile, înlesnirile, privilegiile acordate
sau care ar urma să fie acordate unei terţe ţări;
2. forma condiţionată sau cu compensare, în care avantajele, drepturile, înlesnirile, privilegiile
acordate sau care ar urma să fie acordate unei terţe ţări se vor aplica ţării contractante numai
în mod condiţionat sau în compensare.

Domeniile la care se referă C.N.F. sunt[17]:

 perceperea de taxe vamale la import, export şi tranzit;

 eliberarea licenţelor de export-import;
 tranzitul de mărfuri;
 navigaţia maritimă şi fluvială;
 situaţia juridică a firmelor, reprezentanţelor comerciale şi alte persoane juridice dintr- o ţară
ce exercită acte de comerţ pe teritoriul altei ţări semnatare;

Principiul naţiunii celei mai favorizate se deosebeşte de principiul nediscriminării. Dacă potrivit
principiului nediscriminării orice stat are dreptul să ceară de la alte state crearea aceloraşi condiţii de
care se bucură toate statele, adică generale şi comune pentru toţi, atunci potrivit principiului naţiunii
celei mai favorizate se creează condiţii mai favorabile[18].
Principiul naţiunii celei mai favorizate se stabileşte întotdeauna pe cale convenţională, în timp ce
principiul nediscriminării nu necesită prevederea sa pe cale convenţională. Aceasta este o regulă
generală care decurge din principiul egalităţii statelor[19].
Regimul special. Prin regim special se înţelege că drepturile acordate străinilor sunt precizate prin
legi sau convenţii internaţionale[20].
Într-o altă accepţie, prin regim special se înţelege că drepturile acordate străinilor sunt precizate prin
legi sau convenţii internaţionale[21].
Drepturile recunoscute străinilor de către legi ori convenţii internaţionale sunt individualizate prin
enumerarea lor. Această modalitate se practică în tratatele de asistenţă juridică, acorduri de
prevederi sociale sau convenţii de cooperare economică şi tehnico-ştiinţifică internaţională[22].
Regimul special se completează şi cu tratamentul naţional şi clauza naţiunii celei mai favorizate. Tot
regimul special se poate folosi împreună cu reciprocitatea[23].
CAPITOLUL III. REGIMUL JURIDIC AL STRĂINULUI ÎN REPUBLICA MOLDOVA
Regimul juridic al străinului presupune reglementarea la nivel de legi speciale a regimurilor de
intrare, ieşire, azil, şedere, etc., cît şi norme juridice cu privire la misiunile diplomatice aflate pe
teritoriul R. M.
Cetăţenilor străini şi apatrizilor domiciliaţi în Republica Moldova li se garantează:

1. libertatea conştiinţei, opiniei şi exprimării;

2. inviolabilitatea persoanei şi locuinţei;
3. aceleaşi drepturi procedurale în procesele de judecată ca şi cetăţenii Republicii Moldova[24].

Ca şi cetăţenii Republicii Moldova, cetăţenii străini şi apatrizii, beneficiază de drepturile şi libertăţile

prevăzute de legislaţia în vigoare, cu anumite restricţii şi anume[25]:

1. privind dreptul de a alege şi de a fi ales în organele legislative, executive, alte organe

eligibile, de a participa la sufragiu universal;
2. desemnarea în funcţii sau antrenarea în activităţi pentru care se cere cetăţenia Republicii
Moldova;
3. de a fi membri de partid sau a altor organizaţii social-politice;
4. să organizeze sau să participe la întruniri care aduc atingere ordinii publice sau securităţii
naţionale;
5. să organizeze partide politice, alte grupări similare şi să fie membri ai acestora, să le
finanţeze;
6. să satisfacă serviciul militar în forţele armate ale Republicii Moldova;
7. să desfăşoare activitate de muncă fără a obţine permis de muncă;
8. să procure terenuri cu destinaţie agricolă.

