NEVOIA DE SECURITATE ŞI ORIENTARE A ADOLESCENTULUI

DE AZI

Prof. drd. Badea Angelica-Silvia, Şcoala nr.30, “Grigorie Ghica-Voievod”, Bucureşti

Prof. Macovei Mihaela-Elena, Şcoala nr.30, “Grigorie Ghica-Voievod”, Bucureşti

Cum o abordare holistică a relaţiei adolescent-familie-şcoală ar fi, dacă nu imposibilă,

atunci irelevantă, vom focaliza discursul pe implicaţiile sociale ale triadei mai sus
menţionate, particularizând abordarea din perspectiva succesului/insuccesului şcolare şi
sociale.
Printr-o metaforă a cercului, putem privi cele trei elemente, elev, şcoală şi familie, ca
pe o sferă ce-l cuprinde în centru pe tânăr, centru, evident, situat în mijlocul diametrului ce
are la extreme ceilalţi doi termeni indispensabili ecuaţiei noastre, situaţi echidistant şi
simetric, şcoala şi familia.
Înlăturăm din capul locului premisa deja vulgarizată a existenţei unei generaţii de
adolescenţi „altfel”, etichetă conotând peiorativ o generaţie a pseudoculturii, a indecenţei, a
lipsei de precepte morale şi de educaţie estetică etc., luând drept firească incongruenţa
absolută de valori între generaţii.
Aşadar, copiii de astăzi sunt „altfel”, în sensul vieţuirii, educării şi instruirii lor într-o
societate, şcoală şi , de ce nu, într-o familie „altfel”, specifice primei jumătăţi a secolului al
XXI-lea.
O variabilă care afectează relaţia elev-şcoală-familie este, din perspectiva autoarelor
eseului, confuzia. A cui? Creată de cine?
Răspunsul ar putea să conveargă în jurul câtorva elemente. Unul dintre ele este
imensitate numerică a surselor de informare, mai mult sau mai puţin certificate calitativ
(internetul, zecile de oferte zilnice ale librăriilor etc.) De asemenea, elevul-adolescent este
sensibilizat de inversarea, uneori, a valorilor în societatea, cu alte cuvinte de trecerea celor
nepregătiţi înaintea celorlalţi, precum şi de teama că şcoala şi-a pierdut funcţia de garantare a
succesului social de mai târziu (funcţie pe care şi-o atribuie, prin substituţie de roluri,
tentantele titluri care vând succesul în comunicare, în viaţa de cuplu, în afaceri etc., vânând
strategic şi comercial deruta generaţiei în discuţie).
Statisticile au arătat că internetul are cea mai mare popularitate printre tineri (spre
exemplu, în Noua Zeelandă, 76% dintre tinerii cu vârste cuprinse între 10 şi 17 ani sunt
utilizatori de internet, în comparaţie cu 60% din populaţia totală a ţării). Riscurile pe care le
înfruntă tinerii utilizatori de internet pot fi grupate în cinci categorii: 1) Caracterul necenzurat
al internetului şi dificultăţile întâmpinate de adolescenţi în evaluarea critică a informaţiei la
care sunt expuşi. 2) Potenţialele pericole asociate cu oferirea de detalii personale sau cu
stabilirea unor întâlniri personale cu indivizi întâlniţi on-line. 3) Efectele negative ale
expunerii la pornografie nesolicitată. 4) Apariţia şi efectele solicitării sexuale. 5) Efectele
expunerii la site-uri care incită la ură şi violenţă.
Unii adolescenţi devin dependenţi de internet. Există mai multe motive pentru această
preocupare, printre care enumerăm: folosirea universală a internetului, lipsa supravegherii de

