Tema 2: Raporturile de drept funciare (3 ORE)

1. Noţiunea şi structura (elementele) raportului de drept funciar. Clasificarea raporturilor de

drept funciare.
3. Normele de drept funciar şi structura lor.
4. Subiectele şi obiectul raporturilor de drept funciare.

Acte normative: nr. .2, 3, 4, 5, 56.

Literatura: nr. 2, 4, 5, 15, 16.

1. Noţiunea şi structura (elementele) raportului de drept funciar

Concomitent cu anularea dreptului exclusiv de proprietate al statului asupra terenurilor şi

atribuirea terenurilor in proprietatea privată a cetăţenilor şi a persoanelor juridice private, odată cu
privatizarea terenurilor şi trecerea acestora din proprietatea publică in proprietatea privată,
transmiterea gratuită, vanzarea-cumpărarea terenurilor proprietate publică, odată cu constituirea
proprietăţii private asupra terenurilor, crearea şi funcţionarea pieţei funciare in RM, iau naştere, se
modifică şi incetează un intreg spectru de relaţii sociale, reglementate de normele dreptului funciar.
Drept rezultat, in societate au apărut şi apar multiple raporturi de drept funciare.
Raport de drept funciar este o relaţie socială din domeniul administrării, folosirii şi
protecţiei terenurilor, reglementată de normele dreptului funciar.
Raportul de drept funciar are o anumită structură şi include in sine următoarele elemente:
1) norma de drept, care urmează a fi aplicată la soluţionarea problemei de drept funciare respective;
2) subiectele de drept, adică participanţii raportului de drept funciar;
3) obiectul raportului funciar (parcela, terenul etc. in legătură cu care sau din cauza căruia a luat
naştere raportul de drept funciar;
4) conţinutul raportului de drept funciar, adică drepturile şi obligaţiile participanţilor raportului de
drept funciar, forma şi conţinutul cărora este determinat de lege, alte acte normative şi izvoare de
drept.
Clasificarea raporturilor de drept funciare
La modul general, rapoartele de drept funciar pot fi clasificate in raporturi:
1) de drept internaţional (in cazul delimitării teritoriului şi stabilirii frontierei de stat a RM cu statele
vecine etc.);
2) de drept naţional (interne, in cadrul RM).
In afară de clasificarea arătată mai sus, pot fi evidenţiate in mod separat, in funcţie de
destinaţia terenurilor, raporturi funciare privind:
1) terenurile cu destinaţie agricolă (care au normele sale de drept);
2) terenurile din intravilanul localităţilor;
3) terenurile destinate industriei, transporturilor telecomunicaţiilor şi terenurile cu alte destinaţii
speciale;
4) terenurile destinate ocrotirii naturii, ocrotirii sănătăţii, activităţii recreative, terenurile de valoare
istoricoculturală, terenurile zonelor suburbane şi zonelor verzi;
5) terenurile fondului silvic, fondului apelor şi ale fondului de rezervă.
In funcţie de participanţii raportului funciar, pot fi raporturi funciare:
1) intre şi cu participarea statului RM şi statele vecine, alte state străine;
2) intre şi cu participarea persoanelor fizice şi juridice private;
3) intre persoane fizice şi juridice private, pe de o parte, şi autorităţile administraţiei publice, pe de
altă parte;
4) intre şi cu participarea autorităţilor administraţiei publice centrale şi/sau locale.
 2. Normele de drept funciar şi structura lor