Îndatoririle fundamentale reprezintă obligaţii ale cetăţenilor asumate în viaţa socială şi determinate
de scopurile societăţii ce le conferă valoare reflectată în consacrarea lor juridică şi prevăzute pentru
cetăţenii Republicii Moldova, respectiv, cetăţenii străini şi apatrizii aflaţi în Moldova. Obligaţiile
fundamentale prevăzute de legea supremă sunt grupate în două categorii şi vizează atît cetăţenii
Republicii Moldova, cît şi cetăţenii străini şi apatrizii[26]:

1. obligaţii fundamentale faţă de stat, care cuprind: apărarea patriei; devotamentul faţă de ţară;
respectarea Constituţiei şi a celorlalte legi; de a contribui prin taxe şi impozite la cheltuielile
publice;
2. îndatoririle fundamentale destinate să asigure convieţuirea paşnică a cetăţenilor şi a
celorlalte persoane aflate pe teritoriul ţării, şi anume: de a respecta drepturile, interesele
legitime şi demnitatea altor cetăţeni; de a-şi exercita drepturile şi libertăţile constituţionale cu
bună credinţă; obligativitatea protecţiei mediului înconjurător şi a ocrotirii monumentelor de
istorie şi cultură.

Pentru cetăţenii străini şi apatrizi sunt nominalizate obligaţii specifice lor, cum ar fi:

1. respectarea legislaţiei în vigoare;

2. respectarea procedurii intrării pe teritoriul Republicii Moldova conform prevederilor legale,
respectiv, legalizarea şederii;
3. prezentarea, în termen de 3 zile de la data eliberării adeverinţei de imigrant, la autoritatea de
evidenţă şi documentare a populaţiei pentru obţinerea permisului de şedere;
4. părăsirea teritoriului Republicii Moldova la expirarea termenului de şedere stabilit;
5. achitarea de impozite, taxe, alte plăţi pe baze generale ca şi cetăţenii Republicii Moldova;
6. efectuarea examenului medical în scopul depistării virusului imunodeficitar uman (HIV),
maladiei SIDA şi altor maladii ce prezintă pericol pentru sănătatea publică.

Intrarea străinilor în Republica Moldova. Străinii pot intra în Republica Moldova în scop oficial,
pentru afaceri, pentru activităţi de presă, pentru angajare în muncă sau pentru studii, ca turişti, în
tranzit sau în alte interese[27].
Conform legislaţiei R. M., cetăţenii străini intră pe teritoriul ţării în baza actelor de identitate care le
confirmă identitate, precum şi a actelor prin care se acordă dreptul de intrare, fapt care poate fi
dedus şi din legea cu privire la statutul juridic al cetăţenilor străini şi al apatrizilor în Republica
Moldova, art. 6, alin. 1.
Dreptul de a invita în Republica Moldova persoane particulare din străinătate îl au, de la vârsta de
18 ani, cetăţenii Republicii Moldova, cetăţenii străini şi apatrizii domiciliaţi pe teritoriul ei[28]. Temei
pentru eliberarea invitaţiei îl constituie cererea acestora sau a reprezentanţilor lor legali.
Această procedură de eliberare a invitaţiei nu se referă la cetăţenii străini care intră în Republica
Moldova cu chestiuni de serviciu, pe linie de stat, inclusiv în componenţa unor delegaţii oficiale.
Intrarea străinilor în ţara noastră poate fi refuzată în unele situaţii.
Cetăţeanului străin sau apatridului i se poate refuza eliberarea invitaţiei sau permisului de şedere în
cazul în care[29]:

1. prezintă pericol pentru siguranţa naţională, ordinea, sănătatea şi morala publică.

2. a comis infracţiuni contra păcii, infracţiuni grave de altă natură, inclusiv militare sau crime
contra umanităţii.
3. în timpul şederii anterioare în Republica Moldova a încălcat legislaţia în vigoare.
4. a comunicat cu premeditare informaţii false despre sine.

