Titlul in sens denotativ reprezinta o ocupatie timpurie care o inlocuia pe cea a doctorului, vraciul fiind un

medic care folosea metode neconventionale pentru a-si trata pacientii cu ajutorul multitudinilor de
ingrediente si cunostiinte pe care le avea. In text acesta este un alter ego ,personajul din text fiind insusi
autorul. El isi insuseste atributiile unui vraci transmise prin cunostiinte sale : ceea ce el detine in
“bazarul” sau , precum “site fine” , “corabii ancorate’ , “campii inchise si pamant destul”. Totodata
autorul isi exprima puterea de cunoastere prin creatia literra el fiind detinatorul usilor “incuiate” care
reprezinta facultatile mentale filosofice.

Tema o reprezinta cunoasterea si creatia literara incadrata intr-un timp care nu exista care nu are viitor
prezent si trecut avand caracterul de irreparabile tempus “tablouri fara data , carti portrete”, “vecii
intregi”. Timpul aici este un univers mininatural iar creatia argheziana este un simbol matricial al creatiei
unde metafora devine simbol “cioburi noi de luna si planeti” reprezentand noi tipuri de cunoaster ce
nimeni inafara de el nu le-a descoperit facand trimitere la spatiul cosminc neatins de oamenii de rand.
Prin caracterul de vraci acesta se plaseaza superior fata de restul lumii el fiind singurul absolut al tuturor
motivelor existentei umane “Am chei pe toate usile-ncuiate”. La Arghezi, raţiunea joacă un rol foarte
important în actul creaţiei, spre deosebire de romantici, pentru care inspiraţia divină, geniul erau esenţiale.

Aceasta creatie este o arta poetica deoarece exprimaconceptia lui Arghezi despre menirea poetului si
poeziei. Ea apartine modernismului prin ambiguitatea limbajului si elementele de prozodie specifice
curentului. Din punct de vedere compozitional textul are un numar de 11 strofe cu masura versurilor de
10-11 silabe rima imbratisata si un stil trohaic.

Arghezi a imbogatit si innoit vocabularul poetic romanescprin impunerea nu numai de termeni pana la el
tabu, ci si de alte vorbe fara acces, pana atunci in literatura, recoltate din toate zonele si straturile limbii. ,
banalitatea e ucisa, in literatura argheziana, se intelege prin relatii in care sunt puse cuvintele, prin
“potrivirea lor” lor. Limbajul sau exceleaza mai mult decat al oricarui scriitor roman prin bogatie, noutate
si varietare. Totodata aceste exploateaza toate sferele vocabularului , valorificand arhaisme”chivote” ,
neologisme “papi” , expresii populare “ma falesc” . Verbele la persoana I “am” fac trimitere la imbogatita
cultura a autorului acesta avand un inventar , in bazarul sau , ireprosabil de mare si plin de cunostiinte
multicolore.

In text sunt prezente simboluri precum “ciobul” care in combinatie cu “noi de planete” reprezinta un
fragment dintr-un mai mare tablou al unor descoperiri inovatoare ale lumii existente ,iar simbolul marii
reprezinta necunoscutul in care “corabi” ancorate o exploreaza in cautarea cunoasterii infinite a acesteia.

In concluzie arta poetica “Vraciul” de Tudor Arghezi apartine modernismului printr-o serie de
particularitati precum : subiectivismul , innoirile prozodice si influentele expresioniste.