Sunteți pe pagina 1din 12

EXAMINAREA ULTRASONOGRAFICA A ARTERELOR

ASPECTELE NORMALE

Peretele arterial

• adventicea -- predominent elastină şi colesterol


• media - stratul cel mai gros --- celule musculare şi ţesut elastic
• intima -- strat subţire de epiteliu pe o membrană elastică

Tipuri de artere

• artere elastice
- aorta, artera subclavie
- au fibre elasice şi cantităţi mari de colagen --- limitează gradul de destindere
- funcţionează ca rezervoare de presiune

• artere musculare
- artera radială
- cantităţi mari de celule muscuzlaere netede în media
- responsabile de distribuţia regională a sîngelşui

• arteriole
- cele mai mici artere
- media compusă aproape excusiv din fibre musculare netede
- determină rezistenţa periferică

EXAMEN ECOGRAFIC AL ARTERELOR


ASPECT NORMAL

 sectiune longitudinală - tub cu peretii paraleli


 sectiune transversală - imagine rotunjită, cu pulsatilitate care creşte la comprimare (în timp
ce vena se comprimă)
 peretele fin, neted
 la arterele mari se pot identifica intima+media separate de adventice printr.o fină zonă
hipoecogenă – important pentru măsurarea grosimii pereţilor arterelor carotide
 peretele posterior este mai bine definit decât cel anterior (datorită proprietăţilor ultrasunetelor)
SISTEMUL CIRCULATOR

• Rezervor arterial cu presiune mare şi energie mare


• Compartiment venos cu presiune şi energie joase

• Cele două compartimente → legate printr-un sistem de distribuţie (artere


mici) şi vase de rezistenţă (arteriole, capilare, venule)

CURGEREA SÎNGELUI → datorită unei diferenţe de enrgie între două puncte ele
sistemului tradusă printr-o diferenţă de presiune

Curgerea sângelui în artere

 componentă axială = partea din volumul de ejecţie sistolic propagată


longitudinal, ce împinge sângele aflat deja în aortă. Reprezintă partea
cinetică a energiei sistolice

 componentă radială = peretele elastic al aortei este temporar dilatat şi


stochează provizoriu o parte din sângele ejectat. Componenta radială =
rezervă tranzitorie de volum dar şi de presiune. Reprezintă o energie
potenţială .

 La sfârşitul contracţiei ventriculare această energie potenţială este restituită


ca energie cinetică şi se descompune la rândul său într-o componentă
axială şi una radială. Fenomenul se propagă din aproape în aproape
generând unda arterială.
Propagarea undei arteriale

Structura histologica a arborelui arterial nu este uniforma: mai multe fibre


elastice in porţiunea proximală, mai multe fibre musculare in periferie. Consecinţa
= viteza de propagare a undei arteriale creste progresiv spre periferie.
- 4 m/s in Ao
- 100 m/s in arterele mici
Unda arteriala se propaga de-a lungul peretelui arterial cu o viteza finita care
depinde de caracteristicile peretelui - viteza scade când rigiditatea peretelui arterial
creste:
- senescenţa (arterioscleroza)
- ateromatoza
- calcificarea mediei (mediacalcoza) ce caracterizează diabetul zaharat si
insuficienta renala cronica.

Unda arteriala este reflectata la


nivelul bifurcaţiilor si al
rezistentelor periferice (situate in
principal la nivel arteriolar),
Unda reflectata se combina cu
unda incidenta - rezulta un joc de
unde staţionar care produce
incizura dicrotă de pe versantul
descendent al vitezei sistolice.

TIPURI DE CURGERE ÎN ARTERELE NORMALE

• laminară
- sângele se deplasează în straturi concentrice
- celulele rămân fiecare în stratul său
- diferitele straturi se pot deplasa cu viteze diferite

• instabilă (dezordonată)
- majoritatea hematiilor păstrează deplasarea anterogradă cu viteză constantă
A. curgere laminară
- unele hematii au direcţie oblică sau perpendiculară faţă de axul vasului şi au
viteze de deplasare variabile

• turbulentă
- hematiile se mişcă la întâmplare, în toate direcţiile cu viteze diferite

B. Curgere dezorganizată

C. Curgere turbulentă

PROFIL DE CURGERE

• plat -- toate hematiile circulă cu acceaşi viteză


• parabolic -- vitezele maxime în centrul vasului scad spre periferie. Stratul adiacent
peretelui este imobil

Factorii de care depinde profilul de curgere

1. Activitatea ritmică a inimii


 Accelerarea din sistolă adaugă o componentă plată profilului parabolic

 Decelerarea din diastolă --- componentă plată negativă --- inversarea fluxului
lângă pereţii vasului --- vizibil în Doppler color

2. Factori geometrici

a. Efectul de intrare

- la intrarea în aortă sau la trecerea dintr-un vas mai mare într-o ramificaţie  profilul
este iniţial plat