Şederea străinilor în Republica Moldova. Străinii pot veni în ţara noastră pentru o şedere
temporară ori cu intenţia de a-şi stabili domiciliul. Ei vor fi luaţi în evidenţa de către organele
competente.
Dreptul de şedere a străinului în Republica Moldova este stabilit în invitaţia eliberată de organele
competente. Această invitaţie este valabilă în decursul unui an de la data eliberării[30].
Anterior modificărilor aduse Legii cu privire la intrarea şi ieşirea din Republica Moldova, art.7
menţiona faptul că cetăţenii şi apatrizii care au intrat în Republica Moldova pentru un termen de
până la 90 de zile sunt obligaţi să se înregistreze la organele afacerilor interne teritoriale, iar cei care
au intrat pentru un termen de peste 90 de zile se pot stabili temporar sau permanent numai după ce
Ministerul Muncii, Protecţiei sociale şi Familiei le eliberează o autorizaţie în al cărei temei organele
afacerilor interne le acordă permise de şedere.
Actualmente, străinii care intră pe teritoriul R. M. cu diferite scopuri, sunt obligaţi de a se înregistra la
Biroul Migraţie şi Azil, din cadrul M. A. I[31].
Ieşirea străinilor din Republica Moldova. Străinii pot ieşi din Republica Moldova prin punctele de
control pentru trecerea frontierei de stat ori prin alte locuri legal stabilite în baza actelor de trecere a
frontierei. Dacă străinul se află temporar în ţara noastră, el trebuie să părăsească teritoriul Republicii
Moldova în termenul de valabilitate a invitaţiei. De asemenea, străinul domiciliat în ţară este obligat
să părăsească teritoriul Republica Moldova într-un anumit termen, dacă i s-a ridicat dreptul de a
rămâne în ţara. Străinul urmărit pentru creanţe exigibile datorate unor persoane fizice, persoane
juridice sau statului, poate părăsi ţara numai după executarea lor[32].
Străinul învinuit sau inculpat într-o cauză penală nu poate ieşi din ţară, dacă magistratul dispune
instituirea măsurii interdicţiei de a părăsi localitatea, în scopul bunei desfăşurări a procesului penal,
indiferent de faza în care acesta se află. De asemenea, străinul care a fost condamnat prin hotărâre
judecătorească rămasă definitivă şi are de executat o pedeapsă privativă de libertate, nu poate
părăsi ţara. În aceste situaţii, străinul poate ieşi din ţară dacă dovedeşte că s-a dispus neînceperea
urmării penale, a fost scos de sub urmărirea penală, ori s-a dispus încetarea urmării penale, a fost
achitat ori s-a dispus încetarea procesului penal[33].
Personalul diplomatic şi consular. Intrarea, şederea, evidenţa şi ieşirea din ţară a persoanelor din
această categorie, inclusiv membrii lor de familie, sunt supuse unui regim special. Unii străini se
bucură de imunităţi şi privilegii în calitatea lor de reprezentanţi sau funcţionari ai unor organizaţii
internaţionale[34].
Dreptul de azil. Străinii care au primit drepturi de azil în Republica Moldova pot fi scutiţi de unele
obligaţii ce le revin. Potrivit art.19 al. 2 din Constituţie, dreptul de azil se acordă şi se retrage în
condiţiile legii, cu respectarea tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte. În cazul
că s-a acordat azilul, celor ce beneficiază de el le revine obligaţia de a respecta legile Republicii
Moldova[35].
Expulzarea şi extrădarea străinilor. Extrădarea poate fi solicitată sau dispusă în lumina
convențiilor multilaterale sau a unor tratate bilaterale care R.M. le-a încheiat cu alte state[36].
Expulzarea este actul prin care un stat constrânge pe un străin aflat pe teritoriul lui să-l părăsească.
În general, se expulzează numai străinii. Potrivit art.17 al.3 din Constituţie cetăţenii Republicii
Moldova nu pot fi expulzaţi din ţară.
Străinul aflat temporar în Republica Moldova căruia i s-a ridicat dreptul de şedere şi străinul
domiciliat în ţară căruia i s-a ridicat dreptul de a rămâne în Republica Moldova trebuie să
părăsească ţara în anumite termene. Dacă nu se conformează acestei obligaţii, va fi expulzat. Când
plecarea din ţară nu este posibilă, se va stabili străinului obligaţia de şedere într-o localitate
determinată, până ce plecarea din ţară va fi posibilă[37].
Cetăţenii străini şi apatrizii nu pot fi expulzaţi în ţara în care există dovezi că pot fi urmăriţi din motive
de apartenenţă rasială, naţională, religioasă, din cauza convingerilor politice sau pot fi supuşi unui
tratament inuman şi degradant, torturii ori pedepsei capitale[38].
Cetăţenii străini şi apatrizii cu statut de refugiat, în cazul în care sunt lipsţit de mijloace necesare
pentru existenţă, au dreptul la ajutor bănesc, acordat cu condiţia: depunerii unei cereri; asumării unui
angajament de rambursare a sumei primite; existenţei disponibilităţilor financiare ale statului.
Termenul de acordare a ajutorului bănesc nu va depăşi 6 luni[39].
 
