Sunteți pe pagina 1din 5

POLITIZAREA IDEII ROMANITĂȚII

POLITIZAREA IDEII ROMANITĂ Ț II


(sec. XVI-XX)
Debutează în sec. XVI prin:
 începutul scrisului în limba română
 începutul politizării ideii originii romane a românilor.
 domnia Mihai Viteazul (1593-1601). Datorită victoriilor strălucite împotriva oștilor turco-tătare ,
românii au devenit cunoscuți în Europa, dar, modul în care a stăpânit Transilvania a atras ostilitatea
nobilimii maghiare.

ADVRESARII ROMANITĂȚII ROMANILOR:

sec.XVI-XVII
1. Ștefan (Istvan) Szamoskozy 1565-1612
 înainte de 1593 –a susținut cu prilejul studiilor de la Herdellberg și Prahova că românii se trag
din coloniștii romani, descendența lor fiind atestata de limba acestora care s a desprins din
limba latină
 după 1600-din cauza presiunilor făcute de Mihai Viteazul, s-a răzgandit, afirmând că românii
nu pot fii urmașii coloniștilor romani deoarece aceștia au fost mutați la S de Dunăre în
vremea împăratului Gallienus
 epitaful Nero Verus, în care îl critică pe Mihai Viteazul și pe români :”Ei nu mai erau înrudiți și
nici urmașii romanilor”
CONTESTATARII LUI ȘTEFAN:
a. Nicolae Istvanffy, istoric și diplomat al împăratului Rudolf al II-lea, consideră că românii nu
ar știrbi privilegiile tradiționale ale națiunii maghiare.
b. L. Toppeltinus, sas-1602
c. J. Troster, sas-1602, a afirmat că românii sunt ”Cei mai vechi locuitori ai acestei țări”

sec. XVII
2. Ioan Lucius (Lucic) 1666
 a scris ”Istoria Croației și Dalmației” la Amsterdam, unde a făcut referire la români(ultimul
capitol). El nu a negat continuitatea elementului roman în Dacia Traiană, dar a susținut că el
a fost sporit printr-o imigrare de la S la N provocată de către bulgari.
 a devenit baza altor teorii împotriva revendicărilor politice ale românilor

1
POLITIZAREA IDEII ROMANITĂȚII

sec.XVIII
Românii transilvăneni redactează petiții și memorii prin care solicită drepturi egale cu maghiarii,
sașii și secuii, deci lupta pentru emanciparea politică si națională
ex: Inochentie Micu redactează în 1744 memoriul Supplex Libellus adresat Mariei Tereza.

3. J. CH Engel, austriac
 a turnat în tipare noi teoria lui Lucius, eliminând stăruința elementului roman în Dacia
postaustraliană și combinând-o cu teoria poloneză a răufăcătorilor și exilaților a lui Martin
Bielski

4.Franz Joseph Sulzer, ofițer austriac,


 1781-”Istoria Dacilor Transalpini”(Geschichete des Transalpinischen Daciens)-teoria
imigraționistă conform căreia
 românii nu se trag din coloniștii romani din Dacia deoarece aceasta a fost părăsită de toată
populația o dată cu retragerea aureliană.
 românii s-au format la S de Dunăre într-un spațiu neprecizat undeva între bulgari și albanezi de
la care au preluat influențe de limbă și credința ortodoxă. De acolo au emigrat la Nord de
Dunăre Și Transilvania la mij sec. XIII, unde îi găsesc stabiliți pe unguri și sași.
Sulzer a fost susținut de istoricii: I.C.Eder, Bolla Marton și J.Ch. Engel care identificau absența
surselor scrise despre români în mileniul marilor migrații cu absența românilor însăși.
Membrii Școlii Ardelene au pus accent pe caracterul exclusiv latin al românilor. Statul inferior al
românilor din Transilvania(tolerați, admiși,schismatici) era justificat de către maghiari și austrieci
prin argumente de ordin religios, de aceea acceptarea latinității conferea românilor superioritate și
întietate în Transilvania. Astfel, în sec. XVIII, mulți erudiți germani s-au străduit sa demonstreze că
românii nu au origine romanică.
SCOPUL LANSĂRII TEORIEI IMIGRATIONISTE:
 anularea argumentelor istorice ale românilor în lupta politică din Transilvania
 justificarea privilegiilor deținute de maghiari, sași și secui și a statutului de tolerați atribuit
românilor. Astfel, chestiunea continuității istorice va căpăta un pronunțat caracter politic.

SUSȚINĂTORII ROMANITĂȚII ROMÂNILOR


SEC. XVIII- au apărut maghiari și austrieci care nu au pus la îndoială continuitatea populației
romanice în ținuturile carpato-dunărene.
1.Benko Joszef(1778)
 ”Transilvania Sive Magnus Transilvaniae Principatus”-la abandonarea Daciei traiane mulți
romani și daci autohtoni au rămas pe loc

2
POLITIZAREA IDEII ROMANITĂȚII

2.Iosif al II-lea (1780-1790),împăratul Austriei


 îi socotea pe români ”incontestabil, cei mai vechi ți mai numeroși locuitori ai Transilvaniei”

3.Michael Lebrecht (1784)


 scria în timpul răscoalei lui Horea că românii ca urmași ai romanilor sunt ”cei mai vechi
locuitori ai acestei regiuni”

4. E. Gibbon (1787), istoric englez


 după retragerea aureliană a rămas ”o parte însemnată din locuitorii ei, care mai mare
groază aveau de emigrare decât de stăpânitorul got„. De la ei vor deprinde migratorii
agricultura și plăcerile lumii civilizate.

