Sunteți pe pagina 1din 6

Alergia la medicamente si Xilina

INCIDENTA
Spectrul reacţiilor alergice la medicamente acoperă întreaga farmacopee. Este important însă de
reţinut că acestea reprezintă doar o mică parte (6-10 %) a reacţiilor adverse la medicamente.
Incidenţa reacţiilor adverse este estimată la 0.5-1.5% din toţi pacienţii şi 15-30% din cei
internaţi. Din fericire, majoritatea acestora sunt uşoare. Deşi mai rare, reacţiile alergice sunt însă
frecvent severe, cu un deces la fiecare 10000 reacţii.
INTRODUCERE
Administrarea medicamentelor poate cauza o multitudine de reactii alergice, ca efect advers.
Alergiile la medicamente pot fi blande, grave sau localizate, avand efecte asupra organelor vitale.
Raspunsul alergic organismului poate afecta numeroase organe, insa pielea este cea mai frecvent
implicata.
De multe ori, o reactie alergica la medicamente nu se manifesta de la primul contact cu acesta;
mai probabil, este ca reactia sa apara cu urmatoarea ocazie in care se administreaza
medicamentul.
Trebuie precizat faptul ca mai putin de 10% dintre reactiile adverse la medicamente sunt de
fapt alergii.
Celelalte reactii, pot fi date de interactiunea dintre mai multe medicamente, de incapacitatea
organismului de a metaboliza complet medicamentul (in insuficienta hepatica sau insuficienta
renala), supradoza, efecte iritante precum greata, varsaturile sau diareea.

O alergie la medicamente este produsa de sistemul imun al organismului care suprareactioneaza


la respectivul medicament, perceput ca un „invadator” chimic sau antigen. Aceasta reactie
exgerata poarta denumirea de hipersensibilitate.

Organismul produce anticorpi specifici antigenului si depoziteaza acesti anticorpi in celule


speciale. Anticorpul din reactiile alergice este numit imunoglobulina E (Ig E).
Cand organismul este expus din nou la medicamentul care a determinat formarea anticorpilor,
anticorpii trimit un semnal catre celulele specializate sa elibereze mediatorii. Efectul acestor
mediatori asupra organelor si asupra altor celule poate produce simptomele reactiei alergice la
medeicamente

TIPURI DE REACTII ADVERSE LA MEDICAMENTE


A. Reacţiile predictibile (80 %) sunt de obicei dependente de doză:
− efectele nedorite se referă la efecte farmacologice care apar constant la concentraţii serice
normale (de exemplu somnolenţa cauzată de antihistaminicele clasice sau tahicardia după
adrenalină)
− efectele secundare sunt consecinţa acţiunii farmaco-logice ale medicamentului (de
exemplu candidoza bucală la antibiotice)
− efectele toxice apar constant când doza este depăşită (de exemplu, greţurile şi vărsăturile
din supradozajul digitalic) − interacţiunile medicamentoase
B. Reacţiile nepredictibile sunt de obicei independente de doză şi apar la o subpopulaţie
susceptibilă, probabil genetic:
− idiosincrazia se referă la un răspuns anormal, neaşteptat să rezulte din proprietăţile
cunoscute ale medicamentului respectiv; nu implică mecanisme imune, deşi clinic le poate
mima; poate să apară atât la prima administrare, cât şi după administrare îndelungată (de
exemplu: astmul indus de aspirină)
− intoleranţa reprezintă producerea unui efect la doze mai mici decât cele obişnuite (de
exemplu: greţuri la doze subterapeutice de teofilină)
− reacţii pseudoalergice
− reacţiile alergice apar la subiecţi la care adminis-trarea de medicamente duce la
producerea de anticorpi specifici sau sensibilizează limfocitele împotriva acestuia sau a
metaboliţilor săi; în această categorie trebuie incluse numai reacţiile mediate de mecanisme
imune (numite de hiper-sensibilitate)

CLASIFICAREA IMUNOLOGICA A REACTIILOR ALERGICE LA MEDICAMENTE

A.Reacţiile de tip I cuprind anafilaxia, urticaria, angioedemul şi trebuie deosebite de reacţiile


anafilactoide sau pseudoalergice care nu au la bază un mecansim imunologic (exemple:
antiflogisticele nesteroidice, substanţele iodate de contrast, opia-ceele, anestezicele locale)

B.Reacţiile de tip II (citotoxice) cuprind reacţiile hematologice (anemia hemolitică,


trombocitopenia şi probabil agranulocitoza) şi nefrita interstiţială

C.Reacţiile de tip III (prin complexe imune) cuprind boala serului (erupţii cutanate, febră,
poliartralgii, adenopatii), LED indus medicamentos, vasculite siste-mice şi cutanate, febra
medicamentoasă

D.Reacţiile de tip IV (mediate celular) includ dermatita de contact, reacţiile de


fotosensibilitate, pneumonita de hipersensibilitate

Un medicament poate induce una sau mai multe dintre stările de hipersensibilitate amintite.
De exemplu, penicilina poate induce IgE specifică, se poate fixa tisular şi provoca sinteza de
anticorpi IgG îndreptaţi împotriva determinantului penicilinic din acel ţesut. Uneori,
anticorpii IgG antipenicilinici pot fi citotoxici (hepatita sau trombocitopenia indusă de
penicilină). În plus, penicilina se poate lega de proteinele circulante, iar anticorpii îndreptaţi
împotriva acestei combinaţii pot forma complexe antigen-anticorp, ca de exemplu în boala
serului sau nefrita induse de penicilină. În aceste cazuri anticorpii sunt în general de tip IgG,
deşi au fost descrişi şi anticorpi antipenicilinici de tip IgM. Aplicarea cutanată a penicilinei
induce frecvent o erupţie clasică de hipersensibilitate tardivă.