Normele de drept funciar au structura lor internă, părţile lor componente, legate intre ele cu
un anumit conţinut logic. Structura normelor de drept funciar:
1) ipoteza, include in sine descrierea condiţiilor de acţiune a normei de drept, adică circumstanţele,
starea de fapt şi/sau premisele necesare la aplicarea normei de drept respective, cum ar fi, de pildă,
faptul că persoana trebuie să fie cetăţean al RM.
2) dispoziţia, care arată cum trebuie să fie comportamentul participanţilor raportului funciar
(statului, persoanelor fizice sau juridice) in cazul circumstanţelor, stării de fapt prevăzute de ipoteză.
De pildă, dacă persoana este cetăţean al RM sau persoană juridică autohtonă, atunci ei au dreptul să
cumpere terenuri cu destinaţie agricolă in RM; dacă cetăţeanul la data de 01.01.1992 a fost lucrător
sau pensionar al intreprinderii agricole colective, atunci acesta are dreptul de a primi in proprietate,
inclusiv in natură (pe loc), cota de teren echivalent in mărimea stabilită pentru localitatea respectivă;
sau dacă o intreprindere privatizată, o altă societate comercială are in folosinţă terenuri aferente,
proprietate publică, atunci acestea au dreptul de a privatiza prin vanzare cumpărare terenul aferent
pe care sunt amplasate construcţiile administrative sau de producţie ale intreprinderii respective
etc.);
3) sancţiunea – parte componentă a normei de drept.Incălcarea drepturilor şi obligaţiilor ce se conţin
in ipotezele şi dispoziţiile normelor de drept in mod iminent atrage după sine aplicarea măsurilor de
răspundere juridică. Dreptul, legalitatea şi ordinea de drept fără răspundere juridică ar fi o totală
ficţiune. Sancţiunea este o consecinţă a incălcării Sancţiunea reprezintă măsura şi forma răspunderii
juridice care este aplicată faţă de persoanele care au incălcat sau nu au respectat prevederile Codului
funciar şi altor acte normative, expuse sub formă de ipoteză sau dispoziţie. Una din particularităţile
legislaţiei funciare constă in faptul că sancţiunea, de regulă, lipseşte in normele de drept funciar,
care, in mare parte, reglementează acţiuni (inacţiuni) pozitive. Articolele din Codul funciar, de pildă,
nu conţin sancţiuni concrete pentru incălcarea reglementărilor lui. In schimb, Codul funciar conţine
norme de blanchetă care fac trimitere la măsurile de răspundere juridică şi, respectiv, sancţiunile,
stabilite de legislaţia civilă (Codul civil), legislaţia administrativă (Codul cu privire la contravenţiile
administrative), legislaţia penală (Codul penal) etc. Sancţiune este şi obligaţia persoanei vinovate de
a compensa daunele cauzate fondului funciar, terţelor persoane, de a inlătura obstacolele care
impiedică vecinii sau alte persoane să beneficieze de terenurile ce le aparţin cu drept de proprietate
sau cu drept de folosinţă.

3. Subiectele şi obiectul raporturilor de drept funciare

Subiecte ale raportului de drept funciar sunt:

1) cetăţenii RM, cetăţenii străini şi apatrizi;
2) persoanele juridice autohtone, persoanele juridice ale RM şi din străinătate;
3) statul RM şi unităţile administrativ-teritoriale ale RM (satul, comuna, oraşul, municipiul, raionul);
4) statele străine şi organizaţiile internaţionale.
Dacă subiectul răspunde la intrebarea cine, cine este participantul sau care sunt părţile raportului
funciar, apoi obiectul răspunde la intrebarea ce, in legătură cu ce sau privitor la ce a apărut raportul
funciar.
Obiecte ale raporturilor funciare sunt:
1) pămantul in calitate de obiect al naturii şi resursă naturală;
2) terenul, in calitate de entitate juridică individualdeterminată, ce permite deosebirea şi delimitarea
unui teren de altele;
3) cotele de teren echivalent, atribuite in proprietate privată conform art. art. 12 şi 13 din Codul
funciar;
4) părţi ale terenurilor (parcelele), care, in limitele stabilite de lege, pot fi delimitate de terenul iniţial
prin divizare, separare in calitate de entitate juridică individuală;
5) drepturile asupra terenurilor (parcelelor) şi cotelor de teren echivalent.
Terenurile pot fi divizibile sau indivizibile. Se consideră divizibile terenurile care pot fi
impărţite in parcele mai mici fără a le schimba destinaţia, fără a incălca normele antiincendiare,
sanitare, ecologice, agrotehnice şi urbanistice, fiecare parcelă formand după divizare un teren de sine
stătător.
In cazurile prevăzute de lege terenul poate fi considerat indivizibil (de pildă, terenul cu
destinaţie agricolă, in cazul moştenirii etc.). Pentru individualizarea terenului in calitate de entitate
juridică determinată, cadastrul bunurilor imobile trebuie să conţină date privind hotarele, adiacenţii,
amplasamentul, numărul cadastral, caracteristicile calitative (bonitatea solului exprimată in grade) şi
cantitative (suprafaţă), destinaţia şi categoria de folosinţă a
terenului etc.
In calitate de obiect al relaţiilor funciare pot fi nu doar terenurile, ci şi alte bunuri imobile,
cum ar fi: porţiunile de subsol, obiectele acvatice separate, plantaţiile multianuale (pădurile, viile,
livezile etc.), clădirile, construcţiile şi orice alte bunuri/lucrări legate solid de pămant, precum şi tot
ceea ce, in mod natural sau artificial, este incorporat durabil in acestea, adică bunurile a căror
deplasare nu este posibilă fără a se cauza daune considerabile destinaţiei lor.

LUPAȘCU ZINAIDA