1
către părinţi, imaturitatea şi naivitatea adolescenţilor. Youth Internet Safety Survey. Un studiu
naţional efectuat prin telefon asupra a 1501 tineri, cu vârste cuprinse între 10-17 ani a conchis
că grupul ţintă principal al victimelor Internetului este constituit din adolescenţii cu varste de
la 14 ani in sus. Studiul a găsit că aproximativ 1 din 5 tineri a primit o solicitare sexuală, şi 1
din 4 a fost expus în mod nedorit la material sexual pe Internet, cel puţin o dată în decursul
anului precedent. Majoritatea evenimentelor au apărut în timp ce tinerii utilizau computerul
lor de acasă. Aproape jumătate dintre aceşti tineri nu au spus nimănui de aceste incidente.
Randamentul şcolar este în bună măsură scăzut, prin tulburări ale somnului şi timpul
considerabil petrecut on-line, activitatea şcolară fiind şi ea unul dintre sectoralele serios
afectate de această provocare a lumii moderne.
Cât despre cărţi, sociologul Alfred Bulai afirmă: “Sunt prea multe cărţi astăzi, ca să
mai putem vorbi de cărţi fundamentale.” Se estimează că în librăriile lumii se publică zilnic
peste 5000 de cărţi, şi că lupa critică a specialiştilor nu mai poate să cuprindă multitudinea de
publicaţii.
Această vulnerabilitate nu se confundă cu lipsa educaţiei, nicidecum cu cea a valorilor
sau a calităţii instruirii. Din contră, este viziunea realistă, rezultată direct din nevoia de
siguranţă, predicţie şi selecţie valorică a tinerilor cu care noi, cei de la catedră, intrăm în
contact, adresăm întrebări şi primim zilnic răspunsuri, ca să vedem lumea prin ochii lor.
Asumarea informării, înţelegerii şi ghidării, revine familiei şi şcolii, ca factori decisivi
şi răspunzători pentru securitatea, traiectoria carierei şcolare şi profesionale, dar şi pentru
dinamica evoluţiei sociale a adolescenţilor.
Atitudinea părinţilor se situează uneori la extreme, unii fiind excesiv de grijulii,
supervizând în chip absolut preocupările şi preferinţele tinerilor, absorbind total libertatea de
decizie a copilului sau proiectând în viitorul acestuia împlinirea propriilor nerealizări, pe de o
parte, iar pe de altă parte, părinţi care declină complet şcolii această responsabilitate, sau
consideră că fiul este suficient de maturizat încât să discearnă.
Ignorarea nevoilor adolescenţilor, cât şi caracterul dezinteresat al susţinerii orelor de
consiliere şi orientare, şters şi rigid uneori, îi hrănesc tânărului starea de confuzie a valorilor.
Exacerbarea importanţei propriei discipline de către profesorii diriginţi, cunoaşterea
slabă a elevilor, nepăsarea dascălului faţă de elevii cu situaţii sociale delicate, contribuie la
ineficienţa acţiunii pedagogice în sensul amintit.
Atitudinea uneori apatică faţă de valori şi responsabilitate şcolară şi socială, îşi află,
de asemenea, sursa în insuficienta apreciere şi suportul limitat pentru dezvoltarea
învăţământului, ca domeniu social prioritar din partea factorilor de decizie, dar şi în
inceritudinea asigurării unui loc de muncă conform cu pregătirea şcolară şi profesionale la
terminare şcolii. Chiar şi în situaţia în care locul de muncă ar corespunde pregătirii
profesionale, aceasta corespondenţă se gaseşte mai cu seama la nivel teoretic, sistemul şcolar
cauzând necazuri absolvenţilor, printre alte căi, şi prin programe şi strategii didactice care
sunt puţin utilizabile în economie, deoarece, rentabilitatea unui astfel de angajat este scăzută
de costurile de selecţie şi de formare.
Raportul social-valoric existent între cadrul didactic şi elev poate deveni, atunci când
nu este armonizat, reală sursă de neîncredere şi revoltă din partea celui de-al doilea.
Autoritatea dominatoare a profesorului este stânjenotoare pentru elev, care resimte teamă,
este incapabil să primescă mesajul. Adolescentul trebuie să se facă auzit, să afle răspunsuri,
să exprime interpretări și opinii personale. În comunicare, fiecare partener vine cu un câmp
valoric personal. În situaţia în care câmpurile valorice nu se află în armonie, rezultatul este
apariția conflictului valoric. Profesorul nu trebuie să eludeze valorile particulare spre care
tinde elevul și de aceea este necesară înfăptuirea unei comunicări având ca scop înțelegerea
valorilor reale. În timp, au apărut la elevi diferite reacții ale conflictului valoric: față de