5.Contele Teleki (1791), președinte al cancelariei aulice a Transilvaniei


 ”românii sunt cei mai vechi locuitori ai Transilvaniei”

6.Huszti Andras (mij sec. XIII+ 1791)


 ”nicio națiune nu are limba atât de apropiată de acea veche romană ca națiunea valahilor,
ceea ce este un semn sigur și care nu poate înșela că ei sunt în Transilvania urmașii
coloniilor romane”

7. Supplex Libellus Valachorum


 românii sunt cei mai vechi locuitori ai Transilvaniei fiind urmașii coloniștilor lui Traian

sec. XVIII-XIX
Netemeinicia afirmațiilor lui Sulzer a fost reliefată de reprezentanții Școlii Ardelene :
Samuel Micu(1745-1806), Gh. Șincai (1754-1816), P.Maior(1756-1821), Ion Budai
Deleanu

sec. XIX
8.Paul Joseph Shafarik (1844), slavist
 l-a combătut pe Sulzer ”vlahii de la N și S de fluviu au toți aceași origine, evoluând din
amestecul tracilor și geto-dacilor cu romanii”

3
POLITIZAREA IDEII ROMANITĂȚII

ADVERSARI AI ROMANITĂȚII SEC. XIX


1.Robert Roesler
 a reluat teoria imigraționistă cu ocazia dualismului austro-ungar din anul 1867, care îngloba
Transilvania, Banatul și Bucovina în monarhie bicefală. A redactat Daciens und romanen în
1968 și Romanischen Studien (Studii românești. Cercetări asupra istoriei vechi a românilor)
la Leipzig/Viena

Aceasta susținea că:


 dacii au fost exterminați ca popor în războaiele cu romanii (avem motive să credem că
elementul dacic supus s-a ținut departe de contactul cu civilizația romană)
 perioada de 165 de ani ar fi fost insuficientă pentru realizarea romanizării
 Împăratul Aurelian ar fi retras la Sud de Dunăre întreaga populație
 românii sunt un popor de păstori nomazi
 LIMBĂ: lipsesc din limba română elementele germanice, există elemente lexicale comune în
limba română și cea albaneză, dialectele daco-român si macedo-român se aseamănă
toponimia dacică ar fi dispărut ca urmare a acestei exterminări, influența slavă a fost
posibilă numai în S de Dunăre unde românii devin ortodocși și preiau limba slavonă
 românii nu ar fi trecut la N de Dunăre prin sec. XIII și ar fi pătruns în Transilvania în sec XIV,
după marea ciumă
 nu există știri care să ateste prezența românilor la Nord de Dunăre în Mileniul Întunecat
 maghiarii au găsit la venirea în Transilvania o Terra deșeartă

SUSȚINĂTORI AI ROMANITĂȚII ÎN SEC. XIX ȘI ADVRESARI AI TEORIEI


ROESLERIENE

1. George Barițiu (1812-1893)


 susține că disputa pe această temă ”nu a fost decât dorința sinceră de a descoperi
adevarul, cât mai vârtos tendințe curat politice”, a înfințat Gazeta de Transilvania (1838) și a
fost revoluționar în 1848

2. Bogdan Petriceicu Hașdeu


 primul care a luat atitudine împotriva teoriei roesleriene(1879), dar și fată de exagerările
latiniștilor. Susținea supraviețuirea elementului autohton geto-dac în urma cuceririi Daciei,
continuitatea daco-romanilor și apoi românilor în Evul Mediu la Nord de Dunăre

4
POLITIZAREA IDEII ROMANITĂȚII

3. A.D Xenopol (1884)- ”Teoria lui Roesler. Studii asupra stăruinței romanilor în Dacia
Traiana”- cel mai mare adversar a lui Roesler, bazându-se pe argumente solide și viguroase
4.Philippide-demonstrează caracterul latin al limbii române
Dimitrie Onciul (1885-Scrieri istorice), D. Photino, M. Kogălniceanu (1843, despre Decebal
cel mai însemnat rigă barbar care a fost vreodată) susțineau că românii s-au format atât la Nord cât
și la Sud de Dunăre.

sec. XX
SUSȚINĂTOTI ROMÂNI: Nicolae Iorga, Vasile Pârvan, Gh. Brătianu
SUSȚINĂTORI STRĂINI: E. Gibbon. TH.Momsen , J.Jung, C.Patsch, L.Homo, Paul
Mackendrick

ISTORIOGRAFIA COMUNISTĂ
După Al doilea Război Mondial când Ungaria și România au devenit state-satelit ale URSS,
teoriile staliniste despre caracterul imperialist al stăpânirii romane și despre importanța slavilor în
istoria Europei au modificat dramatic întreg contextul istoriografic.
 1965, Nicolae Ceaușescu a declanșat o mare operație de reînviere a sentimentului național
al românilor, reevaluând contribuția limbii latine și a romanilor la cristalizarea civilizatiei
românești vechi.
 după 1971, factorul roman a fost minimalizat și denunțat ca asupritor în favoarea civilizației
geto-dacilor. Diverși diletanți susțineau că limba dacă, nu latina, reprezintă matricea limbii.
Multe lucrări au încercat să demonstreze că românii erau deja formați ca popor înainte de
cucerirea romană, deosebindu-se astfel de celelalte popoare romane.
 1980, o polemică tot mai acerbă cu istoricii maghiari și bulgari traducea tendința
regimurilor comuniste în declin de a folosi instrumentele naționalismului agresiv pentru
salvarea dominației exercitate
Lipsa surselor istorice din sec. IV-X, a făcut ca arheologia sa dobândească un loc important în
aceste dispute.