TRATAMENT

Tratamentul reacţiilor alergice (şi pseudoalergice) la medicamente constau în:


-Intreruperea administrării
-Tratament simptomatic, în funcţie de tipul leziunilor:
-Urticaria, astmul şi dermatita de contact se tratează ca şi în alte etiologii
-Boala serului: antihistaminice + corticosteroizi
-Erupţii maculo-papulare: tratament local şi antihistaminice, +/- corticosteroizi în forme
exfoliative (sindrom Stevens-Johnson, Lyell)
-Corticoterapia este obligatorie în leziunile vasculi-tice (cutanate, hepatice, renale,
pulmonare);
-Puţini pacienţi necesită tratament cytostatic
-Reacţiile hematologice pot beneficia de transfuzii
-Trebuie administrată adrenalina in cazul unui soc anafilactic

SIMPTOME
Este cazul sa apelam la consult medical de urgenta, atunci cand:

 observam o zona rosie la nivelul pielii, cu tendinta de extindere rapida


 suprafata pielii se cojeste, fara senzatie de arsura
 observam suprafete oparite
 resimtim un disconfort
 apare febra
 patologa se extinde la ochi, gura si organe genitale
 se umfla fata, limba sau buzele si apar dificultati la inghitire
 apar urticaria, mancarimea, senzatia de  caldura

CONSIDERAţII SPECIALE Unele grupe de medicamente merită o atenţie aparte, datorită


incidenţei ridicate şi severităţii reacţiilor.

ALERGIA LA XILINA
Lidocaina (Xilina) este cel mai utilizat anestezic local din cabinetul de medicina dentara cu
acţiune rapidă şi de durată medie şi cu proprietăţi antiaritmice .Acesta,este din punct de
vedere chimic o acetamida,un derivate al cocaine dar nu are efectul euforic sau de dependent
al acesteia.Solutia are un pH de aproximativ 6.5.

Lidocaina este comercializeaza sub forma de solutii apoase,isotone,sterile apirogene ,care


contin agent anestezic,cu sau fara adrenalina. Solutiile de xilina ce au in componenta
adrenalina,contin metabisulfati de sodiu,conservant sulfit care poate induce reactii severe la
persoanele alergice sau episoade astmatice la pacientii cu risc.
Nu trebuie să vi se prescrie şi să vi se administreze Xilină
-dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la lidocaină, la alte anestezice locale amidice sau la
oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament
-dacă aveţi insuficienţă cardiacă severă,
-dacă aveţi porfirie,
-dacă suferiţi de bloc atrioventricular gradul III,
-dacă aţi prezentat episoade de hipertemie malignă,
-dacă aţi prezentat episoade convulsive ca urmare a administrării medicamentului,
-dacă aveţi epilepsie necontrolată. - dacă există contraindicaţii proprii tehnicii de anestezie. -
-dacă aveţi tulburări de conducere atrioventriculare care necesită stimulare electrosistolică
permanentă, nerealizată încă.

XILINA IMPREUNA CU ALTE MEDICAMENTE


Medicul va supraveghea starea clinică si va face electrocardiograma şi poate modifica doza de
lidocaine,in cazul in care pacientul ia medicamente precum beta-blocante (de tipul propranolol,
metoprolol sau nadolol), cimetidină (în doze peste 800 mg pe zi), antiaritmice (amiodaronă,
chinidină, disopiramidă, sotalol), digitalice (de exemplu digoxină), suxametoniu, epinefrinã,
norepinefrinã.

REACTII ADVERSE
-Manifestari la nivelul SNC,senzatie de caldura sau
frig,parestezii.fotofobie,nervozitate,euforie,confuzie,ameteala,somnolenta,tulburari de
vedere,stare de incontienta si chiar stop cardio-respirator.
-Manifestari la nivel cardiovascular: bradicardie hipotensiune,colapscardiovascular sau stop
cardio-respirator.

-Manifestari alergice; sunt rare si cel mai adesea sunt datorate conservantului metilparaben.
Clinic, alergiile se manifesta prin urticarie,edem sau reactii anafilactoide.

BIBLIOGRAFIE
https://www.romedic.ro/alergia-la-medicamente-primul-ajutor-0P32366
"Alergia la medicamente", http://www.emedicinehealth.com/drug_allergy/article_em.htm
https://www.infomedica.ro/alergie-la-medicamente-cauze-simptome-tipice-si-tratament/
https://www.medlife.ro/glosar-medical/afectiuni-medicale/alergie-cauze-simptome-
tratament
https://www.dentistul.info/stomatologie/substante-stomatologice/lidocaina-xilina-1627.html