2
uniforme, față de ierarhiile stabilite, față de regulamentul școlar. Elevii se simt constrânși să
adopte un anumit comportament, simt că li se restricționează libertatea individuală.
„Din păcate, la noi există o prejudecată că rolul de prieten ar ştirbi din autoritatea pe
care profesorul trebuie să o exercite asupra elevilor. Şi poate că există o justificare a acestei
prejudecăţi. Experienţa le-a arătat unora dintre profesori că elevii depăşesc adesea anumite
limite. De aceea, rolurile profesorului trebuie să fie în echilibru", afirmă conf. Ioan Pânişoară.
Frecvenţa administrării formelor de pedeapsă precum ironia, jignirea, ridiculizarea sau
notele mici, duce în timp la scăderea efectului acestora şi la deprecierea personalităţii
elevului-adolescent, mai ales când afirmaţia profesorului este concepută ca o predicţie, fiind
lansată în perspectivă (exemplu: „Nu vei face nimic în viaţa”).
Felul în care vorbesc părinţii şi profesorii îi arată copilului părerea lor despre el.
Afirmaţiile lor influenţează încrederea şi preţuirea pe care acesta o acordă propriei persoane.
Într-o mare măsură, limbajul celor mari determină destinul acelui copil.
Pentru că nu este înţeles, tânărul poate să se închidă în sine şi să refuze să dea
explicaţii. Repetarea situaţiei conduce la starea de lucruri în care acesta, chiar dacă înţelege
îndeajuns sarcina trasată de către profesor sau părinte, nu-şi însuşeşte această cerinţă şi se
încăpăţânează să nu o ducă la îndeplinire, în aceste cazuri, contactul dintre adult şi adolescent
întrerupându-se, iar înţelegerea reciprocă dispărând.
Pe lângă cele expuse mai sus, există şi alte tentaţii care pot afecta şcolaritatea şi
liniştea adolescentului. Acesta trebuie informat din vreme despre efectele tabagismului,
alcoolismului, consumului de droguri şi actului sexual neprotejat. Pe lângă faptul că sunt mai
irascibili şi mai brutali, elevii fumători pot ajunge la pierderea cunoştinţei, convulsii, stări de
vomă, stop cardiac şi chiar moarte. Cauzele tabagismului infantil sunt curiozitatea, tentaţia
ritualului şi a accesoriilor, parinţi fumători etc. De asemenea, elevii alcoolici devin răutăcioşi,
implicându-se treptat în comiterea de acte antisociale, întrucât alcoolul pătrunde în sistemul
nervos central, determinând dereglări în activitatea psihică şi provocând, asemenea tutunului
şi consumului de droguri, moarte. Factorii care determină apariţia alcoolismului la
adolescenţi sunt fie de natura biologică,fie socială. Educaţia sexuală, atât în şcoală, prin
intermediul orelor de anatomie, cât şi acasă, prin grija părinţilor de a analiza transformarile
fiziologice ale adolescentului, se impune, cu atât mai mult cu cât traim într-o nefericită
ascensiune a numărului îmbolnăvirilor cu virusul letal, hiv. Modificările organismului în
perioada adolescenţei reprezintă un important factor care poate duce la dezechilibrul interior
al adolescentului, şi căruia parinţii trebuie să îi acorde atenţia cuvenită. Atât factorii mai sus
menţionaţi, cât şi o boală cronică precum diabetul, o reacţie cutanată repetată şi respingerea
mai mult sau mai puţin vizibilă a bolii de către ceilalţi copii, dascăli sau chiar de către parinţi,
pot perturba şcolaritatea tânărului.
Dacă admitem că sursele eşecului şcolar şi social ţin în bună parte atât de relaţia
profesor-elev, de relaţia părinte-copil (control aversiv, subiectivism în apreciere,
necunoaşterea personalităţii tânărului sau a anturajului său, cultivarea unor aprecieri negative,
autoritarism, indiferenţa la succes, disciplina asigurată numai prin interdicţii şi solicitări,
reacţii exclusiv punitive la eşec, încurajarea vedetismului etc.), cât şi de cea părinte-profesor,
atunci vom putea acţiona în cunoştinţă de cauză în sensul prevenirii acestui fenomen şi
garantării siguranţei şi ghidării optime a tinerilor.

3
Bibliografie:

Abric, J., Psihologia comunicării, Editura Polirom, Iaşi, 2002;

Baban, A. Consiliere educaţională, Editura Ardealul, Cluj-Napoca, 2001;
Cucoş, C. Psihopedagogie, Editura Polirom, Iaşi, 1998;
Pǎun, E.,,Şcoala - abordare socio-pedagogicǎ, Ed. Polirom, Iaşi,1998;
Pǎun, E., Potolea, D., (coord.) Pedagogie. Fundamentari teoretice si demersuri aplicative,
Ed.Polirom, Iaşi, 2002;
Popescu E., Cum ne creştem copiii bine, Ed. Booklet, Bucureşti, 2007;
Radulian,V., Contra insucceselor şcolare-, EDP, Bucureşti, 1967;
Slotz, G., Eşec şcolar, risc de eşec social, Editura Victor, Bucuresti, 2000;
Vrabie, D., Atitudinea elevilor faţă de aprecierea şcolară, EDP, Bucureşti, 1975.

4
5