 
CONCLUZII
Studierea, analiza şi cercetarea temei propusă pentru cercetare a condus la formularea
următoarelor concluzii cu privire la instituţia persoanei fizice străine în dreptul internaţional privat.
Instituţia în cauză prezintă importanţă din următoarele considerente:

1. s-a eliminat discriminarea între cetăţenii străini persoane fizice, avînd în vedere
transpunerea condiţiei acestora de la o epocă la alta;
2. s-au operat importante modificări în legislaţia internaţională şi cea internă care stabileşte un
cadru normativ al condiţiei acestora, în acest sens, existînd evitarea conflictelor de legi;
3. operarea modificărilor introduse au fost bazate, pe Declaraţia universală cu privire la
drepturile omului;
4. statele au operat modificări atît la nivel de lege organică, cît şi la nivel de lege
constituţională, stabilind astfel, importanţa acestei instituţii.

Reglementarea instituţiei în cauză a permis elaborarea de numeroase studii de cercetare prin care
s-a evidenţiat tratamentul străinilor şi apatrizilor de către state la nivel internaţional, elaborarea de
diverse opere şi lucrări ştiinţifice doctrinare din domeniul jurisprudenţei, care au pus în dezbatere şi
criticat proiectele de legi, legile naţionale/internaţionale, etc.
 
 
BIBLIOGRAFIE
CĂRŢI, MANUALE, REVISTE, NOTE DE CURS

2013. Sergiu Bivol, Drept Internaţional Privat, note de curs, Chişinău, 2013.

2013.Corneliu Vrabie, Drept Internaţional Privat, suport de curs, Bălţi, 2009.

2013.Dan Andrei Popescu, Marius Harosa, Drept internaţional privat, vol. I, Ed. Lumina Lex,
Bucureşti, 1999.

2013.Ioan Macovei, Drept internaţional privat, Editura Ars Longa, Iaşi, 1999.

2013.Ion P. Filipescu, Andrei I. Filipescu, Drept internaţional privat, Ed. Actami, Buc., 2005.
 2013.Ion Capaţînă, Victor Băieșu, Drept internaţional privat, Ed. Guarda-art, Chişinău, 2000.