- frecarea de pereţii vasului, vâscozitatea  profilul devine parabolic


Distanţa la care se produce trecerea --- funcţie de diametrul vasului ( este de mai multe ori
diametrul) şi de viteza de curgere
- în aortă( diametru mare) şi arterele iliace (lungime mică) -- fluxul rămâne de obicei plat
- arterele femurale – diametru mic raportat la lungime -- flux parabolic
Importanţa practică

 determinarea vitezelor reale

o profilul plat = viteze egale pe toată secţiunea --- putem face determinarea cu un eşantion
mic plasat in centrul vasului

o profil parabolic ---- fereastra de ascultare trebuie sa acopere tot diametrul vasului

 determinarea vitezelor medii

o profilul plat = viteze egale pe toată secţiunea --- putem face determinarea cu un eşantion
mic plasat in centrul vasului

Viteza medie = viteza maximă

o profil parabolic ---- fereastra de ascultare trebuie sa acopere tot diametrul vasului
Viteza medie = viteza maximă / 2
Ce înregistrăm în Doppler

Eşantionul Doppler detectează variaţiile de viteză ale curgerii sanguine produse de trecerea undei
arteriale: - sosirea undei determină o accelerare, urmată de o decelerare şi, pe unele artere, şi de un
reflux. Faza de decelerare - marcată de obicei de incizura dicrotă (corespunde undei reflectate), cu
atît mai tardivă cu cît circuitul este mai lung.
Important: viteza de propagare a undei arteriale ăi viteza de curgere a sîngelui sunt perametri
distincţi şi în parte independenţi; variază invers:
 Viteza undei arteriale: 4 m/sec în aortă  10m/sec în arterele mici.
 Viteza curgerii sanguine: aproape 1 m/sec în aorta ascendentă  cîteva zeci de cm/sec pe
arterele mari  cîţiva cm/sec în arterele mici  cîţiva mm/sec în capilare.
Viteza de curgere a sîngelui este modulată de trecerea undei arteriale, dar în amonte de o ocluzie
totală unda arterială ajunge pînă la obstacol şi este reflectată, în timp ce în lumenul arterial nu mai
există componentă axială de curgere sanguină.

Efectul “Windkessel”

Analogie între rolul componentei elastice a peretelui arterial şi pompa de aer – transformă fluxul
discontinuu rezultat din activitatea ritmică a cordului în flux continuu la nivel capilar.

Rolul rezistenţei periferice

Componenta continuă a traseului de viteză = porţiunea eficace, ce traduce trecerea unui debit
printr-o rezistenţă în serie (circuit arteriolo-capilar)
Fluxul axial - frînat doar de rezistenţa periferică (flux rezistiv). Forma sa reproduce forma forţei
cauzale.
Fluxul radial - se produce în funcţie de capacitanţă (flux capacitiv). Are forma unei derivaţii de
viteză în funcţie de timp.
Sonda Doppler înregistrează fluxul axial.
Fluxul axial - componentă continuă
- componentă oscilatorie
O creştere a rezitenţelor în aval determină scăderea componentei continui şi un filtraj al
modulaţiilor rapide ale componentei oscilatorii.
Geneza curbei Doppler

Semnificaţia elementelor traseului Doppler

a) latenţa corespunde latenţei de sosire a undei arteriale


b) sosirea undei arteriale produce accelerarea sistolică
c) care este urmată de o decelerare
d) sosirea undei reflectate produce incizura dicrotă, şi
e) decelerarea continuă
f) inversarea gradientului de presiune produce un reflux tranzitoriu

Artere pentru teritorii cu rezistenţă mică:


- persistenţa unui flux ortograd pe toată durata ciclului cardiac.
- picul sistolic urmat de o decelerare lentă
- IR şi IP joase

Artere pentru teritorii cu rezistenţă mare:


- pic sistolic urmat de decelerare bruscă, apoi de un reflux
- curgerea se întrerupe pe toată durata diastolei
MĂSURAREA VITEZELOR

Viteza de curgere

- variază de-a lungul unui vas


- variază în timp ---- activitatea de pompă a inimii
----- modificarea condiţiilor hemodinamice din diferite alte cauze

1. Viteza sistolică maximă - Reprezintă elementele sanguine care se mişcă cu viteză maximă în
centrul vasului

2. Viteza telediastolică maximă

Acestea două nu iau în considerare zonele adiacente peretelui arterial

3. Viteza medie

- calculată de aparat
- medie a tuturor vitezelor instantanee înregistrate pe tot diametrul vasului

4. Rapoarte de viteze

Surse de eroare în măsurarea vitezelor

 Alinierea la flux
 Fereastra Doppler nu acoperă tot vasul
- Se pierd vitezele de la periferia vasului – eroare în calcularea vitezei medii
 Filtre prea mari --- se pierd vitezele lente
 Aliasing – subevaluare a vitezei medii
 Zgomot de fond confundat cu semnalul Doppler
 Lărgirea spectrală intrinsecă -- lărgire spectrului Doppler --- artefact legat de sondă
Deoarece sondele lineare folosesc mai multe elemente pentru a genera semnal Doppler --- vor
exista mai multe unde care ajung la vas sub unghiuri uşor diferite şi implicit sunt receptat sub
unghiuri diferite ----- cos  diferite ----- viteze diferite --- viteză rezultantă