LEGISLAŢIE

10. LEGE Nr. 275 din 11.1994 cu privire la statutul juridic al cetăţenilor străini şi al apatrizilor în
Republica Moldova;

10. HOTĂRÎRE DE GUVERN Nr. 331 din 05.2011 cu privire la eliberarea invitaţiilor pentru
străini;

10. LEGE Nr. 269 din 11.1994 cu privire la ieşirea şi intrarea în Republica Moldova;

10. LEGE Nr. 761 din 12.2001 cu privire la serviciul diplomatic.

RESURSE WEB

1. http://legeaz.net/noul-cod-civil/art-2561-reciprocitatea-implinirea-prescriptiei;
2. http://www.crispedia.ro/Principiul_reciprocitatii;
3. http://www.crispedia.ro/Clauza_natiunii_celei_mai_favorizate;
4. http://biblioteca.regielive.ro/referate/economie/clauza-natiunii-celei-mai-favorizate-si-clauza-
regimului-national-324469.html;
5. http://www.ombudsman.md/sites/default/files/comunicare/activitate_editoriala/cadrul_juridic.p
df;
6. http://www.bma.gov.md/content/6504;
7. http://www.justice.gov.md/public/files/file/GHID_cu_privire_la_cooperarea_juridica_internatio
nala.pdf;
8. http://hummer9999.files.wordpress.com/2010/09/dr-international-privat.pdf;
9. http://protlc.net/statutul-persoanei-fizice-in-dreptul-international-privat/;
10. http://www.usem.md/uploads//files/Note_de_curs_drept_ciclul_1/070_-
_Dreptul_international_privat.pdf.

 
[1] Sergiu Bivol, Drept Internaţional Privat, note de curs, Chişinău, 2013, pag. 13.
[2] Idem.
[3] Corneliu Vrabie, Drept Internaţional Privat, suport de curs, Bălţi, 2009, pag. 54.
[4] Idem.
[5] Ibidem, pag. 55.
[6] Idem.
[7] Idem.
[8] Constituţia R. M, art. 13, alin. 1.
[9] Ibidem, art. 46 (1).
[10] Corneliu Vrabie, Drept Internaţional Privat, suport de curs, Bălţi, 2009, pag. 57.
[11] LEGE Nr. 1134 din  04.08.1992 cu privire la statutul misiunilor diplomatice ale statelor străine în
Republica Moldova, art. 8.
[12] http://legeaz.net/noul-cod-civil/art-2561-reciprocitatea-implinirea-prescriptiei
[13] http://www.crispedia.ro/Principiul_reciprocitatii
[14] Corneliu Vrabie, Drept Internaţional Privat, suport de curs, Bălţi, 2009, pag. 57.
[15] http://www.crispedia.ro/Clauza_natiunii_celei_mai_favorizate
[16] Idem.
[17] http://biblioteca.regielive.ro/referate/economie/clauza-natiunii-celei-mai-favorizate-si-clauza-
regimului-national-324469.html
[18] Corneliu Vrabie, Drept Internaţional Privat, suport de curs, Bălţi, 2009, pag. 57.
[19] Idem.
[20] Ibidem, pag. 58.
[21] http://www.crispedia.ro/
[22] Corneliu Vrabie, Drept Internaţional Privat, suport de curs, Bălţi, 2009, pag. 58.
[23] Idem.
[24] http://www.ombudsman.md/sites/default/files/comunicare/activitate_editoriala/cadrul_juridic.pdf
[25] Idem.
[26] Idem.
[27] Idem.
[28] Hotărîrea Guvernului RM, nr. 331 din  05.05.2011 cu privire la eliberarea invitaţiilor pentru
străini, cap. I, art. 5.
[29] Ibidem, capitolul III, art. 18.
[30] Corneliu Vrabie, Drept Internaţional Privat, suport de curs, Bălţi, 2009, pag. 58.
[31] http://www.bma.gov.md/content/6504.
[32] Corneliu Vrabie, Drept Internaţional Privat, suport de curs, Bălţi, 2009, pag. 58.
[33] Ibidem, pag. 59.
[34] Idem.
[35] Idem.
[36] http://www.justice.gov.md/public/files/file/GHID_cu_privire_la_cooperarea_juridica_international
a.pdf
[37] Idem.
[38] http://www.ombudsman.md/sites/default/files/comunicare/activitate_editoriala/cadrul_juridic.pdf
[39] Idem.